Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 336/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 336/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 336/2015
Ședința camerei de consiliu din 6 noiembrie 2015
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ:G. V. C.
GREFIER: E. C. B.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:
V. G.
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petenții M. C. și M. VICTORIȚA M. împotriva ordonanței de clasare din 04.06.2015 dată în dosar nr.16/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a ordonanței din 01.07.2015 dată în dosar nr.58/II/2/2015 de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul M. C., asistat de avocat P. P., lipsă fiind petenta M. Victorița și intimații A. V. și A. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul petenților, avocat P. P., depune la dosar un memoriu privind motivele plângerii.
Judecătorul de drepturi și libertăți, acordă cuvântul asupra plângerii formulate împotriva soluției procurorului.
Avocat P. P., apărător ales al petenților, solicită admiterea plângerii formulate – în temeiul disp. art. 341 al. 6 lit.”b” Cpp-, infirmarea soluției procurorului din data de 04 iunie 2015, pronunțată în dosar nr.16/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin Ordonanța din data de 1 iulie 2015, pronunțată în dosarul nr. 58/II/2015 de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, formulată de petenții M. C. și M. Victorița M., iar în esență, să se dispună trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, față de intimații A. V. D. și A. D., cu privire la infracțiunea cercetată, aceea de abuz în serviciu.
Arată că va relua pe scurt ceea ce a menționat în memoriul atașat la dosar, astfel că, cu privire la modalitatea de soluționare a plângerii penale, formulată la data de 6 ianuarie 2015 de către soții M. C. și Victorița M., reclamând trei aspecte; procurorul de caz la data de 16 februarie a dat o ordonanță de începere a urmăririi penale in rem, dar din cuprinsul acesteia, procurorul anticipează că va pronunța o soluție de clasare, pentru că așa-zisa motivare de trei rânduri, reia un fragment din preambulul plângerii penale, care nu are legătură cu reclamația soților M., solicitând printr-o notă telefonică executorului judecătoresc să trimită o copie a dosarului execuțional.
Executorul judecătoresc a comunicat copia dosarului, precum și o notă prin care, practic, reia parcursul dosarului. Părțile vătămate nu au fost chemate de către procuror, în situația în care acestea poate mai aveau de depus înscrisuri ori de formulat obiecțiuni. Consideră că și primul procuror nu a făcut altceva decât să reia argumentele sau lipsa de argumente adusă de procurorul de caz. Critica cu privire la modul de soluționare a ordonanței, este aceea că nu s-a făcut absolut nici un fel de cercetare, dându-se o soluție de clasare, fără a se face o analiză a materialului probator, în situația în care acesta s-ar fi administrat. Solicită a se observa că pe parcursul desfășurării procedurii de executare silită, realizată de către executorii judecătorești, cei doi intimați, au înțeles să îndrepte o eroare materială de calcul a unei alte sume de bani pe care petenții o datorau, diferența stabilită în mod eronat nefiind semnificativă, însă în această situație, apreciază că suma ar fi fost stabilită cu rea credință, raportat la faptul că aceasta depășea dublul sumei de bani pe care trebuia în mod real să o achite petenții.
Totodată, a atașat la dosar un CD pentru a fi vizionat de către procuror și apreciază că acesta nici măcar nu a fost desigilat. executorul judecătoresc a fost investit cu executarea silită a pârâților M. C. și M. Victorița, cu privire la două aspecte, bani și ridicarea construcției, situație în care, cu ocazia deplasării executorilor la fața locului, primul lucru pe care l-au făcut, este acela că le-au barat calea în jurul casei și au materializat dreptul de superficie pe care petenții l-au cerut. Prin urmare, s-a pus în executare partea hotărârii la care dreptul de a cere punerea în executare le-a aparținut petenților. De altfel, nici nu i s-a cerut executorului această executare, partea adversă solicitând cu totul altceva. Astfel, nu doar că a fost pusă în executare, dar a fost pusă nelegal, referitor la înscrisurile unei instanțe civile, interzicând accesul în jurul propriei case. Pentru aceste motive și cele relatate în memoriul atașat la dosar, solicită admiterea plângerii formulate.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază soluția adoptată de procuror ca fiind temeinică și legală, în mod deosebit, pentru considerentele care au fost expuse în ordonanța emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care plângerea petenților a fost respinsă ca neîntemeiată. Executorii judecătorești nu au făcut altceva decât să pună în executare dispozitivul unei hotărâri judecătorești, respectiv un drept de folosință, asupra unui teren, reprezentând un acces de la poartă, la casa petenților. Prin urmare, executorul judecătoresc nu putea să acorde mai mult decât s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească adoptată de către instanță. O anumită conduită abuzivă a executorilor judecătorești poate forma obiectul unei sesizări adresate organelor de conducere ale executorilor judecătorești, prin care să se constate dacă o astfel de faptă poate constitui o abatere. Pe fondul cauzei, soluția de clasare este temeinică și legală și nu se justifică o redeschidere a urmăririi penale.
