Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 596/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 596/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 7696/118/2013/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR.596/P
Ședința publică din data de 06.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. C.
JUDECĂTOR – A. I.
JUDECĂTOR – D. M. M.
Grefier – D. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - a fost reprezentat prin procuror – D. I.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul DĂMĂȘARU S. – fiul lui D. si Zoiță, născut la data de 25 octombrie 1967 în localitatea Baia, judetul Tulcea, CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 05.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat Dămășaru S., în stare de arest preventiv, asistat de avocat C. L., în substituirea apărătorului ales A. A., în baza delegației de substituire depusă la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-art.181 cod procedură penală.
Având cuvântul, recurentul inculpat arată că își menține recursul declarat în prezenta cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul – inculpat Dămășaru S., avocat C. L. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul Dămășaru S..
Urmează a se avea în vedere împrejurarea că prima instanță a respins în mod greșit cererea inculpatului, cu o motivare ce vizează o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, iar nu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Se observă astfel că prima instanță face referire în mod constant la disp. art.136 alin.1, alin. 6 și alin. 8 cod procedură penală, iar nu la art.136 alin.2 cod procedură penală, incident în cauză, fundamentându-și hotărârea pe un pericol pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, deși nu acest aspect se analizează la soluționarea cererii deduse judecății.
De altfel, în situația în care s-ar constata că, în prezent, au dispărut indiciile temeinice de săvârșire a faptei sau pericolul pentru ordinea publică, atunci ar fi incidentă instituția revocării sau înlocuirii arestului preventiv.
Solicită instanței de recurs să analizeze, dacă în raport de persoana inculpatului, acesta prezintă suficiente garanții în sensul că va respecta obligațiile ce-i vor fi impuse. Din această perspectivă, se constată că nu s-au administrat probe din care să rezulte incidența disp. art.1602 alin.2 cod procedură penală, respectiv îndeplinirea condițiilor negative ce impun respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Având în vedere și poziția procesuală adoptată de către inculpat, nu se poate reține că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau ar săvârși alte infracțiuni, în condițiile în care se află la primul conflict cu legea penală.
Mai mult, se observă că, la momentul luării măsurii arestării preventive, aceasta s-a dispus pentru o perioadă de 15 zile, apreciindu-se la acel moment că cele 15 zile sunt suficiente. În raport de acest aspect, cu atât mai puțin s-ar putea considera acum că se impune privarea în continuare de libertate a inculpatului.
De asemenea, garanțiile pe care acesta le prezintă, în sensul că va respecta obligațiile ce-i vor fi impuse, sunt evidente și se referă la vârsta înaintată a inculpatului, la împrejurarea că provine dintr-o familie închegată, se află la primul conflict cu legea penală și desfășoară o activitate licită, fiind crescător de animale, în prezent lipsa acestuia fiind dăunătoare activității, întrucât ciobanii au început să sacrifice sau să vândă animalele respective.
Considerând că la acest moment arestul preventiv nu mai servește bunei desfășurări a procesului penal, interesul general fiind deja atins, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Dămășaru S..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul Dămășaru S. și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu pot fi primite criticile aduse de către inculpat.
În ceea ce privește susținerea inculpatului, prin apărător, în sensul că motivarea primei instanțe nu corespunde obiectului cauzei, se observă că există similarități între liberarea provizorie sub control judiciar și înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, iar obligațiile pe care le poate dispune instanța de judecată sunt aceleași.
De asemenea, instanța de fond s-a aplecat asupra condițiilor specifice liberării provizorii sub control judiciar, inclusiv asupra garanțiilor pe care le poate oferi inculpatul, concluzionând că, în raport de persoana acestuia, de natura și gravitatea infracțiunii, nu prezintă date suficiente în sensul că ar respecta obligațiile impuse. De altfel, înregistrările video susțin aspectele avute în vedere de către prima instanță.
În legătură cu împrejurarea că, inițial, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 15 zile, consideră că acest argument nu poate fi primit, în condițiile în care, ulterior, s-a menținut arestul preventiv.
Având în vedere și faptul că interesul personal al inculpatului nu poate prevala în fața interesului public, se impune respingerea recursului declarat de acesta.
În ultimul cuvânt, recurentul – inculpat Dămășaru S. arată că desfășoară de 20 de ani o activitate de creștere a animalelor, ce reprezintă singura sursă de venit a familiei sale. Menționează că nu se poate ocupa o altă persoană de această activitate, fiind o muncă foarte dificilă din punct de vedere fizic.
