Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 185/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-02-2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 185/A/2015
Ședința publică de la 05 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. G.
JUDECĂTOR - M. R.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin procuror – A. S.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul L. I. A. și partea civilă B. K. Z. împotriva sentinței penale nr.640 din 05 iunie 2014 a Judecătoriei Cluj-N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. dat în dosarul de urmărire penală nr. 3172/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped.de art.181 al.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. T. M. în substituirea apărătorului ales al inculpatului - av. P. A., din Baroul Cluj, cu împuternicire la dosar, partea civilă B. K. Z. asistată de avocat ales I. A. din Baroul Cluj, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind inculpatul L. I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, avocatul părții civile depune la dosar motive de apel și concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelurilor formulate în cauză.
Avocatul inculpatului, în temeiul art. 421 al.2 lit. a C.p.p., solicită admiterea apelului inculpatului și, în principal, achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit. e C.p.p., întrucât lipsește plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, urmând ca, potrivit art. 25 al.5 C.p.p., instanța să lase nesoluționată acțiunea civilă și să respingă ca neîntemeiată cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial.
În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. c C.p.p., având în vedere că în cauză nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și, pe cale de consecință, să se respingă acțiunea civilă și solicitarea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
In terto, solicită a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a provocării prevăzută de dispozițiile art. 73 lit. b VCP și a se reduce cheltuielile de judecată, respectiv cuantumul onorariului avocațial, care este disproporționat în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de către avocat.
În susținerea dispunerii primei soluții de achitare, arată că partea vătămată a suferit leziuni fizice care au necesitat un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale, caz în care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, care trebuie formulată în interval de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul. Face referire la fișa de intervenție depusă la filele 45-46 din dosarul de urmărire penală, în care se arată că partea vătămată a indicat în data de 3.03.2011 că inculpatul este cel care a lovit-o cu sticla în zona capului, după ce au avut un conflict verbal. Cu toate acestea, prin plângerea formulată în data de 29.03.2011, partea civilă a solicitat identificarea persoanei care i-a aplicat lovituri și tragerea acesteia la răspundere, fără a face vreo mențiune cu privire la inculpat, mențiune care se face la interval de un an, respectiv în cursul anului 2012, prin declarația dată în 14.03.2012. În aceste condiții, apreciază că plângerea penală nu a fost introdusă în termenul legal prevăzut de dispozițiile Vechiului Cod de procedură penală.
Referitor la motivele în susținerea soluției subsidiare, apreciază că în cauză este aplicabil principiul in dubio pro reo, întrucât din actele de la dosar, nu rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul este vinovat de fapta reținută în sarcină. În acest sens, învederează declarațiile contradictorii ale martorilor și faptul că declarația unui singur martor (B. N. I.) este în sensul că inculpatul a aplicat o lovitură părții vătămate. Nesinceritatea martorilor a fost sesizată și de către instanța de fond, din acest punct de vedere solicitându-se începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă față de martorul C. R..
În ceea ce privește ultima solicitare de reținere a scuzei provocării, solicită a se avea în vedere declarația martorului D. A., care a declarat că a văzut un conflict între partea civilă și inculpat și că aceștia se împingeau reciproc, aspect confirmat și de martorul G. R.. Mai solicită a se dispune reducerea onorariului avocațial, care este vădit disproporționat raportat la complexitatea cauzei, care a implicat opt termene de judecată și la care a participat un avocat stagiar (cu 2 ani vechime), împrejurări care nu justifică un atare onorariu. Pentru toate motivele arătate, solicită a se admite apelul așa cum a fost formulat pe larg în cuprinsul motivelor de apel.
Avocatul părții civile apreciază corectă starea reținută de către prima instanță, în urma administrării probațiunii rezultând că fapta inculpatului există și că aceasta a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege. Prin urmare, apelul părții civile vizează cuantumul daunelor morale.
Referitor la stabilirea sumei de 1500 euro acordată de către instanța de fond, arată că au fost reținute numărul de zile de îngrijiri medicale și faptul că vătămarea părții civile a fost una temporară, la fel și prejudiciul de imagine. Cu privire la acest aspect, solicită a se avea în vedere că, în realitate, acest prejudiciu de imagine nu este temporar deoarece și în prezent cicatricea din zona ochiului stâng există și este imposibil de operat. Tot referitor la acest aspect, arată că partea civilă lucrează într-un domeniu care implică relaționarea zilnică cu oamenii, iar cicatricea i-a afectat încrederea în sine și relațiile de afaceri.