În replică, dl. avocat P. P., arată că, în mod clar, s-a pus în executare ceva pentru care nu era investit executorul judecătoresc. Modalitatea în care s-a pus în executare, cu interzicerea accesului parțial la propriul imobil, contrar actelor de la dosar, care fiind în copie, pot fi interpretate, este un alt aspect legat de un exces de putere care este sancționabil pe cale penală.
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr._ /30 iulie 2015 petenții M. C. și M. VICTORIȚA M., ambii domiciliați în mun. Bistrița, .. 19A, . – Năsăud au contestat ordonanța procurorului din data de data de 04 iunie 2015, pronunțată în dosar nr.16/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin Ordonanța din data de 1 iulie 2015, pronunțată în dosarul nr. 58/II/2015 de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În fapt, s-a arătat că motivarea ordonanței procurorului este strict formalistă, iar argumentul din cuprinsul acesteia și conform căruia plângerea penală împotriva executorului judecătoresc a fost formulată după trecerea unui an și șapte luni de la comiterea faptei este irelevant.
Contrar celor reținute în ordonanța arătată, petenții au precizat că fapta executorului judecătoresc de a le interzice accesul în jurul imobilului, la etajul căruia dețin în proprietate un apartament, întrunește în drept elementele unui abuz.
În memoriul separat depus la dosar, petenții au detaliat aspectele invocate în plângere arătând că se impune redeschiderea urmăriri penale și continuarea acesteia față de executorii judecătorești A. V. D. și A. D. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin.1 CP, constând în modalitatea în care primul a înțeles să pună în executare hotărârile judecătorești civile, apoi sub aspectul în care a înțeles să impună petenților achitarea unui debit reprezentând dublul celui datorat în mod real și, în fine, modalitatea în care cei doi au înțeles să se comporte față de petentul M. C. cu ocazia achitării a două tranșe din debitul datorat.
S-a mai precizat că superficialitatea cercetării penale desfășurată rezultă din împrejurarea că procurorul de caz nu i-a audiat în calitate de petenți, iar executorul judecătoresc i-a solicitat acestuia telefonic doar o notă de relații.
În concret, s-a specificat că trasarea limitelor suprafeței de teren ce poate fi folosită de către petenți și îngrădirea colaterală a culoarului din jurul casei exced obiectului dosarului execuțional, care viza numai plata unor sume de bani și înlăturarea unor construcții provizorii edificate de către petenți.
În plus, au arătat că materializarea superficiei a fost efectuată nelegal, fiindcă executorul a închis culoarul din jurul casei la care petenții aveau acces nelimitat.
Intenția executorului ar rezulta din nesocotirea hotărârii judecătorești sub aspectul suprafeței lăsată în folosința petenților și din mențiunea cuprinsă la finalul procesului-verbal din 23 mai 2013 potrivit căruia petenții au început să înlăture de bună voie construcțiile, ceea ce în opinia acestora, denotă că îngrădirea abuzivă era scopul principal pentru care executorul s-a deplasat la fața locului.
În susținerea plângerii, petenții au depus extrase de carte funciară cu schițele aferente, fotografii cu situația actuală a culoarului din jurul casei și un CD cuprinzând înregistrarea audio-video a discuțiilor dintre petent și cei doi intimați.
