Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 253/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 18-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 253/A/2015
Ședința publică din 18 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTOR: I. C. M.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin D. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul Z. I. G. împotriva sentinței penale nr. 1849 din data de 14 august 2014 a Judecătoriei Baia M., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia-M., dat în dosar nr. 2007/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 04 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea apelului declarat, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se la data de 11 februarie 2015 pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului Z. I. G., avocat M. T. A. L. de a formula concluzii scrise și la acest termen de judecată, din lipsă de timp pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra apelului penal de fata,
Prin sentința penală nr 1849 din 14 august 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Baia-M., în baza art. 189 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 74 lit. a cod penal din 1969 rap. la art. 76 lit. b Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Z. I. G., fiul lui V. și J., născut la data de 12.01.1988 în Sighetu Marmației, cetățenie română, studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Sighetu Marnației, .. 27, jud. Maramureș CNP:_, la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal din 1969.
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a cod penal din 1969 rap. la art. 76 lit. e teza I Cod penal din 1969, art. 5 cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 33 lit. a cod penal din 1969 rap. la art. 34 lit. b cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea ai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 25.05.2011.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
S-a constatat că partea vătămată R. V. C. domiciliată în Remetea Chioarului, nr. 83, jud. Maramureș nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 275 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 700 de lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia M. sub nr. de dosar_, P. de pe lângă Judecătoria Baia M. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Z. I. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal din 1969, respectiv lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. 189 alin.2 Cod penal din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 24 mai 2011, în jurul orei 18:00, inculpatul Z. I. G. a lipsit-o de libertate fizică pe partea vătămată R. V. C., constrângând-o, prin folosirea forței, să urce în autoturismul cu nr de înmatriculare_, aparținând martorului A. I. M., ce se afla parcat pe . M., în apropierea sediului Universității de Nord, apoi prin exercitarea unor acte de violență și amenințare asupra aceleiași părți vătămate, a determinat-o să rămână în interiorul autoturismului, până ce acesta a fost condus de către martorul susmenționat pe . M., unde partea vătămată a reușit să scape.
S-a mai reținut că, în perioada de timp în care s-a aflat în autoturism, persoana vătămată a fost lovită de către inculpat cu pumnii și cu palmele, suferind astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut inițial doar săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, acesta arătând că recunoaște săvârșirea faptelor.
În ședința publică din data de 20.02.2014, instanța a dispus în temeiul art. 6 alin. 2 din Legea 255/2013, trimiterea cauzei în cameră preliminară.
Prin Încheierea din data de 17.03.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei privind inculpatul Z. I. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal din 1969, respectiv lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. 189 alin.2 Cod penal din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 374 alin. 7 cod de procedură penală, instanța a pus în discuția părților ce probe administrate în cursul urmăririi penale contestă.
Atât reprezentanta Ministerului Public cât și apărătorul inculpatului au arătat la termenul de judecată din data de 17.04.2014, că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale, însă apărătorul inculpatului a solicitat reaudierea martorului A. considerând că nu a fost suficient de explicit în declarația dată în cursul urmăririi penale.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba testimonială solicitată de apărătorul ales al inculpatului, declarația martorului A., fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de 24 mai 2011, inculpatul Z. I. G. s-a întors de la locuința sa din Sighetu Marmației, în municipiul Baia M. și a sunat-o pe persoana vătămată R. V. C. care a fost prietena inculpatului vreme de doi ani, până în cursul lunii aprilie 2011, când cei doi s-au despărțit, rugând-o să-i permită să-și lase bagajele în locuința sa. Persoana vătămată a consimțit să-l lase pe inculpat să-și aducă bagajele în locuința sa, convenind să se întâlnească pe . M., în fața sediului Universității de Nord, pentru a-i înmâna cheia de la apartament.
