Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 1203/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1203/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1203/A/2015
Ședința publică din data de 13 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
JUDECĂTOR: A. D. L. AGHINIȚĂ
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR: S. D.
S-au luat spre examinare – în vederea pronunțării - apelurile formulate de inculpații S. L. și M. D., împotriva sentinței penale nr.185 din data de 02.06.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 560/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 N. C. pen.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 185 din 02.06.2015 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.396 al.4 și 10 cod procedură penală s-a stabilit pentru inculpata S. L., fiica lui S. I. și S. A., născută la data de 13.03.1991, în Câmpia Turzii, Jud. Cluj, cetățean român, necăsătorită, cu studii 12 clase, cosmetician la PF S. L., necunoscută cu antecedente penale, domiciliată în Mun. Câmpia Turzii, ., ., posesor al CI ., nr._, emisă de SPCLEP Câmpia Turzii la data de 24.03.2005, CNP_, pedeapsa de: - 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 273 alin. 1 cod penal.
În temeiul art.83 Cod penal s-a dispus amânarea aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpata S. L. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Cluj-N., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. 2 Cod penal impune inculpatei S. L. să execute următoarea obligație:
b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zileîn cadrul primăriei Cîmpia Turzii.
În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei S. L. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligației impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art.396 al.2 cod procedură a fost condamnat inculpatul M. D., fiul lui M. P. și M. M., născut la data de 31.07.1987 în Câmpia Turzii, Jud. Cluj, cetățean român, necăsătorit, cu studii 7 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în Mun. Câmpia Turzii, ., ., Jud. Cluj, posesor al CI ., nr._, emisă de SPCLEP Câmpia Turzii la data de 29.07.2011, CNP_ la:
- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 273 alin. 1 cod penal.
În baza art.67 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului M. D. ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durata de 2 ani.
În baza art. 65 alin.1 și 3 cod penal s-a interzis inculpatului M. D. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În temeiul art.272 cod procedură penală onorariile avocați oficiu pentru doamna avocat C. A. și domnul avocat B. C., fiecare în cuantum de 300 lei s-a suportat din fondul special al Ministerului Justiției.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 75 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 560/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 N. C. pen. și inculpata S. L. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 N. C. pen.
În actul de sesizare s-a reținut, că inculpații S. L. și M. D., care, la data de 19.02.2014, cu ocazia audierii lor în calitate de martori în cauza penală cu nr._ aflată pe rolul Judecătoriei T., au dat declarații nesincere și contradictorii celor din urmărire penală, cu privire la aspecte esențiale ale cauzei deduse judecății, asupra cărora au fost audiați.
Prin încheierea din 25.03.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 29.04.2015.
Din actele și lucrările de la dosar, precum și din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale instanța a reținut aceeași stare de fapt ca și în actul de sesizare:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. cu nr. 3165/P/2012 din data de 12.07.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C. C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. 1968, reținându-se că aceasta, în timpul unui scandal în barul / discotecă „TOP 40” din ., Satul Tritenii de Sus, Jud. Cluj, a lovit-o pe numita Ș. A. M. cu un pahar de sticlă în față, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit certificatului medico-legal depus de persoana vătămată Leziunile au constat în „la nivelul piramidei nazale, o plagă de forma literei „L” răsturnată, suturată cu patru fire întrerupte, pe fond echimotic și moderat tumefiat, la nivelul palpebral stâng (pleoapa stângă) echimoză violacee neomogenă de circa 3/1 cm, centrată de o excoriație liniară de 0,5 cm. La nivel palpebral inferior stâng, echimoză violacee palidă de 2,5/1 cm, peste care se suprapune o excoriație liniară de circa 1,3 cm lungime. Genian (zona bărbiei) stâng, excoriație liniară de 0,5 cm, iar pe roșul buzei inferioare paracomisural, o excoriație de 0,5/0,2 cm, acoperită cu fină crustă hematică” reținându-se că s-au produs prin „lovire cu un corp dur și tăietor” (subl. ns.) (f. 31 d.u.p. copie conformă a certificatului medico-legal depus în dosarul 3165/P/2012 al Parchetului).
În cauza 3165/P/2012 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. și respectiv cea cu nr. 4356 / 328 / 2013 aflată pe rolul Judecătoriei T., inculpatul M. D. a dat trei declarații.
