Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 70/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 70/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 70/2015
Ședința Camerei de Consiliu din data de 6 februarie 2015
Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: L. H.
GREFIER: C. C.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Cluj reprezentat prin
PROCUROR: L. C.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către inculpatul – contestator B. A., în procedura camerei preliminare, împotriva încheierii penale nr. 102/19.11.2014, pronunțate de către Tribunalul Bistrița – Năsăud, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, se prezintă apărătorul ales al inculpatului – contestator B. A., d-l avocat Jîrghiuță Nandor, lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 20.01.2015 s-a înregistrat la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, motivele contestației formulate de inculpat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului B. A., av.Jîrghiuță Nandor susține contestația așa cum a fost formulată și motivată în scris la dosar.
In susținerea acesteia, arată că și în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud, a solicitat a se constata nelegalitatea declarațiilor martorilor, deoarece au fost luate de organul de urmărire penală anterior începerii urmăririi penale, însă acest aspect nu a fost luat în considerare. Astfel, contestatorul a fost privat de dreptul de a se apăra, nu a fost asistat de un apărător, acesta din urmă neparticipând la actele de urmărire penală.
Ori, declarațiile martorilor care sunt utilizate în rechizitoriu ca și probe, au fost luate de organele judiciare în perioada 2012-2013, fără existența unui cadru procesual legal creat, deoarece începerea urmăririi a avut loc in rem. Deci organele de urmărire penală au reaudiat toți martorii, cu urmărirea penală începută in rem, iar după reaudierea lor, contestatorul a fost chemat și i s-a pus în vedere că este suspect în cauză, totodată indicându-i drepturile pe care le are.
Prin urmare, în opinia sa apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 305 C.p.p., deoarece așa cum este stipulat la alineatul 2, începerea urmăririi penale se dispune prin ordonanță, care cuprinde după caz, mențiunile prevăzute la art. 286 alin.2 lit.a-c și g și potrivit art. 286 alin. 2 lit.c, ordonanța trebuie să cuprindă după caz, datele cu privire la persoana suspectului.
Nu în ultimul rând, a fost vătămat dreptul la apărare al contestatorului și practic nu s-a mai putut apăra în momentul în care i s-a adus la cunoștință că are calitatea de suspect, apoi de inculpat, deoarece toate probele au fost administrate fără cunoștința acestuia.
Reprezentanta DIICOT- Biroul Teritorial Cluj solicită respingerea contestației formulate, cu consecința menținerii încheierii penale nr. 102/2014 pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud.
În esență, aspectele invocate de apărătorul contestatorului nu justifică excluderea unor probe în raport de dispozițiile art. 102 C.p.p., iar pe de altă parte, conform art. 103 alin. 1 C.p.p., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Prin ordonanța de delegare din 16.12.2013 au fost indicate în mod expres actele ce urmau a fi efectuate, în temeiul acestei ordonanțe s-a procedat la audierea inculpatului, a martorilor și prin urmare încă de la acel moment contestatorul a cunoscut că față de el se efectuează cercetări penale. Împrejurarea că ulterior intrării în vigoare a NCPP s-a procedat la începerea urmăriri penale in rem și la reaudierea unor martori, după care s-a dispus prin ordonanță efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpat, care a dobândit calitatea de suspect, nu este în măsură să atragă nulitatea acestor probe și excluderea lor.
În replică, reprezentantul contestatorului arată că inculpatului nu i s-a adus la cunoștință, iar pentru aceasta, se întocmește un proces verbal.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Prin încheierea penală nr. 102 din 19.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, pronunțate în dosarul nr._, în baza art. 345 alin. 1 Cod de procedură penală s-a respins ca neîntemeiată excepția privind nelegalitatea unor probe invocată de inculpatul B. A., fiul lui A. și M.-Oltița, născut la data de 17.01.1991, în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în com. Maieru, ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP:_.
