Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 159/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 159/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 159/2015
Ședința camerei de consiliu de la 20 martie 2015
Completul compus din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ - V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T. S. Teritorial Cluj a fost reprezentat prin
procuror – D. D.
Pe rol este judecarea contestației formulate de către inculpatul M. P. împotriva încheierii penale nr. 40 din 11.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., având ca obiect cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. P., în stare de arest preventiv, asistat de apărători aleși - av. P. I. A. și av. Z. R. în substituirea av. B. Roberth din Baroul S. cu împuterniciri la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, avocații inculpatului depun la dosar memorii cuprinzând motivele în susținerea contestației formulate împotriva încheierii penale nr. 40 din 11.03.2015 a Tribunalului S..
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul asupra contestației inculpatului.
Avocatul inculpatului - av. Z. R. solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii penale nr. 40 din 11.03.2015 a Tribunalului S. prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Cu toate că a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 242 al.2 CPP pentru dispunerea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul M. P., cererea de înlocuire a fost respinsă deoarece s-a apreciat că gravitatea faptelor imputate acestuia ar justifica în continuare menținerea măsurii arestului preventiv, or, la dosar nu există probe din care să rezulte că această măsură este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Temeiurile reținute inițial în cauză cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, respectiv disp. art. 223 al.2 CPP, enumeră infracțiunile care justifică o asemenea măsură, iar teza a doua face referire la gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, anturajul și antecedentele penale ale persoanei în cauză. Pe lângă disp. art. 223 CPP, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 202 al.1 și 3 CPP referitoare la necesitatea măsurii arestului preventiv și la proporționalitatea acesteia cu gravitatea acuzațiilor, avându-se în vedere totodată și scopul măsurilor preventive. Or, din probele dosarului nu rezultă că lăsarea în arest la domiciliu a inculpatului M. P. ar împieta buna desfășurare a procesului penal în continuare.
Pe lângă aceste aspecte, face trimitere la durata rezonabilă a măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, aspect care trebuie analizat în funcție de complexitatea cauzei, dar și de atitudinea organelor judiciare și a inculpatului. În prezent, dosarul se află în procedura camerei preliminare, fiind trimis pentru refacerea rechizitoriului deoarece faptele nu au fost descrise în cuprinsul actului de sesizare.
Judecătorul de cameră preliminară atrage atenția asupra faptului că dosarul nu a fost restituit la procuror, ci se așteaptă un răspuns din partea acestuia cu privire la descrierea faptelor.
Avocatul inculpatului - av. Z. R., în continuarea cuvântului pe fond, arată că durata rezonabilă a măsurii preventive, raportat la circumstanțele în care se desfășoară procedura în dosar, respectiv restituirea dosarului, nu poate fi imputată inculpatului. Din acest motiv, apreciază că durata măsurii arestului preventiv față de inculpatul M. P. nu este rezonabilă.
Reiterează dispozițiile art.223 al.2 CPP privind condițiile dispunerii unei măsuri preventive, respectiv gravitatea faptelor imputate inculpatului, modalitatea de comitere a acestora, circumstanțele în care faptele au fost comise, lipsa antecedentelor penale în ceea cel privește pe inculpatul M. P. care este bine integrat în societate, este căsătorit și așteaptă un copil. Apreciază că măsura arestului preventiv nu este justificată raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, soția acestuia având nevoie de sprijin în această perioadă, iar în arest la domiciliu inculpatul va putea reprezenta un sprijin suficient pentru soția sa.
Referitor la gravitatea faptelor, arată că inculpatul nu a fost acuzat de comiterea operațiunilor vizate de disp. art.16, iar unul dintre inculpații care a vândut substanțe cu efect psihoactiv minorilor se află în stare de arest la domiciliu. În acest context, sesizează inechitatea dintre situația acelui inculpat și situația inculpatului M. P..
În concluzie, apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, aceasta din urmă având aceeași finalitate ca și arestul preventiv. Și aceasta, la fel ca arestul preventiv, va fi scăzută din durata pedepsei, diferența dintre cele două măsuri constând doar în locul de executare a măsurii.
Face trimitere și la practica CEDO care a statuat că regula constă în cercetarea în stare de libertate, arestul preventiv fiind o măsură excepțională. În plus, în prezent, pe lângă arestul preventiv, există o altă măsură preventivă restrictivă de libertate, și anume arestul la domiciliu care are aceeași finalitate. D. urmare, solicită admiterea contestației formulate și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Avocatul inculpatului - av. P. I. A. achiesează la concluziile expuse mai sus și arată că încheierea atacată se centrează pe gravitatea faptelor și pe pericolul pe care l-ar prezenta inculpatul dacă s-ar dispune față de acesta măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. Apreciază că din cuprinsul acestei încheieri rezultă că judecătorul și-a format deja convingerea că inculpatul este vinovat de comiterea faptelor întrucât se reține că aportul său este deosebit de mare. Practic, inculpatul este deja condamnat, ceea ce face ca măsura arestului preventiv să fie menținută pentru menținerea unei soluții de condamnare.
Mai mult, judecătorul de cameră preliminară a achiesat la concluziile judecătorului de drepturi și libertăți în motivarea menținerii măsurii arestului preventiv. Contestă reținerea potrivit căreia inculpatul ar fi exercitat acțiuni de intimidare în prezenta cauză având în vedere că s-a reținut că a avut o astfel de atitudine față de inculpații Corniș M. și Corniș F. M., care au arătat în fața procurorului că se simt amenințați de către inculpat, or, din nicio dovadă de la dosar nu rezultă vreo presupunere că inculpatul M. P. i-ar fi amenințat pe cei doi.
S-a mai menționat că există presupunerea rezonabilă că inculpatul este vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată întrucât cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpata Corniș M. s-a găsit un carnețel în care erau notate sumele de bani destinate unui anume I.. Învederează faptul că în cauză există patru persoane cu acest prenume și susține că inculpatul M. P. nu avea niciun amestec în vânzarea produselor psihoactive. În acest sens, face trimitere la declarația inculpatei Corniș și susține că nici judecătorul de cameră preliminară și nici judecătorul de drepturi și libertăți nu au luat în considerare declarația acesteia și nici nu există vreo presupunere rezonabilă că referirea în viza pe inculpatul M. P..
Face trimitere la declarația inculpatului M. P., care nu a avut un rol majoritar și care a declarat sincer că nu a avut nici un amestec în vânzarea produselor cu efect psihoactiv.
Mai învederează practica CEDO care a statuat cu privire la reținerea de fapte concrete din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura ordinea publică, sancționând astfel jurisdicțiile naționale acolo unde acestea au reținut, în cauze cu inculpați recidiviști, faptul că s-a făcut o analiză abstractă pentru menținerea soluțiilor privative de libertate. De asemenea, continuarea detenției nu ar putea să servească pentru aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Motivul arătat pentru menținerea măsurii arestării preventive, respectiv ocrotirea ordinii publice și prevenția generală constituie o justificare abstractă deoarece inculpatul nu ar influența bunul mers al procesului penal și nici nu s-ar sustrage de la executarea pedepsei. Învederează conduita anterioară a inculpatului în raport de care riscul ce ar exista în cazul dispunerii măsurii arestului la domiciliu sau a măsurii controlului judiciar este un risc ce ar exista pentru orice inculpat într-o cauză penală, iar buna desfășurare a procesului se poate realiza și cu măsura arestului la domiciliu având în vedere obligațiile și măsurile care pot fi impuse inculpatului a căror nerespectare atrage luarea arestului preventiv față de inculpat.