Astfel, în data de 13.02.2013, numitul M. D. a semnat personal declarația luată de organul de poliție, sub prestare de jurământ, declarație în care era consemnat că sus numitul, având o altercație cu altă persoană, numitul „M.” [M. M. A.] și cu numitul S. A., „… a venit spre noi numita C. C.-A., care a apucat o sticlă de pe masă, cu intenția de a o lovi pe[…] numita S. L., fără a înțelege motivul. Nu a reușit acest lucru întrucât sticla i-a fost luată de un alt prieten care îi însoțea, dar nu a renunțat și a luat un pahar de sticlă cu care a lovit-o pe Ș. A. M. în zona feței (subl. ns.). Ca urmare a acestui fapt, i-a provocat o rană deschisă care sângera abundent, la nivelul nasului”.
Văzând aceasta (subl. ns.) am ieșit din local și ne-am deplasat la Spital[…].
Atât declar susțin și semnez personal după citire cu mențiunea că cele declarate corespund cu cele consemnate și [cu] adevărul (subl. ns.)”
Din declarația inculpatului M. D. rezultă în mod cert și fără echivoc că acesta a relatat ce „a văzut”, el personal, cu ochii săi.
În acest sens este dată și declarația sa din actele premergătoare în dosarul 3165/P/2012 în data de 07.12.2012 în care inculpatul M. D. a relatat aceleași chestiuni ca și la audierea sa pe formular în cauza 3165/P/2012, în fața organelor de Poliție, în sensul că a văzut evenimentele relatate (încercarea de agresiune din partea numitei C. A. împotriva inculpatei S. L., urmată imediat de agresarea numitei Ș. A., căreia i-a aplicat intenționat o lovitură cu un pahar de sticlă peste față.
La termenul de judecată din 19.02.2014, în dosarul penal_ al Judecătoriei T., după ce dosarul 3165/P/2012 a ajuns pe rolul instanței de judecată, inculpatul M. D. a declarat în calitatea sa de martor, că relația sa de prietenie cu numita Ș. A. a încetat în perioada imediat următoare evenimentelor respective și că „a declarat și anterior că nu a văzut personal ci a relatat doar cele transmise de persoana vătămată”, contrar adevărului.
În ceea ce privește inculpata S. L., aceasta a relatat constant, atât în faza actelor premergătoare cât și în după începerea urmăririi penale în dosarul penal 3165/P/2012 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. că numita C. A. a încercat să o lovească întâi pe ea însăși (pe inculpata S.) cu o sticlă, apoi, imediat după, fiind împiedicată de la aceasta, a pus mâna pe un pahar de sticlă cu care i-a aplicat persoanei vătămate Ș. A. M. o lovitură în zona feței, cauzându-i leziuni și sângerări abundente în zona nasului.
La termenul din 19.02.2014 în dosarul penal_ al Judecătoriei T. inculpata S. L., a revenit asupra declarațiilor sale date la poliție, susținând că „inculpata” (C. A.) avea un pahar întreg în mână în momentul scandalului, ocazie cu care a fost „împinsă din spate” și „în mod neintenționat” a tăiat-o pe persoana vătămată pe față cu paharul respectiv. În continuare aceasta a afirmat în fața instanței că ea a relatat la Poliție doar ce i-a spus persoana vătămată, fără să fi văzut ea însăși cele consemnate de organul de poliție, declarație pe care însă a citit-o și semnat-o potrivit propriilor susțineri.
Faptul că inculpata S. L. a făcut afirmații în fața instanței contrar adevărului rezultă chiar din propria sa declarație. Inculpata a susținut în fața instanței că agresoarea ar fi lovit-o „din greșeală” pe victimă, fiind împinsă din spate, însă nu a precizat explicit de unde știe că lovitura ar fi fost neintenționată, deducându-se implicit că le-a văzut personal. Pe lângă contradicția intrinsecă flagrantă din propria declarație dată în fața instanței, se reține că inculpata S. L., revine asupra acestora fără nicio explicație plauzibilă, venind în același timp să confirme exact apărarea susținută de numita C. A., anume că aceasta a lovit-o „din greșeală” cu paharul pe numita Ș. A. M..
Potrivit art.374 al.4 Cod procedură penală „În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).”
Art.375 al.1 prevede că „Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii.”, iar când judecata s-a desfășurat în aceste condiții iar instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
La termenul de judecată din 29.04.2015, inculpata S. L. a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată și solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, solicitând aplicarea art.396 al.10 cod procedură penală.
