Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 33/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.33/A/2015
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria T. și inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr.251 din 18 iulie 2014 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt în concurs real prev de art. 233 Cod penal si art. 228 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen 1968.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. A. asistat de apărător ales av.V. R. V. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar și martorul P. C., lipsă fiind persoanele vătămate .”V. F. PLUS”SRL, T. D. și M. V. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța procedează la audierea martorului P. C., depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar fila 36-37.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. A. arată că în ipoteza în care va fi găsit vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, este de acord să presteze muncă în folosul comunității.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public susține apelul așa cum a fost formulat în scris la dosar, solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a soluției atacate și, rejudecând cauza, a se dispune stabilirea unei modalități de executare pentru pedeapsa aplicată de prima instanță în conformitate cu textele de lege deja reținute, având în vedere că precizarea făcută de către instanță în cuprinsul minutei referitoare la aplicarea unei sancțiuni de 2 ani și 2 luni închisoare, nu relevă și modalitatea de executare a acestei pedepse. De asemenea, solicită aplicarea pedepselor complementare și accesorii caracteristice infracțiunilor de tâlhărie, date fiind dispozițiile textului art.233 C. pen., acestea fiind obligatorii, urmând a se stabili o modalitate de executare a pedepsei aplicate inculpatului, în urma menținerii încadrării juridice ca urmare a aplicării art.5 C.pr.pen. și a modalității de concurs reținută de prima instanță, conform art.91 C.pen., solicitare la baza căreia se află circumstanțele deduse judecății din perspectiva art.74 C.pen., referitor la dovedirea faptelor cu privire la care inculpatul a fost trimis în judecată, în condiții legale care relevă un pericol minim, necontestând cuantumul pedepsei aplicate, împrejurarea legată de cuantumul prejudiciului și persoana inculpatului care este fără antecedente penale și a recunoscut în parte activitatea infracțională imputată.
Solicită a se dispune în consecință și a se menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Apărătorul ales al inculpatului C. A. solicită admiterea apelului declarat de inculpat pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul memoriului depus la dosar, apreciind că în mod greșit prima instanța a stabilit că în speță ne aflăm în prezența a două infracțiuni aflate în concurs real, respectiv una de furt și una de tâlhărie în condițiile în care din întreaga probațiune administrată în cauză nu rezultă că ar fi vorba despre o tâlhărie.
În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și, rejudecând cauza, a se stabili că în speță ne aflăm în prezența a două infracțiuni de furt întrucât condițiile prevăzute de lege ca o faptă să fie tâlhărie nu sunt întrunite în speță.
În susținerea apelului arată că din conținutul textului de lege privind infracțiunea de tâlhărie reiese că furtul trebuie să fie urmat de întrebuințarea de amenințări pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunilor pentru ca făptuitorul să își asigure scăparea, ceea ce raportat la starea de fapt relatată, respectiv declarațiile părților vătămate, nu este cazul în speță.
Solicită a se reține că în speță nu există dovezi clare că s-a procedat în maniera în care au declarat cei doi agenți de pază T. Da și M. V., punându-se întrebarea când aceștia au spus adevărul. Solicită a se observa că aceste două declarații sunt identice, ceea ce sugerează o anumită direcție imprimată de către cei care le-au solicitat să le dea, respectiv modul în care au declarat cei doi în fața instanței de fond, putându-se constata contradicția flagrantă justificată de către agenții de pază. Instanța de fond reține că nu va lua în considerare declarațiile celor două părți vătămate date în faza de cercetare judecătorească pentru că nu există o motivare suficientă a unei reveniri, în condițiile în care instanța a stăruit și a întrebat de mai multe ori exact cum s-au derulat evenimentele.
Pentru aceste motive, apreciază că se impune admiterea apelului, în primul rând în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, condamnarea inculpatului pentru comiterea celor două infracțiuni în condițiile în care prejudiciile sunt modice și au fost recuperate, reducerea cuantumului pedepsei iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere prev.de art.91 NCP.