Face trimitere din nou la practica CEDO referitoare la cauze cu inculpați aflați în stare de arest preventiv pentru comiterea unor fapte fără violență, la fel ca în speța de față, măsură care ar crea impresia unei condamnări pentru că odată trimis în arest preventiv inculpatul este presupus vinovat, deși beneficiază de prezumția de nevinovăție. Face referire și la dispozițiile art.5 paragraf 3 CEDO și la caracterul excepțional al măsurii arestului preventiv, solicitând a se reține perioada de timp scursă de la momentul luării măsurii (perioadă care depășește 90 zile) care este de natură să diminueze pericolul concret pentru ordinea publică și sentimentul de insecuritate, creând aparența executării pedepsei, nu a unei detenții provizorii.
Reiterează practica CEDO în materia măsurilor preventive și face trimitere la cauze precum Scundeanu contra României, C. contra României sau J. contra României în care instanțele judecătorești nu au analizat situația personală a inculpaților atunci când au dispus cu privire la măsura arestului preventiv. D. urmare, solicită a se efectua o analiză a profilului persoanei inculpatului și a se avea în vedere cuprinsul caracterizărilor depuse la dosar, faptul că acesta are o familie și a avut o conduită bună anterior faptelor imputate și consideră că toate aceste aspecte constituie garanții suficiente pentru a fi judecat în stare de arest la domiciliu.
În plus, pentru a se reține punerea în primejdie a colectivității prin lăsarea în libertate a inculpatului este necesar să existe probe în acest sens, or, judecătorul de cameră preliminară nu a adus nicio probă cu privire la acest aspect și nicio dovadă clară pentru a respinge măsura arestului la domiciliu. În plus, în analiza acestui aspect, judecătorul este obligat să arate motivul pentru care o măsură alternativă nu este suficientă pentru a asigura scopul procesului penal.
Nu în ultimul rând, învederează faptul că spre deosebire de ceilalți inculpați ai cauzei, la inculpatul M. P. nu s-a găsit nicio substanță cu efect psihoactiv, deci nu există niciun motiv pentru a se aprecia că faptele sale sunt mai grave.
În concluzie, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 425 ind. 1 lit. b CPP, solicită a se respinge ca nefondată contestația inculpatului M. P. întrucât încheierea penală nr. 40 din 11.03.2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul S. este legală, temeinică și laborios motivată atât din punct de vedere al cauzei, cât și din punct de vedere al practicii CEDO. Apreciază numeroase și eliptice argumentele aduse de apărare, unele făcând referire la aspecte care țin de fondul cauzei, iar altele la două instituții juridice distincte, și anume menținerea măsurii preventive și înlocuirea măsurii preventive. În speță, obiectul încheierii constă în cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, menținerea măsurii făcând obiectul încheierii penale nr.39/2015.
Dă citire dispozițiilor art.242 CPP privind condițiile în care se poate dispune înlocuirea unei măsuri preventive și arată că în cuprinsul încheierii nr. 40/2015 se analizează circumstanțele reale și personale ale inculpatului în soluționarea cererii formulate. Astfel, circumstanțele reale constau în aceea că, în speță, inculpatul M. P. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, grup în care fiecare persoană are rolul său, spre exemplu inculpatul M. avea rolul de intimidare. În cuprinsul filei 19 din încheierea atacată judecătorul de cameră preliminară a făcut o analiză cu privire la rolul acestui inculpat și la capacitatea sa de a intimida și a concluzionat că pentru buna desfășurare a procesului penal această măsură este necesară, iar circumstanța personală a inculpatului nu este în măsură să justifice înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Prin urmare, a fost analizată minuțios situația inculpatului M. P. inclusiv prin prisma jurisprudenței CEDO, iar în ceea ce privește durata rezonabilă a măsurii arestului preventiv, aceasta trebuie analizată prin prisma complexității cauzei, a numărului mare de persoane implicate, activitățile săvârșite dar și activitatea de cercetare și urmărire penală desfășurată în cauză.
Referitor la inegalitatea de tratament, acest aspect a fost analizat de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S. în cuprinsul încheierii contestate și s-a apreciat că, raportat la numărul mare de acte materiale, cea mai gravă faptă este aceea de constituire a unui grup infracțional organizat, context în care s-a reținut potențialul inculpatului de a tulbura ordinea publică și riscul de a impieta buna desfășurare a procesului penal.
Față de considerentele expuse mai sus, solicită a se respinge contestația inculpatului M. P. ca fiind nefondată.
Avocatul inculpatului – av. P. I. A., în replică, învederează paragraful 4 de la fila 19 a încheierii contestate și susține că rolul inculpatului consta în aceea de a îndepărta consumatorii care deveneau turbulenți, având reprezentarea că execută contractul de prestări servicii încheiat. Contestă susținerea acuzării potrivit căreia inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece la dosar nu există nicio probă concretă din care acesta să poată fi dedus.
Avocatul inculpatului - av. Z. R., în replică, arată că acuzarea a arătat faptul că judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a analizat faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, constatând că temeiurile inițiale subzistă. S-a mai arătat că judecătorul de drepturi și libertăți a statuat cu putere de lucru judecat că este incident acel temei, or, judecătorul de cameră preliminară avea obligația de a analiza, în concret, raportat la momentul la care a fost sesizat, dacă un anumit temei subzistă sau dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu prin raportare la dispozițiile art.242 al.2 CPP.
Reprezentantul Ministerului Public, în replică, arată că apărarea s-a referit la pericolul concret pentru ordinea publică, însă textul legal a fost modificat și în prezent este vorba despre înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. De asemenea, în expunerea făcută nu a folosit expresia legată de autoritatea de lucru judecat, ci a arătat că s-a stabilit faptul că bănuiala rezonabilă rezultă din probele administrate în cauză, iar judecătorul trebuie să verifice toate condițiile prevăzute de lege când se discută despre luarea unei măsuri.
Inculpatul M. P., având ultimul cuvânt, regretă ce a făcut, solicită măsura arestului la domiciliu și arată că soția sa este însărcinată și nu are pe nimeni, întrucât părinții acesteia locuiesc în București și nu pot sta cu ea.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea penală nr. 40 din 11 03 2015 a Tribunalului Salaj, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul M. P. (poreclit „I.”, născut la data de 12.11.1986 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui V. și M., cetățean român, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, agent vânzări la S.C.Dalnexus GSM, domiciliat în municipiul Z., ., ., ., județul Salaj, adresa la care locuiește efectiv: Z., ., ., fără antecedente penale, arestat în baza Încheierii penale nr. 84/A/18.12.2014 (dos. nr._ al Tribunalului S.).
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală,a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărători aleși.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S. a reținut că prin Încheierea penală nr. 84/A/18.12.2014 (dos. nr._ al Tribunalului S.) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. P..
Prin rechizitoriul 53/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S., au fost trimiși în judecată inculpații arestați preventiv H. V. M., N. Marton, S. N. D., Corniș M. F., G. C. V. și M. P. și inculpații arestați la domiciliu D. M. N., Corniș M., Vaszi F. Bill și H. D. M. . Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților R. F. D., P. B. I., L. A. M., C. A. C., V. E. A., Erdodi I.-R., Labo T. și Rostas Beia.
