Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1191/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1191/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-10-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1191/A/2015
Ședința publică din 13 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul S. G. M. și partea civilă B. F., împotriva sentinței penale nr.24/11.03.2014 în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr.450/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești pentru săvâșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art.193 NCP (vătămare corporală – art. 181 alin. 1 C.pen. din 1968) cu aplicarea art. 5 NCP.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorii aleși ai părții civile B. F., av.A. N. P. și av.Vomir Bizo D., ambii din cadrul Baroului Cluj, cu delegații avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind inculpatul S. G. M. și părțile civile B. F. și S. Județean de Urgență Baia M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelurilor.
Apărătorul părții civile, av.Vomir Bizo D., solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună pe latură penală, înlăturarea disp.art.73 lit.b V.C.penal, respectiv starea de provocare reținută în favoarea inculpatului și pe cale de consecință a se majora pedeapsa aplicată prin înlăturarea art.74 V.C.penal. Pe latură civilă, arată că partea civilă s-a constitui parte civilă cu o sumă infimă, respectiv 13 mii lei în condițiile în care a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale. Din această sumă de 13 mii lei suma de 4.500 lei a costat doar operațiile pe care a trebuit să și le facă rămânând astfel o sumă de 9 mii lei. Consideră că instanța de fond a greșit în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile pentru că în considerente, la individualizarea pedepsei, a ținut cont de disp.art.74 N.C.penal însă a dispus condamnarea cu art.74 C.penal însă la finalul ocnsiderentelor se rețin dispozițiile vechiului Cod penal, respectiv art.181 V.C.penal și art.81 C.penal, existând contradicție între considerente și motivare cât și dispozitiv. În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate arată că s-a aplicat o pedeapsă de 2 luni și 15 zile în condițiile în care persoana vătămată a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale. S-a reținut că inculpatul a fost provocat de atitudinea persoanei vătămate în sensul că în localul în care aceștia se aflau, persoana vătămată l-ar fi lovit cu un pahar. Se poate observa că persoana vătămată a fost lovită în incinta localului iar ulterior pe drumul spre casă a fost lovită cu pumnii și picioarele până a ajuns în stare de inconștiență. Solicită a se avea în vedere leziunile suferite de persoana vătămată și zona în care a fost lovită persoana vătămată care nu justifică reținerea stării de provocare. În aceste condiții, nu se impune reținerea art.73 lit.b V.C.penal. De asemenea, trebuie ținut seama de faptul că inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de fond și niciodată nu a contactat-o pe persoana vătămată să o întrebe cum se simte. S-a reținut disp.art.74 lit.a C.penal, respectiv lipsa antecedentelor penale ori, este cunoscut în practica judiciară că lipsa antecedentelor penale este o normalitate. Nu s-a justificat de ce instanța de fond, dând eficiență circumstanțelor atenuante și reținând starea de provocare, a ajuns la pedeapsa aplicată. Raportat la urmările faptei și conduita inculpatului, pedeapsa este excesiv de mică astfel că se impune majorarea acesteia având ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.
Apărătorul părții civile, av.A. N. P., solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună pe latură penală, majorarea cuantumului pedepsei iar ca modalitate de executare, raportat la efectele infracțiunii comise, să se dispună suspendarea sub supraveghere. Arată că inculpatul nu a încercat în nici un fel să înlăture săvârșirea faptei și să-l contacteze pe partea vătămată pentru a se împăca. În ceea ce privește scuza provocării, solicită a se înlătura arătând că pentru a se putea reține aceasta, fapta părții vătămate trebuia să fie de natură să-i creeze o temere reală inculpatului pentru a fi pus în situația de a se apăra, ori, conduita părții vătămate nu a fost în acest sens. Cu referire la latura civilă, solicită a se avea în vedere că partea vătămată are doar 5 clase ca și pregătire școlară astfel că acesta nu a fost o persoană aptă să-și exprime și să-și evalueze propriile prejudicii în condițiile în care numai operațiile ce au necesitat au costat peste suma de 5 mii lei. Pentru aceste motive, solicită majorarea daunelor morale. Cu privire la apelul inculpatului, solicită respingerea lui. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul Parchetului referitor la apelul părții civile, solicită respingerea lui, considerând că prima instanță a soluționat judicios atât latura penală cât și latura civilă a cauzei. Este adevărat că pedeapsa aplicată inculpatului este foarte mică raportat la fapta comisă dar mai ales la gravitatea urmărilor ei însă nu se poate reproșa instanței de fond că a reținut starea de provocare în condițiile în care există o . martori care atestă că partea vătămată a aruncat înspre inculpat cu un scaun. În ceea ce privește apelul inculpatului solicită respingerea lui ca nefondat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 24 din 11.03.2015 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 386 C.pr.penală, instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii la încadrarea juridică și a circumstanței atenuante obligatorii prev. de art. 73, lit. b) C.pen. 1969, căreia îi corespunde art. 75, alin. 1, lit. a) NCP.