În jurul orei 14:00 – 14:30, inculpatul s-a deplasat la sediul Universității de Nord de pe . de către martorul A. I. M. cu autoturismul acestuia marca Ford Mondeo cu nr de înmatriculare_ . După ce s-a întâlnit cu persoana vătămată, inculpatul i-a reproșat acesteia că nu i-a spus exact la ce bibliotecă se află, motiv pentru care el a căutat-o inițial la Biblioteca Județeană „P. D.”. Discuția a degenerat, astfel că inculpatul și partea vătămată s-au certat și s-au despărțit, fără ca aceasta să-i mai remită cheia de la apartament.
Inculpatul s-a deplasat pe terasa localului „Porto” de pe . M., unde a consumat băuturi alcoolice (bere cu alcool și coniac) în compania unor prieteni, între care s-a aflat și martorul A. I. M.. În acest timp inculpatul a mai discutat de câteva ori la telefon cu partea vătămată, reproșându-i că în trecut l-a înșelat cu alți bărbați. Discuțiile cu persoana vătămată au fost tensionate, inculpatul adresându-i injurii și amenințări că o va bate și că o va omorî (astfel cum rezultă din declarația persoanei vătămate – fila 9 din dosarul de urmărire penală, declarația olografă a martorului ardelean aflată la fila 39 din dosarul de urmărire penală din care reiese că inculpatul a adresat „înjurături și altele” persoanei vătămate când a vorbit cu ea la telefon).
În jurul orei 18:00, inculpatul i-a cerut martorului A. I. M. să-l ducă cu autoturismul pe . Universității de N., iar martorul a fost de acord. Ajungând la destinație inculpatul a coborât din autoturism, în vreme ce martorul a rămas la volan, așteptându-l.
La scurt timp, inculpatul a observat-o pe persoana vătămată ieșind din curtea Universității, împreună cu martorii C. A. M., C. D. și M. I. M., moment în care s-a apropiat de persoana vătămată, a apucat-o de braț și a condus-o în direcția autoturismului martorului A. I. M. (martora C. A. arată în declarația dată în cursul urmăririi penale că inculpatul „s-a apropiat de persoana vătămată, a pus mâna pe ea și oarecum forțat a luat-o cu el” fila 48 verso din dosarul de urmărire penală, iar martorul A. a declarat că l-a văzut pe inculpat „venind cu V., trăgând-o oarecum după el” – fila 39 din dosarul de urmărire penală).
Odată ajuns la autoturism, inculpatul a deschis portiera stânga spate și a împins-o pe persoana vătămată în autoturism, împrejurare în care aceasta s-a lovit cu capul de plafonul autoturismului ( declarația martorului ardelean – „în momentul în care a fost forțată să intre în mașină, V. s-a lovit cu capul de plafonul mașinii” – fila 39 verso din dosarul de urmărire penală).
În sprijinul părții vătămate au încercat să intervină două persoane de sex feminin neidentificate, care treceau întâmplător pe stradă și cărora inculpatul le-a adresat injurii și amenințări. Partea vătămată a reușit să apeleze Serviciul Unic pentru Apeluri de Urgență 112 (filele 33-34 din dosarul de urmărire penală), însă nu a reușit să-i comunice operatorului de serviciu datele privind locul unde se află, întrucât inculpatul a intervenit și a întrerupt convorbirea.
Deși martorul A. i-a spus persoanei vătămate să fugă, aceasta nu i-a urmat îndemnul întrucât inculpatul se afla lângă autoturism (declarația persoanei vătămate – fila 9 din dosarul de urmărire penală; declarația martorului ardelean – fila 39 verso din dosarul de urmărire penală). Apoi inculpatul a urcat în autoturism și i-a cerut martorului A. I. M. să conducă autoturismul până pe .> Fiind intimidat de comportamentul violent al inculpatului, martorul s-a conformat (declarația martorului A. – fila 39 verso din dosarul de urmărire penală). Pe timpul deplasării inculpatul a lovit-o de mai multe ori pe partea vătămată cu pumnii și cu palmele, loviturile vizând zona superioară a corpului, iar partea vătămată s-a apărat cu mâinile.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 522/25.05.2011, persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice (un număr de 9 echimoze, localizate preponderent în zona capului, dar și la nivelul membrelor superioare și inferioare) care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, iar echimozele la nivelul radiocarpian drept posterior și de pe fața posterioară a antebrațului drept, au caracter de autoapărare (filele 17-18 din dosarul de urmărire penală).