Pe lângă acest aspect, solicită a se reține că partea civilă a mai fost supusă și riscului pierderii unui organ, iar motivarea instanței de fond cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale este oarecum inexactă. Apreciază că acțiunea inculpatului este cu atât mai periculoasă având în vedere că acesta a săvârșit fapta deși nu cunoștea partea vătămată.
În concluzie, solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și, având în vedere împrejurările cauzei, consideră că s-ar impune executarea pedepsei stabilită într-un cuantum redus sau majorarea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.
Referitor la apelul inculpatului, raportat la susținerea lipsei plângerii prealabile, arată că partea vătămată nu a cunoscut numele inculpatului în momentul incidentului și nu a semnat fișa de intervenție, iar poziția părții vătămate a fost constantă de la început, aceasta solicitând în 21.03.2011 identificarea inculpatului. Dacă aceasta ar fi cunoscut numele inculpatului, l-ar fi indicat în momentul formulării plângerii.
În ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului și aplicarea principiului in dubio pro reo, solicită a se reține că starea de incertitudine este cauzată de inculpat prin poziția oscilantă avută atât în faza de urmărire penală, cât și în timpul judecății, având în vedere că inițial a recunoscut fapta, apoi a revenit și și-a schimbat poziția.
S-a mai făcut referire la nesinceritatea martorului C. R., însă sesizează faptul că nesinceritatea lui a fost constatată de către prima instanță în favoarea inculpatului L. I. A., deci acest argument nu poate fi reținut.
Cu privire la reținerea stării de provocare, învederează declarațiile martorilor, toți afirmând că inculpatul a fost cel care a inițiat conflictul, iar consumarea din băutura altei persoane nu poate fi reținută ca stare de provocare în sensul legii penale.
Referitor la reducerea onorariului avocațial, arată că acesta nu se stabilește raportat la solicitarea inculpatului, iar contractul de asistență juridică a fost încheiat cu societatea de avocatură. În cauză, pe lângă avocatul stagiar au mai participat alți doi avocați din cadrul societății de avocatură, iar prestația unui avocat nu se poate evalua la o anumită sumă, argumentul legat de vechimea în activitate neputând fi reținut.
Avocatul inculpatului, având cuvântul asupra apelului părții civile, în temeiul art. 421 al.1 lit. b C.p.p., solicită a fi respins ca nefondat.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază fondat apelul inculpatului în ceea ce privește critica cheltuielilor de judecată.
În speță, se susține că nu există plângerea prealabilă a părții vătămate, critică neîntemeiată având în vedere fila 12 din dosarul de urmărire penală în care există plângerea penală prin care se solicită identificarea făptuitorului și tragerea la răspundere penală, plângere formulată în termenul legal.
În ceea ce privește solicitarea reținerii disp. art. 73 lit. b VCP privind scuza provocării, apreciază că din probele de la dosar rezultă că partea vătămată s-a aflat la masa inculpatului, inculpatul a fost deranjat de acest aspect, însă existau alte modalități de îndepărtare a părții vătămate din locul respectiv. În acest context, inculpatul a insultat, a amenințat și a lovit partea vătămată, deci nu se poate vorbi despre reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b VCP.
Referitor la cheltuielile de judecată, arată că obiectul cauzei îl constituie infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 CP, cauza nu are o complexitate mare încât să se ajungă la un onorariu de 18.757 lei, iar conform statutului avocatului onorariul trebuie raportat la circumstanțele concrete. Deci, solicită admiterea apelului sub acest aspect și reducerea acestor cheltuieli de judecată.
Asupra apelului părții civile pentru majorarea daunelor morale, arată că prejudiciul suferit de către partea civilă trebuie să fie cert, or, în cuprinsul motivelor de apel se invocă un risc în pierderea unui organ, aspect care nu poate duce la majorarea daunelor morale. Deci, solicită a se respinge apelul părții civile.
