Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 295/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 295/A/2015
Ședința publică din 26 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTOR: A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-aU luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul H. G. și P. DE PE L. TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței penale nr. 207 din data de 11 iulie 2014 a Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dat în dosar nr. 456/P/2013, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul H. G. asistat de apărător ales, avocat C. Iusco, din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 30 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Președintele completului de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 4 Cod procedură penală și ale art. 108 Cod procedură penală aduce, pe scurt, drepturile și obligațiile procesuale la cunoștința inculpatului prezent, acesta arătând că își menține declarațiile anterioare.
Apărătorul ales al inculpatului H. G., având în vedere efectul devolutiv al apelului, solicită în probațiune audierea martorului C. T., care a fost respins nemotivat de către prima instanță, iar utilitatea audierii lui rezultă din mărturia martorului C. I., care a fost audiat în fața primei instanței. Astfel, atât timp cât în dosar sunt declarații contradictorii de martori, consideră că se impune audierea martorului propus, cu mențiunea că acesta cunoaște aspecte legate de starea de fapt din dosar, fiind persoana la care inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul C. I., respectiv proprietarul în fața căreia era parcată mașina și care poate oferi detalii cu privire la acest aspect. În concret, dorește să probeze faptul că nu inculpatul este cel care a condus, iar mașina era staționată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii în probațiune, întrucât nu este utilă cauzei, raportat la procesul-verbal de constatare a infracțiunii, care se coroborează cu celelalte declarații ale inculpatului.
Curtea, deliberând, respinge cererea de audiere a martorului C. T. ca nefiind concludentă și utilă cauzei și, nefiind cereri de formulat, se apreciază apelurile în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbaterea lor.
Reprezentanta Ministerului Public susține apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și arată că, în mod corect, în hotărârea instanței de judecată, s-a reținut faptul că Noul Cod penal este mai favorabil, raportat la condamnarea anterioară de 8 luni închisoare și confirmă faptul că inculpatul nu mai este recidivist, conform art. 41 din Noul Cod penal. Astfel, revocarea pedepsei de 8 luni operează în continuare, dar susține că temeiul de drept al acesteia nu a fost menționat din eroare de către instanță, motiv pentru care consideră că se impunea să se dispună revocarea în baza art. 156 din Legea nr. 187/2012, respectiv legea pentru punerea în aplicare a Codului penal.
În concret, susține apelul pentru omisiunea instanței de a aplica art. 15 din Legea nr. 187/2012 în baza căruia operează revocarea, efectele fiind practic aceleași, pedeapsa finală de 1 an și 8 luni urmând a fi executată în final în regim de detenție.
Mai mult, deși în hotărâre se motivează că inculpatul nu mai are calitatea de recidivist, în dispozitiv se menționează că este cu antecedente penale, aspect care se impune a fi remediat, respectiv prin înlăturarea art. 37 Cod penal.
Apărătorul ales al inculpatului H. G., având cuvântul, solicită, în principal, admiterea apelului, cu consecința desființării hotărârii primei instanței, și achitarea inculpatului, în baza art. 16 lit. a și, în subsidiar lit. c Cod procedură penală.
Consideră că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumul public fără permis. Astfel, așa cum rezultă din declarația unicului martor audiat în fața primei instanței, respectiv C. I., fără dubiu acesta a fost persoana care a condus autoturismul, iar inculpatul se afla în dreapta. Totodată, susține că soluția primei instanțe se bazează doar pe prezumții și pe prezumări ale vinovăției inculpatului, fapt care este practic interzis de lege, neputându-se pronunța condamnarea unui inculpat în lipsa unor probe, care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acesta ar fi săvârșit infracțiunea.
Pentru motivele expuse, solicită achitarea inculpatului.
În subsidiar, consideră că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică raportat și la Decizia nr. 3 din 16 februarie 2015 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a statuat că, atunci când nu mai sunt întrunite condițiile recidivei, se aplică condițiile referitoare la pluralitate intermediară. Astfel, în cauză, prima instanță a reținut că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, dar în continuare, la aplicarea pedepsei, a efectuat un cumul aritmetic, calcul care este greșit raportat la condițiile pluralității intermediare, întrucât legea prevede că la pedeapsa cea mai grea se adaugă o treime din celelalte pedepse, în speță o treime din pedeapsa de 8 luni de închisoare.