În temeiul art. 396, alin. 2 C.pr.p. s-a dispus condamnarea inculpatului ȘIMON G.-M., fiul lui V. și A., născut la data de 30.05.1992 în loc. Dragomirești, jud. Maramureș, domiciliat în ., jud. Maramureș, posesor al CI. . nr._, C.N.P._, cetățenie română, studii liceale, muncitor în Italia, necăsătorit, fără antecedente penale, trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 28.10.2014 din dos. nr.450/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală- art. 181 alin. 1 din Codul penal de la 1968 (lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin.2 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 5 NCP la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 73, lit. b) C.pen. 1969 (art. 75, alin. 1, lit. a) NCP) și art. 74, lit. a) raportat la art. 76, lit. e) C.pen. 1969, la pedeapsa închisorii de 2 luni și 15 zile.
În temeiul art.81 și 82 C.pen. 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe durata termenului de încercare de 2 ani, 2 luni și 15 zile.
S-a aplicat art.71 și 64 lit. a) teza a II-a C.penal 1969.
S-a aplicat art.71 al.5 și art.83 C.penal 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. art. 83 C.p1969.
În temeiul art. 397 C.pr.penală, corob. cu art. 19-20 C.pr.penală, s-a admis acțiunea civilă alăturată celei penale formulată de către partea civilă B. F. domiciliat în ., jud. Maramureș, în sensul că a obligat inculpatul ȘIMON G.-M. să plătească lui B. F. despăgubiri civile în sumă de 13.000 lei.
S-a admis acțiunea civilă alăturată celei penale formulată de către partea civilă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ BAIA M. cu sediul în Baia-M., .. 31, jud. Maramureș, în sensul că a obligat inculpatul să-i plătească suma de 3.895 lei reprezentând costul spitalizării părții civile.
În temeiul art. 272, corob cu art. 274, alin. 1 și 2 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 400 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 28.10.2014 din dos. nr.450/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. G.-M., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin.2 NCP (vătămare corporală- art. 181 alin. 1 CP 1968), cu aplic. art. 5 NCP.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la data de 22.07.2013, persoana vătămată B. F., a mers la barul numitului A. G., din centrul comunei Șieu, pentru a consuma băuturi alcoolice, unde s-a întâlnit cu inculpatul S. G.-M., căruia i-a cerut un pahar de țuică, precum și cu martorii P. I. și R. V.. Fiind refuzat, inculpatul a aruncat cu un pahar gol în direcția acestora.
Inculpatul a fost lovit în cap, după care, imediat s-a ridicat și l-a lovit cu palmele în zona capului pe B. F..
Observând starea conflictuală, administratorul a închis localul, evacuând toți clienții.
S-a mai reținut că, pe drumul către casă, inculpatul l-a mai agresat o dată pe numitul B. F., cu pumnii și picioarele, până când acesta a căzut jos, în stare de inconștiență, dar și după aceea.
Martori la eveniment au fost P. I. Și R. V., care au arătat modul în care persoana vătămată a fost lovită de către inculpat, atât cu pumnii, cât și cu picioarele.
În urma agresiunii, B. F. a suferit leziuni vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 445 din 15.07.2013, eliberat de Cabinetul medico-legal Sighetu-Marmației, în cuprinsul căruia s-a reținut că la momentul examinării de către medicul legist, persoana vătămată prezenta „un traumatism forte al mandibulei, în ½ dreaptă, cu dublă fractură a mandibulei, în regiunea unghiului mandibular drept, repoziționată ulterior chirurgical prin fixare cu plăcuțe și șuruburi în ambele focare de fractură”.