CURTEA
Prin sentința penală nr.640 din 5 iunie 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., în baza art. 181 al.1 C.p. 1969 a fost condamnat inculpatul L. I. A., CNP_, fiul lui T. G. și M., născut la data de 08.01.1975 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în Cluj-N., ., jud. Cluj, cetățenie română, cercetat în stare de libertate, la 7 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pe 2 ani și 7 luni ce constituie termen de încercare.
S-a pus in vedere inculpatului prevederile art.83 C.p., 84 C.p. 1969.
In baza art. 19/397 C.pr.pen. s-a admis in parte acțiunea civilă exercitată de partea civila B. K. Z., domiciliat în Cluj-N., ., jud. Cluj și obligă inculpatul la plata către acesta a sumei de 1.500 Euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
In baza art. 276 C.pr.pen a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 18.757 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către aceasta - onorariu avocațial.
In baza art. 274 al. 1 C.pr.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în seara zilei de 02. 03. 2011, învinuiții L. I. A. și B. K. Z. (față de acesta din urmă dispunându-se de către procuror NUP), fiecare dintre ei în compania propriului anturaj s-au deplasat în clubul Obssesion din mun. Cluj-N., în vederea vizionării unui concert X Factor (declarații învinuit B. Kăroly Z. - file 13 față dup, 40 verso dup, declarații inculpat L. I. A. - fila 22 față dup).
După o perioada de timp petrecută separat B. K. Z., la invitația martorului K. R. s-a așezat la masa la care stătea acesta împreună cu alți tineri, printre care și martora G. R. și inculpatul L. I. A., (declarații învinuit B. K. Z. - file 13 față dup, 40 verso dup).
La scurt timp după ce martorul K. R. a făcut prezentările dintre B. K. Z. și martora G. R., primul s-a îndreptat spre ringul de dans, inculpatul continuând să rămână la masă în compania martorei.
Nemulțumit de prezența lui B. K. Z., inculpatul L. I. A. 1-a abordat inițial pe acesta cu injurii și amenințări, cerându-i să părăsească masa, apoi a tentat o lovire cu pumnii, lovitură nereceptată de inculpatul B. K. Z. întrucât s-a ferit parând-o prin ridicarea picioarelor, impact în urma căruia inculpatul L. I. A. a căzut, ulterior fiind necesară intervenția organelor de ordine în vederea aplanării conflictului (declarații inculpat B. K. Z. - file 13 verso dup, 41 față dup; declarații inculpat L. I. A. - fila 44 față dup; declarații martor Szekeli F. - file 35 verso dup, 3:6 verso dup, declarații martor Mikola I. - file 37 față dup, 38 verso dup; declarații inculpat L. I. A. - fila 44 față dup).
In agitația creată de incidentul apărut și profitând de aceasta, inculpatul L. I. A. l-a lovit pe B. K. Z., cu un pahar/sticlă în zona ochiului stâng, lovitură în urma căreia același inculpat a necesitat inițial 11-12 (unsprezece-doisprezece) zile de îngrijiri medicale Conform Certificatului medico-legal nr. 1463/I/a/263 din data de 03. 03. 2011, prelungindu-se ulterior la 22-24 (douăzeci și doi-douăzeci și patru) zile de îngrijiri medicale, conform Completării certificatului-medico-legal menționat mai sus (fila 14 dup).
Cele susținute de către B. K. Z. în sensul lovirii active de către inculpatul L. I. A. sunt susținute și de martorul K. R. a care a declarat atât în faza actelor premergătoare cât și după momentul începerii urmăririi penale, că a văzut urme de sânge pe hainele inculpatului L. I. A. și că deasemeni acesta din urmă a recunoscut . exercitată asupra primului inculpat (declarații martor K. R.-file 30-13 dup).
Din declarațiile martorului B. N. I. s-a reținut că acesta a perceput direct și nemijlocit momentul în care inculpatul L. I. A. 1-a lovit cu un pahar pe B. K. Z., aspecte ce se coroborează cu declarațiile acestui din urmă inculpat precum și cu declarațiile martorilor D. A. și P. A. Istavan, care au susținut că în momentul imediat următor unei altercații verbale între învinuiți și intervenției organelor de ordine din club, B. K. Z. prezenta la nivelul ochiului stâng o rană care sângera (file 24 verso dup, 25 verso dup, 27 verso dup, 30 față dup).