Referitor la apelul declarat de parchet, solicită admiterea în parte a acestuia, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, însă respingerea solicitării în care se tinde la menținerea încadrării juridice, apreciind că în speță putem vorbi despre două infracțiuni de furt și nu despre una de furt respectiv una de tâlhărie.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea în parte a apelului declarat de inculpat referitor la stabilirea modalității de executare a pedepsei pentru considerentele arătate, apreciind însă că sunt nefondate criticile aduse hotărârii privind schimbarea încadrării juridice, din perspectiva sa probatoriul administrat în cauză conținând premisele certe ale infracțiunilor așa cum au fost reținute în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie. Are în vedere faptul că în faza de urmărire penală s-a reținut această încadrare și inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, date fiind depozițiile celor două părți vătămate care erau similare sub aspectul percepției întrucât s-au aflat în aceeași încăpere și au desfășurat aceleași activități, similitudinea declarațiilor relevând aspectele referitoare la amenințarea realizată de inculpat. În faza de judecată, solicită a se observa că sunt explicabile modificările aduse, inculpatul a recunoscut integral activitatea infracțională inclusiv cu privire la această amenințare și a invocat dreptul la tăcere făcând doar precizarea sumară la prima declarație că nu recunoaște violența.
Pe de altă parte, declarațiile părților vătămate în faza de judecată sub aspectul revenirilor, sunt neexplicabile juridic în sensul că instanța nu le poate primi în primul rând pentru că părțile nu au dat declarații convingătoare cu privire la revenirea la aceasta. Solicită a se observa că declarațiile părților vătămate nu sunt identice și relevă unele contradicții, respectiv că persoana vătămată T. D. nu mai relevă în integralitate aspectul referitor la conduita violentă a inculpatului iar partea vătămată M. V. face doar precizarea că nu a făcut amenințări cu cuțitul, însă menține declarațiile în ce privește aspectul de violență asupra bunurilor din încăpere exercitat de inculpat, ceea ce este în continuare relevant.
În ce privește declarația martorului P. C. audiat la termenul de azi, solicită a se avea în vedere forma dată în faza de urmărire penală pentru că martorul a precizat că percepția sa după 2 ani este alterată iar, pe de altă parte, martorul a perceput aspecte vagi și indirecte raportat la conduita inculpatului, care în opinai sa nu sunt esențiale în determinarea adevărului raportat la premisa solicitării făcută de inculpat în apel.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a valorizat declarațiile martorului în acest mod, la acestea adăugând-se declarațiile inculpatului și celelalte circumstanțe ale stării de fapt care confirmă în continuare toate elementele constitutive privind latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie.
Celelalte aspecte invocate de inculpat privind modalitatea de executare a pedepsei apreciază că sunt întemeiate.
Inculpatul C. A. având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, arătând că recunoaște că a sustras câteva ciocolate fiind surprins de agenții de pază însă, nu a amenințat pe nimeni și nu avea asupra sa un cuțit.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 251 din 18 iulie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei T., conform art 386 C pr pen s-a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice.
In baza art 228 alin 1 C pen, cu aplicarea art 5 C pen, furt a fost condamnat inculpatul C. A. – fiul lui A. si L. Ita, nascut in 13.03.1990, in T., Cluj, dom T., ., Cluj, CNP_, fara antecedente penale – la o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
In baza art 233 C pen, cu aplicarea art 5 C pen, talharie a fost condamnat inculpatul C. A. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art 38 alin 1 C pen, art 39 alin 1 lit b C pen, au fost contopite pedepsele, aplica pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare, la care s-a adăugat o treime din pedeapsa de 6 luni inchisoare, rezultand 2 ani 2 luni inchisoare.
S-a constatat prejudiciul cauzat partilor vatamate . . SRL recuperat.
S-a constatat ca partile vatamate T. D. si M. V. E. nu s-au constituit parte civila.
In baza art 274 C pr pen a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr 1453/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inregistrat in data de 15.04.2014, cu nr_ la Judecatoria T., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, . inculpatul C. A. pentru savarsirea infractiunilor de talharie si furt in concurs real prev de art 233 C pen si art 228 alin 1 C pen cu aplicarea art 33 lit a C pen 1968.
Prin actul de sesizare a instantei s-a aratat ca in data de 16.03.2013 si-a insusit produse din magazinul K. T., iar cand a fost oprit de agentii de paza i-a amenintat pentru a-si asigura scaparea. In data de 05.04.2013 si-a insusit 6 paste de dinti de la partea vatamata Farmacia Catena T...
S-au avut in vedere urmatoarele probe proces verbal constatare (f 4, 5-6, 29), proces verbal vizionare (f 32) si cd camere video (f 33), dovezi restituire (f 22-23), declaratii invinuit (f 10-14, 34-37, 47-48, 51-52), martori (f 19-20, 31).
Prin incheierea penala din 21.05.2014 s-a dispus inceperea judecatii.
Partile vatamate nu s-au constituit parte civila.
