Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 1413/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1413/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-11-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1413/A/2015
Ședința publică din 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. V. C., judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: E. C. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – a fost reprezentat prin procuror V. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 129/31 august 2015, formulat de condamnatul L. T.-D., având ca obiect redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul L. T.-D., în stare de arest, asistat de avocat ales C. Septimiu și avocat desemnat din oficiu, avocat A. – Gorgyk Ersebet din cadrul Baroului Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. – Gorgyk Ersebet din cadrul Baroului Cluj, depune la dosar referatul pentru plata onorariului parțial. Solicită a se lua act de încetarea mandatului său.
Apărătorul ales al condamnatului –av. C. Septimiu – depune la dosar înscrisuri: copia pașaportului condamnatului L. T. D., din care rezultă că acesta a fost plecat în străinătate, precum și înscrisuri cu privire la înregistrarea fiscală a condamnatului la autoritățile franceze, atât în limba franceză, cât și traducerea autorizată. Arată că nu dorește să dovedească cuantumul veniturilor ci, să facă dovada că era înregistrat din punct de vedere fiscal, în Franța. Susține apelul formulat în cauză, sens în care depune note scrise pe care le va susține și verbal.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul condamnatului –av. Septimiu C.-, arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind formulate alte cereri și apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului formulat de condamnat.
Avocat C. Septimiu, raportat la disp. art. 469 al. 6 Cpp, coroborat cu disp. art. 408 și 421 pct. 2 C.p.p., solicită admiterea apelului formulat împotriva SP nr. 129/31.08.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ a Tribunalului Bistrița Năsăud, având ca obiect redeschiderea procesului penal, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, să se dispună admiterea cererii formulate de condamnatul L. T., raportat la disp. art. 466 Cpp. De asemenea, raportat la disp. art. 469 Cpp, solicită suspendarea hotărârii penale în baza căreia condamnatul execută pedeapsa, respectiv SP nr. 171/F/2008 a Tribunalului Bistrița – Năsăud. În acest sens, solicită a se avea în vedere memoriul depus la acest termen de judecată la dosar, privind motivele de apel, pe care le va susține oral. La dosarul de fond a Tribunalului Bistrița Năsăud s-a depus din partea Penitenciarului Rahova o solicitare de comunicare a sentinței, iar în data de 06.04.2015 s-a predat sentința solicitată penitenciarului, care au atașat-o la dosarul cauzei.
Raportat la sentința penală atacată, solicită a se constata că la f. 7 ultimul alineat, în mod corect instanța fondului a constatat că L. T. a formulat cererea în termenul legal, raportat la disp. art. 466 al. 3 Cpp. În următoarele două pagini însă, se susține și se încearcă a se argumenta că inculpatul nu era o persoană îndreptățită a formula o astfel de cerere, raportat la faptul că în opinia instanței de fond, nu ar fi fost o persoană judecată în lipsă, arătându-se că a fost citat la adresa din Braniștea nr. 135, jud. BN, respectiv că, în unul din ciclurile procesuale anterioare, respectiv în dosarul nr. 2138/P/2015 al Tribunalului BN, ar fi semnat personal de primirea citației.
Astfel, arată că, lecturând cu atenție dispozițiile legale se constată că legiuitorul prevede în Noul Cod de procedură penală, o procedură distinctă de redeschidere a procesului penal, procedură care este reglementată în doi pași. Pe de o parte, o admisibilitate în principiu și pe de altă parte, rejudecarea propriu-zisă. Î_ ce privește admisibilitatea în principiu trebuie verificate dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 466 și urm. Cod procedură penală. Din punctul său de vedere, în speță, sunt aplicabile disp. art. 466 alin. 3, astfel cum a arătat și cu ocazia judecării pe fond a cauzei. Dispozițiile respective arată că pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. 1 curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.
Condamnatul L. T. a fost extrădat din Franța astfel cum rezultă din scriptele de la dosar și adus pe teritoriul României. Nici până la acest moment nu i s-a comunicat în mod oficial din partea autorităților, o copie a acestei sentințe, astfel încât nu se poate susține că ar fi ieșit din termen. Acesta a formulat cererea raportat la puținele informații care rezultau din cuprinsul mandatului de executare, însă temeiul legal face trimitere expresă la o copie după sentință. În al doilea rând, s-a susținut de către Ministerul Public, pe fond, că ar fi inadmisibilă cererea raportat la faptul că inculpatul ar fi avut cunoștință despre existența procesului penal. În realitate, lucrurile stau în următoarea modalitate: acest proces a început în cursul anului 2002, în sensul că a fost sesizat Tribunalul Bistrița-Năsăud, procedându-se la o judecare, dosarul a ajuns să fie soluționat în fond la Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-au formulat căi de atac, s-a ajuns în rejudecare.
Dosarul s-a soluționat din nou, a parcurs un ciclu procesual integral, s-a pronunțat o hotărâre judecătorească și în octombrie 2006, astfel cum rezultă din sentința de condamnare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus o soluție de casare cu trimitere, dispunându-se o . de măsuri și obligații pe care instanța de fond trebuia să le îndeplinească, cu privire la cercetarea judecătorească. Dosarul s-a reînregistrat la Tribunalul Bistrița-Năsăud sub un alt număr și s-a redispus citarea tuturor părților din dosar. Dar dacă se va observa conținutul acelui dosar în rejudecare, se va putea constata faptul că a fost citat L. T. de la o adresă din Braniștea, la care acesta nu a locuit niciodată. În mod constant a fost citat de la acea adresă, s-au făcut trei demersuri de citare, dar toate acele demersuri întorcându-se cu mențiunea că ar fi plecat în străinătate, nefăcându-se nici un alt demers.