În esență, în actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpaților comiterea, în concurs, a infracțiunilor de inițiere/aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.1 C.p. și de efectuare, fără autorizație, de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin.1 din Legea 194/2011. În sarcina inculpatului H. V. M. s-a reținut comiterea acestor infracțiuni în stare de recidivă ( prev. de art.41 alin.1 C.p.), în sarcina inculpatului Corniș M. F. s-a reținut comiterea acestor infracțiuni în stare de pluralitate intermediară ( prev. de art.44 alin.1 C.p.), iar în sarcina inculpatului D. M. N. s-a reținut și comiterea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art.342 alin.2 C.p.
După sesizare, pe rolul Tribunalului S. s-a înregistrat dos. nr._ 15.
Prin încheierea penală nr.11/12.02.2015, judecătorul de cameră preliminară a menținut măsura arestului preventiv dispusă față de inculpații H. V. M., S. N. D., Corniș M. F., G. C. V. și M. P., a menținut măsura arestului la domiciliu luată față de inculpații D. M. N., Corniș M., Vaszi F. Bill, a înlocuit măsura arestului preventiv luată față de inculpatul N. Marton și a înlocuit măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul H. D. M. cu măsura controlului judiciar.
Contestațiile formulate împotriva acestei încheieri penale au fost respinse prin Încheierea penală nr. 106/20.02.2015 a Curții de Apel Cluj .
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului M. P. au fost cele prevăzute de art.223 alin.2 Cod procedură penală, constatându-se existența probelor din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, că infracțiunea de efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactivese regăsește între cele enumerate expres de art.223 alin.2 Cod procedură penală, constatându-se totodată necesitatea privării de libertate a inculpatului pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În încheierea nr.84/A/18.12.2014 de arestare a inculpatului M. P. s-au reținut următoarele:
„În cauză, din probatoriul administrat până în prezent, rezultă elemente de fapt (așa cum impune art.97 Cod procedură penală indicat anterior) pentru a presupune în mod rezonabil că în perioada septembrie 2014 - prezent, toți inculpații din cauză, între care se află și inculpatul M. P. au constituit un grup infracțional organizat, împreună și cu alți inculpați și suspecți, având ca obiect comiterea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și au valorificat personal sau prin intermediul altor persoane substanțe psihoactive unor tineri cu vârste cuprinse între 15-30 de ani de pe raza municipiului Z., pentru sume cuprinse între 30-40 lei pentru un plic care conținea cantitatea de 0,25-0,33 grame.
Elementele factuale cu privire la fapta și vinovăția inculpatului M. P. rezultă din notele de redare a convorbirilor telefonice, din declarațiile inculpaților H. V. M. (vol.XIV f.96-106, vol.XVII f.156-161) și H. D. M. (vol.XIV f.133-135, vol.XVII f.162-164), din înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la inculpata Corniș M., în care apare porecla inculpatului, „I.”, precum și din declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și în fața judecătorului de drepturi și libertăți.
Dintre notele de redare a convorbirilor telefonice, se rețin ca prezentând relevanță următoarele:
„În ziua de 02.11.2014, la ora 20:48:12, H. D. M. (aflat la postul telefonic_) este contactat de un DOMN (I. M.) aflat la postul telefonic_ (Nume: Prepaid, Conectare:_:00:00, Actualizare:_:45:20), cu care poartă următorul dialog de interes:
H. D. M.: Da?
DOMN: Ce faci?
H. D. M.: Da ce să fac? Ia, mai înainte am ajuns...
DOMN: Da?
H. D. M.: Îhîmm...
DOMN: Am văzut că mi-ai trimis mesaj pe numărul ăsta...
H. D. M.: Ăhă...da.
DOMN: O fost probleme, ceva?
H. D. M.: Ăăă... unu’ din Șimleu tot figuri și de ălea... că mă bate, că de ălea...când ne întâlnim și...
DOMN: Unde?
H. D. M.: Ăă...m-o sunat TALI, ăla, Gi știi?
DOMN: Cine?
H. D. M.: Unu’ TALI Gi, așa-i pe Facebook...
DOMN: Din Șimleu?
H. D. M.: Ăhă, ala se uită așa conci...
DOMN: Conci...parcă, parcă...mi se pare... Și? Te-ai întâlnit cu el?
H. D. M.: Nu m-am întâlnit. O zic că „când ne întâlnim” o zis că mă lovește... Ș-am zis, bă, da termină, mă, zic, că nu-mi faci program, zic... Doamne feri, zic. Și o zis că ... „ce? Lasă că-i vedea tu” și nu știu ce...
DOMN: Nuu, mă, stai liniștit, în Z. aicea...nu! Ăă...n-am văzut că telefonul ăsta nu-i tot timpul la mine, știi? Știi tu cum îi...
H. D. M.: Că nici n-am știut pe care să-ți trimit și,.. oricum, no, amu... bine că...nu era nimic, numa’ no, știi?
DOMN: Am înțeles! Nu, că-n Z., aicea nu...stai liniștit că nu-i problemă.
H. D. M.: Am știut că-i din Șimleu și am zis că nici nu vreau să vorbesc cu el, știi?
DOMN: Da, lasă, nu-ți fă griji, în Z., aici, nu are ce să-ți facă.
H. D. M.: Îhămm, no bine atunci.
DOMN: No, ne auzim atunci ...ne auzim ...când ăsta, bine?
H. D. M.: B., bun, bun. Bine, bine, bine!
DOMN: O.K. C.!
H. D. M.: No, ceau!”
„În ziua de 02-11-2014, la ora 20:48:11, DOMN - (de la postul telefonic_) ia legatura cu un DOMN1 aflat la postul telefonic_, Prepaid,, ACTUALIZAT LA_:45:20.
DOMN- Ce faci?
DOMN1- Da..., ia mai înainte am ajuns.
DOMN- Da?
DOMN1- Îhm.
DOMN- Am văzut că mi-ai trimis mesaj pă număru" ăsta.
DOMN1- Îhm, da, da.
DOMN- O fost probleme, ceva?
DOMN1- Ă, unu din Șimleu tăt figuri și de ălea, că mă bate, că de ălea, când ne întâlnim și că...
DOMN- Unde?
DOMN1- M-o sunat TALI ăla GI, știi? Nu știi?
DOMN- Cine?
DOMN1- Unu TALI GI, așe-i pă facebook.
DOMN- Din Șimleu?
DOMN 1- Ăhă, ăla unde s-o văzut așe conci.
DOMN- Conci. Parcă, parcă mi se pare...
DOMN1- Da, da.
DOMN- Și? Te-ai întâlnit cu el?
DOMN1- Nu m-am întâlnit, o zâs că, când ne întâlnim o zâs că mă lovește... Și am zâs mă da" termină mă, zâc, nu-mi faci program zâc doamne feri, zâc. Și o zâs că ce, lasă că-i vedea tu și nu știu ce.
DOMN- Nu mă, stai liniștit, în Z., aicea nu. Ă, n-am văzut că telefonu" ăsta nu-i tăt timpu" la mine. Știi? Știi tu de...
DOMN1- Că nici n-am știut pă care să-ți trimit și oricum no, amu..., bine că... nu era nimic numa" no. Știi?
DOMN- Am înțeles. Nu, că în Z. aicea nu, stai liniștit că nu-i problemă.