De asemenea, în situația în care va fi pus în libertate, va respecta toate obligațiile impuse de către instanța de judecată.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 05.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, s-a hotărât:
In baza art. 160 8a alin.6 Cod procedura penala:
Respinge ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar fomulată de inculpatul DĂMĂȘARU S. – fiul lui D. si Z., născut la data de 25 octombrie 1967 în localitatea Baia, judetul Tulcea, CNP_.
Se comunică în conformitate cu dispozițiile legale.
In baza art. 192 alin. 2 c.p.p. ;
Obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 29.08.2013 și înregistrată la această instanță în dosar nr._ 13 inculpatul DĂMĂȘARU S. – fiul lui D. si Z., născut la data de 25 octombrie 1967 în localitatea Baia, judetul Tulcea, CNP_, formulează cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Se precizează în motivarea cererii că inculpatul a fost trimis in judecata, in stare de arestare preventiva, in legătura cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. 1 cp., in referire la art. 7 din legea nr. 78/2000.
Se solicită să se ia act ca se angajează sa respecte si ca exista garanții ca va respecta obligațiile care vor fi stabilite in sarcina sa, potrivit legii.
Cunoaște dispozițiile legale privitoare la cazurile revocării liberării provizorii.
In ceea ce privește admisibilitatea in principiu a cererii, se solicită sa se constate ca pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea care i s-a reținut in sarcina, este de pana la 18 ani închisoare.
Cu privire la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar:
Potrivit dispozițiilor art. 1602 alin. 2 c.p.p., sub aspectul temeiniciei, se cere a se verifica existenta celor doua condiții prevăzute de lege, respectiv pericolul ca inculpatul sa săvârșească alte infracțiuni si pericolul ca acesta sa acționeze astfel incat sa zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor parti, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau alte asemenea fapte.
De aceea, in contextul discutării asupra instituției liberării provizorii sub control judiciar, temeiurile care au fost avute in vedere pentru a se dispune arestarea preventiva si, in continuare, menținerea măsurii arestării preventive, nu pot constitui argumente pentru a se dispune respingerea, ca neintemeiata, a unei astfel de cereri.
Legea nu are in vedere elemente care țin de condițiile sau temeiurile care se impun a fi luate in considerare la momentul arestării preventive si, deci, nici considerente legate de complexitatea cauzei, de gradul de pericol social al infracțiunii reținute sau de existenta pericolului pentru ordinea publica.
Raportat la cerințele legii, apreciază ca nu exista elemente de natura a contura starea de pericol la care se refera art. 1602 alin. 2 c.p.p.
Nu exista si nici nu au fost reținute de către organele judiciare date care sa justifice temerea ca va incerca sa zădărnicească aflarea adevărului sau buna desfășurare a procesului penal.
Probatoriul cauzei, prin natura sa, dar si prin faptul administrării in totalitate, cel puțin din perspectiva interesului susținerii acuzării, nu ar mai putea fi influențat, iar declarațiile sale, prin care recunoaste fapta comisa, sunt de natura a înlatura temerea influențării probatoriului.
Circumstanțele personale, starea sociala si situația familiala pledează, de asemenea, in favoarea concluziei ca nu prezintă pericol, in mod real, pentru ordinea publica si exclud riscul unor manifestări care sa aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Starea prelungita de detenție este de natura a pune in primejdie situația unor membri ai familiei (copii si persoane foarte in vârsta), care au nevoie de sprijinul meu efectiv.
Pe de alta parte, efectivul de cea. 400 ovine, care reprezintă activitatea principala pentru asigurarea veniturilor familiei sale, a rămas in neingrijire.
In susținerea cererii, se solicită sa se aibă in vedere, cel puțin, si hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului in cauza Jablonski contra Poloniei, hotărâre in care s-a făcut referire la obligația pe care o au autoritățile de a considera si masurile alternative existente pentru asigurarea prezentei persoanei la proces, dar si practica judiciara naționala in materie.
In același sens reglementează, de altfel, si dispozițiile art. 136 alin. 2 c.p.p.
Mai mult, in sensul cererii sale, se solicită a se lua in considerare si decizia nr. 17 din 17.10.2011, pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție in soluționarea unui recurs in interesul legii.