Adresa la care a fost citat este localitatea Braniștea și diferă de adresa acestuia din copia actului de identitate, fiind adresa la care locuia fosta sa concubină, cu care era în relații de dușmănie. Observând toate mijloacele de citare și de comunicare care s-au realizat și demersurile care s-au realizat cu inculpatul, acesta a fost citat de la o adresă la care nu a locuit. Mai mult decât atât, nu există niciun script, niciun document și nicio adresă din care să rezulte că acesta ar fi luat la cunoștință despre existența procesului penal. Nu se referă aici la cauza în sine de la momentul când a început urmărirea penală și când s-au discutat primele măsuri preventive sau când a fost făcută o reconstituire sau alte mijloace de probă, ci se referă la cauza trimisă de Înalta Curte în rejudecare. În tot acel ciclu procesual nu a existat niciun mijloc de comunicare.
Din punctul său de vedere, raportat și la dispozițiile vechiului și noului Cod de procedură penală, se poate afirma cu certitudine că inculpatul nu a avut cunoștință și nu a fost citat în mod corespunzător pe tot parcursul procesului penal, în rejudecare, începând din decembrie 2006 de când s-a reînregistrat dosarul la Tribunalul Bistrița-Năsăud. În acel dosar s-au administrat o . probe, la care inculpatul nu a putut lua parte, s-a emis o sentință de condamnare, este la dosar. Din acest punct de vedere inculpatul a aflat cu stupoare că este condamnat definitiv. Neavând cunoștințe juridice, la momentul când a fost pronunțată hotărârea la Înalta Curte de Casație și Justiție, a avut reprezentarea faptului că a fost achitat, pentru că nu știe care este diferența dintre achitare și casare.
În momentul în care cauza s-a reînregistrat, a căpătat un alt număr, s-a născut un alt ciclu procesual. Practic s-a născut din punct de vedere și tehnic raportat la regulamentul de organizare a instanțelor de judecată, alt dosar. Că este vorba despre aceeași speță, aceleași probleme juridice, este altă chestiune, este alt dosar. Se întreabă retoric, de ce instanța fondului, vreme de un an și jumătate, cât a durat rejudecarea în ultimul ciclu procesual, la fiecare termen de judecată a dispus citarea inculpatului? Dacă avea termen în cunoștință de ce mai trebuia citat? Mai mult decât atât, dacă se raportează la sentința și la rejudecarea dosarului, practic este o rejudecare a ultimului dosar în care s-a emis sentința și în care s-a emis mandatul. Nu se rejudecă toate celelalte sentințe în această fază procesuală, pentru că este trimitere de către temeiul legal în mod expres. Ori în acest context, se raportează la acel dosar din momentul reînregistrării. În concluzie, inculpatul nu a fost citat niciodată de la adresa reală, nu a luat la cunoștință niciodată, în mod oficial, despre existența procesului într-o modalitate oficială. Din acest punct de vedere, acesta a aflat despre hotărârea de condamnare, la momentul în care a fost „săltat” de către autoritățile franceze, când i s-a comunicat că există un mandat european de arestare. Ulterior, a aflat în România despre copia mandatului de arestare și astfel a formulat această cerere. Nici până în acest moment nu i s-a comunicat în mod oficial copia după acea sentință, sens în care nu se poate aprecia că inculpatul a fost de rea credință. Pentru toate aceste argumente, relatate în scris și în memoriu privind apelul declarat, solicită admiterea apelului formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a apelului formulat de condamnatul L. T.. Apreciază că orice discuție este de prisos în această cauză, câtă vreme se situează în afara dispozițiilor legale care reglementează procedura redeschiderii procesului penal, în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate. În al. 2 al. art. 466 Cpp, se arată ce se înțelege din expresia „persoana judecată în lipsă”, fiind vorba de acea persoană care nu a fost prezentă la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod despre acesta. Legiuitorul face referire la proces și nu la un anumit număr de dosare. Revenind la datele cauzei, inculpatul a fost trimis în judecată printr-un rechizitoriu emis de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, la data de 3 februarie 2003. A fost condamnat într-o primă instanță, în anul 2004, fiind pus în libertate, cauză în care inculpatul a fost asistat de un avocat. Prin Decizia penală nr. 93/2005 a Curții de Apel Cluj, cauza a fost trimisă spre rejudecare, fiind condamnat la 15 ani închisoare prin SP nr. 82/2006 a Tribunalului BN. A fost citat condamnatul la adresa pe care a indicat-o, ca fiind domiciliul său, respectiv în Braniștea, nr. 135, jud. BN, semnând personal citația. Este important de reținut că prin Încheierea penală din 13.06.2005, condamnatul a primit termen în cunoștință, ulterior în noiembrie 2006, inculpatul la acea vreme a plecat în Franța, la o adresă necunoscută, instanța continuând să-l citeze la adresa cunoscută. La data de 18 decembrie 2006, ÎCCJ, cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instanță și ulterior printr-o altă sentință din anul 2008, rămasă definitivă prin DP nr. 16/17.02.2009 a Curții de Apel Cluj, inculpatul a fost condamnat definitiv la 15 ani închisoare. Din aceste câteva date ale dosarului, rezultă că inculpatul a avut deplină cunoștință de proces. Într-un ultim ciclu procesual condamnatul deși a fost citat nu a mai luat cunoștință personal de citație, are mai puțină relevanță, deoarece textul legal art. 466 Cpp, pretinde ca inculpatul să nu fi luat deloc cunoștință de un anumit proces.
În replică, dl. avocat arată că textul legal face trimitere în mod expres, la următoarea situație: este considerată judecată în lipsă persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat la cunoștință în nici un alt mod oficial despre aceasta. Astfel, nu este o modalitate de comunicare oficială, textul legal face trimitere la o comunicare oficială. Oricum, comunicarea oficială înseamnă în mod evident o citare din partea instanței de judecată sau organele de cercetare penală.