DOMN1- Am știut că-i din Șimleu și am zis că nici nu vreau să vorbesc cu el, știi?
DOMN- Da lasă, nu, nu-ți fă griji, în Z. aici nu are el ce să-ți facă.
DOMN1- Ăhă. No bine atunci.
DOMN- No, ne auzim atunci, ne auzim când ăsta. Bine?
DOMN1- B.. Bine, bine.
DOMN- Ok. Ciao!
DOMN1- Ciao!
DOMN- Ciao!”
„În ziua de 09-10-2014, la ora 21:25:52, P. P. A. (de la postul telefonic_) este contactat de o doamnă aflată la postul telefonic_ (Prepaid, Conectare:_:00:00, Actualizare:_:33:07) cu care poartă următorul dialog de interes:
(n.n. de la minutul 21:25:57 până la minutul 21:27:35 convorbirea nu prezintă interes operativ)
P. P. A.- Mi-a dat mesaj acela de la Târgu J..
DOAMNA- Și?
P. P. A.- Că… nu are nici o vrăjeală în el, acela.
DOAMNA- Da păi nu are, că apoi… P., cum le place, na.
P. P. A.- … nu e vorba de plăcut. Da că… nu are nici o vrăjeală în el.
DOAMNA- Na, bine. I. vine și tot de acela îi trebuie. Na.
P. P. A.- Nu știu…
DOAMNA- Na. Și am pus și combinat. Și, și.
P. P. A.- V. ăsta amu… combinat… să combini.
DOAMNA- Na. Bine.
P. P. A.- Cu V.(?) te mai întâlnești?
DOAMNA- Da.
P. P. A.- Ai grijă ce povești ai cu aia.
(n.n. de la minutul 21:28:23 până la minutul 21:29:02 convorbirea nu prezintă interes operativ)
P. P. A.- Cum ești cu banii?
DOAMNA- Da păi cum să fiu? Ieri mi-a dat chiria de aici de la … spațiu acesta din D. Nord.
P. P. A.- Cum?
DOAMNA- Mi-a dat chiria de la spațiu ăsta din D. Nord.
P. P. A.- Na, și?
DOAMNA- … de unde să am bani?
P. P. A.- Dă-i banii acolo, la ăla. Nu tot îți lua chirii pe casă.
DOAMNA- Bine… că nu cheltui eu aiurea.
P. P. A.- Cum?
DOAMNA- Nu cheltui eu aiurea...”
Continuând analiza cerințelor legale pentru luarea măsurii arestării preventive, ca o condiție a admisibilității propunerii de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura mai grea, a arestării preventive, se constată că există probe că faptele inculpatului întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv cea de constituire a unui grup infracțional organizat (art.367 alin.1 Cod penal) și cea de efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive (art.16 alin.1 din Legea nr.194/2011), atât sub aspectul laturii obiective, cât și a laturii subiective, iar pedeapsa prevăzută de lege în sensul art.187 Cod penal pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat este de 5 ani (închisoarea de la 1 la 5 ani).
Așa cum rezultă din probele administrate până la acest moment, inculpatul M. P., chiar dacă nu era direct implicat în activitatea de comercializare a substanțelor cu efect psihoactiv, prin activitatea derulată de el, asigura buna desfășurarea a unor astfel de activități de către inculpații H. V., Corniș M. și Corniș M. F.. Fiind angajat al unei societăți de pază și cunoscut în societatea ca fiind o persoană care se impune prin forța sa, simpla sa prezență avea rolul de a intimida, fără a fi necesar a se recurge efectiv la acte de violență.
Referitor la capacitatea sa de intimidare, nu poate fi trecută cu vederea atitudinea manifestată de inculpații Corniș M. și Corniș F. M., care au arătat în fața procurorului, fără a mai recunoaște ulterior, că se tem să dea anumite declarații, iar inculpata Corniș M. neagă cu vehemență împrejurarea că l-ar cunoaște pe inculpatul M. P. și aceasta în condițiile în care la dosar există convorbiri telefonice purtate între cei doi, dar și între inculpații Corniș M. și Corniș F. în care cei doi vorbesc despre „I.”, iar între înscrisurile ridicate de la domiciliul inculpatei cu ocazia efectuării percheziției domiciliare există menționate sume de bani destinate lui „I.”, inculpatul M. P. arătând în declarațiile sale atât faptul că le-a asigurat protecție celor doi inculpați, cât și că i se spune „I.”, iar Corniș M. i se adresa în acest fel.
În acest sens, redăm o convorbire purtată la data de 19.10.2014 între inculpații Corniș M. și M. P., a căror identitate nu era cunoscută la acel moment, dar ulterior s-a stabilit în cursul anchetei că numărul de telefon_ a fost folosit de inculpata Corniș M., iar numărul_ de inculpatul M. P. zis „I.” și o convorbire purtată la data de 04.10.2014 între inculpații Corniș M. și Corniș F. (nr. de telefon_), în care aceștia discută, printre altele, despre împărțirea plicurilor cu substanțe psihoactive:
„În ziua de 19-10-2014, la ora 17:48:24, O DOAMNA (de la postul telefonic_) ia legătura cu un DOMN aflat la postul telefonic_, Prepaid,, ACTUALIZAT LA_:45:20.
DOAMNA- Mamă, scuză-mă că te deranjez da" nu mai știu ce să mă fac cu gunoaiele ăștia, uite deja au fost un băiat și l-or prăduit.
DOMN- Da?
DOAMNA- Și de dimineață tot am făcut kilometri să-i conduc până la stație. Pe cuvânt. Am mai sunat o dată. I-am fugărit, tot iau câinele, mă duc. Îs acia, deci de la Șapte seri îs, cred că-s 20. Aseară s-or dus exact la BULGĂREANU în scară, în fața blocului și-or stat și-or făcut.
DOMN- Îhm. Și să vin până acolo?
DOAMNA- Fă un rond, io știu, io n-aș apărea să fiu văzută dar dacă vii acuma, îi prinzi. Cred că 20 îs și urmărește și m-o sunt băiatu" ăsta. Io l-am condus către Dam și or mers doi după el pe partea cealaltă, că cred că ne-o văzut la colț aici când l-am condus, io acuma am ajuns acasă. Și m-o sunat...
DOMN- Și cum adică ei îs alții sau tot ăia care erau și la piață? Fac probleme? Sau îs alții?
DOAMNA- Tot ăia care o fost, nu S. și ăla, îi ȘOACĂRU, îi C., îs o grămadă, OLI, îs o grămadă că n-au bani și-s terminați. Și stă aicea și azi dimineață o venit pur și simplu și o cerut de la un client când i-am dat, cu mașina.
DOMN- Haideți că mă duc până acolo și vă sun după aceea să văd ce-i pe acolo.Ok?
DOAMNA- Bine mamă, bine și dacă e, ies io afară cu cățeaua. Bine mamă. Mersi.
DOMN- Bine, bine.
DOAMNA- Mersi, mersi, pa!”
„În ziua de 04-10-2014, la ora 17:51:52, un DOMN - (de la postul telefonic_) este contactat de o DOAMNĂ aflată la postul telefonic_, Prepaid,, ACTUALIZAT LA_:24:10.
DOAMNA- Alo! Ce faci?
DOMN- Ia, pă autobuz.
DOAMNA- A plecat?
DOMN- Da, da.
DOAMNA- Și ai întrebat la cât ajunge?