Starea reținută de către instanța este pe deplin dovedită din ansamblul probatoriului administrat în cauză: procesul verbal desesizare din oficiu al procurorului de ședință (f. 10 d.u.p.), copia referatului de terminare a urmăririi penale în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. cu nr. 3165/P/2012, declarațiile inculpaților: M. D. (f. 17 d.u.p.), S. L. (f. 24-25,27 d.u.p.), copia declarației date de inculpatul M. D. în calitate de martor în faza de urmărire penală în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. cu nr. nr. 3165/P/2012 (f. 13 d.u.p.), copia declarației date de inculpatul M. D. în calitate de martor în faza de judecată în dosarul penal al Judecătoriei T. nr._ (D.U.P. 3165/P/2012 al Parchetului de pe lângă această instanță) (f. 14-15 d.u.p.), copia declarației date de inculpata S. L. în calitate de martor în faza de urmărire penală în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. cu nr. nr. 3165/P/2012 (f. 20 d.u.p.), copia declarației date de inculpata S. L. în calitate de martor în faza de judecată în dosarul penal al Judecătoriei T. nr._ (D.U.P. 3165/P/2012 al Parchetului de pe lângă această instanță) (f. 21-22 d.u.p.), copia declarației numitei Ș. A. M., în calitate de persoană vătămată în faza actelor premergătoare, dată în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. cu nr. 3165/P/2012 (f. 29 d.u.p.), copie a certificatului medico-legal depus la dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. cu nr. 3165/P/2012 de către numita Ș. A. M. (f. 31 d.u.p.), copie a minutei Judecătoriei T. prin care s-a pronunțat încetarea procesului în urma împăcării părților în dosarul penal cu nr._ (f.33 d.u.p.), fișe de cazier judiciar ale inculpaților la f. 40 (S. L.), f. 41 ( M. D.), copii din arhiva electronică a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. (dosarul de urmărire penală scanat) din dosarul penal nr. 3165/P/2012 al acestui P.: a declarației din faza actelor premergătoare a inculpatului M. D., date în calitate de martor în acea cauză penală; a declarației din faza actelor premergătoare a inculpatei S. L., date în calitate de martor în acea cauză penală; a declarației de învinuit a numitei C. C. A., date în acea cauză penală, a rechizitoriului întocmit în cauza respectivă de către P. la data de 12.07.2013.
Din mijloacele de probă administrate în cauză amintite mai sus, s-a constatat că există probe din care rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală.
Probele obiective și directe ce vin în acuzarea inculpaților sunt următoarele: declarațiile inculpaților M. D. (f. 17 d.u.p.), S. L. (f. 24-25,27 d.u.p.), copia declarației date de inculpatul M. D. în calitate de martor în faza de urmărire penală în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. cu nr. nr. 3165/P/2012 (f. 13 d.u.p.), copia declarației date de inculpatul M. D. în calitate de martor în faza de judecată în dosarul penal al Judecătoriei T. nr._ (D.U.P. 3165/P/2012 al Parchetului de pe lângă această instanță) (f. 14-15 d.u.p.), copia declarației date de inculpata S. L. în calitate de martor în faza de urmărire penală în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. cu nr. nr. 3165/P/2012 (f. 20 d.u.p.), copia declarației date de inculpata S. L. în calitate de martor în faza de judecată în dosarul penal al Judecătoriei T. nr._ (D.U.P. 3165/P/2012 al Parchetului de pe lângă această instanță) (f. 21-22 d.u.p.), copia declarației numitei Ș. A. M., în calitate de persoană vătămată în faza actelor premergătoare, dată în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. cu nr. 3165/P/2012 (f. 29 d.u.p.), copie a certificatului medico-legal depus la dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. cu nr. 3165/P/2012 de către numita Ș. A. M. (f. 31 d.u.p.), dosarul de urmărire penală scanat) din dosarul penal nr. 3165/P/2012 al acestui P.: a declarației din faza actelor premergătoare a inculpatului M. D., date în calitate de martor în acea cauză penală; a declarației din faza actelor premergătoare a inculpatei S. L., date în calitate de martor în acea cauză penală; a declarației de învinuit a numitei C. C. A., date în acea cauză penală.