În baza art. 346 Cod de procedură penală: s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpat.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Cluj, în temeiul art. 327 lit. a) C. pr. pen., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. A., fiul lui A. și M.-Oltița, născut la data de 17.01.1991, în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în corn. Maieru, ., jud. Bistrița-Năsăud, posesor al CI . nr._, CNP_, cetățean român, student la Universitatea Ecologică București și prelucrător material lemnos la ., . Năsăud, necăsătorit, studii medii, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prev. de art. 207 al. (1), (2) C. pen. și pornografie infantilă, prev. de art. 374 al. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplic. art. 5 C. pen., ambele în condițiile art. 33 lit. a) C. pen. 1969.
De asemenea, în temeiul art. 327 lit. b) rap. la art. 16 lit. b) C. pr. pen., s-a dispus clasarea cauzei față de B. A. sub aspectul săvârșirii infr. de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 al. (1), (3) C. pen., alterare a integrității datelor informatice, prev. de art. 362 C. pen.
În fapt, s-au reținut următoarele:
În cursul anului 2010, elevă fiind la Liceul „S. Halită" din Sângeorz-Băi, jud. Bistrița-Năsăud, persoana vătămată M. A.-E. l-a cunoscut pe inculpatul B. A., prin intermediul rețelei de socializare „Hi5". Inculpatul i-a propus persoanei vătămate să fie prietena lui, propunerea acceptată de acesta din urmă. Pe parcursul relației, persoana vătămată a constatat faptul că inculpatul avea accese de gelozie și că îi plăcea sa dețină controlul asupra activității acesteia, manifestându-și intens nemulțumirea atunci când M. A.-E. vorbea cu alți băieți. în acest context, pentru a controla mai bine persoana vătămată, inculpatul i-a cerut acesteia să-i încredințeze parola contului său de acces în aplicația „Yahoo Messenger" (_), cerere acceptată de către persoana vătămată, în ciuda faptului că, în sine, nu era pe deplin împăcată cu acest aspect. Mai mult, inculpatul i-a solicitat persoanei vătămate să folosească în locul propriului cont de acces în aplicația „Yahoo Messenger", un alt cont (_), încredințat de inculpat împreună cu parola aferentă. Și această solicitare a fost acceptată de către persoana vătămată, care a început să folosească noua identitate virtuală pentru folosirea aplicației amintite, chiar și în relațiile cu colegele și prietenele sale N. A. și C. SENICA V.. Martorele au aflat de la persoana vătămată motivul pentru care aceasta folosea un nou cont de acces în aplicația „Yahoo Messenger" și chiar au asistat la diferite discuții în contradictoriu purtate între persoana vătămată și inculpat. Folosirea acestui cont de către persoana vătămată rezultă și din convorbirile purtate prin intermediul aplicației „Yahoo Messenger" între aceasta și inculpat (fila 28). De altfel, inculpatul a recunoscut și el că persoana vătămată utiliza contul de acces în aplicația „Yahoo Messenger", pe care îl încredințase în prealabil.
Relația apropiată dintre persoana vătămată și inculpat rezultă și din imaginile care-i înfățișează pe cei doi, puse la dispoziție de către inculpat, alături de alte fotografii înfățișând persoana vătămată îmbrăcată sumar, pe care, în cea mai mare parte, aceasta le-a efectuat personal cu ajutorul telefonului mobil (CD-ul de la fila 27 și planșa foto de la filele 29-30).
La sfârșitul anului 2011, la insistențele inculpatului, persoana vătămată a acceptat să se fotografieze complet dezbrăcată, astfel că, folosind propriul telefon mobil marca „Samsung", model S5230, și-a efectuat două fotografii color, în oglindă, dintre care una o înfățișează în poziție ortostatică (fila 44; denumirea fișierului electronic conținând această fotografie este BILD89961 - CD, fila 43), iar cealaltă așezată pe pat, cu picioarele desfăcute, permițând expunerea completă a organelor genitale (fila 45; denumirea fișierului electronic conținând această fotografie este 544 - CD, fila 43). Din telefonul său, persoana vătămată a descărcat cele două fotografii și le-a expediat inculpatului B. A. prin intermediul aplicației „Yahoo Messenger". Fotografiile au fost trimise din contul_. la care am făcut referire mai sus, în contul_, aparținând inculpatului. După cum declară, inculpatul a descărcat aceste două fotografii, pe care, în continuare, le-a stocat în memoria hard-disk-ului computerului personal.