S-a concluzionat că „leziunile au putut fi produse prin lovituri active, repetate, cu corpuri dure (posibil pumn, piatră). Pot data din 01.07.2013 și necesită pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale”.
Inculpatul nu a recunoscut că l-a lovit pe B. F.. În singura declarație dată în fața organelor de poliție, la scurt timp după eveniment, inculpatul a arătat că după ce a fost scos afară de patronul localului, împreună cu persoana vătămată și martorii, a mers către casă, iar pe drum nu s-ar fi întâmplat nimic.
În drept, se arată că faptele inculpatului S. G.-M., care, la data de 01.07.2013, l-a lovit de mai multe ori cu pumnii și picioarele, în față și la nivelul corpului, pe numitul B. F., provocându-i leziuni vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin.2 din Noul Cod penal (vătămare corporală - art. 181 alin. 1 din Codul penal de la 1968), cu aplic. art. 5 NCP.
Cu privire la latura civilă, s-a reținut că persoana vătămată B. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 13.000 lei (fila 16 d.u.p), iar S. de Urgență Baia M. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.895 lei, reprezentând costul spitalizării persoanei vătămate (fila 34 d.u.p)
S-a mai reținut că starea de fapt se susține cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația persoanei vătămate (filele 15-18 d.u.p.); declarația inculpatului (fila 14 d.u.p.); declarația martorului P. I. (fila 21 d.u.p.); declarația martorului R. Ș. (fila 23 d.u.p.); certificatul medico-legal nr. 445 din 15.07.2013, eliberat de Cabinetul medico-legal Sighetu-Marmației (fila 31 d.u.p.).
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 10.12.2014 s-a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 450/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești, că sunt respectate dispozițiile art. 328 C. proc. P.., precum și respectarea legalității administrării probelor potrivit dispozițiilor art. 100 și 101 C.pr.penală și a efectuării actelor de urmărire penală, motiv pentru care s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul S. G.-M. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin.2 NCP (vătămare corporală- art. 181 alin. 1 CP 1968),, cu aplic. art. 5 NCP.
În faza de judecată, deși s-a emis pe numele lui mandat de aducere, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței, în procesul verbal pentru executarea mandatului de aducere din data de 06.02.2015 (f. 32), reținându-se că la domiciliul acestuia a fost găsită mama, care a declarat că fiul ei se va prezenta la Judecătoria Dragomirești la termenul de judecată fără a fi însoțit de organele de poliție, pentru ca la termenul de judecată din data de 11.02.2015 să se prezinte doar apărătorul ales al inculpatului, care a arătat că acesta este angajat în Italia și nu se poate prezenta, însă fără să se depună acte doveditoare.
A fost audiată partea vătămată B. F., care și-a menținut constituirea de parte civilă de 13.000 lei (f. 34).
Au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu și doi martori propuși de partea civilă pe latura civilă.
Instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, în sensul de a se reține și scuza provocării în încadrarea juridică dată faptei inculpatului.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul S. G.-M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 28.10.2014 din dos. nr.450/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin.2 NCP (vătămare corporală- art. 181 alin. 1 CP 1968), cu aplic. art. 5 NCP.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, aceasta a fost dovedită atât cu probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și cu cele din cursul judecății.
În cursul urmăririi penale, plângerea și declarațiile persoanei vătămate B. F. (f. 15-18 dos. u.p.) se coroborează cu certificatul medico-legal nr.445/ 15.07.2013 eliberat de Serviciul medico-legal Judetean M.-Cabinetul medico-Legal Sighetu Marmației (f. 31 dos. u.p.), cu declarația inculpatului (f. 14 dos. u.p.), care a recunoscut că în data de 01.07.2013, în jurul orelor 22.00, în localul aparținând lui A. V. a avut o discuție contradictorie cu B. F., iar apoi ar fi plecat către casă însoțit de martorii R. V. și P. I., însă nu recunoaște că l-ar fi lovit.