Examinând în temeiul art.341 C.pr.pen. plângerea formulată, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:
Prin ordonanța de clasare din 4 iunie 2015 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 16/P/2015 în temeiul 315 alin.1 lit. b CPP cu referire la art. 314 alin.1 lit.a CPP raportat la art. 16 alin.1 lit. a CPP s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin.1 CP.
În cuprinsul ordonanței s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 C.pen., ca urmare a plângerii penale formulate de numiții M. C. și M. Victorița M. împotriva executorului judecătoresc A. V. D., întrucât acesta i-a executat silit, în mod abuziv, din imobilul edificat de ei, deși aveau un „act de bună înțelegere și colaborare reciprocă" cu familia P., prin care aceasta se obliga să le dea voie să construiască un etaj peste parterul casei lor de locuit.
S-a mai reținut că, prin această înțelegere, s-a stabilit că petenții aveau dreptul la o magazie de lemne, precum și dreptul la o parte din terenul aferent, constând în cale de acces de la stradă până la . de calea de acces a familiei P..
Procurorul de caz a stabilit pe baza studierii dosarului de executare silită depus în copie de către executorul judecătoresc, precum și a notei de relații solicitate acestuia că, la data de 04.03.2013, creditorii Gordon S. D. și Gordon F. D. au solicitat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr.1976/2011 a Judecătoriei Bistrița, decizia civilă nr. 67/A/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și decizia civilă nr. 288/2012 a Curții de Apel Cluj, pentru a se proceda la recuperarea de la debitorii M. C. și M. Victorița M. a sumei de 2147 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului începând cu anul 2011, cheltuielilor de executare, precum și ridicarea de pe terenul proprietatea lor a magaziei de lemne și a garajului.
După înregistrarea cererii creditorilor și formarea dosarului execuțional nr. 47/2013, executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Bistrița încuviințarea executării silite, instanță care, prin încheierea civilă 1800/06.03.2013 pronunțată în dos. nr._ a admis cererea.
În cursul procedurii de executare, la 01.04.2013, debitorii au fost somați ca în termen de 10 zile să procedeze la ridicarea construcțiilor de pe terenul proprietatea creditorilor și să achite 6441 lei despăgubire - reprezentând lipsa de folosință a terenului pe perioada 01.01._13, 6811,98 lei, cheltuieli de judecată și 1683 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În termen legal, debitorii au formulat contestație la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Bistrița, finalizat prin sentința civilă nr. 9671/05.12.2013, prin care s-a admis în parte contestația stabilindu-se că creditorilor li se cuvine despăgubirea pentru lipsa de folosință a terenului doar pentru perioada 22.09._13, în sumă de 3099,56 lei.
La data de 23.05.2013, executorul judecătoresc s-a deplasat la terenul în litigiu, în vederea materializării în teren a superficiei, ocazie cu care a constatat că debitorii M. C. și M. Victorița M. și-au demolat singuri construcțiile (magazia de lemne și garajul), ce erau amplasate pe terenul proprietatea creditorilor.
Executarea silită s-a derulat și ulterior, formulându-se patru angajamente de plată; executorul judecătoresc la data de 02.07.2014 a aplicat un sechestru asigurător asupra unui autoturism, iar la data de 06.10.2014 a stabilit termen pentru vânzarea la licitație a imobilului proprietatea debitorilor, înscris în CF_-C1-U2, nr. top 93/46/1/ll/S. Ultima plată a fost făcută de debitori la data de 24.10.2014, motiv pentru care la data de 27.11.2014, executorul judecătoresc a procedat la emiterea încheierii de încetare a executării silite.
Având în vedere cele de mai sus, procurorul a apreciat că executorul judecătoresc A. V. D. a procedat în mod legal și nu a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 C.pen., ori vreo altă infracțiune în cursul soluționării dosarului execuțional nr. 47/2013.