Condamnatul L. T. D., având ultimul cuvânt, arată că după eliberarea sa din penitenciar a rămas 2 ani acasă până la aflarea hotărârii de la Înalta Curte. Nu a fost citat nici la Curtea de Apel Cluj. A fost judecat în lipsă, fiind acasă, după liberare nu a primit scrisoare acasă, prin poștă, că este condamnat la 15 ani, fără să fie prezent, fără să fie citat, spunându-i-se la recurs, la Bistrița, că nu este obligatorie prezența. I-a spus d-lui președinte că are dreptul la avocat, are dreptul la apărare, la un proces corect, dar i s-a spus să lase „vrăjeala” și a pus să fie scos afară din sală și i s-a spus că are dreptul la recurs. A făcut recurs la Curtea de Apel Cluj, nu a fost citat nici acolo, nu a primit citație și tot prin poștă i s-a trimis că s-a respins. A făcut la Curtea de Casație din București un alt recurs, la care nu a primit citație. Nu a fost prezent la nici unul din aceste procese pentru că nu a primit citație, nu a primit absolut nimic. Singura instanță care i-a trimis a fost Bistrița. A primit condamnarea de 15 ani, în lipsă, după eliberarea sa din penitenciar. La aflarea hotărârii judecătorești de la Curtea de Casație, a văzut că s-a casat sentința, dar el nu prea înțelege termenele acestea juridice. Apoi a venit la Poliția Bistrița, i s-a făcut pașaport, în 11 sau în 12 noiembrie, pentru că a primit o ofertă de muncă din Paris, pe data de 15 noiembrie a ajuns la Paris, iar după 2 luni jumătate aproximativ, respectiv în februarie, el fiind deja în concubinaj cu o femeie de origine tunisiană, cu care are 3 copii. Vorbea săptămânal cu mama sa, dar nu i-a spus niciodată nimic, a fost mama sa de 4 ori la el, toată lumea știa că este la Paris, stătea cu forme legale. Nu s-a ferit, deoarece nu știa de existența altui proces, avea toate asigurările medicale, avea tot înregistrat pe numele său. A fost cu o lună înainte să fie arestat la Ambasada Română, a făcut împuternicire pentru sora sa ca să poată să-i aducă fata în vacanță la Paris. A doua zi a mers din nou la Ambasadă să i se dea rezultatul, dar nu a fost întrebat de nimic. Nu a știut de existența procesului, că dacă știa venea acasă. Pleca la sora sa în vacanță în Spania, a fost mama sa la el de 4 ori și a stat câte 2-3 luni.
De asemenea, arată că Szilagy E. (fosta concubină) nu i-a comunicat nimic, pentru că nu a mai ținut legătura cu aceasta, pentru că nu erau în relații bune la plecarea sa. A plecat la Paris și nu a mai știut absolut nimic despre existența altui proces. Nici nu pleca dacă înțelegea termenul, el a stat 2 ani acasă. A remarcat că s-a scris în dosar că s-a sustras pedepsei, dar nu s-a sustras. I s-a comunicat de la Înalta Curte că s-a casat sentința și că s-a anulat pedeapsa, nu a înțeles. Când a venit la Bistrița și-a făcut legal pașaport, a fost verificat la vamă, dar nu i s-a spus nimic. În Franța a stat cu forme legale, a luat ajutor de la stat, a avut asigurări medicale, asigurarea europeană de sănătate. Nu s-a ferit pentru că nu știa ce s-a întâmplat, el știa că este achitat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 129 din 31 august 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza art. 469 alin.(4) C. proc.pen. s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul L. T.-D., fiul lui F. și V., născut la 17.05.1970 în loc.Braniștea, jud. Bistrița-Năsăud, CNP._, cu domiciliu în ., jud. Bistrița-Năsăud, în prezent deținut în Penitenciarul G., condamnat prin Sentința penală nr. 171/2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 16/A/2009 a Curții de Apel Cluj ca nefondată.
În baza art. 275 al.(2) C.proc.pen. a fost obligat petentul-condamnat să plătească statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud sub nr._, petentul L. T.-D. a solicitat rejudecarea dosarului nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud (redeschiderea procesului penal), cu motivarea că a fost judecat în lipsă, nu a fost citat, și nici alte înștiințări nu i s-au trimis la domiciliu, nu i s-a adus la cunoștință că a fost condamnat definitiv, i s-a falsificat întreg dosarul, fiind făcut după bunul plac al procurorului, nefiind anchetat de nimeni timp de un an, cât a fost ținut în Arestul poliției, s-a schimbat raportul medico-legal, cu motivarea că s-a deshumat cadavrul la 7-8 luni după deces (acest lucru nefiind adevărat, fiind o minciună ca tot dosarul); s-a interesat personal la toate autoritățile din comună, inclusiv la preotul din . minciună grosolană. Unul din judecătorii de caz face parte din familia decedatului, în anul 2003 a formulat plângere la Ministrul Justiției împotriva acestuia, astfel că a fost schimbat.
A mai fost condamnat în anul 2005, în 17.05, în același caz, fiind anulată pedeapsa de 15 ani de către Curtea de Casație și Justiție. Nu i s-a prezentat dosarul și nici acum nu știe clar ce probe sunt împotriva sa, deoarece i s-au refuzat 20 de cereri de studiere a dosarului; a formulat peste 40 de plângeri la toate instituțiile statului, la care primea plicurile goale, toate răspunsurile fiind oprite de către procuror.
I s-a încălcat dreptul la un proces corect și echitabil. În anul 2005 fiind acasă, nu a fost citat la proces, fiind condamnat în lipsă, apoi i s-a trimis prin poștă sentința, cu mențiunea că nu este obligatorie prezența. I s-au încălcat toate drepturile la un proces corect și echitabil.
Ulterior, prin memoriul depus la dosar în ședința publică din data de 18.08.2015, petentul a solicitat a se aproba următoarele cereri: testul poligraf, reaudierea martorilor S. E., S. Ș., șeful de post al comunei Braniștea, județul Bistrița-Năsăud, să se verifice starea de sănătate a dl. S. Ș., care e bolnav psihic și e pensionat pe această problemă; cu doamna S. E. (concubină) nu a fost în relații bune, din cauza minciunilor și a infidelității. Pe perioada detenției, aceasta a făcut 3 întreruperi de sarcină „cu alte persoane”. După plecarea sa în Franța nu a mai ținut legătura cu ea, după un an a aflat că a născut.
