Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1505/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1505/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1505/A/2015
Ședința publică din 04 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. G.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj N. și inculpatul U. M. L. împotriva sentinței penale nr.492 din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Cluj N., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1176/P/2013 din data de 23.08.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 C.pen.1969 și abuz de încredere prev. de art. 213 al. 1 Cp 1969.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.R. I., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul U. M. L. și partea civilă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus la dosar o cerere formulată de d-na avocat I. R., prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a se prezenta atât ea, cât și inculpatul, în fața instanței pentru soluționarea dosarului. Se mai arată în cererea formulată că atât inculpatul, cât și partea civilă doresc soluționarea cauzei pe cale amiabilă.
Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței amânarea cauzei pentru motivele invocate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii de amânare ca neîntemeiată, pentru că și în situația în care s-ar împăca părțile, această împrejurare nu ar avea efecte decât sub aspectul laturii civile a cauzei, raportat la momentul intervenirii împăcării, având în vedere că este vorba de infracțiunea de înșelăciune.
Deliberând, Curtea respinge cererea formulată de d-na avocat I. R., având în vedere că inculpatului i s-a acordat un termen în vederea rezolvării pe cale amiabilă a situației legate de împăcarea cu persoana păgubită, d-na avocat nu a depus delegație la dosar din care să rezulte că are calitatea de apărător ales și persoana păgubită și inculpatul nu au depus la dosar dovezi din care să rezulte că s-a încercat încheierea unui acord de mediere pentru infracțiunea de înșelăciune.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de abuz de încredere, prev.de art.213 V.C.pen. și înșelăciune, prev.de art.215 alin.1,2,3 V.C.pen. în infracțiunea de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1,2,3 V.C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 V.C.pen. și art.5 C.pen.
Solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1,2,3 V.C.pen. cu aplic.art.41 V.C.pen., art.5 C.pen., art.74 lit.a V.C.pen. și art.76 lit.c V.C.pen. la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării, conform art.81 V.C.pen.
În susținerea apelului, arată că motivarea primei instanțe formează convingerea că acțiunea inculpatului nu realizează altceva decât conținutul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată. S-a reținut că nu există infracțiunea de abuz de încredere pentru că inculpatul nu a avut intenția de a abuza, ci de a înșela partea vătămată. În mod greșit s-a dispus achitarea pentru această infracțiune, în condițiile în care inculpatul s-a prezentat la hotel, sub o identitate falsă, a fost cazat acolo, a consumat, a luat un laptop sub pretextul că-l împrumută, dar nu l-a mai restituit niciodată și nu a achitat contravaloarea cazării și a consumației.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea de înșelăciune, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Inculpatul a fost cazat cu alte două persoane, a fost indus în eroare cu privire la persoana care va achita contravaloarea cazării, și nu a avut intenția de a induce în eroare partea vătămată. Când a plecat din hotel, au rămas cei doi prieteni și a avut convingerea că unul dintre ei va plăti cazarea și consumația. Inculpatul nu a avut în niciun moment intenția de a cauza o pagubă părții vătămate prin neachitarea cazării și a consumației.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, a avut o comportare sinceră, chiar dacă nu s-a prezentat la instanță a comunicat prin înscrisuri, a dat lămuriri și a încercat să soluționeze dosarul pe cale amiabilă și în cursul urmăririi penale dar nu a reușit.
În ceea ce privește apelul Parchetului, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței atacate cu privire la soluția de achitare pentru infracțiunea de abuz de încredere.
Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Intenția frauduloasă a inculpatului de a induce în eroare partea vătămată rezultă din faptul că s-a prezentat sub o identitate falsă, a fost cazat, a consumat și nu a achitat contravaloarea cazării și a consumației.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 492 din 16 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N., în baza art. 396 al 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b teza 2 C.p.p. a fost achitat inculpatul U. M. L., fiul lui N. și C., născut la data de 04.09.1986, în D., jud. Hunedoara, de cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, domiciliat în D., .. O1, . și f.f.l. în C., ., jud. C., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 213 Cp Cp 1969 cu aplic. art 5 Cp.
In baza art. 215 al 1, 2, 3 Cp 1969 cu aplic. art 74 lit a – art 76 lit c Cp 1969 și art 5 Cp a fost condamnat inculpatul U. M. L. la 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe 3 ani și 3 luni ce constituie termen de încercare.
S-a pus in vedere disp. art. 83 C.pen.1969.
In baza art. 19/397 C.pr.pen. s-a admis acțiunea civila exercitata de partea civila ., prin reprezentant C. Z. A. cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj si a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2.055,20 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale (f. 30 verso dup).
A fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 1176/P/2013 din data de 23.08.2013 P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a dispus trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului U. M. L. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 C.pen.1969 și a infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 al. 1 Cp 1969, în fapt reținându-se că în perioada 8-11.01.2013 s-a cazat la hotel B. din Cluj-N., unde a indus în eroare reprezentații hotelului, prin faptul că a declarat că se numește „L. T.”, iar la părăsirea hotelului nu a achitat contravaloarea cazării și a consumației respectiv că, în aceiași perioadă și în aceleași împrejurări, a împrumutat de la recepție un laptop marca Acer pentru a-l folosi pe durata șederii la hotel, iar la plecare nu l-a mai restituit, însușindu-l.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: proces verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, declarațiile părții vătămate - prin reprezentant, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului (f. 34-37 dup), procese verbale de recunoaștere după plașa foto, declarațiile martorilor M. T., A. A. A., G. A. Arossato, CD imagini camere supraveghere hotel B..
În faza de judecată, întrucât nici RMP și nici apărătorul inculpatului nu au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, văzând și poziția de recunoaștere adoptată de către inculpat la urmărirea penală, instanța, a procedat potrivit art.374 al. 7 Cpp nemaiadministrând aceste dovezi.
Deși legal citat inculpatul, după ce a solicitat prin înscris (f. 77 dos. inst.) amânarea cauzei pentru soluționarea „pe cale amiabilă a acestui proces”, nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Analizând întregul material probator instanța a reținut că, în fapt, în perioada 8-11.01.2013 inculpatul U. M. L. s-a cazat la hotel B. din Cluj-N., unde a indus în eroare reprezentații hotelului, prin faptul că a declarat că se numește „L. T.”, iar, la părăsirea hotelului nu a achitat contravaloarea cazării și a consumației, iar, după ce a împrumutat de la recepție un laptop marca Acer, nu l-a mai restituit, însușindu-l.
Fapta inculpatului astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 C.pen.1969.
Săvârșirea de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa rezultă din întregul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale (proces verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, declarațiile părții vătămate, - prin reprezentant, procese verbale de recunoaștere după planșa foto, declarațiile martorilor M. T., A. A. A., G. A. Arossato, CD imagini camere supraveghere hotel B.) care se coroborează cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale - în care acesta a recunoscut comiterea infracțiunii (f. 34-37 dup).
Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cp 1969, lipsind latura subiectivă specifică.
Astfel, prezentarea inculpatului sub numele nereal de „L. T.” (cu consecința imposibilității identificării și tragerii sale la răspundere) atestă existența ab initio a intenției de a induce în eroarea reprezentanții părții vătămate, atât cu privire la contravaloarea cazării și a consumației cât și cu privire la obținerea unui folos material injust (laptopul marca Acer), toate acestea constituind paguba produsă în patrimoniul hotelului B..
Cu alte cuvinte, inculpatul nu a avut intenția (separată) de a abuza de încrederea care i-a fost acordată de reprezentanții părții vătămate, ci a avut de la început intenția directă și unică de a înșela reprezentanții hotelului și de a obține toate foloasele materiale injuste care au constituit paguba pricinuită părții vătămate (contravaloarea cazării, contravaloarea consumației, însușirea frauduloasă a laptopului). Pentru aceste considerente, este lipsită de fundament o divizare a conduitei inculpatului în două fapte prevăzute de legea penală.
La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal 1969 si in acest context de sinceritatea inculpatului din cursul urmăririi penale, de lipsa antecedenței penale (f. 70 dup) ce a fost avută în vedere și ca o circumstanță atenuantă, de gradul mediu de pericol social al infracțiunii care rezultă din valoarea relativ sporită a pagubei (2.055,20 lei) și din contextul săvârșirii faptei, care a presupus o atitudine naivă a reprezentanților părții vătămate.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 396 al 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b teza 2 C.p.p. a achitat pe inculpatul U. M. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 213 Cp Cp 1969 cu aplic. art 5 Cp.
In baza art. 215 al 1, 2, 3 Cp 1969 cu aplic. art 74 lit a – art 76 lit c Cp 1969 și art 5 Cp a fost condamnat inculpatul U. M. L. la 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe 3 ani și 3 luni ce constituie termen de încercare.
S-a pus in vedere disp. art. 83 C.pen.1969, referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
In baza art.19/397 C.pr.pen. s-a admis acțiunea civila exercitata de partea civila . si a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2.055,20 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale (f. 30 verso dup).
În baza art. 274 al. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-N. și inculpatul U. M. L..
În susținerea apelului parchetul a arătat că, în mod eronat prima instanță a dispus achitarea inculpatului de sub acuzația de abuz de încredere, în condițiile în care, acțiunea acestuia de însușire a laptopului părții civile prin inducerea în eroare a acesteia arogându-și o identitate falsă și sub pretextul împrumutului de folosință constituie un act material distinct al infracțiunii de înșelăciune, faptă pentru care s-a pronunțat o soluție de condamnare. Ca atare, în solicitarea admiterii căii de atac promovate, parchetul a solicitat dispunerea schimbării încadrării juridice, reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și condamnarea acestuia pentru această infracțiune la pedeapsa închisorii în limite legale.
