Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Încheierea nr. 171/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 171/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-10-2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 171/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 29 octombrie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ – V. G.
GREFIER – A. B. H.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea Apel Cluj a fost reprezentant prin procuror - V. T.
Pe rol este soluționarea contestației formulată de către petenta A. A. împotriva încheierii penale nr. 91 din 9.09.2015 a Judecătoriei T. raportat la ordonanța procurorului de clasare dată în dosarul de urmărire penală nr.521/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., menținută prin rezoluția nr. 60/II/2/2015 din 10.07.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T..
La apelul nominal se prezintă petenta A. A. asistată de mandatar S. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referat al cauzei după care, se constată că petenta a depus la dosar precizări cuprinzând motivele contestației.
Mandatarul S. A. susține că este licențiat în drept și că a fost împuternicit de către petentă pentru a o asista în cauză prin procura judiciară depusă la dosar (fila 40 dos.fond).
Instanța, din oficiu, ridică excepția inadmisibilității contestației dedusă judecății.
Mandatarul petentei, având cuvântul, susține contestația.
Reprezentanta Ministerului Public arată că, în cauză, s-a pronunțat o soluție de respingere a plângerii petentei ca fiind nefondată conform disp. art. 341 CPP, ocazie cu care s-a menționat că hotărârea este definitivă. De altfel, dispozițiile art. 341 al. 8 CPP nu prevăd căi de atac la astfel de soluții care rămân definitive în primă instanță. D. urmare, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate, urmând a se respinge contestația petentei.
Petenta susține că toate demersurile întreprinse sunt pentru a intra în posesia moștenirii după defunctul tată.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 91 din 9.09.2015 a Judecătoriei T., a fost respinsă excepția inadmisibilității plângerii formulată de către intimatul C. G., ca nefondată.
In baza art. 341 alin.6, lit.„a” Cod proc. penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta A. A.. Cu dom. în Câmpia Turzii, ..23, jud. Cluj și reședința în .-Bogomirea, nr.12, jud. Cluj împotriva ordonanței din data de 26.04.2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria T. în dosar 521/P/2013, pe care o menține.
In baza art. 275 alin.2 Cod proc. penală, a fost obligată petenta să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.275 al.5 cod procedură penală a fost obligată petenta să plătească intimatului C. G. suma de 500 cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut că la data de 12.2013 numita A. A. a formulat plângere în care a reclamat că numiții C. G. și S. I. i-au tulburat posesia unui teren în suprafață de 5.000 mp, terenul fiind situat în intravilanul satului, în locul numit popular „Bogomirea”, solicitând a se face cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie.
Prin rezoluția nr. 521/P/2013 din 03.12.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de făptuitori pentru comiterea infracțiunilor de tulburare in posesie si fals in declarații.
Soluția a fost menținuta prin rezoluția nr. 99/II/2/2014 din 14.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prin sentința penală nr.144/2014 pronunțată în dosar_ s-a admis plângerea petentei împotriva soluției de clasare și dosarul a fost trimis organelor de urmărire penală pentru completarea probatoriului.
După audierea martorilor menționată în hotărârea penală anterior amintită, prin ordonanța emisă în dosar 531/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. s-a dispus clasarea în baza art.315 al.1 lit.b cod procedură penală și art.16 al.1 lit.b cod procedură penală, respectiv fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva ordonanței din 26.15.2015 petenta A. A. a formulat plângere, fiind înregistrată sub nr.60/II/2/2015 la P. de pe lângă Judecătoria T. și a fost soluționată prin ordonanța din 10.07.2015 prin care s-a respins plângerea petentei.
În motivarea ordonanței atacate s-a arătat că fapta nefiind săvârșită prin violență, amenințare sau desființarea semnelor/strămutarea semnelor de hotar nu atrage răspunderea penală a intimatului, nefiind prevăzută de legea penală.
Examinând plângerea formulată de către petentă judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta este nefondată pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.
La data de 12.2013 numita A. A. a formulat plângere în care a reclamat că numiții C. G. și S. I. i-au tulburat posesia unui teren în suprafață de 5.000 mp, terenul fiind situat în intravilanul satului, în locul numit popular „Bogomirea”, solicitând a se face cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie.
Prin rezoluția nr. 521/P/2013 din 03.12.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de făptuitori pentru comiterea infracțiunilor de tulburare in posesie si fals in declarații.
Soluția a fost menținuta prin rezoluția nr. 99/II/2/2014 din 14.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prin sentința penală nr.144/2014 pronunțată în dosar_ s-a admis plângerea petentei împotriva soluției de clasare și dosarul a fost trimis organelor de urmărire penală pentru completarea probatoriului.
În cursul cercetărilor au fost audiați martorii C. M., R. C., R. I., C. M., B. C. și intimatul C. G., numitul R. V. fiind decedat.