Nu a știut de existența unui alt proces, deoarece nu a primit niciun fel de înștiințare la adresa unde locuiește, neștiind nimic până la arestarea sa la Paris. Nu s-a sustras de la nimic, a stat o perioadă de 2 ani după eliberarea sa, a primit o ofertă de lucru la Paris. Și-a făcut legal pașaport, a fost verificat la frontieră și lăsat să plece. Este în concubinaj cu o femeie de origine tunisiană, cu care are 3 copii minori și cu care stă cu forme legale din data de 15.02.2007; plătește impozit, figurează la ajutor social din mai 2007, carte bancară, etc. Nu și-a ascuns identitatea, deoarece nu știa de existența unui alt proces sau o altă condamnare.
A fost trântit și bătut la postul de poliție de către doi civili care nu s-au prezentat, de față cu procurorul de caz, care i-au smuls cu forța păr din cap și de pe mâini și pus pe o coală de hârtie, spunându-i-se „te aranjez eu cu asta”. Nu a avut niciodată vreo altercație cu nimeni, nu s-a depus niciodată vreo plângere că a bătut pe cineva, a plătit o amendă de 400.000 pentru o ceartă cu sora sa. Nu înțelege de ce este caracterizat ca o persoană violentă. Nu are niciun amestec cu decesul dl. O.. A solicitat a se dispune cercetarea numitului B. V. și a fratelui său L., care sunt foarte violenți și în stare de așa ceva, fiind poreclit „Bruce Lee”.
Toți martorii din penitenciar au dat amănunte de acest caz pe care nici el, nici ei nu aveau de unde să le știe, dacă nu le spuneau martorii care au fost citați și altora, care nu au fost acceptați, în jur de 20-30 de persoane. Nu încearcă să inculpe, dar toate detaliile date de martori, dacă le știa, le spunea de la început, și nu după 2 ani. Nu a știut că este arestat până ce nu i-au spus martorii toată această întâmplare. Au declarat că au fost în ziua decesului și V. și fratele său L., ajutându-l la treburile gospodărești, dar nimic adevărat, le-a fost frică să nu fie descoperiți sau de eventualele probe. Au declarat că a plecat la ora 1 noaptea la Beclean și s-a întors la ora 3, unde au săvârșit un furt. Au făcut aceasta să le fie acoperire să se disculpe de fapta ce au făcut-o la vecinul lor O., ceea ce au declarat și martorii. Una din martorele audiate, care este vecina domnului O., a văzut pe cineva în părul din curte, fapt confirmat și de martorii din penitenciar, cărora le-a povestit toate aceste amănunte. Nu e posibil să plătească pentru ceea ce nu a făcut. Nu este vinovat de moartea dl. O.. Martora B. R. a declarat că l-a văzut pe vecinul său O. căzut în curte pe la orele 19-20, strigând să-l ajute cineva. El l-a găsit pe dl. O. între orele 22-22,30.
La termenul de judecată din data de 28 august 2015, apărătorul ales al petentului a solicitat, raportat la disp. art. 468 coroborat cu art. 469 și art. 466 Cod procedură penală, să se dispună admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, cu motivarea că sunt aplicabile disp. art. 466 alin. 3 Cod procedură penală, care prevăd că pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă, față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. 1 curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare. Petentul a fost extrădat din Franța, astfel cum rezultă din scriptele de la dosar, și adus pe teritoriul României. Nici până la acest moment nu i s-a comunicat în mod oficial din partea autorităților o copie a acestei sentințe, astfel încât nu se poate susține că ar fi ieșit din termen, temeiul legal făcând trimitere expresă la o copie după sentință.
Acest proces a început în cursul anului 2002, în sensul că a fost sesizat Tribunalul Bistrița-Năsăud, procedându-se la o judecare, dosarul a ajuns să fie soluționat în fond la Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-au formulat căi de atac, s-a ajuns în rejudecare. Dosarul s-a soluționat din nou, a parcurs un ciclu procesual integral, s-a pronunțat o hotărâre judecătorească și în octombrie 2006, astfel cum rezultă din sentința de condamnare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus o soluție de casare cu trimitere, dispunându-se o . de măsuri și obligații pe care instanța de fond trebuia să le îndeplinească, cu privire la cercetarea judecătorească.
Dosarul s-a reînregistrat la Tribunalul Bistrița-Năsăud sub un alt număr și s-a redispus citarea tuturor părților din dosar. Dar dacă se va observa conținutul acelui dosar în rejudecare, se va putea constata faptul că a fost citat de la o adresă din Braniștea, la care nu a locuit niciodată, în mod constant a fost citat de la acea adresă, s-au făcut trei demersuri de citare, dar toate acele demersuri întorcându-se cu mențiunea că ar fi plecat în străinătate, nefăcându-se niciun alt demers. Adresa la care a fost citat este localitatea Braniștea, și diferă de adresa din copia actului de identitate, fiind adresa la care locuia fosta sa concubină, cu care era în relații de dușmănie.
Rezultă că a fost citat de la o adresă la care nu a locuit; nu există niciun script, niciun document și nicio adresă din care să rezulte că ar fi luat la cunoștință despre existența procesului penal, referindu-se la cauza trimisă de Înalta Curte în rejudecare, ciclu procesual în care nu a existat niciun mijloc de comunicare, astfel că se poate afirma cu certitudine că petentul nu a avut cunoștință și nu a fost citat în mod corespunzător pe tot parcursul procesului penal, în rejudecare, începând din decembrie 2006 de când s-a reînregistrat dosarul la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
În acel dosar s-au administrat o . probe la care nu a putut lua parte, s-a emis o sentință de condamnare, care este la dosar, aflând cu stupoare că este condamnat definitiv. Neavând cunoștințe juridice, la momentul când a fost pronunțată hotărârea la Înalta Curte de Casație și Justiție, a avut reprezentarea faptului că a fost achitat, pentru că nu știe care este diferența dintre achitare și casare.