Ulterior, tot spre finele anului 2011, într-o perioadă în care relațiile acestuia cu persoana vătămată erau tensionate, inculpatul a expediat cele două fotografii martorei N. A., pe rețeaua de socializare „Facebook", pentru ca martora să vadă „ce cuminte este prietena ei" (adică persoana vătămată) și pentru a se răzbuna pentru faptul că persoana vătămată intenționa să se despartă de el, după cum a afirmat inculpatul în cadrul conversației purtate cu martora. Identitatea virtuală folosită de inculpat pentru expedierea celor două fotografii a fost „tynubirta".
Se observă faptul că toate conturile utilizate de inculpat pentru accesul la diferitele aplicații electronice, inclusiv cel pus la dispoziția persoanei vătămate, au în comun sintagma „TYNU", de la prenumele inculpatului - A.(U).
În primăvara anului 2012, persoana vătămată MIRÓN A.-E. a decis să pună capăt definitiv relației amoroase cu inculpatul B. A.. Neputând accepta o atare stare de lucruri, inculpatul a început să hărțuiască intens persoana vătămată, căreia i-a expediat mai multe mesaje tip SMS, folosind posturile telefonice mobile cu nr. de apel_ și_, în care îi adresa persoanei vătămate numeroase invective și amenințări cu acte de violență (CD-ul de la fila 34 și procesul-verbal de redare de la filele 31-32). Mai mult, în cadrul unui mesaj expediat persoanei vătămate la data de 13.08.2012, ora 13:06,, inculpatul B. A. îi punea în vedere acesteia că va „pune" (în sensul de a le încărca prin intermediul unui sistem informatic și a le pune la dispoziția altor persoane) toate pozele cu persoana vătămată și nu le va șterge până când aceasta nu va accepta să „vorbească" din nou (în sensul de a relua relația amoroasă) cu inculpatul (filele 36-41). Mai mult, în cadrul aceluiași mesaj, inculpatul menționează faptul că a avertizat anterior persoana vătămată că este capabil să distribuie acele fotografii și că „de un an înkoake" (încoace), a tot lăsat de la el, în sensul că a amânat acest lucru. Conținutul acestei comunicări confirmă susținerile persoanei vătămate referitoare la amenințările repetate pe care le-a primit de la inculpat, după încheierea relației cu acesta.
În privința celor două numere de telefon amintite mai sus, inculpatul a declarat că nu-și mai amintește ce posturi telefonice a utilizat în acea perioadă, fără a nega însă că cele două numere de telefon i-ar fi aparținut. Acest aspect este însă confirmat de martorele C. SENICA V. și M. M.-L., sora persoanei vătămate, care, în declarații, au afirmat cu certitudine că ambele numere de telefon erau utilizate de inculpat, fiind aceleași cu cele folosite de inculpat pentru a purta convorbiri telefonice repetate cu cele două martore.
În aceste condiții, susținerile inculpatului potrivit cărora nu a amenințat persoana vătămată nici cu acte de violență și nici cu distribuirea de imagini înfățișând-o în ipostaze indecente, au fost înlăturate, ele fiind categoric infirmate de probele administrate în cauză.
La scurt timp de la expedierea mesajului din data de 13.08.2012 - concluzie desprinsă din declarația martorei C. SENICA V., potrivit căreia acestea se petreceau în vara anului 2012 -, în timp ce persoana vătămată se afla la domiciliul martorei C. SENICA V. - aspect pe care inculpatul îl cunoștea, căci încerca extrem de insistent să discute cu persoana vătămată, apelând, în acest scop și la martoră, fără succes, însă -, inculpatul B. A. i-a expediat martorei, pe contul acesteia de acces în aplicația „Yahoo Messenger", fotografia înfățișând persoana vătămată având un comportament sexual explicit, descrisă în precedent. A fost prima dată când martora a văzut conținutul acelei fotografii, de a cărei existență nu avea anterior cunoștință și pe care martora a putut să o descrie cu acuratețe cu ocazia audierii. In prezența martorei, vizibil marcată de gestul inculpatului, de la care mai spera la o urmă de decență, persoana vătămată a început să plângă.