In conformitate cu dispozițiile articolului 103 alin.1 C.p.p probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate. Inculpatul nu este obligat să relateze faptele pentru care este inculpat și de asemenea nu are obligația de a declara tot ce știe sau de a spune adevărul având libertatea de a minți fără ca organele judiciare să-l sancționeze pentru aceasta. Din contră, organele judiciare au obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele, astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în prezenta cauză, rezultă că inculpații au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă reținută în sarcina lor, cu ocazia declarațiilor lor date la termenul de judecată din 19.02.2014. În fața organelor de Poliție au semnat personal, două declarații pe care le-au citit în prealabil în care relatează constant că au văzut . intenționată exercitată de numita C. C. A., dând detalii care relevă faptul că acest lucru a fost constatat personal, prin proprii ochi, modul de relatare confirmând acest aspect. Ulterior au revenit și au susținut fără nicio bază reală că de fapt au relatat Poliției ce nu au văzut personal, aspectele consemnate fiind comunicate de către victimă.
Împotriva fiecărui inculpat există probe obiective și directe mai sus amintite pe baza cărora se poate demonstra fără tăgadă, că inculpații S. L. și M. D.,la data de 19.02.2014, cu ocazia audierii lor în calitate de martori în cauza penală cu nr._ aflată pe rolul Judecătoriei T., au dat declarații nesincere și contradictorii celor din urmărire penală, cu privire la aspecte esențiale ale cauzei deduse judecății, asupra cărora au fost audiați, fapte ce sunt considerate infracțiune conform art. 273 al.1 cod penal.
Cu privire la susținerea apărătorului inculpatei S. L. că infracțiunea de mărturie mincinoasă nu poate fi reținută, lipsindu-i un element constitutiv dacă declarația nu este folosit ca probă și menționată în hotărâre, instanța a reținut că fapta de mărturie mincinoasă așa cum este definită în art.273 al.1 cod penal nu este condiționată de folosirea respectivei declarații sau de o soluție care se va da în baza acelei declarații, fiind suficient să se facă afirmații mincinoase într-o cauză penală, fapt care a și avut loc în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei T..
Afirmația inculpatei S. L., cu ocazia acordării ultimului cuvânt, că nu mai știe exact ce s-a întâmplat este o afirmație făcută în apărarea sa, în vederea disculpării pentru infracțiunea sub aspectul căreia s-au administrat probe și a fost trimisă în judecată.
De asemenea s-a mai susținut că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv intenție directă sau indirectă, și inculpata S. L. nu a conștientizat că observarea incidentului cu proprii ochi este un element esențial.
Instanța nu a putut reține că inculpata nu o acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege. Așa cum s-a arătat mai sus inculpata a perceput cu proprii ochi actul de agresiune asupra unei persoane de sex feminin, cu efecte chiar și pentru o scurtă durată asupra sa, având în vedere modalitatea de comitere, lovitură cu un obiect dur pe față victimei și ca atare a declarat în două rânduri cele percepute cu propriile simțuri. Prin urmare în cunoștință de cauză, cu intenție directă a declarat că actul de agresiune nu l-a perceput personal tocmai în încercarea de disculpare a agresorului.
Concluzionând se reține că inculpații se face vinovați de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, aceasta fiind săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege și nu există nici o cauză justificativă sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul penal al faptei.
În drept: Fapta inculpaților S. L. și M. D., care, la data de 19.02.2014, cu ocazia audierii lor în calitate de martori în cauza penală cu nr._ aflată pe rolul Judecătoriei T., au dat declarații nesincere și contradictorii celor din urmărire penală, cu privire la aspecte esențiale ale cauzei deduse judecății, asupra cărora au fost audiați, întrunește, față de fiecare dintre cei doi inculpați, elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunile fiecărui inculpatului care a făcut afirmații mincinoase referitoare la actul de agresiuni exercitat asupra numitei Ș. A. M..
Sub aspectul laturii subiective, vinovăția fiecărui inculpat îmbracă forma intenției directe, întrucât aceștia au prevăzut rezultatul faptei lor de denaturare a realității, urmărind acest lucru.
Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru activitatea de înfăptuire a justiție.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată fiecărui inculpat, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel în privința inculpatei S. L. s-a avut în vedere faptul că nu posedă antecedente penale, a avut o poziție oscilantă în timpul procesului, nu a recunosc fapta în cursul urmăririi penale dar a revenit asupra poziției sale în fața instanței de judecată.
Infracțiunea de mărturie mincinoasă este una de pericol, și persoana vătămată in abstraco este statul român - respectiv relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției.