DOMN- N-am întrebat.
DOAMNA- Aha. Ăsta n-o mai venit, o venit, o luat trei așa și o zis că vine în juma de oră și n-o mai venit.
DOMN- Cine?
DOAMNA- În zece minute.
DOMN- Cine?
DOAMNA- ORADEA.
DOMN- E, no, de amar.
DOAMNA- Na. Da" dracu" să-i ia, mă doare capu". Aici plouă.
DOMN- Da? Ce-am vrut să zic, ai dat de la mine ceva?
DOAMNA- Am dat.
DOMN- Cam cât?
DOAMNA- Vreo șase i-am dat lu" TIBER de acolo și ...
DOMN- E și cu ăia...
……………………………………………………
DOMN- Îhm. B., da" din ălea a mele, cât ai dat?
DOAMNA- Din alea a tale, ți-am zis, am dat vreo 49.
DOMN- B..
DOAMNA- Na. Atât și io ce-am cheltuit îi ce am dat lu" M., mi-a dat în plus și io din asta...
DOMN- B..
DOAMNA- ... am supraviețuit, io nu ți-am cheltuit altceva. Și sus nu m-am amestecat.
DOMN- Ce sus? E! Ce sus?
DOAMNA- Sus nu m-am urcat când ai zis să-i dau lui TIBER, io i-am dat din ce-am dat.
DOMN- Da?
DOAMNA- Îhm.
DOMN- B..
DOAMNA- Și cu I., în fiecare zi zece și azi 15.
DOMN- Cu ăstalalt cu V. cum ești? N-o zis nimic, nu zice nimic?
DOAMNA- Bine. I-am dat, nu, o dus aseară 120, o zis, mi-o trimis mesaj 103. Și 17 cred că-s a tale.
DOMN- B..
DOAMNA- No și deocamdată numai de la el dau, am dat vreo 40 până acum, cred. Nu știu.
DOMN- B.. Da, tăt așa, dai ...
DOAMNA- Îi bine, îi ok.
DOMN- ... vreo 30, 35 de la el...
DOAMNA- Da mamă, da.
DOMN- ... când ai 35, după aia dai 10 de la I. și ce rămâne mai dai de la mine, două, trei cât asta.
DOAMNA- Da mamă, păi tot așa am făcut și înainte, nu vorbesc eu prin telefon că ai zis de alea...
DOMN- B., ok, las că vorbim după ce ajung.
DOAMNA- Na. Că și astăzi m-o sunat să mă duc să-i dau 35, și-o cerut scuze că mă deranjează. Na. Și ieri m-o sunat că sunt probleme pe aici că ăsta, S. o venit azi că să-l sun pe V. că să-i dau un pachet lui zilnic...”
„În ziua de 04-10-2014, la ora 21:58:41, un DOMN - (de la postul telefonic_) este contactat de o DOAMNĂ aflată la postul telefonic_, Prepaid,, ACTUALIZAT LA_:24:10.
DOMN- Alo!
DOAMNA- Ce faceți?
DOMN- Ia A. o mers la lucru io am rămas să mă uit la film.
DOAMNA- E, tu ești singur?
DOMN- Îhm.
DOAMNA- No vezi că ți-am pus, ți-am adăugat și ăia 15 lei la tine.
DOMN- Trei o vrut?
DOAMNA- Ăhă.
DOMN- No bun.
DOAMNA- No, că am pregătit pentru ăla patru și no, i-am dat lu" ăsta trei. Ce dracu" să fac?
DOMN- B..
DOAMNA- Că ăsta oricum nu latră și o venit ieri M. și o făcut cinci plicuri pline, deci... mă doare capu".
DOMN- Și io mai trebe să iau când vin.
DOAMNA- Păi îți iau eu un pic acu într-un plic.
DOMN- Hm?
DOAMNA- Ăștia trei și-ți mai iau într-un plic.
DOMN- Da" pune din aia, vezi cât îi și pune din aialaltă și amestecă-l bine.
DOAMNA- Ăhă. Bine mamă.
DOMN- B..
DOAMNA- No vezi că tu ai vreo 10 milioane.
DOMN- B.. N." atâta? 40 și ceva?
DOAMNA- Păi da" șase n-am dat?
DOMN- Ăhă.
DOAMNA- Acuma cu încă unu jumate ai 11 și ceva, aproape 12.
DOMN- B..
DOAMNA- Că... da" ăștia ți i-am pus separat, ți i-am îndoit.
DOMN- B., pune-i separat.
DOAMNA- Auzi, pe 10 ți-am vândut io înainte și ți-am dat banii. Nu?
DOMN- Da, da.
DOAMNA- No că m-am, atâta m-am speriat astăzi că nu mai știam, ți-am dat... Da" fii atent că tu ai 160.
DOMN- Ce?
DOAMNA- 160 ai tu.
DOMN- Așa o zis I.?
DOAMNA- Da. El 24 și tu 16.
DOMN- No bun atunci, mi-ai mai pus zece în plus?
DOAMNA- Da.
DOMN- No bine.
DOAMNA- No da" o fost super mulțumit, zilnic, mi-o zis, vai tanti vă mulțumesc, sunteți o... Na. Ce să faci? Asta-i. Na. No bine mamă, io nu m-am atins de banii tăi, io ce-am, i-am dat lu" M. cu riscu" câte două și mâine are săi mai îmi aducă și cu aia am supraviețuit.
DOMN- Bine.
DOAMNA- Mi-am luat și io astăzi, pe mâine, o tavă de mici. Am zis să mânc și io cu copiii mei pe-acia.
DOMN- Bine.
DOAMNA- O venit S., ți-o adus și S. banii, știi c-o avut 30 de lei.
DOMN- B..
DOAMNA- O întrebat de tine, o venit din ITALIA obosit. Vai ce telefon i-o dat mamă-sa, așa subțire, cred smartphone din ăla.
DOMN- Ăhă.
DOAMNA- O întrebat de tine, o stat, o fumat o țigară cu mine și na.
DOMN- Io n-am mai fumat de atunci.
DOAMNA- Da" foarte bine mamă. Lasă-te! Io am avut un pachet trei zile. N." la ceai...
DOMN- Bine, vorbim că mă uit la un film.
DOAMNA- No hai că te las mamă, no hai că te pup!
DOMN- B., ciao!”
De asemenea, referitor la activitatea infracțională desfășurată de inculpat, trebuie remarcat și faptul că acesta primea sume considerabile de bani de la inculpații cărora le asigura protecția, cel puțin 300 lei pe săptămână, chiar inculpatul arătând în fața judecătorului de drepturi și libertăți că de la Corniș M. sau Corniș F. a primit și de 2 sau 3 ori într-o săptămână sume de bani, de fiecare dată câte 300 lei. În aceste condiții, este de presupus cel puțin că inculpatul primea o parte din veniturile realizate de către inculpații cărora le asigura serviciile de protecție. Mai mult, inculpatul H. V. a arătat în declarația sa că la început, timp de 7-8 luni, i-a dat inculpatului M. P. bani, între 8 și 10 milioane de lei vechi lunar, iar ulterior, îi dădea marfă, respectiv plicuri, 200 plicuri pentru protecție și 200 plicuri la prețul de 7 lei/plic (în condițiile în care un plic se vindea cu 30-40 lei), în fiecare lună.”