Inculpatul H. G., având ultimul cuvânt, arată că are vârsta de 65 de ani și că nu se consideră vinovat, pentru că a avut șofer care a condus mașina.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 207/11.07.2014 a Judecătoriei V. de Sus a fost condamnat inculpatul H. G., fiul lui S. și Nița, născut la data de 08.02.1950 în M., județul Maramureș, CNP_, cetățean român, studii 8 clase, pensionar, căsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în M., nr 1148, județul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev și ped de art 335 alin 1 NCP prin recalificarea faptei din infracțiunea prev de art 86 alin 1 din OUG 195/2002 și cu aplicarea art 37 lit *a* VCP și art 5 NCP, la 1 (un) an închisoare.
În baza art 83 VCP s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr 74/27.02.2013 a Judecătoriei V. de Sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cumulată de 1 an și 8 luni închisoare în detenție.
În baza art 274 C.pr.pen, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul H. G. deține în proprietate autoturismul marca Suzuki Vitara cu nr. de înmatriculare_, anterior fiind înmatriculat în Bulgaria. Acesta nu poseda permis de conducere. Prin sentința penală nr. 74/27.02.2013 a Judecătoriei V. de Sus definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis și cu o alcoolemie peste limita legală prev. și ped. de art. 86 alin. 1 și 87 alin. 1 din OUG 195/2002. Totodată s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Cu toate că i s-a atras atenția asupra consecințelor prev. de art. 83 VCP, la nici două luni de la rămânerea definitivă a hotărârii susmenționate inculpatul, în dimineața de 8.05.2013, orele 10,00 a condus autoturismul pe drumul Valea Poienilor din . de 1 km între domiciliul său și un magazin alimentar situat lângă DN 18. Acesta a fost surprins de un echipaj format din trei agenți de poliție care efectuau serviciu de supraveghere și control și circulau cu autoturismul marca Dacia cu nr. MAI_.
Procesul verbal de constatare a infracțiunii a fost semnat fără obiecțiuni de inculpat (f. 5 d.u.p.) iar martorul A. C. A. ( martor asistent) a confirmat că se afla la volanul mașinii (f.10, 11 d.u.p.).
Inculpatul a recunoscut inițial că a condus mașina însă a considerat că drumul respectiv nu este public. Ori, conform adresei nr. 8360/15.11.2013 eliberată de Primăria comunei M., acesta este drum public de interes local ( Anexa 3 pct. 127 la H.G. 623/2011 și HG 934/2001) fila 30 d.u.p. Mai mult, inculpatul a arătat că pe acel drum sunt case una lângă alta, circulă persoane, animale, căruțe și mai rar mașini ( f.30-31).
Martorul C. I. propus în apărare este persoana la care inculpatul apela să-i conducă mașina pe drumuri publice principale.
Împrejurarea la care acesta face referire nu exclude ca inculpatul să fi condus mașina dimineața cum s-a reținut în actul de constatare a infracțiunii (f.40).
În drept fapta inculpatului constituie infracțiunea prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 li.t a VCP.
. NCP la 1.02.2014 obligă instanța la aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 după verificarea incriminării faptei săvârșite sub legea veche, de legea nouă ( art. 4).
Fapta inculpatului este incriminată de art. 335 alin. 1 NCP.
Analiza globală a legii penale mai favorabile conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/20.05.2014 conduce la concluzia că legea nouă este mai favorabilă (conținutul și limitele pedepsei principale, condițiile recidivei față de care inculpatul nu mai are aceasta calitate, etc).
Decizia Curții Constituționale nu impune un mod de redactare a dispozitivului hotărârii ci doar analiza globală a legii penale mai favorabile și nu pe instituții autonome.
Mai mult, pentru acuratețea hotărârii se impune menționarea ambelor legi care incriminează fapta și pentru care se justifică aplicarea art. 5 NCP privind legea mai favorabilă.
În consecință instanța i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea inculpatului îndreptată spre minimul special.
În baza art. 83 VCP rap. la art. 15 alin. 2 din Legea 187/202 s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 74/27.02.2013 a Judecătoriei V. de Sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cumulată în detenție .
În baza art. 274 c.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul H. G. și P. DE PE L. TRIBUNALUL MARAMUREȘ.
P. DE PE L. TRIBUNALUL MARAMUREȘ a solicitat prin motivele de apel admiterea acestuia și desființarea în parte a sentinței apelate, arătând că în mod nelegal prima instanță a reținut în sarcina inculpatului comiterea faptei în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a din Codul penal anterior și că s-a omis temeiul de drept în baza căruia s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 74/27.02.2013 a Judecătoriei V. de Sus.