Procedându-se la audierea, în cursul urmăririi penale, a inculpatului L. I. A. cu privire la fapta reținută în sarcina sa, acesta a negat orice acțiune agresivă asupra inculpatului B. K. Z., recunoscând însă o discuție mai aprinsă legată de atitudinea nepoliticoasă a părții vătămate, susținând la rândul său că a fost agresat de acesta (file 43-44 dup).
Fiind audiat în cursul judecății inculpatul L. I. A. și-a menținut atitudinea de nerecunoaștere din cursul urmăririi penale, arătând că în urma unui conflict verbal partea vătămată a fost lovit de către acesta cu piciorul în abdomen, iar în timp ce se afla la podea, au intervenit oameni de ordine scoțându-l pe partea vătămată din separeu. A mai arătat inculpatul că ulterior partea vătămată a revenit în apropierea sa pentru a-i cere să se bată, însă au intervenit din nou oamenii de ordine și părțile împreună cu prietenii lor au fost invitați de către body-guarzi să părăsească localul. Întrebat în mod expres de către instanță dacă a lovit partea vătămată cu un pahar în zona capului, inculpatul a răspuns că nu a făcut acest lucru și că nu își explică în ce condiții s-au produs leziunile părții vătămate.
Aceiași poziție a reiesit și din concluziile scrise depuse la dosar de către apărătorul inculpatului, unde se arată în esență că inculpatul nu a lovit partea vătămată, acesta din urmă fiind cel care a căutat altercația fizică.
Poziția de nerecunoaștere a inculpatului este înlăturată de declarațiile date în cursul urmăririi penale și al judecății de către martorii oculari D. A. (care a observat că la scurtă vreme după incident partea vătămată prezenta o leziune sângerândă în zona arcadei stângi, iar tricoul acestuia era îmbibat cu sânge, condiții în care a înțeles că inculpatul a fost autorul agresiunii), P. A. I. (care la ieșirea din local a întrebat partea vătămată în ce mod i-au fost cauzate leziunile pe care le-a văzut în mod direct după altercație, iar acesta i-a răspuns că a fost lovit cu un pahar în zona feței) și mai ales B. N. I. (care a văzut în mod direct cum inculpatul care avea în mână un pahar l-a lovit pe partea vătămată în zona feței provocându-i leziuni care au sângerat masiv).
Declarațiile martorilor menționați s-au coroborat cu mențiunile și concluziile certificatului medico-legal nr. 1463/I/a/263 din data de 03. 03. 2011, completat ulterior la data de 23.03.2011 (f. 15 dup).
În cauză nu s-a dovedit o atitudine de provocare a inculpatului de către partea vătămată în sensul art. 73 al. 1 lit. b Cp 1969, însă este posibil ca, prin lovirea inculpatului cu picioarele, partea vătămată să fi avut o anumită contribuție la escaladarea conflictului.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala prev. de art. 181 al.1 C.p. 1969.
La individualizarea pedepsei ce urmează să o aplice instanța a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.74 C.p. si in acest context de nesinceritatea inculpatului în care a insistat în cursul urmăririi penale și al judecății, de contextul comiterii infracțiunii, de lipsa antecedenței penale, de limita minimă de zile de îngrijiri medicale raportat la încadrarea juridică – 20-24 zile în raport cu intervalul 20-60 zile.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 81, 82 Cp 1969 care constituie legea penală mai favorabilă potrivit art. 5 Cp.
Față de cele arătate, instanța, în baza art. 181 al.1 C.p. 1969 a condamnat inculpatul L. I. A. la 7 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pe 2 ani și 7 luni ce constituie termen de încercare.
S-a pus in vedere inculpatului prevederile art.83 C.p., 84 C.p. 1969, referitoarea la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni ori în cazul neexecutării obligațiilor civile.
In baza art. 19/397 C.pr.pen. s-a admis in parte acțiunea civilă exercitată de partea civila B. K. Z. și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 1.500 Euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, prețul suferinței cauzate și al prejudiciului temporar de imagine. Prin constituirea de parte civilă depusă la f. 19,20 dos. inst. partea vătămată a solicitat acordarea unor despăgubiri morale în sumă de 10.000 euro considerată de către instanță ca exagerată în raport de împrejurările cauzei ( o anumită contribuție a victimei la escaladarea conflictului) și de nivelul de gravitate al leziunilor suferite.