Apărătorii inculpatului susțin că la dosar nu există probe privind încălcarea măsurii controlului judiciar de către inculpatul M. P., prin exercitarea de amenințări asupra celorlalți inculpați .
Într-adevăr, înlocuirea măsurii controlului judiciar nu s-a dispus ca urmare a probării încălcării obligațiilor impuse de procuror, ci a avut la bază constatările organelor de urmărire penală privind amploarea activității infracționale a inculpatului M. P., însă, în același timp, nu poate fi negat faptul că încheierea nr.84/A/18.12.2014 nu a fost motivată și de împrejurarea că din probatoriul administrat rezultau elemente de fapt (așa cum impune art.97 Cod procedură penală), pentru a presupune în mod rezonabil că inculpatul ar fi exercitat presiuni asupra celorlalți inculpați, Corniș M. și Corniș F. M. declarând că nu îl cunosc pe inculpat, deși din probatoriul administrat rezultă contrariul.
Potrivit art.242 alin.2 Cod procedură penală, „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1.”
Așadar, în baza acestui text de lege, pentru soluționarea prezentei cereri de înlocuire a măsurii preventive, judecătorul trebuie, pe de o parte, să verifice condițiile legale pentru luarea măsurii preventive, iar, pe de altă parte, să aprecieze, printr-o examinare concretă a cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, dacă măsura controlului judiciar este suficientă pentru unul din scopurile prevăzute de art.202 alin.1 Cod procedură penală: buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau judecată ori prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni.
Față de prevederile art.218 alin.1 raportat la art.202 alin.1 teza întâi C.pr.pen., s-a reținut că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul M. P. a săvârșit infracțiuni grave prin modul concret de comitere, prin amploarea acestora, prin urmările avute sau care s-ar fi putut produce, iar măsura preventivă este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal .
Concret, din probatoriul administrat în cauză (note de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților H. V. M. - vol.XIV f.96-106, vol.XVII f.156-161 și H. D. M. - vol.XIV f.133-135, vol.XVII f.162-164, înscrisuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la inculpata Corniș M., în care apare porecla inculpatului, „I.”, precum și declarațiile date de inculpat) rezultă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul M. P. a săvârșit faptele de care este acuzat – aderare la un grup infracțional organizat și efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse având efect psihoactiv.
Apoi, date fiind criteriile pentru stabilirea existenței sau a inexistenței stării de pericol pentru ordinea publică prezentată de inculpat și de faptele sale, reglementate expres de dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală și care constau în: gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere, anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale, alte împrejurări referitoare la persoana inculpatului, în prezenta cauză, judecătorul reține gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, având în vedere natura infracțiunilor – infracțiuni cu consecințe serioase asupra stării de sănătate a numeroase persoane, îndeosebi copii și tineri, modul concret de comitere – prin numărul mare de persoane implicate, modul organizat de comitere a infracțiunilor, achiziționarea și respectiv punerea în vânzare a unei cantități semnificative de substanțe cu efect psihoactiv, profitând de vârsta și de dependența cumpărătorilor, rolul semnificativ pe care inculpatul l-a avut în cadrul grupului, dar și urmările infracțiunilor – afectarea stării de sănătate a numeroase persoane, unele dintre ele extrem de tinere, obținerea de sume de bani de pe urma comercializării substanțelor cu efect psihoactiv.
Judecătorul de cameră preliminară își însușește în totalitate argumentele judecătorului de drepturi și libertăți, în sensul că infracțiunea de efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive se regăsește în enumerarea expresă de la art.223 alin.2 Cod procedură penală, text în care se face referire la infracțiunile de trafic de stupefiante.
Cu privire la cea de-a doua condiție, s-a reținut că, la soluționarea cererii de înlocuire a măsurii preventive, judecătorul nu poate da o altă relevanță juridică elementelor deja avute în vedere cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul M. P., astfel încât cererea de înlocuire a măsurii preventive poate fi soluționată în raport de elementele sau împrejurările noi apărute și printr-o evaluare, la acest moment, a împrejurărilor concrete ale cauzei. Ori, în intervalul de timp de două săptămâni scurs de la data verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, menținută față de inculpatul M. P. (12.02.2015) și până la data formulării cererii ce face obiectul prezentei cauze (26.02.2015) nu au intervenit împrejurări noi în favoarea inculpatului, care să impună și să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia.
Printre motivele expuse în scris de apărători și însușite de către inculpat, s-a mai învederat că inculpatul nu are antecedente penale, este integrat social, are familie, soția sa este însărcinată, are o locuință stabilă, M. P. fiind singurul în măsură să acorde sprijinul necesar familiei sale, prin obținerea de venituri licite.
Judecătorul a apreciat că niciuna din aceste împrejurări nu justifică înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu ori sub controlul judiciar, având în vedere că, sub aspectul măsurilor preventive, circumstanțele personale nu pot fi evaluate decât în contextul gravității concrete a faptelor și scopul urmărit prin luarea măsurilor preventive. Or, în speță, nici lipsa antecedentelor penale și nici situația personală, familială și socială a inculpatului nu contrabalansează cu nimic gravitatea concretă a faptelor. După cum s-a mai precizat, situația personală, familială și socială a inculpatului, legăturile acestuia cu familia și comunitatea sunt aspecte ce pot prezenta relevanță mai mare cu prilejul unei eventuale individualizări a pedepselor, în ipoteza în care inculpatul ar fi găsit vinovat de săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat.
Lipsa antecedentelor penale, situația socială și familială - chiar reale fiind și de necontestat - la acest moment nu sunt suficiente prin ele însele pentru a răsturna restul criteriilor avute în vedere pentru stabilirea necesității arestării preventive.
Nici faptul că urmărirea penală a fost finalizată nu modifică situația reținută în motivarea încheierilor de luare, respectiv - de prelungire ori menținere a măsurilor preventive față de inculpat, neputându-se omite gravitatea faptelor de comiterea cărora este suspectat acesta, fapte de natură a afecta echilibrul din comunitatea în care se pare că au avut loc.
După cum s-a mai arătat, gravitatea faptelor rezultă și din natura substanțelor comercializate, substanțe care sunt deosebit de periculoase și nu poate fi ignorat faptul că există copii și tineri care, în urma consumului de substanțe cu efect psihoactiv, au ajuns la dependență și, în lipsa resurselor financiare necesare pentru procurarea de noi substanțe, comit infracțiuni pentru a face rost de bani în vederea cumpărării de substanțe etnobotanice sau comit infracțiuni grave pe fondul consumului de astfel de substanțe.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă însă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, poate fi făcută abstracție de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Sub acest aspect, existența pericolului este determinată, între altele, și de însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni,de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte similare de către alte persoane, în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca autori ai unor astfel de fapte.
Pericolul social constă, de fapt, într-o stare de insecuritate, de neliniște la nivelul societății și nu se estompează, în general, prin trecerea timpului, mai ales când vine vorba de infracțiuni privind traficul de substanțe cu efect psihoactiv.
Măsura arestării preventive a inculpatului M. P. este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse, existența pericolului public rezultând din însuși pericolul social ridicat al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, dar, astfel după cum s-a mai menționat, acesta nu este singurul criteriu care stă la baza aprecierii vizând necesitatea și proporționalitatea măsurii, fiind avute în vedere și modul și circumstanțele de comitere a presupuselor fapte - activitatea ilicită desfășurându-se pe o perioadă de timp considerabilă, inculpatul acționând, împreună cu ceilalți inculpați, timp de aproximativ 2 ani, în mod organizat, ca o veritabilă rețea de distribuție și traficând cantități foarte mari de substanțe cu efect psihoactiv, precum și urmările efectiv produse – dar și urmările care s-ar fi putut produce –crearea dependenței de substanțe psihoactive în rândul multor persoane, în special tineri.