În perioada imediat următoare, fotografiile compromițătoare au fost postate de către inculpat la profilurile conturilor de „Yahoo Messenger" și „Facebook" ale persoanei vătămate, de unde au putut fi observate de toate persoanele din lista de prieteni ai acesteia și chiar descărcate. în legătură cu aplicația „Facebook", persoana vătămată a declarat că inculpatul a înființat mai multe conturi fictive pe numele persoanei vătămate, utilizând drept fotografii de profil cele două fotografii compromițătoare pentru persoana vătămată. Pentru a face fotografiile accesibile unui număr cât mai mare de persoane, inculpatul a trimis, în conturile nou create, mai multe invitații de „adăugare ca prieten" către diferite persoane, invitații ce păreau trimise de către persoana vătămată. Declarațiile persoanei vătămate în acest sens sunt susținute întocmai de cele ale martorelor N. A. și C. SENICA V..
D. urmare, mai multe persoane au fost în măsură să vizualizeze și chiar descarce respectivele fotografii înfățișând persoana vătămată, care a simțit rapid batjocura la care a fost supusă de către colegii de școală. Vestea a ajuns și la cunoștința martorului OGAGAU E.-V., administratorul unei cafenele frecventate de elevii de liceu, din orașul Sângeorz-Băi, care a adus acest aspect la cunoștința tatălui persoanei vătămate, martorul M. M.. După ce a vizionat cele două fotografii, martorul a realizat că persoana înfățișată era, într-adevăr, fiica sa. După acest moment, persoana vătămată, care, anterior, nu spusese nimic părinților, din cauza rușinii, i-a povestit tatălui său evenimentele prin care fusese nevoită să treacă din cauza inculpatului B. A. și i-a arătat mesajele recepționate de la acesta pe telefonul mobil; drept urmare, cei doi au sesizat organele de poliție.
Martorii B. A. și A. O.-I., audiați la propunerea inculpatului, nu au infirmat cele mai sus expuse, arătând doar că ei nu au văzut fotografiile înfățișând persoana vătămată în ipostaze indecente, nu au auzit zvonuri legate de răspândirea acestora, iar relațiile dintre inculpat și persoana vătămată erau firești. Fie martorii nu cunosc principalele aspecte legate de aceste relații, fie, în considerarea raporturilor de prietenie cu inculpatul, au dat o interpretare diferită de cea la care se poate ajunge pe baza probelor administrate în prezenta cauză.
În final, se subliniază faptul că frecvența mesajelor expediate persoanei vătămate și conținutul intrinsec al acestora denotă o frenezie ce se potrivește profilului psihologic al inculpatului, astfel cum a fost acesta conturat prin declarațiile persoanelor audiate în prezenta cauză și care face vădit neverosimilă teza avansată de acesta, potrivit căreia persoana vătămată a fost cea care și-ar fi expediat sieși acele mesaje, după ce tatăl său a aflat ce acele fotografii. în afara caracterului neverosimil, observăm că mesajele au fost recepționate de persoana vătămată în perioada august-septembrie 2012, iar martorul M. M. a aflat de cele două fotografii abia ulterior răspândirii lor de către inculpat, activitate care, evident, a fost ea însăși ulterioară expedierii mesajelor.