In faza cercetarii judecatoresti au fost audiati inculpatul (s-a prevalat de dreptul la tacere), partile vatamate T. D. si M. V. E. (f 43, 44), facandu-se aplicarea art 374 alin 7 C pr pen in privinta martorei Hatvani M. si a art 383 alin 4 C pr pen, art 381 alin 7 C pr pen in privinta martorului P. C..
Analizand materialul probator al cauzei, potrivit declaratiilor partilor vatamate, coroborate cu declaratiile inculpatului si ale martorului P. C., instanta a reținut urmatoarele:
In data de 16.03.2013, inculpatul a intrat in magazinul K. T., de unde si-a pus sub haina 5 bucati ciocolata Merci, apoi a trecut pe langa casele de marcat fara sa o plateasca. Partile vatamate T. si M., agenti d epaza, l-au observant prin intermediul camerelor de supraveghere, astfel incat, inainte de iesirea din magazin, l-au oprit. Inculpatul a aruncat cutiile de ciocolata pe jos, apoi a fost condus ., pentru a se astepta lucratorii de politie.
In aceasta incapare, inculpatul a fost agitat, a rasturnat masa din incapare si le-a spus partilor vatamate T. si M. ca le va astepta dupa iesirea de la serviciu, cu un cutit.
In fata instantei, partile vatamate si-au modificat declaratiile, fara a justifica acest lucru. Au aratat ca inculpatul nu ar fi facut referire la vreun cutit cu care sa-I astepte la iesirea de la serviciu. Intrucat nu au oferit o motivare suficienta pentru aceasta modificare de declarative, instanta nu o va retine, fiind data exclusive in favoarea inculpatului.
Valoarea prejudiciului de 89,4 lei a fost recuperate prin restituirea bunurilor.
Inculpatul a recunoscut in parte fapta, aratand, in faza d eurmarire penala, ca nu-si aminteste c omportamentul sau fata de partile vatamate. In fta instantei de judecata a precizat ca nu le-a amenintat pe partile vatamate.
In data de 05.04.2013, inculpatul a intrat . pe . unde si-a insusit mai multe paste de dinti, pe care ulterior le-a vandut.
Prejudiciul de 88 lei a fost reparat ulterior de incupat, care a achitat aceasta valoare.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Fapta inculpatului care in data de 16.03.2014, din loc public, si-a insusit bunuri de la magazinul K., in valoare de 89 lei, apoi, pentru a putea pleca a amenintat partile vatamate (rasturnand o masa, prin referirea la un cutit) constituie infractiunea de talharie prev de art 211 alin 1, 2, lit c C pen 1968, cu aplicarea art 5 C pen, conform legii penale vechi, respective art 233 C pen, cu aplicarea art 5 C pen, potrivit legii penale noi.
Inculpatul a comis infractiunea cu intentie, pentru a-si insusi bunurile, fiind agresiv pentru a le pastra.
Fapta inculpatului care in data de 05.04.2013, fara drept, din loc public, si-a insusit bunuri de la partea vatamata V. farm Plus SRL, in valoare de 88 lei constituie infractiunea de furt prev de art 208 alin 1 art 209 alin 1 lit e C pen 1968, cu aplicarea art 5 C pen – furt calificat, respective, art 228 alin 1 C pen, cu aplicarea art 5 C pen – furt conform legii penale noi.
Inculpatul a comis infractiunea cu intentie, pentru a-si insusi bunuriledovada fiind imprejurarea ca le-a vandut si a folosit banii obtinuti astfel pentru sine.
La individualizarea judiciara a pedepsei, instanta a avut in vedere locul savarsirii infractiunilor, imprejurarea ca inculpatul a comis a doua infractiune dupa descoperirea primeia si nu si-a indreptat comportamentul, nu are antecedente penale, a fost sincer (imprejurari normale in societate), prejudiciul a fost reparat. Ca urmare, instanta a aplicat minimul special al pedepsei pentru fiecare infractiune. legea penala veche – 5 ani inchisoare, 3 ani inchisoare; legea penala noua 2 ani inchisoare, 6 luni inchisoare).
In privinta legii penale aplicabile, intrucat de la data comiterii infractiunilor pana in prezent s-au succedat doua legi penale, in cauza se aplica legea penala mai favorabila.
Pentru identificarea acesteia, instanta a reținut ca limitele de pedeapsa special sunt mai mici in legea penala noua; in cauza sunt incidente prevederile privind concursul de infractiuni, astfel incat conform art 34 lit b C pen pedeapsa rezultanta ar fi de 5 ani inchisoare, iar conform art 39 C pen pedeapsa rezultanta ar fi de 2 ani 2 luni inchisoare. Conform ambelor legi, vazand limitele de pedeapsa, precum si pedepsele aplicate, modalitatea de executare a pedepsei ar fi in regim de detentie.