Pe . localului „La Nașu”, profitând de faptul că martorul a fost nevoit să reducă viteza de deplasare, din cauza condițiilor de trafic, persoana vătămată a reușit să deschidă portiera autoturismului și să fugă, ascunzându-se în toaleta localului susmenționat. Inculpatul a încercat să o urmărească, însă a fost oprit de către martorii B. R. C. și de către alte persoane care se aflau pe terasa localului (declarația martorului B. R. C. care a arată că a văzut-o pe persoana vătămată fugind în restaurant, prezentând urme de violență și l-a oprit pe cel care o urmărea, acesta din urmă fiind violent și încercând să-l lovească pe martor – fila 56 din dosarul de urmărire penală).
La fața locului a sosit un echipaj al poliției care i-a condus pe inculpat și pe partea vătămată la sediul Poliției Municipiului Baia M..
Persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal față de inculpat, la data de 16.01.2014 fiind depus prin Serviciul Registratură al instanței un înscris autentic în cuprinsul căruia se menționează că persoana vătămată nu are nicio pretenție materială sau de altă natură de la inculpat /fila 24 din dosarul instanței.
Situația de fapt reținută se probează cu următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate (f. 7-14 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor A. I. M., N. M., C. A. M., C. D., M. I. M., B. R. C., (f. 35-56 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului (f. 23-29 din dosarul de urmărire penală), procese verbale de examinare corporală a părții vătămate și planșa cu fotografii judiciare (f. 60-65 din dosarul de urmărire penală), proces verbal de constatare a infracțiunii (f. 6 din dosarul de urmărire penală), concluzii provizorii medico legale (f. 19 din dosarul de urmărire penală), raport de constatare medico legală nr. 522 din 25.05.2011 (f. 17-18 din dosarul de urmărire penală), adresa nr._ din 6.06.2011 a Serviciului de Telecomunicații Speciale (f. 33-34 din dosarul de urmărire penală), suport optic tip CD conținând înregistrarea convorbirii telefonice purtată de partea vătămată cu operatorul de serviciu din cadrul SUAU 112, în 24 mai 2011 – atașată în plic sigilat la dosarul cauzei, pe fila nr. 34 verso, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 82 din dosarul de urmărire penală).
Instanța a constatat că, deși cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a arătat că recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești acesta a revenit asupra declarației anterioare și nu a mai recunoscut comiterea acestor fapte. Declarația sa în sensul că nu a forțat-o pe partea vătămată să intre în autoturism și nici nu a știut că aceasta dorește să coboare, nu se coroborează încă cu declarația dată de persoana vătămată și nici cu cele ale martorilor oculari.
De asemenea, instanța a înlăturat declarația dată de martorul A. în cursul cercetării judecătorești apreciind că aceasta nu corespunde adevărului. Astfel martorul a arătat că nu-și menține declarațiile date în mod amănunțit în cursul urmăririi penale, declarații în care a arătat cum persoana vătămată a sunat la 112 din autoturism, cu inculpatul a forțat-o să intre și i-a aplicat lovituri, arătând că, în momentul în care a dat declarația pe formulat tipizat, au apărut 5 comisari, iar unul dintre aceștia folosea un ton vulgar și îi spunea că nu poate fi adevărat ce declară martorul, forțându-l astfel pe acesta să dea răspunsuri care ar fi fost pe placul anchetatorilor.