Ca mijloace de probă au fost reținute: declarațiile persoanei vătămate M. A.-E. (filele 16-24); suport optic conținând fotografii digitale înfățișând persoana vătămată M. A.-E. și pe inculpatul B. A., împreună sau separat (f. 27); captură de ecran a computerului personal al persoanei vătămate, relevând conversațiile purtate de aceasta cu inculpatul și identitățile virtuale folosite de ambii (f. 28); fotografiile înfățișând persoana vătămată M. A.-E. și pe inculpatul B. A., împreună sau separat, transpuse pe suport de hârtie (f. 29-30); proces-verbal de transcriere a mesajelor recepționate de către persoana vătămată de la inculpat (f. 31-32); suport optic conținând capturi de ecran ale telefonului mobil marca „Samsung", aparținând persoanei vătămate, pe care aceasta a recepționat mesajele de amenințare trimise de inculpat (f. 34); capturi de ecran ale telefonului mobil marca „Samsung", aparținând persoanei vătămate, pe care aceasta a recepționat mesajele de amenințare trimise de inculpat, transpuse pe suport de hârtie, înfățișând o parte din amenințările proferate de inculpat la adresa persoanei vătămate și în care se face referire explicită la răspândirea fotografiilor (f. 36-41); suport optic conținând mai multe fotografii, între care cele două expediate de persoana vătămată inculpatului; în ambele fotografii persoana vătămată apare dezbrăcată, iar într-una dintre ele își expune vederii organele genitale (f. 43); cele două fotografii înfățișând persoana vătămată, transpuse pe suport de hârtie (f. 44-45); declarațiile martorilor M. M. (f. 46-50), O. E.-V. (f. 51-54), Neâmțiu A. (f. 55-60), C. Senica V. (f. 61-65, 70-72), M. M.-L. (f. 73-74), B. A. (f. 82-84) și A. O.-I. (f. 85-87); declarațiile inculpatului B. A. (f. 91-96, 99-100).
S-a arătat că faptele inculpatului B. A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de șantaj, prev. de art. 207 al. (1), (2) C. pen. și pornografie infantilă, prev. de art 374 al. (1), (2) C. pen.,fiecare cu aplic. art. 5 C. pen., toate în condițiile art. 33 lit. a) C. pen. 1969, întrucât în cursul anului 2012:
-a amenințat persoana vătămată minoră M. A.-E. cu acte de violență și distribuirea unor fotografii compromițătoare în scopul de a o determina să reia relațiile de prietenie cu el și, de asemenea,
-a descărcat, stocat, distribuit și pus la dispoziția mai multor persoane, în sistem informatic, prin intermediul aplicațiilor informatice „Facebook" și „Yahoo Messenger", două fotografii, dintre care una înfățișa persoana vătămată având un comportament sexual explicit (expunerea explicită a organelor genitale),
În privința celorlalte două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului în actul de inculpare, s-a reținut, mai întâi, faptul că, în cadrul relației existente la un moment dat între persoana vătămată și inculpat, cea dintâi i-a încredințat acestuia din urmă parola de acces la contul său de acces în aplicația „Yahoo Messenger" (_), iar ulterior a acceptat să folosească, pentru accesul în aceeași aplicație, un alt cont (_), pus la dispoziție de către inculpat și a cărui parolă acesta o cunoștea. Chiar dacă persoanei vătămate nu i-a convenit pe deplin acest lucru, aceasta a acceptat insistențele inculpatului de a proceda în acest mod, astfel că nu se poate reține că accesul inculpatului la conturile de acces în aplicația „Yahoo Messenger", utilizate de către persoana vătămată, s-ar fi făcut fără drept. Tot astfel, în cauză nu au putut fi administrate probe concludente cu privire la restricționarea accesului persoanei vătămate la conturile sale de acces în aplicațiile „Yahoo Messenger" și „Facebook", prin schimbarea parolei de acces, chiar dacă susținerile persoanei vătămate în acest sens sunt credibile. D. urmare, infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 al. (1), (3) C. pen., alterare a integrității datelor informatice, prev. de art. 362 C. pen., nu pot fi reținute în sarcina inculpatului, în urma analizării ansamblului probator.