Vazand pedeapsa rezultanta, instanta a constatat ca inculpatului ii este mai favorabila legea penala noua.
Conform art 386 C pr pen s-a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice. Rasturnarea mesei, amenintarea partilor vatamate ca le va astepta cu cutitul la sfarsitul programului reprezinta manifestari violent, specific infractiunii de talharie, scopul lor fiind asigurarea scaparii de la locul faptei.
In baza art 228 alin 1 C pen, cu aplicarea art 5 C pen, furt a fost condamnat inculpatul C. A. la o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
In baza art 233 1 C pen, cu aplicarea art 5 C pen, talharie a fost condamnat inculpatul C. A. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art 38 alin 1 C pen, s-a constatat ca infractiunile sunt savarsite in concurs real, prin mai multe actiuni, inainte de condamnarea definitive pentru vreuna dintre ele si potrivit prevederilor art 39 alin 1 lit b C pen, s-au contopit pedepsele, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare, la care va adauga o treime din pedeapsa de 6 luni inchisoare, rezultand 2 ani 2 luni inchisoare.
S-a constatat prejudiciul cauzat partilor vatamate . . SRL recuperat.
S-a constatat ca partile vatamate T. D. si M. V. E. nu s-au constituit parte civila.
In baza art 274 C pr pen a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal inculpatul C. A. și P. DE PE L. JUDECĂTORIA T..
Ministerul Public a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea în parte a hotărârii atacate, și pronunțând o nouă hotărâre, a se dispune executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate inculpatului, aplicarea pedepselor accesorii caracteristice infracțiunilor de tâlhărie, și a pedepselor complementare, având în vedere că pedeapsa complementară este obligatorie conform dispozițiile art. 233 CP.
Inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat admiterea apelului formulat, apreciindu-se că, în mod greșit prima instanță a reținut existența infracțiunii de tâlhărie, în condițiile în care probatoriul administrat în cauză ridică serioase semne de întrebare cu privire la amenințările exercitate de inculpat asupra părților vătămate și care fac parte din conținutul complex al infracțiunii de tâlhărie.
Pentru aceste considerente s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului, în infracțiunea de furt, condamnarea inculpatului pentru cele două fapte, reducerea pedepselor aplicate, având în vedere prejudiciile sunt reduse și au fost recuperate în întregime și suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate, raportat la lipsa antecedentelor penale ale insculpatului și la conduita sinceră pe care a avut-o pe parcursul întregului proces penal.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Apelul declarat de către inculpat este fondat, urmând a fi admis deoarece din probele administrate în faza de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetării judecătorești rezultă o stare de fapt, ușor diferită de cea reținută de instanța fondului.
Astfel, din declarațiile constante ale inculpatului, atât din faza de urmărire penală cât și din fața instanței de judecată, din depozițiile martorului audiat în fața instanței de apel P. C. C., care a dat declarații similare în fața instanței cu cele date în fața organelor de urmărire penală, din declarațiile contradictorii ale părților vătămate din faza de cercetare judecătorească T. E. D. și M. V. E., care diferă de cele date în faza de urmărire penală, rezultă un dubiu cu privire la acțiunea de amenințare exercitată de către inculpat asupra părților vătămate.
Vom observa astfel că, inculpatul nu a recunoscut niciun moment că ar amenința părților vătămate că după ieșirea din tură îi va tăia pe aceștia, martorul P. C. care a asistat la întreg incidentul din momentul surprinderii inculpatului cu bunurile sustrase asupra sa, până la momentul sosirii organelor de poliție, care l-au luat pe inculpat și l-au dus la secție pentru declarații, a arătat că inculpatul nu era recalcitrant, și nici nu i-a amenințat în vreun fel pe agenții de pază.
Același martor a mai învederat faptul că, inculpatul nu este cunoscut ca o persoană agresivă și nici nu poartă cuțit asupra sa de obicei.
Declarațiile părții vătămate din faza de urmărire penală, diferă radical de cele date în fața instanței de judecată, în condiții de oralitate și contradictorialitate.
Astfel, dacă în faza de urmărire penală părțile vătămate au arătat în mod clar că au fost amenințați de către inculpat că o să-i aștepte la ieșirea din serviciu și o să-i taie cu cuțitul dacă anunță organele de poliție, în fața instanței de judecată, părțile vătămate au revenit și au arătat că nu-și mai aduc aminte ce a spus inculpatul în legătură cu un cuțit, însă știu că acesta nu avea o astfel de armă asupra sa.