Din declarațiile martorului R. V. (f. 35), rezultă că în timp ce se afla la o masă de la barul numitului „Gherghelă” împreună cu vărul său, inculpatul S. G.-M. și cu P. I., la masa lor a venit partea civilă B. F., care le-a cerut să îi dea de băut, însă la refuzul inculpatului, acesta a arătat că B. F. l-a lovit pe martor cu un scaun în spate, iar pe inculpat cu un pahar în față, amenințându-i cu moartea.
Martorul a arătat că inculpatul l-a lovit în față cu piciorul pe B. F. în timp ce era căzut la pământ.
Aceeași stare de fapt a fost relatată și de martorul P. I., care a spus că în timp ce se afla la o masă de la barul numitului „La Gherghelă” împreună cu inculpatul S. G.-M. și cu R. V., la masa lor a venit partea civilă B. F., care le-a cerut să îi dea de băut, iar la refuzul lor, a aruncat cu un scaun și un pahar în direcția lor.
Martorul a relatat că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul în zona pieptului, iar apoi cu piciorul în zona umărului, însă la acea oră era noapte și locul nu era iluminat.
Declarațiile martorilor și părții civile se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal nr. 445 din 15.07.2013, eliberat de Cabinetul medico-legal Sighetu-Marmației, în cuprinsul căruia s-a reținut că la momentul examinării, persoana vătămată prezenta „un traumatism forte al mandibulei, în ½ dreaptă, cu dublă fractură a mandibulei, în regiunea unghiului mandibular drept, repoziționată ulterior chirurgical prin fixare cu plăcuțe și șuruburi în ambele focare de fractură”, că „leziunile au putut fi produse prin lovituri active, repetate, cu corpuri dure (posibil pumn, piatră). Pot data din 01.07.2013 și necesită pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale”.
În temeiul art. 386 C.pr.penală, instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii la încadrarea juridică și a circumstanței atenuante obligatorii prev. de art. 73, lit. b) C.pen. 1969, căreia îi corespunde art. 75, alin. 1, lit. a) NCP, respectiv scuza provocării, apreciind că dacă partea civilă B. F. nu ar fi venit băut la masa inculpatului, nu ar fi aruncat cu scaunul și cu un pahar către inculpat și ceilalți doi de la masă și nu i-ar fi amenințat, nu s-ar fi ajuns ca acesta să fie bătut și să i se fractureze mandibulă.
În fața instanței,
Având în vedere că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Noul Cod Penal și Noul Cod de procedură penală, instanța a făcut aplicarea disp. art. 5, alin. 1 NCP, care prevede că dacă de la săvârșirea infracțiunii și până la condamnarea definitivă a intervenit vreo lege penală, se aplică legea penală mai favorabilă.
Infracțiunea de vătămare corporală prev. de disp. art. 181 alin. 1 CP 1968 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni, la 5 ani, iar infracțiunea de lovire sau alte violențe, se ped. de art. 193 alin.2 NCP cu închisoare de la 6 luni, la 5 ani, sau amendă.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de disp art. 74 C.p.:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, care au fost expuse în starea de fapt, respectiv că la data de 01.07.2013, l-a lovit de mai multe ori cu pumnii și picioarele, în față și la nivelul corpului, pe numitul B. F., provocându-i leziuni vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale.
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, rezultă din valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare și care se referă la sănătatea și integritatea corporală a persoanei;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – Instanța a constatat că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13.000 lei, reprezentând despăgubiri civile și daune morale pentru cele 50-55 zile de îngrijiri medicale, acesta suferind o operație prin care i s-au implantat șuruburi, fiind internat în S. Județean de Urgență Baia M. cu dublă fractură de mandibulă (conform Biletului de ieșire din spital f. 33 dos. u.p.);
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit- ca urmare a provocării din partea părții civile, care la refuzul inculpatului de a-i oferi alcool, a lovit cu un scaun și un pahar, însă chiar și așa, apreciem că reacția inculpatului a fost exagerată;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului- inculpatul în vârstă de 23 de ani nu are antecedente penale,
fiind cunoscut ca o persoană cu un comportament corespunzător atât în familie, cât și în societate, așa cum se reține din Rechizitoriu.