In baza art. 276 C.pr.pen a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 18.757 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către aceasta - onorariu avocațial (f. 21,22 dos. inst.)
In baza art. 274 al. 1 C.pr.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul L. I. A. și partea civilă B. K. Z..
Inculpatul L. I. A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat acesta cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa în baza art.16 lit.e C.p.p. întrucât lipsește plângerea prealabilă.
În subsidiar, achitarea acestuia în baza art.16 lit.c C.p.p. pe motiv că, în cauză nu există probe din care să rezulte comiterea faptei și în al treilea rând reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prev. de art.73 lit.b VCp și reducerea cheltuielilor judiciare, respectiv a cuantumului onorariului avocațial.
În motivele de apel, inculpatul a arătat că, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale, situație în care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, care trebuie formulată în termen de 2 luni de la data comiterii faptei, însă în cauză nu există plângerea părții vătămate.
Referitor la motivarea petitului subsidiar, inculpatul a arătat că, în cauză nu există probe certe referitoare la vinovăția sa, iar declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, situație care a condus la sesizarea de către instanța de fond de comitere a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Cu privire la reținerea scuzei provocării inculpatul a arătat că, potrivit declarației martorului D. A. între partea civilă și inculpat a existat un conflict, care a condus la comiterea faptei de către acesta din urmă.
Referitor la cuantumul onorariului avocațial inculpatul a arătat că acesta este disproporționat, raportat la complexitatea cauzei, la perioada judecății pe fondul cauzei și la faptul că, în cauză a participat un avocat stagiar, împrejurări care nu justifică cuantumul onorariului avocațial .
Partea civilă B. K. Z. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie obligat la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale și să fie condamnat acesta la pedeapsa închisorii pentru fapta reținută în sarcina sa.
În motivele de apel partea civilă a arătat că prin fapta comisă de inculpat a fost supusă riscului de a-și pierde un organ, respectiv ochiul stâng.
Mai mult, având în vedere puterea cu care inculpatul a lovit pe partea civilă cu un pahar care s-a spart în capul părții civile, respectiv zona feței, demonstrează gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat.
Daunele morale în cuantum de 1500 euro stabilite de instanța de fond sunt insuficiente raportat la împrejurările, condițiile în care s-a comis infracțiunea, precum și urmările acesteia, sens în care apreciază că daunele morale în cuantum de 10.000 euro sunt justificate în cauză.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat și partea civilă, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că, la data de 2 martie 2011 inculpatul L. I. A. și partea civilă B. K. Z. s-au deplasat la clubul Obssesion din municipiul Cluj-N. pentru a participa la un concert X factor, iar în local, partea civilă la invitația martorului K. R., s-a așezat la masa la care stătea inculpatul cu prietenii acestuia. Inculpatul nefiind mulțumit de prezența părții vătămate la masa la care se afla acesta cu persoanele care îl însoțeau, i-a solicitat să plece, adresându-i injurii și amenințări, după care a încercat să-l lovească cu pumnii, însă partea civilă s-a apărat, fiind necesară intervenția organelor de ordine în vederea aplanării conflictului .
În agitația creată, inculpatul a lovit cu un pahar din sticlă pe partea civilă în zona ochiului stâng, leziune care a necesitat pentru vindecare un număr de 22-25 zile de îngrijiri medicale.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 V.C.p.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, pedeapsă care a fost suspendată condiționat potrivit art.81 și art.82 V.C.p. pe perioada unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni, atrăgându-i atenția supra disp. art.83 C.p.
Solicitarea inculpatului referitoare la achitarea acestuia pe motiv că, lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate, este neîntemeiată.
Partea vătămată B. K. Z. prin declarația dată la data de 29 martie 2011 la Poliția municipiului Cluj-N. a arătat împrejurările în care a fost comisă fapta, a solicitat identificarea persoanei vinovate și tragerea acesteia la răspundere penală. (f.13,14 d.u.p.).