Inculpatul, prin motivele de apel, a solicitat achitarea sa pe considerentul că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Analizând apelurile declarate, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică, reținând în mod corect pe baza probelor administrate că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, susținerile acestuia în sprijinul dovedirii nevinovăției sale fiind neîntemeiate.
Deși inculpatul a negat după primele declarații comiterea faptei, este evident că acesta a revenit asupra acestora în mod nejustificat, construindu-și apărări neverosimile, doar pentru a încerca să evite executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere condamnarea anterioară.
Astfel, s-a dovedit că inculpatul, în dimineața de 8.05.2013, orele 10,00 a condus autoturismul pe drumul Valea Poienilor din . de 1 km între domiciliul său și un magazin alimentar situat lângă DN 18, fiind surprins de un echipaj format din trei agenți de poliție care efectuau serviciu de supraveghere și control și circulau cu autoturismul marca Dacia cu nr. MAI_.
Procesul verbal de constatare a infracțiunii a fost semnat fără obiecțiuni de inculpat (f. 5 d.u.p.) iar martorul A. C. A. ( martor asistent) a confirmat că inculpatul se afla la volanul mașinii (f.10, 11 d.u.p.).
Inculpatul a recunoscut inițial că a condus mașina însă a considerat că drumul respectiv nu este public. Ori, conform adresei nr. 8360/15.11.2013 eliberată de Primăria comunei M., acesta este drum public de interes local ( Anexa 3 pct. 127 la H.G. 623/2011 și HG 934/2001) fila 30 d.u.p. Mai mult, inculpatul a arătat că pe acel drum sunt case una lângă alta, circulă persoane, animale, căruțe și mai rar mașini ( f.30-31).
Prima instanță a pronunțat însă o hotărâre nelegală sub aspectul greșitei rețineri în sarcina inculpatului a stării de recidivă. Astfel, deși s-a reținut faptul că Noul Cod penal este mai favorabil, raportat la condamnarea anterioară de 8 luni închisoare și la noile dispoziții care incriminează starea de recidivă inculpatul nu mai este recidivist, conform art. 41 din Noul Cod penal. Prin urmare, deși revocarea pedepsei de 8 luni operează în continuare, temeiul de drept al acesteia nu a fost menționat din eroare de către instanța de fond, motiv pentru care se va menționa că revocarea operează în baza art. 156 din Legea nr. 187/2012, respectiv Legea pentru punerea în aplicare a Codului penal.
Mai mult, deși în hotărâre se motivează că inculpatul nu mai are calitatea de recidivist, în dispozitiv se menționează că este cu antecedente penale, aspect care se impune a fi remediat, prin înlăturarea art. 37 Cod penal.
Față de cele sus-expuse, în baza dispozițiilor art. 421 alin.1 lit. b C.pr.penală Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 207/11.07.2014 a Judecătoriei V. de Sus pe care o va desființa în parte sub aspectul omisiunii indicării temeiului legal în baza căruia s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului H. G. prin sentința penală nr. 74/27.02.2013 a Judecătoriei V. de Sus și a greșitei rețineri a stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Pronunțând o nouă hotărâre, va înlătura dispozițiile art. 83 Cod penal și, în temeiul prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 74/27.02.2013 a Judecătoriei V. de Sus.
Va înlătura dispozițiile art. 37 lit.a VCP.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H. G. împotriva aceleiași sentințe.
Va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 400 lei, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 207/11.07.2014 a Judecătoriei V. de Sus pe care o desființează în parte sub aspectul omisiunii indicării temeiului legal în baza căruia s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului H. G. (fiul lui S. și Nița, născut la data de 08.02.1950 în M., județul Maramureș, CNP_, cetățean român, studii 8 clase, pensionar, căsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în M., nr 1148, județul Maramureș) prin sentința penală nr. 74/27.02.2013 a Judecătoriei V. de Sus și a greșitei rețineri a stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Pronunțând o nouă hotărâre, înlătură dispozițiile art. 83 Cod penal și, în temeiul prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 74/27.02.2013 a Judecătoriei V. de Sus.
Înlătură dispozițiile art. 37 lit.a VCP.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H. G. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 400 lei, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. S. A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER
L. A. S.
red.ADLA/AC
4 ex. – 08.05.2015
jud.fond. M. Șimon
| ← Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art. 279 C.p.,... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