În ceea ce privește inculpatul M. D., instanța a reținut că acesta nu a recunoscut fapta reținută în actul de sesizare al instanței, nu s-a prezentat pentru a fi audiat și pentru a-și da acordul personal cu privire la prestarea unei munci neremunerat în folosul comunității în situația în care va fi găsit vinovat, deși a avut cunoștință despre procesul penal pornit împotriva sa, fiind la primul incident cu legea penală.
Raportat la aceste elemente instanța a apreciat ca o pedeapsă de 4 luni închisoare aplicată inculpatei S. L. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 cod penal și o pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat inculpatului M. D. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 cod penal sunt suficiente pentru atingerea scopurilor educativ și de exemplaritate ale sancțiunii, dându-le posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor pozitivă. Nu s-a impus reținerea unor circumstanțe atenuante, respectiv cea prev. de art.75 al.2 lit.b cod penal având în vedere fapta săvârșită, prin aceasta aducându-se atingere relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, în privința inculpatei S. L., raportat la vârsta acesteia de 24 ani și celelalte elemente mai sus arătate, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 4 luni închisoare; inculpata nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În temeiul art.83 Cod penal s-a dispus amânarea aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Cluj-N., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. 2 Cod penal s-a impus inculpatei S. L. să execute următoarea obligație:
b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile, în cadrul primăriei Cîmpia Turzii.
În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei S. L. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligației impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În ceea ce privește inculpatul M. D., având în vedere că nu s-a prezentat în fața instanței și nu și-a exprimat acordul cu privire la prestarea muncii în folosul comunității, pedeapsa de 6 luni închisoare a fost executată în regim de penitenciar.
În baza art.67 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului M. D. ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durata de 2 ani.
În baza art. 65 alin.1 și 3 cod penal s-a interzis inculpatului M. D. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
Instanța a apreciat că se impune aplicarea pedepselor complementare și accesorii anterior amintite raportat la poziția inculpatului, care nu a înțeles să se prezinte în fața organelor judiciare deși a avut cunoștință de procesul penal pornit împotriva sa, sens în care a dat o declarație scrisă, fără valoarea juridică în prezenta speță, fapta pentru care a fost condamnat, respectiv infracțiunea de mărturie mincinoasă, împrejurările în care a fost comisă.
În temeiul art.272 cod procedură penală onorariile avocați oficiu pentru doamna avocat C. A. și domnul avocat B. C., fiecare în cuantum de 300 lei s-a suportat din fondul special al Ministerului Justiției.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 75 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M. D. și S. L., solicitând, prin apărător, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în principal, achitarea inculpaților, în temeiul art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.a C.penal iar în subsidiar, achitarea inculpaților, în temeiul art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.c C.penal. În privința inculpatului M. D. se solicită a se dispune amânarea aplicării pedepsei conform art.83 și urm.C.penal.
În motivarea apelurilor s-a arătat că în dosarul în care s-au dat presupusele declarații mincinoase nu s-a pronunțat o hotărâre ca urmare a declarațiilor inculpaților, în cauză dispunându-se încetarea procesului penal. Mai mult, instanța nici nu a fost nevoită să se pronunțe asupra probatoriului administrat, respectiv să motiveze reținerea unei declarații și înlăturarea alteia. Consideră că soluția de achitare este firească raportat și la faptul că inculpații nici nu au avut posibilitatea să se prevaleze de prevederile art.274 alin.3 C.penal, respectiv să-și retragă mărturia având în vedere că părțile s-au împăcat. De asemenea, în cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că inculpații au comis infracțiunea, iar simplele contradicții între declarațiile date nu sunt suficiente pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă. Totodată, din probatoriul administrat nu se poate stabili care din declarațiile date de inculpați ar fi mincinoase. Referitor la inculpatul M. D., solicită a se ține cont de înscrisul depus la dosar prin care acesta arată că este de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității în situația în care va fi condamnat dar cu toate acestea, instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect. Raportat la gradul de pericol al faptei, apreciază că amânarea aplicării pedepsei își găsește aplicarea și în prezenta cauză cu atât mai mult cu cât instanța de fond a stabilit că aceste prevederi sunt aplicabile în cazul inculpatei S..