Având în vederea că partea vătămată prin declarația dată la data de 29 martie 2011 a solicitat identificarea persoanei vinovate de comiterea infracțiunii și tragerea acesteia la răspundere penală, solicitarea inculpatului referitoare la achitarea acestuia pe motiv că, ar lipsi plângerea prealabilă, este neîntemeiată.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului referitoare la scuza provocării prev. de art.73 alin.1 lit.b VCP, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că, partea civilă l-ar fi provocat pe inculpat, ci doar că, aceasta la invitația martorului K. R. s-a așezat la masa la care stătea inculpatul cu persoanele care îl însoțeau pe acesta, iar inculpatul nefiind mulțumit de această situație, l-a înjurat și amenințat pe partea vătămată, intenționând să-l lovească cu pumnii pe acesta, moment în care partea vătămată a încercat să pareze lovitura, împrejurare în care a căzut pe pardosea, iar inculpatul profitând de această situație l-a lovit pe partea vătămată cu un pahar din sticlă în zona ochiului stâng, împrejurări care nu justifică reținerea scuzei provocării în favoarea inculpatului, pe motiv că acesta ar fi comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări rezultate în urma acțiunii părții vătămate.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului referitoare la achitarea sa pe motiv că în cauză nu ar exista probe de vinovăție, deoarece din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă cu certitudine că, inculpatul a lovit cu un pahar din sticlă pe partea vătămată în zona ochiului stâng, probe ce se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal, care atestă leziunile suferite de partea vătămată.
Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului referitoare la reducerea cuantumului onorariului avocațial achitat de partea vătămată apărătorului acesteia la judecata în fond a cauzei.
Contractul de asistență juridică este un act bilateral încheiat între două părți prin care avocatul își asumă obligații de a susține cauza și a exercita toate activitățile legale care se impun în vederea apărării intereselor persoanei pe care o apără, iar instanța de judecată nu are atribuții de a interveni în contractul dintre cele două părți, ( legea părților).
Neîntemeiată este și solicitarea părții civile referitoare la majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 10.000 lei pe motiv că aceasta prin leziunile cauzate de inculpat putea să-și piardă vederea de la ochiul stâng.
Suma de 1500 euro cu titlu de daune morale este suficientă raportat la leziunile suferite de partea vătămată, respectiv 22-24 zile de îngrijiri medicale, la faptul că partea vătămată nu a fost lipsită de un organ, respectiv pierderea vederii la ochiul stâng, iar raportat la modalitatea, condițiile și urmările infracțiunii comise de inculpat, apreciem că suma stabilită de instanța de fond este în măsură să repare prejudiciul moral suferit de partea vătămată, fără a fi necesar să se majoreze cuantumul acestuia, așa cum solicită partea civilă prin motivele de apel.
Neîntemeiată este și solicitarea părții civile referitoare la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, deoarece acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare la instanța de fond, pedeapsă care a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni, pe motiv că inculpatul nu are antecedente penale, iar reeducarea acestuia se poate realiza și fără executarea pedepsei.
Având în vedere că nu se impune achitarea inculpatului pe motiv că ar lipsi plângerea prealabilă a părții vătămate sau că nu ar exista probe din care să rezulte vinovăția sa, nici reținerea scuzei provocării și nici reducerea cuantumului onorariului avocațial al părții vătămate de la instanța de fond, așa cum solicită inculpatul prin motivele de apel, nici majorarea cuantumului daunelor morale sau aplicarea unei alte pedepse cu închisoarea, așa cum solicită partea civilă prin motivele de apel, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. urmează să fie respinse, ca nefondate apelurile formulate de inculpatul L. I. A. și partea civilă B. K. Z. împotriva sentinței penale nr.640 din 5 iunie 2014 a Judecătoriei Cluj-N..
În baza art.275 alin.2 C.p.p. inculpatul și partea civilă urmează să plătească statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul L. I. A. și partea civilă B. K. Z. împotriva sentinței penale 640/05.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N..
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă atât inculpatul cât și partea civilă la plata în favoarea statului a sumei de câte 400 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
V. GOJAMONICA R. A. B. H.
red.VG/SMD
4 ex. – 09.02.2015
jud.fond.B. L.
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art. 279 C.p.,... → |
|---|