Martora C. M. (fila 51-51 d.u.p.) a relatat că împărțirea moștenirii s-a realizat în condiții de normalitate între succesori, nefiind exercitate amenințări sau acte de violență, petenta primind în schimb un teren.
Aceasta stare de fapt este confirmată și de către martora C. M. care a arătat că după împărțirea terenului între frați, petentei i s-a permis să ocupe terenul fratelui său R. V. care a fost vândut ei. În urma acestei vânzări petenta a rămas cu terenul atribuit inițial, nefiind amenințată și deposedată prin violență.
De asemenea și martora B. C. relatează că terenul moștenit a fost împărțit între cei patru frați, printre care și petenta, dar aceasta din urmă era tot timpul nemulțumită de locația atribuită, motiv pentru care numitul R. V. și-a vândut suprafața de teren care îi revenea unui nepot. Petenta nu a fost deposedată prin amenințare sau acte de violență.
În cazul infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art.256 cod penal elementul material constă în acțiunea de ocupare în întregime sau în parte a unui imobil aflat în posesia altei persoane, ocuparea presupunând pătrunderea cu intenția de a-l poseda și aceasta să se facă fără drept. Pentru existența infracțiunii se cere totodată ca acțiunea de ocupare să se facă prin violență sau amenințare sau prin desființarea semnelor de hotar.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că intimatul ar fi ocupat terenul prin violențe, amenințări sau prin strămutarea/desființarea semnelor de hotar.
Fapta reclamată de către petentă nu corespunde modelului abstract prev. de art.256, întrucât ocuparea terenului nu s-a produs prin violențe, amenințări sau prin strămutarea/desființarea semnelor de hotar.
Așa cum s-a arătat mai sus, intimatul a cumpărat terenul în cauză de la mama, care la rândul ei la dobândit de la numitul R. V., terenul fiind primit ca urmare a împărțirii moștenirii între frați.
Prin urmare în mod corect s-a dispus de către reprezentantul parchetului clasarea, întrucât fapta săvârșită de către intimat nu este prevăzută de legea penală.
Atât timp cât din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale reiese că fapta reclamată există în materialitatea ei, dar îi lipsește trăsătura esențială ca fapta să fie prevăzută de legea penală (tipicitate obiectivă), judecătorul de cameră preliminară în baza art.341 al.6 lit. a va respinge plângerea formulată de către petenta A. A.. Cu dom. în Câmpia Turzii, ..23, jud. Cluj și reședința în .-Bogomirea, nr.12, jud. Cluj împotriva ordonanței din data de 26.05.2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria T. în dosar 521/P/2013, pe care o menține.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de către intimatul C. G., judecătorul a respins-o ca nefondată având în vedere că în cuprinsul plângerii petentei de la fila 2., aceasta face în mod clar referire la ordonanța inițială de clasare emisă în cauză, redactarea defectuoasă a plângerii datorându-se lipsei de cunoștințe juridice.
În baza art.275 al.5 cod procedură penală a fost obligată petenta să plătească intimatului C. G. suma de 500 cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație petenta A. A. prin care a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria T. în vederea continuării urmăririi penale și trimiterea în judecată a făptuitorilor C. G. și S. I. pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie, cu motivarea că aceștia ar fi ocupat fără drept o suprafață de 5000 mp teren situat în locul numit „Bogomiria”.
În ședința camerei de consiliu din 29 octombrie 2015, din oficiu a fost invocată excepția inadmisibilității contestației promovată de petenta A. A..
Cu privire la această excepție se rețin următoarele:
Prin încheierea penală nr.91 din 09 septembrie 2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria T. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta A. A. împotriva ordonanței din 26 aprilie 2015 dată în dosar nr.521/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T..
Încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, este definitivă.
Potrivit dispozițiilor art. 341 alin.8 C.p.p. încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin.6 și alin.7 pct.1, pct.2 lit.a,b și d este definitivă.
Plângerea formulată de petentă a fost respinsă, ca nefondată de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond în baza art.341 alin.6 lit.a C.p.p., hotărâre definitivă potrivit art.341 alin.8 C.p.p..
Având în vedere că petenta a promovat o cale de atac neprevăzută de lege și că hotărârea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond este definitivă, contestația formulată de petentă împotriva încheierii penale nr.91 din 09 septembrie 2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria T. urmează să fie respinsă, ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. petenta urmează să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de petenta A. A. domiciliată în Câmpia Turzii ..23 jud. Cluj împotriva încheierii penale nr. 91 din 9.09.2015 a Judecătoriei T..
Obligă petenta la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29.10.2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER V. G. A. B. H.
Red.VG/SMD
4 ex./02.11.2015
Jud.fond.C. A.
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1356/2015.... | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... → |
|---|