În fine, crearea unui cont fictiv, pe numele altei persoane, pe o rețea de socializare, oricare ar fi aceasta, nu reprezintă, în sine, un comportament infracțional, persoana a cărei identitate este uzurpată având posibilitatea de a se adresa administratorului site-ului web, astfel cum a făcut și persoana vătămată M. A.-E., cu consecința închiderii conturilor de acces în aplicația „Facebook" deschise de inculpat pe numele său. Desigur că, atunci când o astfel de conduită este urmată de o alta, cea din urmă se analizează distinct, pentru a se stabili întrunirea elementelor constitutive ale unei infracțiuni. In cazul de față, după ce inculpatul B. A. a creat conturi de acces în aplicația „Facebook" pe numele persoanei vătămate, acesta a răspândit (prin încărcarea acestora, în format electronic, la „avatar", cu posibilitatea vizualizării și accesării lor de către persoanele aflate în lista de prieteni ai persoanei vătămate) fotografiile ce-i fuseseră anterior remise de către persoana vătămată și pe care, până la acel moment, doar le stocase în memoria hard-disk-ului computerului personal. Cum una dintre fotografii o prezintă pe M. A.-E. (în vârstă de 16 ani la data realizării fotografiei) expunându-și organele genitale într-un mod explicit, putem concluziona în sensul că activitatea inculpatului de a descărca, stoca, distribui și pune la dispoziția mai multor persoane, în sistem informatic, prin intermediul aplicațiilor electronice „Facebook" și „Yahoo Messenger", a avut ca obiect un material pornografic, în înțelesul atribuit de art. 374 al. (4) C. pen.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul urmăririi penale a avut o poziție preponderent nesinceră, recunoscând doar în mică parte săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și încercând să minimalizeze importanța activității sale infracționale. Inculpatul este cunoscut ca o persoană posesivă, excesiv de geloasă, care nu poate accepta un refuz.
În cadrul procedurii de cameră preliminară, art. 344 alin. 3, 4 Cod procedură penală, prin avocatul său ales, inculpatul B. A. a solicitat, ca în urma verificării, conform art. 342 Cod procedură penală, a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, să se dispună excluderea din ansamblul probelor a declarațiilor date de următoarele persoane: M. M., O. E. V., C. Senica V., M. M. L..
Inculpatul a contestat legalitatea acestor probe, deoarece declarațiile au fost luate de organele de urmărire penală anterior începerii urmăririi penale. De asemenea, inculpatul a arătat că a fost privat de dreptul de a se apăra, prin faptul că nu a avut apărător, acesta neputând participa la urmărirea penală. Astfel, declarațiile care sunt utilizate în rechizitoriu ca și probe, au fost luate de organele judiciare în cursul anilor 2012 și 2013, fără existența unui cadru procesual legal creat, deoarece începerea urmăririi penale a avut loc in rem la Ordonanța din data de 26.03.2014.Iar prin Ordonanța din 04.06.2014 a fost dispusă continuarea urmăririi penale față de inculpat.
În perioada 26.03._14, organele de urmărire penală au reaudiat toți martorii, cu urmărirea penală începură in rem, iar după ce au reaudiat toți martorii, au fost chemat inculpatul și i s-a pus în vedere că este suspect în cauză indicându-i-se drepturile pe care le are. Practic, organele de urmărire penală au urmărit de la bun început încălcarea dreptului la apărare, deoarece, deși cunoșteau foarte bine la data de 26.03.2014 cine este persoana suspectă, au preferat să înceapă urmărirea penală in rem și au readministrat toate probele fără ca inculpatul să aibă cunoștință despre faptul că se desfășoară acte de urmărire penală împotriva sa, pentru a-și pregăti apărarea, în sensul angajării unui apărător care să participe la aceste acte.
Mai arată că după ce toate probele au fost readministrate, inculpatul fost chemat și i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect, apoi de inculpat.
Inculpatul a apreciat că prin această conduită, organele de urmărire penală au încălcat disp. art. 305 Codul de procedură penală, deoarece conform alin. 2 din acest articol începerea urmăririi penale se dispune prin ordonanță, care cuprinde, după caz, mențiunile prevăzute la art. 286 alin. 2 litera a)-c).și g), iar art. 286 alin. 2, lit. c) prevede că ordonanța trebuie să cuprindă, după caz, datele cu privire la persoana suspectului. Coroborând aceste dispoziții legale cu faptul că subsemnatul eram cunoscut de organele de urmărire penală la data de 26.03.2014, data întocmirii Ordonanței de începere a urmăririi penale, precum și cu dispozițiile art. 305 pct. 3 din Codul de procedură penală, conform căruia „când din datele și probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect."