Cererea de admisibilitate în principiu de redeschidere a procesului penal este întemeiată, toate condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite. Textul legal face trimitere în mod expres, la următoarea situație: este considerată judecată în lipsă persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat la cunoștință în niciun alt mod oficial despre aceasta. Astfel, nu este o modalitate de comunicare oficială, textul legal face trimitere la o comunicare oficială. Oricum, comunicarea oficială înseamnă în mod evident o citare din partea instanței de judecată sau organele de cercetare penală.
În momentul în care cauza s-a reînregistrat, a căpătat un alt număr, s-a născut un alt ciclu procesual. Practic s-a născut din punct de vedere și tehnic raportat la regulamentul de organizare a instanțelor de judecată, alt dosar. Că este vorba despre aceeași speță, aceleași probleme juridice, este altă chestiune, este alt dosar. A aflat despre hotărârea de condamnare, la momentul în care a fost „săltat” de către autoritățile franceze, când i s-a comunicat că există un mandat european de arestare. Ulterior, a aflat în România despre copia mandatului de arestare și astfel a formulat această cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că petentul L. T.-D. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul din data de 3.02.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.176 lit.d Cod penal, art.211 al.2 lit.d și f Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal (suferind modificări prin L.169/2002), și art.192 al.2 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal.
Prin Sentința penală nr.344/F/2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr.746/2003, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptelor din infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de art.176 alin.1 lit.d, tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.d și f cu aplic.art. art.13 Cod penal, și art.192 al.2 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal, în infracțiunile de furt calificat prev. de art.208 alin.1,209 alin.1 lit.g Cod penal și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, iar în baza art.345 alin.2 Cod procedură penală inculpatul L. T.-D. a fost condamnat pentru violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplic.art.74 lit.a,c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare, iar pentru furt calificat prev. de art.208 alin.1,209 alin.1 lit.g Cod penal cu aplic.art.74 lit.a,c și art.76 lit.c Cod penal la pedeapsa de 2 ani, 9 luni și 29 zile închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani, 9 luni și 29 zile închisoare, s-a constatat că pedeapsa rezultantă aplicată este egală cu durata arestării preventive și în consecință, în baza art.350 alin.3 lit.a Cod procedură penală a fost revocată măsura arestării preventive și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului L. T.-D..
A fost disjunsă cauza privind fapta de omor asupra victimei O. I., și trimisă cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, în vederea reluării și completării urmăririi penale pentru stabilirea autorului faptei (pe parcursul acestui ciclu procesual inculpatul a fost apărat de av.M. V.).
Hotărârea judecătorească a fost atacată de către P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și părțile civile R. S. și Fustos R., apelurile declarate au fost admise, dispunându-se prin Decizia penală nr.93/A/6.04.2005 a Curții de Apel Cluj trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond (apărarea inculpatului a fost asigurată în acest ciclu procesual de către av.P. S.).
Cauza a fost reînregistrată sub nr._ (număr în format vechi 2138/P/2005), pronunțându-se Sentința penală nr.82/F/2006 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin care, în baza disp.art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul L. T. D., din infracțiunea de tâlhărie și violare de domiciliu prev.de art.211 al.2 lit.d și f Cod penal și prev.de art.192 al.2 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 13 Cod penal, în infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.d și f Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal, iar în baza art. 345 al.2 Cod penal inculpatul L. T. D. a fost condamnat la: pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev.de art.174, 176 alin. 1 lit.”d” Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prev.de art. 64 lit. a și b Cod penal pentru o perioadă de 5 ani; pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 al. 2 lit.”d” și „f” Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal; în baza art.34 lit.b Cod penal raportat la art.33 lit.”a” Cod penal s-a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt în concurs real, s-au contopit pedepsele sus menționate aplicate și în consecință a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prev.de art. 64 lit.a și b Cod penal pentru o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art.71 rap. la art.64 Cod penal, cu privire la pedeapsa accesorie, și s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada de detenție executată, respectiv din 23 februarie 2002 la 21 decembrie 2004 (2 ani, 9 luni și 29 de zile).
În acest ciclu procesual inculpatul a semnat personal de primirea citației emise la adresa pe care a indicat-o ca fiind domiciliul său (Braniștea nr.135 jud.Bistrița-Năsăud), în baza Încheierii din data de 13.06.2005, pentru termenul de judecată din data de 14.09.2005, astfel că a primit termen în cunoștință. Ulterior, a fost citat din nou și s-a emis mandat de aducere pentru prezentarea sa la termenul de judecată din 9.11.2005, când a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a-și angaja apărător. Nu există dovezi la dosar privind angajarea unui avocat de către inculpat, și de altfel acesta nu s-a mai prezentat în cauză, fiind apărat însă de către avocatul desemnat din oficiu.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel la data de 24.05.2006 inculpatul, printr-un înscris pe care l-a semnat personal (semnătura sa corespunde celei din dosarul nr.8253/2003, în care a formulat cerere de recuzare), care a indicat ca adresă de domiciliu . jud.Bistrița-Năsăud. A semnat personal, la data de 20.09.2006, de primirea citației emise de instanță în cauză (f.24 dosar nr._ ), dosarul fiind soluționat prin respingerea apelului declarat, pronunțându-se Decizia penală nr.243/A/24.10.2006 a Curții de Apel Cluj (inculpatul a fost apărat de av.Valea R., desemnată din oficiu).
La data de 3.11.2006 s-a înregistrat la instanța de apel cererea de recurs, formulată personal de inculpat (semnătura prezintă similitudini cu cea de pe înscrisurile menționate, și cea existentă pe declarația de inculpat, dată în dosarul penal nr.746/2003 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), indicându-se ca adresă de domiciliu localitatea Braniștea, nr.135 jud.Bistrița-Năsăud (a semnat de primirea acesteia la data de 28.11.2006), prin Decizia penală nr.7334/18.12.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție casându-se decizia atacată și sentința penală nr.82/F/2006 a Tribunalului Bistrița-Năsăud-secția penală, numai cu privire la infracțiunea de omor prevăzută de art.174 cu referire la art.176 alin.1 lit.d Cod penal, precum și la latura civilă a cauzei sub aspectul acestei infracțiuni, trimițându-se cauza pentru rejudecare, în aceste limite, la prima instanță, respectiv Tribunalul Bistrița-Năsăud (apărător din oficiu desemnat pentru inculpat, av.M. A.).