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal
După săvârșirea infracțiunii inculpatul s-a prezentat o singură dată în fața organelor de anchetă, însă nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
La stabilirea în concret a pedepsei, instanța, în aplicarea art. 5, așa cum au fost interpretate de Curtea Constituțională privind aplicarea unitară a legii penale mai favorabile, apreciază că dispozițiile art. 181 alin.1 C.pen 1969, sunt mai favorabile decât cele ale art.193, alin. 2 de NCP.
Reținând scuza provocării prev. de art. 73, lit. b) C.pen. 1969, raportat la art. 76, lit. e) C.pen. 1969, s-a stabilit pedeapsa închisorii de două luni și 15 zile.
În temeiul art.81 și 82 C.pen. 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe durata termenului de încercare de 2 ani, două luni și 15 zile.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1969: că dacă în cursul termenului de încercare de 2 ani, două luni și 15 zile, acesta săvârșește o nouă infracțiune, consecința va fi revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Instanța a apreciat că se impune, în conformitate cu disp. art.71 C.penal 1969 și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) C.penal 1969.
În aplicarea art.71 al.5 c.p. și art.83 c.p. combinat cu art.359 C.pr.p., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și pedeapsa accesorie de mai sus.
Cu privire la latura civilă, instanța a constatat că persoana vătămată B. F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13.000 lei, reprezentând despăgubiri civile și daune morale, iar S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ BAIA M., cu suma de 3.895 lei reprezentând costul spitalizării părții civile.
Temeiul soluționării laturii civile îl constituie disp. art. 397 C.pr.penală, corob. cu art. 19-20 C.pr.penală, care este bazat pe răspunderea civilă delictuală.
Răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 1349 din Noul cod civil constă în obligația celui care a cauzat altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită extracontractuală, care îi este imputabilă, de a repara paguba pricinuită.
În cazul răspunderii civile delictuale, întinderea răspunderii nu este condiționată de gradul de vinovăție a autorului faptei ilicite și este independentă de faptul că acesta a acționat cu intenție, din neglijență ori din imprudență, autorul fiind dator să repare în întregime prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicită. Pentru admiterea acțiunii, trebuie doar să dovedească existenta prejudiciului, a caracterului ilicit al faptei săvârșite de persoana care a cauzat prejudiciul (caracterul ilicit fiind conferit de simpla nesocotire a dispozițiilor legale), a faptului că prejudiciul este rezultatul săvârșirii faptei ilicite, a vinovăției celui care a prejudiciat, precum și cuantum-ul prejudiciului.
Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite toate aceste condiții.
Instanța a constatat că pretențiile părții civile în sumă de 13.000 lei, din care 4.400 lei, costul operației de reconstrucție a mandibulei a fost dovedit cu înscrisurile depuse în dos. u.p. (f. 31-38), inclusiv procesul verbal de custodie, avizul de însoțire a mărfii și ordinul de plată emis de B. I., probabil soția părții civile pentru firma Stryker Romania SRL, apoi la f. 30 se află chitanța în sumă de 38 lei reprezentând costul certificatului medico-legal.
Din declarațiile martorilor P. G. și M. I., rezultă că partea civilă se ocupa cu transportul cu caii în agricultură, martorul P. G. susținând că acesta putea câștiga și 150-170 lei/zi, în timp ce martorul M. I. estimează câștigul acestuia și la 180 lei/zi.
Dacă înmulțim 150 lei cu 55 (nr zilelor de îngrijiri medicale), rezultă suma de 8250 lei, iar dacă mai punem la socoteală suferința fizică produsă părții civile datorită dublei fracturi de mandibulă, faptul că a trebuit să țină un regim alimentar strict, doar cu semi-lichide bogate în principii alimentare, evitarea expunerii la frig și intemperii, așa cum i-a recomandat medicul la ieșirea din spital, rezultă că adunate și daunele morale cauzate de suferința fizică, sau beneficiul de agrement depășesc despăgubirea solicitată de partea civilă de 13.000 lei.
Constituirea de parte civilă se face până la citirea actului de sesizare, iar aceasta este în sumă de 13.000 lei. Instanța nu poate să acorde în cauză mai mult decât s-a cerut, motiv pentru care admite în întregime constituirea de parte civilă formulată de B. F..