În plus, partea vătămată M. V. E. a arătat că are probleme cu una dintre urechi, capacitatea auditivă fiindu-i scăzută și ca atare nu știe sigur și nu poate preciza ce a spus inculpatul.
Coroborând toate aceste probe, având în vedere și comportamentul anterior al inculpatului care a mai fost surprins furând bunuri din magazine, Curtea apreciază că amenințările formulate împotriva agenților de pază, nu sunt dovedite dincolo de orice dubiu, și ca atare orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare conform art 4 alin 2 CPP, va fi interpretată în favoarea inculpatului.
Pentru aceste considerente, vom dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului C. A. din infracțiunea de tâlhărie prev de art 233 NCP cu aplicarea art 5 NCP, în infracțiunea de furt prev de art 228 alin 1 cu aplicarea art 5 NCP, și art 374 alin 4 CPP, deoarece inculpatul a recunoscut în întregime faptele reținute în sarcina sa, prin actul de sesizare al instanței, contestând doar încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina sa.
Aprecierea instanței fondului că legea penală mai favorabilă este legea nouă, este corectă, având în vedere limitele de pedeapsă mult reduse pentru faptele reținute în sarcina inculpatului.
Instanța va condamna inculpatul pentru comiterea infracțiunii de furt prev de art 228 alin 1 NCP la o pedeapsă de 6 luni închisoare, apreciind că această pedeapsă este suficientă raportat la gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, la împrejurările în care aceasta a fost comisă, la urmările produse - prejudiciul este extrem de mic și a fost recuperat în întregime ca urmare a surprinderii în flagrant a inculpatului - la lipsa antecedentelor penale și la atitudinea sinceră avută pe parcursul întregului proces penal, pentru reeducarea inculpatului și pentru atingerea scopului pedepsei.
Constatând că faptele care constituie obiectul prezentului dosar au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni, în baza dispozițiilor art. 38, 39 alin 1 lit b NCP, va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 6 luni aplicată prin sentința apelantă, va aplica pedeapsa cea mai grea de 6 luni pe care o va spori cu două luni, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Constatând că sunt întrunite condițiile art 91 și următoarele din NCP, respectiv pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an; inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă nerenumerată în folosul comunității și raportat la persoana acestuia, la conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii și la posibilitățile sale de îndreptare, se apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 2 ani.
Inculpatului i-au fost impuse măsurile de supraveghere prev de art 93 alin 1 lit a-e din NCP, și a fost obligat la prestarea unei munci nerenumerate în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile, maxim 4 ore pe zi, în cadrul Primăriei Municipiului T., aceasta fiind singura instituție din localitatea de domiciliu a inculpatului care are un protocol de colaborare cu Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru considerentele expuse mai sus, va fi respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Public împotriva aceleiași sentințe.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin 3 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I În baza art 421 pct 2 lit a C. admite apelul declarat de către inculpatul CA, împotriva sp 251/18 07 2014 a Judecătoriei T. pe care o desființează în parte sub aspectul încadrării juridice a faptei comise de către inculpat la 16 03 2013 ,a pedepsei aplicate pentru această faptă ,a pedepsei rezultante urmare a reținerii concursului real de infracțiuni, a modalității de individualizare a executării pedepsei și a reținerii prev art 374 alin 4 Cpp și pronuntând o nouă hotărâre în aceste limite:
Conform art 386 Cpp schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de tâlhărie prev de art 233 Ncp cu aplicarea art 5 Ncp în infracțiunea de furt prev de art 228 alin 1 NCp cu aplicarea art 5 NCp.
Condamnă inculpatul CA – pentru comiterea infracțiunii de furt prev de art 228 alin 1 NCp cu aplicarea art 5 NCp- fapta din 16 03 2013- la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art 38, 39 alin 1 lit b NCp contopește pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința apelată, aplică pedeapsa cea mai grea de 6 luni pe care o sporește cu 1/3 din pedeapsa de 6 luni,respectiv 2 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art 91, 92 NCP dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 2 ani .
Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev de art 93 alin 1 NCp:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, maxim 4 ore pe zi, în cadrul Primăriei municipiului T..
Atrage atenția inculpatului asupra art 96 NCp
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
II. Respinge ca nefondat apelul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA T. împotriva aceleiași sentințe.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei onorariu partial apărător din oficiu ce se va avansa din FMJ pentru av L. L. A..
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 ianuarie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. ȘORTANANA C.
GREFIER
M. B.
Red.M.Ș./M.N.
4 ex./22.01.2015
Jud.fond.-C. P.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... → |
|---|