Dosarul a fost reînregistrat sub nr._, pronunțându-se Sentința penală nr.171/F/29.10.2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin care inculpatul L. T.-D. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev.de art.174, 176 alin. 1 lit.d Cod penal.
S-a constatat că această infracțiune a fost comisă în concurs real, prev. de art. 33 lit.a Cod penal, cu infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin. 2 lit.d și f Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, prin Sentința penală nr.82/F/17.05.2006 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ (în format vechi nr.2138/P/2005), definitivă prin Decizia penală nr.7334/18 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Conform art. 36 alin.1, 34 lit.b, 35 alin 1 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b Cod penal, făcându-se aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a,b Cod penal.
Conform art.36 alin.3 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului fracțiunea executată în stare de arest preventiv, în perioada 23 februarie 2002 - 21 decembrie 2004.
A fost anulat vechiul mandat de executare (nr. 92/2006 din 30.01.2007, emis de Tribunalul Bistrița-Năsăud în baza Sentinței penale nr.82/F/2006, pentru pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin. 2 lit.d și f Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal) și s-a dispus emiterea unui nou mandat, corespunzător noii sentințe.
Pe parcursul acestui ciclu procesual inculpatul a fost citat prin publicitate, întrucât, fiind citat la adresa pe care a indicat-o, a semnat de primirea acesteia numita S. E. (f.9), după care, fiind citat cu mandat de aducere, mandatul emis nu a putut fi executat, întrucât din procesul-verbal de căutare la domiciliu, încheiat de organele de poliție la data de 9.02.2007, a rezultat că inculpatul se afla în Franța, la o adresă necunoscută (f.35), iar din spusele numitei S. E., concubina inculpatului, a rezultat că acesta se afla în Belgia (f.30), întocmindu-se în acest sens procesul-verbal din data de 6.03.2007 al Poliției . procesul-verbal de executare a mandatului de aducere, încheiat de organele de poliție la data de 7.05.2007, a rezultat de asemenea că inculpatul se afla în Belgia (f.72), iar din procesul-verbal de căutare, încheiat de organele de poliție la data de 28.12.2007, că inculpatul se afla în Franța sau Belgia (f.129).
Împotriva sentinței pronunțate părțile civile și inculpatul au declarat cale de atac (lipsește de pe înscris semnătura originală a inculpatului, însă se indică ca loc al întocmirii înscrisului localitatea Braniștea), în acest ciclu procesual dispunându-se de asemenea citarea inculpatului prin publicitate, întrucât din înscrisul întocmit la data de 9.02.2009 de către Serviciul de Investigații Criminale al Inspectoratului Județean de Poliție Bistrița-Năsăud a rezultat că L. T.-D. era plecat în Franța din noiembrie 2006, și că față de acesta s-a dispus măsura urmăririi la nivel național, prin Dispoziția I.G.P.R._ din 21.02.2007, iar la 6.04.2007, prin mesajul nr.5294/SI, Biroul Național Interpol a dispus și măsura urmăririi internaționale (f.18). Apelul declarat de către inculpat a fost respins ca nefondat, iar cel al părților civile ca inadmisibil, prin Decizia penală nr.16/A/17.02.2009 a Curții de Apel Cluj, care a rămas definitivă la data de 3.03.2009, prin nerecurare (apărător desemnat din oficiu pentru inculpat-av.A. B.).
În cadrul executării mandatelor de executare a pedepsei închisorii și de arestare european, s-a procedat la identificarea condamnatului pe teritoriul Franței și la aducerea în România a acestuia, astfel că a fost primit în Arestul Direcției Generale de Poliție a municipiului București la data de 26.03.2015, orele 23,10 și depus în Penitenciarul București-Rahova la data de 27.03.2015, orele 2.30 (f.378 dosar_, f.32 dosar nr._ ale Tribunalului Bistrița-Năsăud).
Cererea de redeschidere a procesului penal a fost introdusă în termenul prevăzut de disp.art.466 al.3 Cod procedură penală, raportat la faptul că condamnatului nu i s-a comunicat niciodată hotărârea definitivă de condamnare, ci doar mandatul de executare a pedepsei închisorii, la data de 30.03.2015 (f.32,55 dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud).
Deși a formulat personal cererea de redeschidere a procesului penal, ca titular, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că petentul L. T.-D. are statutul de persoană condamnată în lipsă, întrucât, potrivit disp.art.466 al.2 Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța - ori petentul nu întrunește aceste cerințe.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că până la momentul plecării sale în Franța a păstrat contactul cu dosarul în care era implicat, în toate ciclurile procesuale care au existat, aspect dovedit prin documentația dosarului cauzei, care atestă faptul că numitul L. T.-D. a fost arestat preventiv în cauză, iar după momentul revocării măsurii preventive, dispusă în baza Sentinței penale nr.344/F/2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr.746/2003, a semnat personal de primirea citației emise de instanță la adresa pe care a indicat-o, și a exercitat personal căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate (ex.Sentința penală nr.82/F/2006 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și Decizia penală nr.243/A/24.10.2006 a Curții de Apel Cluj, iar în recursul exercitat împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr._ -f.2, înregistrat la data de 3.11.2006, indică ca și adresă de domiciliu cea din Braniștea nr.135).
Este real că într-unul din ciclurile procesuale inculpatul a primit termen în cunoștință, însă datorită faptului că a semnat de primirea citației personal, la adresa din Braniștea nr.135, jud.Bistrița-Năsăud, nefiind necesară în consecință citarea sa (f.21 dosar nr.2138/P/2005 al Tribunalului Bistrița-Năsăud). A fost recitat cu mandat de aducere; prezent în fața judecătorului, a solicitat termen pentru a-și angaja apărător, însă nu a procedat în acest sens, și nici nu s-a mai prezentat în instanță.