Cu privire la pretențiile Spitalului Județean de Urgență „Dr.C. O.” Baia M. pentru suma de 3.895 lei ,reprezentând costul spitalizării părții civile, sunt relevante dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificate prin dispozițiile OUG 72/2006 care prevăd că "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată", astfel că instanța a admis și acțiunea civilă alăturată celei penale formulate de aceasta.
În temeiul art. 272, corob cu art. 274, alin. 1 și 2 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul să plătească suma de câte 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de câte 400 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.
Având în vedere că inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței și a fost nevoie de emiterea mandatului de aducere, s-au avansat cheltuieli suplimentare care ar fi putut fi evitate în cazul unei conduite corespunzătoare a acestuia în cursul judecății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât partea vătămată B. F., cât și inculpatul Șimon G. M..
În apelul părții civile, s-a solicitat, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună pe latură penală, înlăturarea disp.art.73 lit.b V.C.penal, respectiv starea de provocare reținută în favoarea inculpatului și pe cale de consecință a se majora pedeapsa aplicată prin înlăturarea art.74 V.C.penal. Pe latură civilă, arată că partea civilă s-a constitui parte civilă cu o sumă infimă, respectiv 13 mii lei în condițiile în care a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale. Din această sumă de 13 mii lei suma de 4.500 lei a costat doar operațiile pe care a trebuit să și le facă rămânând astfel o sumă de 9 mii lei. Consideră că instanța de fond a greșit în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile pentru că în considerente, la individualizarea pedepsei, a ținut cont de disp.art.74 N.C.penal însă a dispus condamnarea cu art.74 C.penal însă la finalul considerentelor se rețin dispozițiile vechiului Cod penal, respectiv art.181 V.C.penal și art.81 C.penal, existând contradicție între considerente și motivare cât și dispozitiv. În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate arată că s-a aplicat o pedeapsă de 2 luni și 15 zile în condițiile în care persoana vătămată a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale. S-a reținut că inculpatul a fost provocat de atitudinea persoanei vătămate în sensul că în localul în care aceștia se aflau, persoana vătămată l-ar fi lovit cu un pahar. Se poate observa că persoana vătămată a fost lovită în incinta localului iar ulterior pe drumul spre casă a fost lovită cu pumnii și picioarele până a ajuns în stare de inconștiență. Solicită a se avea în vedere leziunile suferite de persoana vătămată și zona în care a fost lovită persoana vătămată care nu justifică reținerea stării de provocare. În aceste condiții, nu se impune reținerea art.73 lit.b V.C.penal. De asemenea, trebuie ținut seama de faptul că inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de fond și niciodată nu a contactat-o pe persoana vătămată să o întrebe cum se simte. S-a reținut disp.art.74 lit.a C.penal, respectiv lipsa antecedentelor penale ori, este cunoscut în practica judiciară că lipsa antecedentelor penale este o normalitate. Nu s-a justificat de ce instanța de fond, dând eficiență circumstanțelor atenuante și reținând starea de provocare, a ajuns la pedeapsa aplicată. Raportat la urmările faptei și conduita inculpatului, pedeapsa este excesiv de mică astfel că se impune majorarea acesteia având ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.
Inculpatul nu și-a motivat apelul formulat (f.2).
Analizând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin.2 din Noul Cod penal (vătămare corporală - art. 181 alin. 1 din Codul penal de la 1968), cu aplic. art. 5 NCP, fapta acestuia constând în aceea că la data de 01.07.2013, l-a lovit de mai multe ori cu pumnii și picioarele, în față și la nivelul corpului, pe numitul B. F., provocându-i leziuni vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale.
În mod greșit însă a reținut prima instanță starea de provocare respectiv prev. art. 73 lit. b V.C.pen, probele dosarului nerelevând acest aspect. Potrivit acestui text, săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, obligă instanțele să rețină circumstanța atenuantă a stării de provocare. Ori în cauză, nu s-a dovedit această tulburare puternică a inculpatului determinată de o provocare din partea părții vătămate. Chiar dacă la incidentul din local ar fi existat o oarecare provocare din partea părții vătămate, la care inculpatul a ripostat imediat, lovind partea vătămată cu palmele peste cap, este evident că leziunile grave au fost determinate părții vătămate ulterior, în drumul spre casă, când aceasta a fost urmărită și agresată din nou de către inculpat, lovind-o cu pumnii și picioarele până cănd acesta a căzut jos, în stare de inconștiență, dar și după aceea.