Faptul că, în opinia apărătorilor acestuia, inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, dar din probatoriul administrat nu rezultă întrunirea elementelor constitutive ale unora din infracțiunile de care este acuzat nu este apreciat ca element în măsură să înlăture temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât și la acel moment s-a avut în vedere prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul.
Potrivit Recomandării către Statele Membre nr. 11 (80)/27.06.1980, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, detențiunea în așteptarea judecării poate fi dispusă numai dacă există suspiciuni întemeiate că persoana respectivă a comis infracțiunea de care este acuzată și dacă există motive întemeiate pentru a crede că există unul sau mai multe din următoarele motive: pericolul de fugi, pericolul de a împiedica cursul justiției, pericolul de a comite o infracțiune gravă, iar potrivit pc. 4 al aceleiași recomandări, chiar atunci când nu poate fi demonstrată existența unuia dintre pericolele mai sus menționate, detențiunea în așteptarea judecării poate fi totuși justificată, în mod excepțional, în anumite cazuri de infracțiuni deosebit de grave.
Judecătorul a reamintit jurisprudența C.E.D.O.,potrivit căreia nu este necesar să existe suspiciunea rezonabilă sau certitudinea că inculpatul va săvârși infracțiuni, ci doar un „risc”, dedus din circumstanțele concrete ale cauzei(cauza Brenobic c. Croației), iar persistența în încălcarea repetată a regulilor de conviețuire socială este unul din elementele pericolului concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, date fiind acuzele aduse inculpatului, nu poate fi pus la îndoială caracterul de infracțiuni deosebit de graveal faptelor reținute în sarcina acestuia.
Într-adevăr, la analizarea temeiniciei măsurii arestării preventive, unul dintre aspectele ce trebuie avute în vedere de către judecător este cel al deosebirii de tratament juridic, deosebire care trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a CEDO, conform căreia „orice diferență de tratament, făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage, trebuie să-și găsească o justificare obiectivă și rezonabilă” (a se vedea cauza Marcks contra Belgiei, 1979). Sub aspectul incidenței principiului egalității de tratament juridic, este greu de acceptat ca unii dintre inculpați să fie cercetați în stare de libertate, iar alții în stare de arest, câtă vreme situația lor judiciară este identică.
Deși apărătorii inculpatului susțin că implicarea acestuia în activitatea infracțională a fost una redusă și că nu a încercat influențarea unor alți inculpați ori martori, impunându-se ca, în virtutea principiului egalității de tratament, să fie cercetat în stare de arest la domiciliu, judecătorul reține că în cauză există indicii temeinice din care rezultă contrariul, respectiv că aportul lui M. P. la comiterea infracțiunilor reținute în prezenta cauză a fost unul mare, activitatea infracțională a acestuia se pare că s-a desfășurat timp de aproximativ doi ani, perioadă în care se presupune că acesta a obținut facil sume impresionante de bani, atât din asigurarea protecției celorlalți inculpați, dar și prin efectuarea, directă sau indirectă (prin intermediul altor inculpați), de operațiuni de vânzare de produse cu efect psihoactiv, deosebirea de tratament juridic între inculpații cercetați în stare de arest la domiciliu ori sub control judiciar și inculpatul M. având la bază criterii obiective și raționale: „rolul” acestora în cadrul grupării, perioada de timp în care se presupune că au acționat, conflictele anterioare ale acestora cu legea penală.
Astfel, spre exemplu, semnificativă în cauză este declarația dată de N. Marton în data de 07.01.2015: „(…) Când a mers a doua oară F. la H. V., H. i-a comunicat că afacerea nu este numai a sa și că este și a lui I. M. și i-a cerut lui F. să vorbească cu acesta din urmă și, dacă el este de acord, este de acord și el. F. mi-a comunicat acest lucru și mi-a spus că lui îi este groază să vorbească cu I. M. sub acest aspect. Eu am insistat și i-am spus să meargă, întrucât îl cunoaște pe I. de prin oraș și nu o să-i dea în cap pentru o întrebare. Într-un final, F. Vaszi s-a dus și a vorbit cu M. I.. M. I. l-a asigurat că o să vorbească cu H. să ne dea marfă. În aceeași zi sau în ziua următoare, I. l-a sunat pe F. și i-a spus că a vorbit cu H. și că poate să meargă după marfă. Acestea s-au petrecut la începutul lunii august-începutul lunii septembrie (n.n. 2014)”.
H. V. M. a precizat, de asemenea, următoarele: „De la P. P. și alți cunoscuți de ai mei am aflat că M. P., zis I. a afirmat printre cunoscuți că o să mă bată, eu înțelegând prin acest lucru că trebuie să îi dau o taxă de protecție pentru activitatea pe care o desfășurăm. Astfel că l-am abordat pe acesta și i-am cerut să mă protejeze în activitatea pe care o desfășuram, lucru cu care a fost de acord. Relația cu acesta a început cam de când „m-am apucat de aceste afaceri”, respectiv de la începutul anului 2013. La început îi dădeam bani, aprox. 8-10 milioane pe lună, iar ulterior îi dădeam marfă, pe care și le vindea prin intermediul unor dealeri din Jibou și Șimleu Silvaniei. Pe cel din Jibou îl chema A., iar pe cel din Șimleu, din câte îmi amintesc, îl chema G..”(…) „Pentru a avea o siguranța că sumele de bani obtinute din vanzarea plicurilor sa fie protejata, in luna august 2013 l-am contactat pe M. P. și i-am propus sa-i platesc lunar suma de 800-1000 lei pentru ca acesta sa o protejeze pe Corniș M. in situatia in care aceasta ar fi avut probleme cu consumatorii. Intrucat acesta a fost de acord, i-am dat lui Corniș M. numarul de telefon al lui M. P., pentru a-l suna pe acesta in situatia in care apareau probleme. Prin urmare, in perioada august 2013-august 2014, i-am platit acestuia lunar sume cuprinse intre 800 – 1000 de lei pentru protejarea sumelor de bani obtinute. Incepand cu luna august 2014, M. P. mi-a solicitat sa ii platesc in marfă, respectiv sa ii predau in fiecare luna 200 de plicuri cu astfel de substante, intelegere cu care am fost de acord. Din discutiile avute cu acesta am aflat ca o parte din plicuri erau vandute pentru acesta pe raza orasului Jibou de un baiat avand porecla „A.”, pe raza mun. Z. erau vandute pentru acesta de Corniș F.-M. fără stirea mea iar pe raza orașului Simleu-Silvaniei prin intermediul unei persoane avand porecla „G.”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană ar fi comis o infracțiune gravă (cum sunt cele de care sunt acuzați inculpații) poate justifica inițial detenția ( cauza Vrencev c. Serbiei, Naus c. Poloniei, Tomos c. Frantei și Haas c. Poloniei), prin gravitatea lor particulară și prin reacția creată de acestea în rândul publicului, anumite infracțiuni putând să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp, cu referire expresă la natura infracțiunii, circumstanțele comiterii faptei, stările psihice ale acuzatului și, după caz, ale victimei (cauza Bouchet c. Frantei).