Susținerile martorului nu pot fi reținute de instanță, având în vedere că acesta a dat și o declarație olografă în care redă aceeași stare de fapt ca și aceea pe formular tipizat,, iar la momentul în care a dat acea primă declarație „totul a fost în regulă” (fila 53 verso din dosarul instanței). De asemenea, declarația dată de martor în cursul urmăririi penale se coroborează atât cu declarația persoanei vătămate cât și cu cele ale martorilor oculari cu mențiunile cuprinse în adresa nr._ din 6.06.2011 a Serviciului de Telecomunicații Speciale.
În drept fapta inculpatului Z. I. G., care în 24.05.2011, în jurul orei 18:00, pe . M. și în interiorul autoturismului marca Ford Mondeo cu nr de înmatriculare_, condus de către martorul A. I. M. pe drumurile publice din Baia M., i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și cu palmele, părții vătămate R. V. C., cauzându-i astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un timp de 12 -14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că, în 24 mai 2011, în jurul orei 18:00, a lipsit-o de libertate fizică pe partea vătămată R. V. C., constrângând-o, prin folosirea forței, să urce în autoturismul cu nr de înmatriculare_, aparținând martorului A. I. M., ce se afla parcat pe . M., în apropierea sediului Universității de Nord, apoi prin exercitarea unor acte de violență și amenințare asupra aceleiași părți vătămate, a determinat-o să rămână în interiorul autoturismului, până ce acesta a fost condus de către martorul susmenționat pe . M., unde partea vătămată a reușit să scape, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Elementul material al laturii obiective în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal constă în acțiunea inculpatului de a o urca pe persoana vătămată în autoturismul martorului împotriva voinței acesteia, silind-o să se deplaseze de la Universitatea de Nord până pe . vătămată a reușit să scape din autoturism și să se refugieze într-un bar. Acțiunea inculpatului a avut drept urmare încălcarea libertății de mișcare a persoanei vătămate. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, inculpatul urmărind producerea rezultatului.
În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de aplicarea a unor lovituri în mod repetat persoanei vătămate, cu pumnii și picioarele, urmarea imediată fiind producerea unor leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, rezultat prevăzut și urmărit de inculpat.
Instanța nu a putut reține concluziile apărătorului inculpatului în sensul încetării procesului penal în cazul acestei infracțiuni pentru că ar fi intervenit împăcarea părților, întrucât, din înscrisul autentic depus la dosarul cauzei, înscris în care persoana vătămată arată că nu are nicio pretenție materială sau de altă natură de la inculpat, nu rezultă în mod neechivoc dorința acesteia de a se împăca cu inculpatul sau de a retrage plângerea penală formulată împotriva acestuia.
La individualizarea și dozarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările comiterii faptei (inculpatul, exercitând acte de violență asupra persoanei vătămate, o introduce pe aceasta într-un autoturism unde, împotriva voinței acesteia o ține pe parcursul deplasării și îi aplică mai multe lovituri cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale), dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, a mai avut incidente implicând violența fizică cu persoana vătămate (din declarațiile persoanei vătămate dar și ale martorelor C. A. și M. I. instanța reține că inculpatul ar fi fost violent și ar fi amenințat-o pe persoana vătămată și în alte împrejurări, iar în data de 24.05.2011 persoana vătămată era speriată) instanța apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Art. 3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5 alin. 1 al aceluiași act normativ, prevede o excepție de la principiul activității legii penale stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
În Decizia nr. 265/2014, Curtea Constituțională a reținut că „prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate”.
În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, instanța constată că art. 193 alin. 2 din Codul penal stabilește pentru sancționarea acestei infracțiuni o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare, sau amendă, spre deosebire de art. 180 alin. 2 cod penal din 1969 care prevedeau pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Pe cale de consecință, în privința acestei infracțiuni, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, urmând să aplice art. 180 alin. 2 Cod penal, care constituie legea penală mai favorabilă.
Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este sancționată de art. 205 alin. 1 Cod penal cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 7 ani, spre deosebire de art. 189 alin. 2 cod penal din 1969, care prevede pentru aceeași infracțiune, pedeapsa închisorii de 7 ani șa 15 ani.