Inculpatul U. M. L. a solicitat achitarea sa de sub acuzațiile aduse vizând infracțiunea de înșelăciune, arătând că este vorba de o cauză civilă, el neavând intenția de a nu achita contravaloarea cazării și a consumației la hotelul părții civile.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Inculpatul U. M. L. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N. din dosar 1176/P/2013 din data de 23 august 2013, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 8 ianuarie 2013 s-a cazat la Hotel B. din Cluj N. sub identitatea falsă de „L. T.”, a beneficiat de cazare până la data de 11 ianuarie 2013 și a părăsit locația fără a achita contravaloarea consumației constând în servicii de cazare și masă, faptă apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal.
S-a mai reținut că, în perioada cazării sale la hotelul părții civile, inculpatul U. M. L. a solicitat de la recepția hotelului cu titlu de împrumut de folosință un calculator laptop, bun pe care nu l-a mai restituit la plecarea sa, paguba totală produsă părții civile fiind de 2.055, 20 lei faptă apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal.
Prima instanță a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului U. M. L. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal din 1969, reținând că probatoriul administrat susține acuzațiile privind împrejurările în care, folosind o identitate nereală, în perioada 8-11 ianuarie 2013, inculpatul a indus în eroare reprezentații părții civile . beneficiat de servicii de cazare și masă la hotelul B. din Cluj N., fără a achita contravaloarea acestora și, sub aceeași falsă identitate a împrumutat un laptop Acer pe care nu l-a mai restituit, însușindu-l, sens în care a produs părții civile o pagubă de 2.055, 20 lei.
Totodată, în ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, s-a dispus achitarea inculpatului întemeiat pe prevederile art. 16 lit. b Cod procedură penală, sens în care s-a arătat că, probele cauzei au dovedit că inculpatul nu a avut intenția distinctă de a abuza de încrederea părții civile la împrumutarea laptopului, ci de la bun început a avut intenția de a înșela pentru obținerea de foloase injuste, astfel că divizarea realizată de acuzare în două infracțiuni este lipsită de fundament.
Analizând actele cauzei Curtea constată că observațiile și considerentele avute în vedere de prima instanță relativ la încadrarea juridică a faptei ilicite desfășurate de inculpat pe parcursul zilelor de 8-11 ianuarie 2013 sunt corecte, probatoriul administrat punând în evidență dincolo de orice îndoială intenția inculpatului U. de a induce în eroare partea civilă încă de la momentul realizării formalităților de check-in la hotelul B. în Cluj N.. Astfel, acesta s-a prezentat la hotel împreună cu mai multe persoane, a completat formularul de cazare cu date nereale, a beneficiat de cazare, a împrumutat sub același nume fals un laptop pe care nu l-a mai restituit, a părăsit hotelul fără a plăti valoarea serviciilor, fără nicio notificare și, evident, fără a încheia formalități de check-out. Apreciind însă că, această conduită a inculpatului constituie infracțiunea de înșelăciune, în mod greșit instanța fondului a dispus achitarea de sub acuzația de abuz de încredere, sens în care apelul parchetului este fondat și va fi admis.
Curtea constată că, cele descrise în actul de acuzare și dovedite prin probatoriul administrat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de înșelăciune, formată din două acte materiale: primul realizat la 08.01.2013 constând în acțiunea inculpatului de inducere în eroare a părții civile prin asumarea unei identități nereale pentru a beneficia injust de servicii de cazare la hotel B. din Cluj N. iar al doilea realizat prin luarea, sub aceeași identitate nereală, cu titlu de împrumut, a unui laptop de la recepția hotelului, bun pe care și l-a însușit pentru a obține un nou folos injust. Reținând așadar existența a două acte materiale a aceleiași infracțiuni de înșelăciune, prima instanță trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (înșelăciune și abuz de încredere) într-o singură infracțiune, cea de înșelăciune în formă continuată – 2 acte materiale și pentru această faptă, cu această nouă încadrare juridică să dispună condamnarea.
În ce privește apelul inculpatului U. M. L., Curtea în va respinge ca nefondat, alegațiile acestuia potrivit cărora ne-am afla în fața unei cauze civile, respectiv, că nu a avut nicicând intenția de a înșela, de a produce o pagubă, nefiind susținute de nicio probă administrată în cauză.
Însăși materialitatea faptelor, derularea activității inculpatului în perioada 8-11 ianuarie 2013 vizavi de modalitatea de cazare la hotelul părții civile, afirmarea unei alte identități sub care inculpatul a completat formularul de cazare, părăsirea hotelului fără plata serviciilor de care a beneficiat și fără a întocmi formalități de check out, precum și însușirea unui calculator împrumutat ca oaspete al hotelului, însă sub aceeași falsă identitate, pun în evidență fără dubiu intenția infracțională a acestuia, faptul că, de la bun început a urmărit să inducă în eroare partea civilă și să obțină un folos injust.