Judecătorul de cameră preliminară, referitor la prima modalitate invocată de către petenți de comitere a abuzului în serviciu de către executorul judecătoresc A. V. D., observă că aceștia reproșează executorului, că prin abuz, în luna mai 2013 a pus în executare titlul executoriu ce face obiectului dosarului execuțional nr. 47/2013 al B. A. V. D., criticând faptul că executorul le-a blocat accesul pe lângă casă, contrar titlului.
Criticile vizând orice act de executare sunt invocate pe calea contestației la executare însă aspectul vizat în plângere nu a fost invocat în contestația ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Bistrița.
Petenții nu au invocat această critică nici în precizările de acțiune și nici în notele de ședință depuse la dosar.
Potrivit copiilor actelor de la dosar (f.203) la 27 noiembrie 2014 s-a încetat executarea silită pornită la cererilor debitorilor împotriva petenților fiind recuperate în totalitate sumele datorate și cheltuielile de executare, prin urmare nici cea de-a doua critică referitoare la cuantumul cheltuielilor stabilite de către executor nu este fondată.
În plus, Colegiul Camerei Executorilor Judecătorești, examinând dosarul execuțional nr. 47/2013 a constatat că actele și lucrările au fost întocmite cu respectarea procedurilor legale. În același timp, Colegiul a constatat că onorariul executorului judecătoresc stabilit inițial la suma de 1683 lei a fost diminuat din oficiu de către intimat la suma de 1279 lei, în urma constatării erorii materiale.
Reiese că nici sub acest aspect nu poate fi constatată conduita abuzivă a executorului.
Din punct de vedere legal, potrivit art. 712 Cod procedură civilă coroborat cu art. 61 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, toate vătămările din cursul executării silite se pot îndrepta numai pe cale de contestație la executare.
De asemenea, art.60 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești dispune că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, iar activitatea executorilor judecătorești este supusă controlului profesional, în condițiile prezentei legi.
Potrivit art. 297 alin. 1 C.pen., abuzul în serviciu constă în fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
Petenții nu au invocat în cursul executării silite vătămarea pretinsă prin plângerea penală, iar activitatea executorului a fost supusă controlului profesional al Colegiului Camerei Executorilor Judecătorești, de unde rezultă, în primul caz cu autoritate de lucru judecat, că atât executarea silită, cât și activitatea executorului s-a desfășurat în limitele legii.
În ceea ce privește cea de-a treia modalitate invocată în contestație, respectiv conduita abuzivă adoptată de către executor în interiorul biroului său, din vizualizarea CD-urilor depuse de către petent la dosarul cauzei nu rezultă că executorul ar fi bruscat pe petentul M. C., dimpotrivă, se observă conduita petentului de a provoca printr-un comportamentul deliberat insistent o conduită iresponsabilă din partea executorului.
Pentru ca o probă să poată fi primită și analizată la dosar, în primul rând, trebuie verificate condițiile legale ce garantează fiabilitatea probei, or, în speță, petentul a admis că filmarea pe care a efectuat-o în interiorul biroului executorului nu a avut loc cu telefonul mobil, deci nu era efectuată cu un dispozitiv vizibil pentru cei filmați, ci cu un dispozitiv ascuns pe care petentul a refuzat să îl dezvăluie în contestație.
Este evident că această manieră adoptată de către petent de a provoca un comportament abuziv și de a efectua o înregistrare clandestină, audio și video, nu este de natură să confere caracter legal înregistrării efectuate, încălcând principiul loialității probelor, garantat de art. 101 Cod procedură penală.
Așa fiind, în baza art. 341 alin.6 lit.a CPP Curtea va respinge ca nefondată plângerea petenților.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenții M. C. și M. VICTORIȚA M., ambii domiciliați în mun. Bistrița, .. 19A, . – Năsăud, împotriva ordonanței procurorului din data de data de 04 iunie 2015, pronunțată în dosar nr.16/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin Ordonanța din data de 1 iulie 2015, pronunțată în dosarul nr. 58/II/2015 de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Obligă petenții la plata sumei de câte 150 lei, fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2015.
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂGREFIER
V. CHITIDEANELIZA C. B.
Red. C.V./M.N.
4 ex./18.11.2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1356/2015.... → |
|---|