Așadar, procurorul avea obligația să înceapă urmărirea penală împotriva inculpatului direct, fără perioada intermediară de desfășurare a actelor de urmărire penală in rem, deoarece avea toate elementele în acest sens, inculpatul fiind identificat ca persoană suspectă anterior emiterii Ordonanței din 26.03.2014 de începere a urmăririi penale in rem.
Apreciază că această metodă de desfășurare a urmăririi penale este nelegală, deoarece a vătămat dreptul fundamental la apărare, practic inculpatul nu a mai avut ce apăra în momentul în care i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect, apoi de inculpat, deoarece toate probele fuseseră administrate fără cunoștința sa. Mai mult, întregul dosar se bazează doar pe aceste declarații, organele de urmărire penală având un interes direct în evitarea contradictorialității în luarea acestor declarații, pentru a evita întrebările care ar fi putut schimbat probabil direcția de desfășurare a cercetării, venite din partea apărării.
Având în vedere aceste aspecte, inculpatul a considerat că probele contestate au fost administrate în condiții de nelegalitate, cu încălcarea dreptului la apărare.
În drept au fost invocate prevederile art. 342, art. 346 teza (5) Cod pr. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la susținerile inculpatului s-a constatat că, în prezenta cauză, sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut la data de 19 decembrie 2012 (f.16), efectuându-se acte premergătoare în temeiul art. 224 Cod procedură penală anterior.
De altfel, prin ordonanța de delegare din 16 decembrie 2013 (f.25) au fost indicate de procuror, în mod expres, actele ce urmau a fi efectuate de către ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul BCCO Cluj N. – SCCO Bistrița-Năsăud printre care și audierea persoanei vătămate, a martorilor M. M. și Ogigău E. și a numitului B. A. în calitate de făptuitor, ca și efectuarea oricăror altor acte de cercetare a căror necesitate ar rezulta după efectuarea actelor de urmărire cu privire la care s-a dispus delegarea.
În temeiul acestei ordonanțe s-a procedat, printre altele, la audierea părții vătămate (f.19-24), a martorilor M. M. ( f.49, 50), Ogigău E. V. ( f.54), N. A. (f.59), C. Senica V. (f.65), dar și a inculpatului B. A. ( f.95).
Prin urmare, încă de la acel moment inculpatul a cunoscut faptul că față de el se efectuează cercetări penale, iar împrejurarea că ulterior intrării în vigoare a Noului cod de procedură penală s-a procedat la începerea urmăririi penale „in rem”, conform art.305 alin 1 din acest act normativ (f.10) și la reaudierea unora dintre martori în acest cadrul procesual, după care s-a dispus prin ordonanță (f.11) efectuarea în continuare a urmăririi penale față de B. A., ce a dobândit calitatea de suspect, nu este în măsură să atragă nulitatea acestor probe și excluderea lor.
Astfel, art.305 Cod procedură penală reglementează succesiunea actelor legate de începerea urmăririi penale, începerea urmăririi penale cu privire la faptă reprezentând o etapă obligatorie în cadrul căreia sunt adunate date sau probe și doar atunci când se consideră că din acestea rezultă indicii rezonabile că o persoană a „săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală” procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta.
Ori, în prezenta cauză, până la data de 26 martie 2014 nu se dispusese cu privire la începerea urmăririi penale, efectuându-se doar acte premergătoare ce nu au fost consemnate într-un proces-verbal, eventual mijloc de probă conform art. 224 alin 2 Cod procedură penală anterior, și în consecință, procurorul a procedat în mod corect, cu atât mai mult cu cât momentul în care probele administrate sunt suficiente pentru a dispune conform art.305 alin 3 este, fără îndoială, lăsat la aprecierea acestuia.