Având în vedere analiza tuturor circumstanțelor referitoare la faptele de care este suspectat M. P., gravitatea lor particulară, judecătorul de cameră preliminară apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment nu se impune și, punând în balanță dreptul acestuia la libertate individuală și nevoia societății de a i se asigura un climat de siguranță și securitate la adăpostul faptelor contra sănătății persoanelor, la care, desigur, concură și organele judiciare și autoritatea judecătorească prin pârghiile puse la dispoziție de legiuitor, inclusiv prin luarea/menținerea unor măsuri preventive dintre cele mai severe, acestea din urmă primează.
Înlocuirea arestului preventiv nu este posibilă nici din perspectiva riscului acceptat de instanța europeană pentru menținerea în detenție a unei persoane, acela al producerii unei stări de puternică tulburare socială din perspectiva impactului social deosebit pe care faptele din prezentul dosar le-au avut, impact care este încă destul de evident, în cazul lăsării în libertate a inculpatului sau a luării față de acesta a unei măsuri mai blânde, fiind previzibilă amplificarea sentimentului de nesiguranță și neîncredere în actul de justiție a opiniei publice.
Se impun a fi reamintite și următoarele: este cunoscut faptul că, luând în discuție durata rezonabilă a privării de libertate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp (cauza Letellier c.Franței).Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reținut însă că, atunci când se apreciază caracterul rezonabil al duratei menținerii arestării preventive,trebuie să se țină cont de natura infracțiunilor, de dificultățile inerente urmăririi penale față de infracțiunile comise, de motivele care au stat la baza arestării și de modalitatea de desfășurare a procedurilor față de acesta, având în vedere complexitatea cauzei( cauza Chraidi c. Germaniei).
Date fiind circumstanțele cauzei, comportamentul persoanei acuzate și cel al autorităților competente în prezenta cauză (care vizează trimiterea în judecată a unui număr de 17 inculpați), se constată și că durata privării de libertate a inculpatului M. P. respectă exigențele prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul rezonabil al măsurii preventive, iar interesul public real trebuie să prevaleze, fără a afecta prezumția de nevinovăție, față de regula generală a cercetării în stare de libertate a unui acuzat.
S-a constatat, așadar, că solicitarea inculpatului de a se dispune cercetarea sa în stare de arest la domiciliu ori sub controlul judiciar nu are suportul juridic necesar pentru a fi admisă.
Cererea inculpatului a fost respinsă, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, M. P. a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare avansate de stat. Inculpatul a fost asistat de apărători aleși.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul M. P. prin care a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi încheieri prin care să fie înlocuită măsura arestării preventive dispusă față de inculpat cu măsura arestului la domiciliu.
În motivarea contestației inculpatul prin apărătorii aleși ai acestuia a arătat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive s-au întemeiat pe disp. art.223 alin.2 C.p.p., însă acestea nu mai subzistă în prezent, deoarece teza a II-a referitoare la gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, anturajul și antecedentele penale, nu sunt realizate în cauză.
Din probele administrate până la această dată, nu rezultă că înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă cum ar fi cea a arestului la domiciliu, ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul este bine integrat în societate, este căsătorit, iar soția sa este gravidă, motive pentru care apreciază că măsura arestului preventiv nu este justificată raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și la familia acestuia, care are nevoie de sprijinul său.
Pe de altă parte, inculpatul a contestat starea de fapt reținută în actul de trimitere în judecată, în sensul că nu a exercitat acte de intimidare a coinculpaților Corniș M. și Corniș F., așa cum aceștia au declarat în faza de urmărire penală.
Inculpatul a mai făcut trimitere la jurisprudența CEDO referitoare la inculpați aflați în stare de arest preventiv pentru comiterea unor fapte cu violență, însă față de inculpat nu s-a reținut comiterea unor astfel de infracțiuni.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de contestație formulate de inculpat, precum și a celor care puteai fi puse în discuție din oficiu, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel reține următoarele:
Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond în mod întemeiat a apreciat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. P. (I.) subzistă și în prezent, iar cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpat a fost respinsă.
Potrivit art.242 alin.2 C.p.p. măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 C.p.p.
Solicitarea inculpatului referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, pe motiv că inculpatul nu are antecedente penale, că soția sa este însărcinată, nu pot conduce la înlocuirea măsurii arestării preventive, deoarece circumstanțele favorabile invocate de inculpat, nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării sale de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care este acuzat și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Mai mult, manifestările nejustificate de clemență ale judecătorului de cameră preliminară, nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legilor.
Pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, este necesar ca față de momentul luării acestei măsuri privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile care inițial au impus arestarea sa.
Corespunde adevărului că inculpatul nu are antecedente penale, că face parte dintr-o familie integrată în societate și că soția acestuia este însărcinată, dar aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatului nu pot fi analizate în această fază a procesului de contestație la încheierea prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Toate aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatului urmează să fie avute în vedere de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepselor, dacă acesta va fi găsit vinovat de presupusele fapte reținute în sarcina sa.
Judecătorul de cameră preliminară constată că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin în continuare, fiind întrunite condițiile prev. de art.223 alin.1 și 2 C.p.p. existența acestora și la momentul de față, atât în ceea ce privește prima condiție, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul și în considerarea cărora a fost emis mandatul de arestare este mai mare 5 ani închisoarea, cât și existența celei de-a doua condiții, referitoare la gravitatea faptelor, a modului și circumstanțelor comiterii acestora, a anturajului în care a intrat inculpatul, lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol pentru ordinea publică, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară reține că, de la momentul arestării inculpatului și până la momentul soluționării prezentei contestații, în cauză nu au fost efectuate acte din care să rezulte că situația acestuia, astfel cum a fost analizată de către instanța care a dispus arestarea sa și ulterior menținerea măsurii arestării preventive prin încheierea din 11 martie 2015 a judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond, care să conducă la schimbarea temeiurilor care au dus la luarea acestei măsuri.
Susținerile inculpatului referitoare la starea de fapt reținută prin actul de trimitere în judecată sau la declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, nu pot fi analizate în această fază a procesului de contestație la încheierea prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară.
Toate aceste deficiențe, dacă au existat, pot fi sesizate de inculpat prin apărătorii aleși ai acestuia în procedura de cameră preliminară potrivit dispozițiilor art.345 C.p.p.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.223 alin.1 și 2 C.p.p. că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, deoarece de la data de 11 martie 2015 când s-a menținut starea de arest a inculpatului și până la momentul soluționării prezentei contestații, nu au fost efectuate acte din care să rezulte că situația acestuia s-a schimbat, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.347 C.p.p. urmează să fie respinsă, ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. P. împotriva încheierii penale nr. 40 din 11 03 2015 a Tribunalului Salaj.
Potrivit art.275 alin.2 C.p.p. contestatorul urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de inculpatul M. P. fiul lui V. si M., născut la 12.11.1986, in prezent in Penitenciarul G., împotriva încheierii penale nr. 40 din 11 03 2015 a Tribunalului Salaj.
Obligă pe contestator să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu din 20 03 2015.
JUDECATOR CAMERA PRELIMINARA, GREFIER
V. G. A. B. H.
red.VG/SMD
3 ex./23.03.2015
jud.fond.Ț. Brăduța
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 407/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 421/2015. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