Având în vedere însă împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal din 1969, consecința fiind reducerea limitelor de pedeapsă potrivit dispozițiilor art. 76 lit. e teza I Cod penal din 1969 în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe, respectiv potrivit art. 76 lit. b cod penal din 1969. Această circumstanță atenuantă nu a mai fost reluată însă în Codul penal în vigoare de la 01.02.2014, astfel încât, pedepsele aplicabile inculpatului sunt între 15 zile închisoare și 3 luni închisoare sau amendă potrivit codului penal din 1969 în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe (limite de pedeapsă mai mici decât cele prevăzute de art. 193 alin. 2 din Codul penal), respectiv de la 1 an închisoare la 7 ani închisoare potrivit Codului penal din 1969 în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (limite de pedeapsă identice cu cele prevăzute de art. 205 alin. 1 Cod penal).
În ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 39 lit. b Cod penal stabilind aplicarea unui spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse la pedeapsa cea mai mare, spre deosebire de dispozițiile art. 34 lit. b cod penal din 1969 care prevede un spor facultativ de până la 5 ani.
Pe cale de consecință, având în vedere toate criteriile analizate anterior (limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni), instanța a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului în ansamblul ei, este legea penală sub imperiul căreia au fost săvârșite infracțiunile.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni care se realizează atât pentru cei cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpaților cât și pentru ceilalți destinatari ai legii penale care își vor conforma conduita exigențelor acestei legi. De asemenea, pedepsele îndeplinesc un rol complex: de constrângere, reeducare, pe lângă acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Având în vedere amploarea unor infracțiuni de violență săvârșite între cei care au relații apropiate, împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, comportându-se ca și cum faptele sale au avut o justificare în gelozia pe care a simțit-o față de persoana vătămată, precum și faptul că persoana vătămată potrivit propriilor declarații dar și ale martorilor era speriată de inculpat care a amenințat-o în mai multe rânduri,, instanța apreciază că scopul preventiv, dar mai ales acela educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție.
Articolul 12 din Legea 187/2012, stabilește că ”În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă.” În consecință, dacă una dintre legi a fost identificată ca fiind mai favorabilă în raport de pedeapsa principală, acea lege se va aplica și în privința pedepsei complementare și accesorii. Întrucât legea identificată ca fiind mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969, instanța va aplica și pedepsele accesorii potrivit acestei legi.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 189 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 74 lit. a cod penal din 1969 rap. la art. 76 lit. b Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, a condamnat inculpatul Z. I. G., la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal din 1969, având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a cod penal din 1969 rap. la art. 76 lit. e teza I Cod penal din 1969, art. 5 cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal, având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În baza art. 33 lit. a cod penal din 1969 rap. la art. 34 lit. b cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea ai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 25.05.2011.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
S-a constatat că partea vătămată R. V. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 700 de lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Z. I. G., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței judecătoriei și pronunțând o nouă hotărâre, suspendarea condiționată a executării pedepsei față de circumstanțele reale ale infracțiunilor și cele personale, ale sale, raportat la împrejurarea că este un element tânăr, profesor de religie, nu posedă antecedente penale și a recunoscut în mod sincer că activitatea infracțională a avut loc pe fondul unui consum exagerat de băuturi alcoolice și a unei crize exacerbate de gelozie, la adresa părții vătămate.
Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător
Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.74C.pen.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia.
La individualizarea pedepsei, Curtea are în vedere complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, impactul social produs de săvârșirea unei astfel de fapte, poziția adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, personalitatea acestuia și necesitățile procesului de reeducare și resocializare, astfel încât pedeapsa să-și poată îndeplini atât funcția corectivă, de îndreptare, cât și cea preventivă – de descurajare a săvârșirii unor fapte similare de către alte persoane.