Ulterior, în cursul lunii noiembrie 2006, a părăsit România, fără a încunoștința autoritățile despre noua sa adresă, iar în condițiile absenței unor astfel de informații, în cauză s-a dispus, în baza dispozițiilor legale în materie, citarea sa prin publicitate, dar și cu mandat de aducere, de la domiciliul pe care personal l-a indicat (Braniștea nr.135, jud.Bistrița-Năsăud) atât la punerea sa în libertate ca urmare a revocării măsurii arestării preventive, cât și în cadrul cererilor prin care a atacat hotărârile judecătorești pronunțate.
Susținerea petentului că instanțele ar fi trebuit să dispună citarea sa la o altă adresă, existentă în baza de date oficială, este neîntemeiată, în condițiile în care dispozițiile art.177 al.1 Cod procedură penală anterior, în vigoare la data instrumentării cauzei prevedeau că învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul personal al unității unde lucrează, iar al.2 prevedea că dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
În consecință, citarea unei persoane se dispune pentru locul unde se află efectiv aceasta, nefiind necesară citarea sa de la domiciliul oficial, atâta vreme cât aceasta nu se află acolo; pe de altă parte, au fost efectuate verificări ale organelor de poliție în ceea ce privește noua adresă a inculpatului, din care a rezultat că acesta se afla în Belgia, apoi Franța, astfel că citarea sa la orice altă adresă din România ar fi fost lipsită de finalitate. De altminteri, din verificările organelor de poliție au rezultat date reale, întrucât inculpatul a fost identificat, cu ocazia efectuării procedurilor de executare a mandatului european de arestare, pe teritoriul Franței.
Concomitent cu părăsirea teritoriului României, petentul și-a încălcat obligația de a anunța instanțele despre schimbarea locului unde se află, obligație instituită prin art.70 al.4 Cod procedură penală (introdusă prin art.I pct.38 din Legea nr.356/2006), și sancționată prin disp.art.193 al.4 lit.1 Cod procedură penală. În condițiile în care atitudinea nu sa a fost transparentă, raportat la faptul că nu a comunicat concubinei sale, organelor de poliție, sau instanțelor noua sa adresă, nu a păstrat un contact cu organele judiciare pentru a se pune la dispoziția acestora și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și demonstra nevinovăția, s-a concluzionat că, chiar dacă ar fi lipsit justificat de la procedurile judiciare (spre ex. pentru a dobândi venituri în vederea asigurării existenței), a avut în mod cert posibilitatea de a încunoștința instanța despre motivul neprezentării sale sau de a menține personal, sau prin intermediar (prin fosta sa concubină, apărătorul său, autoritățile române din străinătate sau cele străine, sau orice altă persoană), contactul cu organele judiciare române.
Aceasta cu atât mai mult cu cât petentul susține că a fost vizitat de familie în Franța, ocazie cu care prin aceasta ar fi putut să transmită organelor judiciare române adresa sa de pe teritoriul francez. Chiar dacă informația că se află pe teritoriul francez era cunoscută de către organele de poliție, aceasta nu era suficientă pentru citarea legală a inculpatului în absența furnizării adresei exacte de domiciliu a acestuia, de către cei care ar fi cunoscut-o (membrii de familie sau alte persoane), iar autoritățile nu puteau fi obligate la demersuri determinate de conduita culpabilă a inculpatului (dispozițiile legale privind citarea fiind în acest sens).
Din actele și lucrările dosarului nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud rezultă de asemenea că persoana condamnată ținea legătura telefonic cu fosta sa concubină, S. E., deși vorbea mai puțin cu aceasta, și mai mult cu fetița pe care o avea împreună cu aceasta. Chiar și în condițiile în care legătura cu numita S. E. nu era strânsă, petentul îi relata că telefona din Franța, sau Spania; așadar ar fi putut să relateze adresa sa exactă, pentru a păstra contactul cu organele judiciare române, însă nu a procedat în acest sens.
În consecință, faptul că petentul a fost condamnat definitiv fără prezența sa personală, în condițiile citării sale prin publicitate, nu a putut fi imputat, raportat la aspectele expuse, autorităților, acesta părăsind teritoriul României deși era conștient că este posibilă pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să-i fie defavorabilă, sau de reluare a judecății ca urmare a desființării hotărârilor judecătorești pronunțate, respectiv fiind conștient că procedura judiciară nu era finalizată. Nu poate fi acceptată o conduită de încălcare a dispozițiilor legale de către o persoană, care să fie invocată apoi de către acea persoană în favoarea sa.
Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că s-ar fi comis abuzurile menționate de către petent în cererea de redeschidere a procesului penal, iar susținerea petentului că nu i s-a prezentat dosarul și nu are cunoștință care sunt probele împotriva sa este neîntemeiată, dat fiind faptul că materialul de urmărire penală i-a fost prezentat anterior trimiterii sale în judecată. Pe toată perioada procesului penal inculpatul a beneficiat de apărare specializată, prin avocat, astfel că susținerea sa că nu a înțeles dispozițiile instanțelor judecătorești de rejudecare a cauzei, și că în fapt a înțeles că ar fi fost achitat, nu a putut fi acceptată. Și aceasta întrucât pe de o parte dispozițiile instanțelor judecătorești au fost clare, iar pe de altă parte, dacă ar fi avut dubii asupra sensului acestora, din cauza insuficienței cunoștințelor sale juridice, ar fi trebuit, pentru protejarea intereselor sale juridice, să consulte avocatul (avocații) care l-au apărat, și care aveau cunoștință de documentația dosarului, sau orice alt avocat. Nu a procedat în această manieră, iar probele cauzei au fost administrate în parte în absența sa (însă, așa cum s-a menționat, în prezența unui avocat), în ceea ce privește perioada ulterioară lunii noiembrie 2006, când petentul a ales să părăsească teritoriul României, responsabilitatea acestui fapt revenindu-i în întregime.