Analizând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a reieșit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 cod penal., constând în aceea că, la data de 19.02.2014, cu ocazia audierii lor în calitate de martori în cauza penală cu nr._ aflată pe rolul Judecătoriei T., au dat declarații nesincere și contradictorii celor din urmărire penală, cu privire la aspecte esențiale ale cauzei deduse judecății, asupra cărora au fost audiați.
De altfel, inculpata S. L. a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând a fi judecată în procedura simplificată prev. de art.375 C.pr.pen., pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, beneficiind astfel de reducerea cu o treime a limitelor pedepselor cf.al.10 al art.396 C.pr.pen.
În aceeași ordine de idei este de menționat că recunoașterea faptei, dată în condițiile art.375 C.pr.pen. este irevocabilă, atrage o anumită procedură de soluționare a cauzei, în sensul că nu se mai administrează alte probe, prin urmare, nu se poate dispune achitarea inculpatului în baza art. art.16 alin.1 lit.c C.penal, respectiv că nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea. În procedura aleasă de inculpată, recunoscând fapta, aceasta și-a însușit practic rechizitoriul, și probele administrate în faza urmăririi penale raportat la acuzația adusă, respectiv pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă. Susținerea că nu s-au administrat probe pentru a dovedi săvârșirea infracțiunii este neîntemeiată, în faza de urmărire penală administrându-se probe în acest sens, pe care inculpata și le-a însușit după cum s-a arătat mai sus, reținându-se de către organele de urmărire penală inclusiv împrejurarea că în dosarul nr._ al Judecătoriei T. s-a dispus încetarea procesului ca urmare a împăcării părților.
Pe de altă parte, această infracțiune așa cum este definită în art.273 al.1 cod penal nu este condiționată de folosirea respectivei declarații sau de o soluție care se va da în baza acelei declarații, fiind suficient să se facă afirmații mincinoase într-o cauză penală, fapt care a și avut loc în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei T.. De asemenea, faptul că în cauza în care s-au dat declarații mincinoase de către inculpați, s-a dispus încetarea procesului ca urmare a intervenirii împăcării, este o chestiune care privește părțile din cauză și manifestarea lor de voință și nu are legătură cu martorii audiați, în sensul că nu-i exonerează de răspundere dacă s-a dovedit că aceștia au dat declarații mincinoase.
În concluzie, reținând în mod corect vinovăția inculpatei, trecând la sancționarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.74 C.pen., respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatei, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, dar și atitudinea sinceră a acesteia, disponibilitatea acesteia de a presta o muncă în folosul comunității și lipsa antecedentelor penale, instanța analizând așadar temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.
Față de toate aceste aspecte, Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatei S. L., atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acestora, iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acesteia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.
În această ordine de idei, este similară situația inculpatului M. D., care, este adevărat că nu s-a prezentat personal în fața instanței pentru a da declarații, însă a depus la dosar un script (f.47) prin care a arătat că recunoaște fapta și că nu dorește administrarea de alte probe, iar în cazul în care va fi condamnat este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.
În consecință, pedeapsa aplicată acestuia de către prima instanță fiind judicios individualizată ca și cuantum, Curtea o va menține dar va aplica și acestuia disp.art.83 C.pen. privind amânarea aplicării pedepsei, admițând în acest sens apelul și desființând sentința atacată doar sub acest aspect, va stabili în sarcina acestuia ca pe durata termenului de supraveghere de 2 ani să respecte măsurile de supraveghere enumerate în dispozitivul prezentei decizii și va atrage atenția acestuia asupra consecințelor nerespectării acestora prev. de art. 88 C.pen.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Prin urmare, în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata S. L. .
Va obliga inculpata să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul M. D., împotriva sentinței penale nr. 185 din 02.06.2015 a Judecătoriei T., pe care o desființează în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
Pronunțând o nouă hotărâre în baza art.83 C.penal dispune amânarea aplicării pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art.84 Cod penal, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.85 alin.1 C.penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
c) să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile precum și întoarcerea
d) să comunice schimbarea locului de muncă
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență
În baza art.85 alin.2 Cod penal impune inculpatului să execute următoarea obligație:
b)să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile în cadrul primăriei Câmpia Turzii.
În baza art.404 alin.3 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligației impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Respinge apelul inculpatei S. L..
Obligă inculpata la 200 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. M. A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER,
L. C.
Dact.I.M./S.M
4 ex./19.10.2015
Jud.fond. C. A.
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Încheierea nr.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1191/2015.... → |
|---|