Susținerile inculpatului potrivit cărora „a crezut” că persoanele care l-au însoțit vor plăti cazarea sa sunt afirmații fără suport, deoarece, după plecarea de la hotel ar fi putut afla de la acele persoane că serviciile de cazare nu au fost achitate și, dacă ar fi acționat cu bună credință, ar fi revenit să realizeze plata datorată, ori acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult, inculpatul a părăsit hotelul pe ascuns, fără a anunța la recepție intenția sa de plecare, a luat cu sine și laptopul părții civile, ceea ce denotă intenția sa de a comite infracțiunea de înșelăciune. Pe de altă parte, deși își afirmă buna credință, inculpatul nu a făcut niciun demers în acoperirea pagubei produse, chiar dacă împotriva sa a fost declanșată investigația penală, iar de la data faptei au trecut aproape 3 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 215 Cod penal din 1969 (în vigoare la data săvârșirii faptei), constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase constituie agravantă reflectată în pedeapsa legală mai mare față de infracțiunea de bază.
Raportat la probele administrate în cauză și la cele descrise în precedent Curtea constată că, faptele inculpatului U. M. L. se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii continuate de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969. Cum inducerea în eroare săvârșită de inculpat a avut loc în legătură cu executarea unui contract, relativ la beneficierea de servicii de cazare turistice la hotelul B. din Cluj N., este incident și alin. 3 al art. 215 Cod penal din 1969 ce reglementează înșelăciunea în convenții, inculpatul urmând a fi condamnat pentru această infracțiune în forma continuată, după schimbarea încadrării juridice.
În continuare, Curtea apreciază că, cele arătate de prima instanță în ce privește incidența dispozițiilor art. 74 lit. a Cod penal din1969 referitoare la circumstanța atenuantă a conduitei anterioare bune a infractorului, reflectată în lipsa antecedentelor penale, sunt justificate, și ca atare individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia de 1 an și 3 luni închisoare precum și a modalității de executare prin suspendarea condiționată a pedepsei închisorii este una justă, oferind garanțiile necesare pentru reformarea pe viitor a conduitei inculpatului în respectarea normelor legale.
Așa fiind, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de parchet și va desființa sentința penală atacată cu privire la greșita achitare a inculpatului U. M. L. pentru infracțiunea prev.de art.213 C.pen. din 1969, încadrarea juridică a faptei și judecând:
În baza art. 386 Cod procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul U. M. L. a fost trimis în judecată din infracțiunile prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen. din 1969 și prev.de art.213 alin.1 din același cod în infracțiunea prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen. din 1969 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. din 1969 și art.5 C.pen.
Va condamna pe inculpatul U. M. L., fiul lui N. și C., născut la data de 04.09.1986, în D., jud. Hunedoara, de cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, domiciliat în D., .. O1, ., jud. Hunedoara și f.f.l. în C., ., jud. C., CNP_, pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen. din 1969 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. din 1969, art.5 C.pen., art.74 lit.a C.pen. și art.76 lit.c C.pen. din 1969 la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art.81, 82 C.pen. din 1969 va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
Va pune in vedere dispozițiile art. 83 C.pen.1969.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul U. M. L. împotriva aceleiași sentințe.
Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 260 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.R. I., ce se va plăti din FMJ.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la 460 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr.492 din 16.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N., pe care o desființează cu privire la greșita achitare a inculpatului U. M. L. pentru infracțiunea prev.de art.213 C.pen. din 1969, încadrarea juridică a faptei și judecând:
Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul U. M. L. a fost trimis în judecată din infracțiunile prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen. din 1969 și prev.de art.213 alin.1 din același cod în infracțiunea prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen. din 1969 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. din 1969 și art.5 C.pen.
Condamnă pe inculpatul U. M. L., fiul lui N. și C., născut la data de 04.09.1986, în D., jud. Hunedoara, de cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, domiciliat în D., .. O1, ., jud. Hunedoara și f.f.l. în C., ., jud. C., CNP_, pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen. din 1969 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. din 1969, art.5 C.pen., art.74 lit.a C.pen. și art.76 lit.c C.pen. din 1969 la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art.81, 82 C.pen. din 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
Pune in vedere dispozițiile art. 83 C.pen.1969.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
2. În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul U. M. L. împotriva aceleiași sentințe.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 260 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.R. I., ce se va plăti din FMJ.
Obligă inculpatul la 460 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 decembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. ILIEȘELENA B.
GREFIER
D. S.
Red. E.B./M.N.
4 ex./22.12.2015
Jud.fond.-L. B.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1503/2015. Curtea de... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