Din actele de la dosar rezultă că faptele au fost comise de inculpat, pe fondul unui consum exagerat de băuturi alcoolice și a unei crize patologice de gelozie, victima și apelantul aflându-se în relații foarte apropiate, urmând să se căsătorească, conform susținerilor inculpatului din fața Curții.
Toate aceste elemente de individualizare conduc la concluzia că scopul preventiv, reeducativ al pedepsei poate fi atins și prin menținerea pedepsei de 2 ani închisoare dar în privința căreia Curtea va dispune suspendarea condiționată conform art. 81 Cod penal.
În speță, nu poate fi ignorată împrejurarea că fapta s-a consumat sub impulsul unei crize de gelozie manifestate de inculpat față de victimă, dar și a unei ingerări masive de alcool, care a potențat conduita infracțională a apelantului.
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art.74 C.pen., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.
În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidență caracterul just al sancțiunii aplicate dar nu și al modalității de executare a acesteia, Judecătoria Baia-M. neacordând cuvenita semnificație unor împrejurări ale dosarului, respectiv că inculpatul nu posedă antecedente penale, este în vârstă de 27 de ani, este încadrat în muncă, fiind profesor de religie, are studii superioare, fiind necăsătorit.
Din actele depuse la dosar filele 30-33, 34, 35, 36, 37, 38, 39 rezultă că inculpatul este profesor de religie la Școala gimnazială nr. 2 Sighetu-Marmației, a absolvit Universitatea Tehnică din Cluj și cursurile de master în specialitatea „Drepturile Omului”, în anul 2012, deținând și certificatul de competență lingvistică, eliberat de Universitatea S. Haret București.
Probele scrise ale dosarului atestă că apelantul în perioada 2007-2010 a absolvit și Facultatea de Litere și de Științe Juridice și Administrative din cadrul Universităților de Nord din Baia-M. și din B..
Mai mult, în perioada 2002-2007 a studiat în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox Baia-M..
Pe de altă parte, din scriptul de la fila 33 rezultă că inculpatul vorbește la perfecție limba engleză, italiană și franceză, fiind participant activ la proiectele Echipei ROTARACT Sighetu-Marmației, în calitate de membru fondator, de unde reiese că inculpatul este o persoană integrată social.
La fila 34 din dosarul Curții există un act emanând de la directorul G. V. al Căminului Cultural Săcel, care atestă că inculpatul s-a ocupat în mod excepțional de elevii cărora le-a fost profesor la clasă, iar pe de altă parte a și coordonat Grupul Coral de copii al comunei Săcel, prin activitățile derulate contribuind la dezvoltarea spiritului civic al acestora.
Din același act rezultă că inculpatul „are o conduită ireproșabilă în familie și societate îndeplinindu-și cu profesionalism sarcinile de serviciu și de altfel toate acțiunile în care a fost implicat”, apărând astfel că infracțiunile din prezentul dosar sunt un episod accidental în existența sa.
La fila 35 există de asemenea un script care atestă că inculpatul este licențiat și în științe administrative și juridice și totodată manager proiect în cadrul Asociației Indeco Iași.
Din scriptul de la fila 37 dosar Curte, rezultă că apelantului i s-a conferit în luna iulie 2012, titlul de master în domeniul filozofiei și a drepturilor omului, la propunerea Facultății de Litere din cadrul Centrului Universitar Nord din Baia-M..
Mai mult, la fila 38 dosar curte există și un certificat de absolvire a inculpatului în specializarea „psihologie judiciară” din cadrul Facultății de Psihologie a Universității B.-Bolyai din Cluj-N., eliberat la data de 4 iulie 2011.
De asemenea, inculpatul este licențiat în teologie conform Diplomei de licență eliberată în iulie 2010, de către Universitatea de Nord din Baia-M..