Mai mult, se constată că prima instanță, deși a reținut starea de provocare, a acordat în totalitate daunele solicitate de partea civilă, hotărârea fiind contradictorie așadar sub acest aspect, întrucât reținând starea de provocare și daunele acordate părții civile ar fi trebuit reduse corespunzător.
Trecând apoi la sancționarea inculpatului, instanța de fond nu a avut însă în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C.pen., respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, modalitatea de comitere, leziunile suferite de partea vătămată, care au necesitat un număr mare de zile de îngrijiri medicale, respectiv 50-55, leziuni ce au constat într-un traumatism forte al mandibulei, în ½ dreaptă, cu dublă fractură a mandibulei, în regiunea unghiului mandibular drept, repoziționată ulterior chirurgical prin fixare cu plăcuțe și șuruburi în ambele focare de fractură”, leziuni produse prin lovituri active, repetate, cu corpuri dure (posibil pumn, piatră), aspecte ce demonstrează agresivitatea de care a dat dovadă inculpatul.
Instanța a realizat corect aplicarea art.5 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, stabilind că vechiul Cod penal este mai favorabil, însă în lumina Deciziei nr.265/2015 a Curții Constituționale privind aplicarea unitară a legii penale mai favorabile, vechiul Cod penal trebuie aplicat în integralitatea lui, aceasta raportat la împrejurarea că la individualizarea pedepsei prima instanță a reținut prev. art.74 N C.pen.
Față de toate aceste aspecte, Curtea apreciază că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului la minimul special prevăzut de lege, fără reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării care va fi înlăturată, iar pedeapsa astfel stabilită se apreciază ca fiind în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.
Prin urmare, va admite apelul declarat de partea vătămată B. F. împotriva sentinței penale nr. 24 din 11.03.2015 a Judecătoriei Dragomirești pe care o va desființa în parte cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, greșita retinere a stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b V.C.pen. si individualizarea pedepsei, precum si durata termenului de încercare.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, va condamna inculpatul ȘIMON G.-M. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Va face aplic. art. 71, 64 lit. a teza II si lit. b V.C.pen.
În temeiul art.81 și 82 V.C.pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni..
Va face aplic. art.71 al.5 V.C.pen.
Va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozitiilor art. 83 V.C.pen.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Va respinge apelul declarat de inculpatul Șimon G. M. împotriva sentinței penale nr. 24 din 11.03.2015 a Judecătoriei Dragomirești.
Va obliga inculpatul să plătească părtii civile suma de 1000 lei cheltuieli judiciare în apel si 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
1. Admite apelul declarat de partea vătămată B. F. împotriva sentinței penale nr. 24 din 11.03.2015 a Judecătoriei Dragomirești pe care o desființează în parte cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, greșita retinere a stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b V.C.pen. si individualizarea pedepsei, precum si durata termenului de încercare.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, condamnă inculpatul ȘIMON G.-M., fiul lui V. și A., născut la data de 30.05.1992 în loc. Dragomirești, jud. Maramureș, domiciliat în ., jud. Maramureș, posesor al CI. . nr._, C.N.P._, cetățenie română, studii liceale, muncitor în Italia, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 din Codul penal de la 1968, cu aplic. art. 5 NCP la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Aplică art. 71, 64 lit. a teza II si lit. b V.C.pen.
În temeiul art.81 și 82 V.C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni..
Aplică art.71 al.5 V.C.pen.
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozitiilor art. 83 V.C.pen.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
2. Respinge apelul declarat de inculpatul Șimon G. M. împotriva sentinței penale nr. 24 din 11.03.2015 a Judecătoriei Dragomirești.
Obligă inculpatul să plătească părtii civile suma de 1000 lei cheltuieli judiciare în apel si 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. M. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./30.10.2015
Jud.fond. V. E. G.-T.
| ← Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 1203/2015.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