Pentru aceste considerente, în baza art. 469 alin.(4) C. proc.pen. a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul L. T.-D., condamnat prin Sentința penală nr.171/2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 16/A/2009 a Curții de Apel Cluj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul L. T.-D. care a reiterat împrejurările susținute și în fața instanței de fond, respectiv că nu a cunoscut despre procesul penal desfășurat împotriva sa, fiind citat de la o adresă unde nu locuia efectiv, adresă care nici măcar nu corespunde cu cea din actul său de identitate. În acest sens, condamnatul a subliniat faptul că, referindu-se la proces, se raportează la cauza înregistrată după pronunțarea în octombrie 2006 a deciziei ÎCCJ de casare cu trimitere spre rejudecare când, înregistrat fiind la Tribunalul Bistrița Năsăud dosarul sub un nou număr, practic a început un nou proces despre a cărui cunoștință el nu a avut, fiind deja plecat din țară, iar citațiile au fost emise la adresa unde locuia în fapt fosta sa concubină.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac, scopul acesteia fiind garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiului contradictorialității, al egalității armelor, al exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, al nemijlocirii, oralității și aflării adevărului, precum și dreptul de a interoga martorii sau părțile în proces.
Această procedură este în conformitate cu cele statuate de CEDO în jurisprudența sa, în interpretarea art. 6 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil: „Când legislația națională permite judecarea unei persoane in absentia, acea persoană trebuie, din momentul în care află de procedură, să poată determina ca o instanță, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzațiilor ce i-au fost aduse”.
Dreptul de a compărea în persoană nu este necesar numai pentru respectarea dreptului la apărare, ci conferă totodată posibilitatea instanței de a-și forma o impresie nemijlocită cu privire la acuzat și de a asculta declarațiile pe care acesta intenționează să le facă. Totodată, este conferită acuzatului posibilitatea de a verifica echitatea procedurii.
Potrivit dispozițiilor art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat la cunoștință oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștiința instanța.
Raportat la dispozițiile procedurale, condamnatul L. T. D. s-a prevalat pe incidența primei teze din norma legală, respectiv a invocat faptul că, după casarea cauzei și trimiterea ei spre rejudecare în octombrie 2006, el a părăsit teritoriul României, nu a mai fost legal citat, citațiile fiind trimise la o adresă la care locuia fosta sa concubină și nu la adresa din actul de identitate, și ca atare nu a avut cunoștință de proces, soluția de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare fiind pronunțată fără ca el să compară în fața instanței.
Susținerile în apelul condamnatului L. T. D. sunt însă fără suport, actele dosarului relevând faptul că acesta că a cunoscut despre proces, el fiind audiat în faza de urmărire penală, precum și la judecata în căile de atac, în primul ciclu procesual. Împrejurarea că, după judecarea recursului în fața ÎCCJ și trimiterea cauzei spre rejudecare, condamnatul a înțeles să părăsească teritoriul României, fără a indica instanței o adresă de unde să fie citat în afara țării, și astfel judecata în al doilea ciclu procesual a avut loc în lipsa sa, nu atrage incidența dispozițiilor art. 466 Cod procedură penală, neavând semnificația dată de condamnat, anume necunoașterea de procesul derulat împotriva sa.
În acest sens, în jurisprudență s-a statuat unanim că, prima instanță, sesizată cu cererea condamnatului de redeschidere a procesului penal, în mod corect a apreciat că nu se impune rejudecarea cauzei, întrucât condamnatul a avut cunoștință de procesul penal pornit împotriva sa și a dat declarații în cauză – cel puțin în faza de urmărire penală, după care s-a sustras de la judecată, părăsind țara. Ca atare, condamnatul a avut posibilitatea să își exercite dreptul la apărare și a fost reprezentat pe tot parcursul procesului penal de un apărător desemnat din oficiu, însă a înțeles să nu participe la judecată. (ICCJ, secția penală, dec. nr. 4713/2.08.2006).
În cauză rezultă fără echivoc faptul că apelantul L. T. D. a cunoscut despre procesul penal derulat împotriva sa, a cunoscut acuzațiile ce i-au fost aduse, el fiind, de altfel, arestat preventiv pentru o perioadă de timp în cauză sub acuzația de omor deosebit de grav. Parcursul dosarului în fața instanțelor, prin pronunțarea de hotărâri care au dus la reluarea unor cicluri procesuale și alocarea unui nou număr aceluiași dosar, consecutiv cu decizia condamnatului de a părăsi țara, stabilirea sa la o adresă din Franța de unde niciodată nu a contactat instanțele naționale, astfel că citarea s-a realizat la adresa indicată anterior (de unde se realizase procedura de citare în perioada cât acesta s-a aflat în stare de libertate, condamnatul fiind cel care a indicat adresa de citare) nu atrage incidența dispozițiilor art. 466 Cod procedură penală, fiind vorba de același proces penal, aceleași acuzații aduse condamnatului. În mod evident, prin plecarea sa din țară, condamnatul L. T. D. a ales să nu se mai prezinte la procesul aflat în plină desfășurare, astfel că cererea sa de redeschidere întemeiată pe dispozițiile art. 466 alin. 2 Cod procedură penală a fost corect respinsă de prima instanță.
Susținerile condamnatului potrivit cărora, soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție de casare cu trimitere spre rejudecare a interpretat-o ca fiind o soluție de achitare nu poate fi primită, atât timp cât, prin cele decise de instanța supremă nu s-a statuat asupra fondului tuturor acuzațiilor.
Și față de jurisprudența CEDO în materia art. 6 parag. 1, 3 lit. c din Convenție, instanțele trebuie să respingă o cerere de rejudecare formulată de persoanele ce au renunțat la dreptul de a fi prezente în instanță și de a se apăra nemijlocit.
Așa fiind, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul condamnatului L. T. D..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul L. T. D. împotriva sentinței penale nr. 129 din data de 31 august 2015 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Stabilește suma de 200 lei reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu av. A.- Gorgyik Erszebet ce se va avansa din FMJ în favoarea Baroului de avocați Cluj.
Obligă condamnatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
V. CHITIDEANELENA B. E. C. B.
Red. E.B./M.N.
4 ex./15.12.2015
Jud.fond.- G. A.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1605/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