Mai mult, partea vătămată în scriptul depus în fața Judecătoriei arată textual: „În prezent mă aflu în străinătate și nu mă constitui parte civilă în dosarul nr._ deschis la Judecătoria Baia-M.. Referitor la faptele petrecute în urmă cu câțiva ani între mine și Z. I., declar că nu am nicio pretenție materială sau de altă natură de la susnumitul. În toată această perioadă am mai ținut legătura cu Z. I., relația dintre noi fiind una de amiciție.
Declar de asemenea că nu mai vreau să fiu citată la acest proces, iar decizia doresc să fie luată de către instanța judecătorească”.
Raportat la poziția procesuală a părții vătămate care nu solicită executarea pedepsei prin privare de libertate de către inculpat, învederând că și în prezent se află în relație de prietenie cu acesta, Curtea apreciază că faptele apelantului au avut un caracter izolat, accidental în existența sa, astfel că pentru resocializarea sa viitoare pozitivă este suficientă suspendarea condiționată a pedepsei rezultante dispusă de judecătorie.
În sfârșit, ținând seama și de intervalul de timp însumând 4 ani de la comiterea faptei și până la soluționarea apelului, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepsei poate fi atins și în condițiile suspendării executării acesteia condiționate, nefiind necesară privarea de libertate a inculpatului.
În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că aceasta răspunde atât prin cuantumul ei, cât și prin modalitatea de executare (suspendare condiționată) dezideratelor înscrise în Noul Cod penal, cu referire la scopul general al pedepsei.
Au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev.de art.74 C.pen., conduita sinceră, împrejurarea că posedă studii superioare, fiind profesor de religie, se află la prima confruntare cu legea penală manifestând un sincer regret față de activitatea infracțională derulată.
Curtea, la dozarea și individualizarea sancțiunii, cât și la stabilirea modalității de executare a acesteia, va avea în vedere că inculpatul este necăsătorit, este absolvent a mai multor facultăți, ceea ce relevă preocupările sale pentru studiu și integrare socială și intelectuală, rezultând fără dubiu că infracțiunile din prezentul dosar au un caracter excepțional, necaracterizând conduita ireproșabilă a inculpatului de până în prezent, în familie, societate și în mediul profesional.
În aceste condiții, Curtea apreciază că un plus de severitate, concretizată în menținerea modalității de executare, nu se justifică, reeducarea inculpatului putându-se face în limitele sancțiunii pe care instanța de fond a stabilit-o prin sentința apelată, dar suspendând condiționat conform art. 81 Cod penal sancțiunea rezultantă de 2 ani închisoare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite ca fondat în baza art. 421 pct.2 lit a CPP, apelul declarat împotriva sentintei penale nr. 1849 din 14 august 2014 a Judecătoriei Baia M. pe care o va desființa în latura penală si rejudecând:
In baza art. 81 Cod penal cu art. 5 Cod penal se va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art. 82 Cod penal, acela de 4 ani.
Conform art. 359 Cod proc.penala se va atrage atenția asupra nerespectării art. 83 Cod penal.
Se va face aplicarea art. 71 al.5 Cod penal raportat la art.71 si art. 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.
Se vor menține restul dispozitiilor sentintei.
Se va stabili onorar apărător oficiu la 200 lei ce se achită Baroului de Avocați Cluj din FMJ.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 275 pct. 4 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul inculpatului Z. I. G. împotriva sentintei penale nr. 1849 din 14 august 2014 a Judecătoriei Baia M. pe care o desființează în latura penală si rejudecând:
In baza art. 81 Cod penal cu art. 5 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art. 82 Cod penal, acela de 4 ani.
Conform art. 359 Cod proc.penala atrage atenția asupra nerespectării art. 83 Cod penal.
Face aplicarea art. 71 al.5 Cod penal raportat la art.71 si art. 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Stabilește onorar apărător oficiu la 200 lei ce se achită Baroului de Avocați Cluj din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 18 februarie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
D. PURICEIOANA C. M.
GREFIER
L. A. S.
Red. D.P./M.N.
4 ex./02.03.2015
Jud.fond.-C. R.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 47/2015.... → |
|---|