De asemenea, este de observat că martora C. Senica V. a fost reaudiată și în prezența apărătorului ales al inculpatului (f.71), care avea posibilitatea să solicite reaudierea și a celorlalți martori în măsura în care considera necesară aceasta. Din actele dosarului rezultă însă că, în apărare, inculpatul a solicitat audierea doar a martorilor B. A. și A. O. I. (f.75), cerere ce i-a fost admisă prin ordonanța din 15 iulie 2014 (f.79).
Față de cele de mai sus este evident că aspectele invocate de inculpatul B. A. nu justifică excluderea unor probe, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 102 Cod procedură penală, iar pe de altă parte, conform art. 103 alin. 1 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 345 alin. 1 Cod de procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată excepția privind nelegalitatea unor probe invocată de inculpatul B. A., și a dispus în baza art. 346 Cod procedură penală, începerea judecății privind pe acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prev. de art. 207 al. (1), (2) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art 360 al. (1), (3) C. pen., alterare a integrității datelor informatice, prev. de art. 362 C pen. și pornografie infantilă, prev. de art. 374 al. (I), (2) C. pen., flecare cu aplic. art. 5 C. pen., toate în condițiile art. 33 Ut. a) C. pen. anterior
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul B. A., solicitând desființarea încheierii atacate și să admiterea cererilor formulate în cadrul procedurii camerei preliminare.
În sustinerea contestatiei inculpatul a reiterat motivele expuse în fata judecătorului de cameră preliminara de la prima instanță, respectiv faptul că urmărirea penală este lovită de nulitate deoarece, desi se cunostea identitatea făptuitorului, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, ceea ce a condus la administrarea probatoriului fără a se dispune citarea sa, consecința fiind încălcarea dreptului său la apărare.
Procedând la solutionarea contestatiei pe baza actelor si lucărilor dosarului, văzând și criticile formulate, se constată că nu poate fi primită critica privind nelegalitatea actelor de urmărire penală deoarece în cauză nu s-a constat încălcarea vreunei dispozitii procedurale.
Se observă că dispozitiile art.305 N.C.pr.pen. permit începerea urmăririi penale raportat la faptă ori de câte ori din actul de sesizare nu rezultă vreun impediment pentru punerea în mișcare a acțiunii penale. Această dispozitie trebuie trebuie privită în strânsă corelare cu textul art. 77 N.C.proc.pen. care defineste suspectul (”persoana cu privire la care din datele și probele existente în cauză rezultă bănuiala rezonabilă că a comis o faptă penală”) ceea ce presupune că în lipsa unor probe sau indicii nicio persoană nu poate fi pusă sub urmărire, conditie care obligă la începerea urmăririi penale ”in rem”.
Pe de altă parte, legea nu face nicio distincție, în ceea ce privește valoarea probantă, în raport cu faza în care mijloacele de probă au fost administrate, principiul liberei aprecieri a probelor lăsând instanței de judecată posibilitatea să aprecieze asupra concludenței tuturor probelor, iar principiul aflării adevărului impune instanței de judecată să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Cu privire la nulitățile invocate, acestea nu există întrucât dosarul a debutat înaintea intrării în vigoare a N.C.pr.pen., modul de sesizare a fost realizat potrivit vechilor dispoziții legale, iar continuarea procedurilor s-a făcut conform art.4 din Legea 255/2013 cu aplicarea normelor din Cod procedură penală actual. Organul de urmărire penală nu a încălcat vreo normă procedurală, ci dimpotrivă a respectat obligația impusă de art.305 alin.1 N.C.pr.pen.
Apoi, suspectului i s-au adus la cunoștință drepturile și învinuirile, inclusiv dreptul de a cere administrarea si readministrarea probatoriului, astfel că nu pot fi invocate încălcări ale drepturilor sale procesuale.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 425/1 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondată contestatia formulată, iar încheierea atacată se va mentine în totalitate.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obliga contestatorul să plătească suma de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. A., împotriva încheierii penale nr. 102/19.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Obligă contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea contestației.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 6 februarie 2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,
L. H. C. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./05.03.2015
Jud.fond. P. L. E.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 205/2015.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 185/2015.... → |
|---|