Apreciază ca liberarea provizorie sub control judiciar prezintă caracteristicile unei adevărate modalități de individualizarea a măsurii arestării preventive, iar la acest moment procesual, apare cu evidenta faptul ca scopul masurilor restrictive de libertate prevăzute de lege a rămas doar acela al asigurării bunei desfășurări a judecații, deoarece eventuala sustragere de la judecata sau de la executarea pedepsei este exclusa cu desăvârșire.
Pentru un asemenea deziderat, apreciază ca măsura arestării preventive nu se mai justifica, decât numai daca ar prefigura, deja, o pedeapsa in regim de detenție.
Nu in ultimul rând, apreciază ca se impune luarea in considerare a dreptului la un proces echitabil, atât in raport de necesitatea ocrotirii ordinii publice, dar si in raport de ocrotirea drepturilor individuale.
Așa fiind, la acest stadiu procesual, poate fi justificata o măsura restrictiva de libertate si de libertăți, cum este aceea a liberării provizorii sub control judiciar, care, prin ea insasi, dar si prin restricțiile pe care instanța le poate stabili in sarcina inculpatului, este suficienta pentru a asigura scopul prevăzut de lege, respectiv buna desfășurare a procesului penal, iar obligațiile care vor fi stabilite in sarcina sa sunt de natura sa garanteze un comportament procesual corect in legătura cu activitatea de judecata, mai ales in condițiile in care doreste ca judecata sa se desfășoare potrivit dispozițiilor art. 320/1 c.p.p.
Pentru toate aceste considerente, apreciază ca liberarea provizorie sub control judiciar este suficienta, chiar prin obligațiile pe care instanța de judecata le va stabili in sarcina acestuia, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, precum si prezenta in fata instanței de judecata si, de aceea, se solicită să se admitetă cererea formulată.
La soluționarea cererii tribunalul va avea în vedere următoarele aspecte:
Prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr. 1210/P/2013 din 19.08.2013, înregistrat la această instanță sub nr.de dosar_ 13, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului arestat preventiv DĂMĂȘARU S. – fiul lui D. si Z., născut la data de 25 octombrie 1967 în localitatea Baia, judetul Tulcea, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 din Legea 78/2000.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare al instanței că inculpatul a oferit și a remis lucrătorului de poliție B. C. M. la data de 6.08.2013, suma de 600 lei, pentru ca acesta să nu ia măsurile legale ce se impun cu privire la rezultatul controlului pe care l-a efectuat cu o seară în urmă la barul inculpatului.
În acest sens sunt mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și indicate în rechizitoriu, ce nu au fost infirmate din punct de vedere procesual sau al conținutului lor până în prezentul stadiu procesual, printre care se numără denunțul formulat de agentul de poliție B. C. M., procesul verbal de prindere în flagrant, planșele foto, procesul verbal de redare a discuțiilor purtate de către inculpat cu lucrătorul de poliție B. C. M., declarațiile martorilor M. I. și P. A., declarațiile inculpatului Dămășaru S..
Prin Rezoluția din data de 06.08.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a început urmărirea penală față de învinuitul Dămășaru S. pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 al.l C.pen. în ref. la art. 7 al.2 din Legea nr.78/2000, iar prin Ordonanța nr. 1210/P/2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta.
In cauză, s-a dispus de către procuror autorizarea cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore în intervalul 06.08.2013, orele 13,00, până pe data de 08.08.2013, orele 13,00, a înregistrărilor în mediul ambiental și înregistrării de imagini, a discuțiilor pe care denunțătorul B. C. M. și făptuitorul Dămășaru S. le vor purta.
În data de 07.08.2013, prin încheierea nr. 80 pronunțată în dosarul_ , Tribunalul C. a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 15 zile.
La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului Tribunalul C. a avut în vedere incidența art. 143 C.pr.pen. raportat la art. 68/1 C.pr.pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat și pentru care este în continuare judecat, prezumat a fi nevinovat dar și incidența art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., constatându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de dare de mită este închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe concrete că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
După admiterea în principiu a cererii formulate de către inculpat având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, pe fondul acesteia tribunalul va reține :
La termenul din data de 04.09.2013, imediat după ce inculpatul și-a însușit cererea formulată de apărător, a precizat în fața instanței că are cunoștință de obligațiile care decurg în eventualitatea admiteri unei astfel de cereri, cunoaște care este efectul nerespectării vreuneia dintre aceste obligații și s-a procedat la discutarea admisibilității în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar
Dincolo de condiția preliminară, statuată de disp art. 1602 alin. 2 c.p.p. în cazul liberării provizorii sub control judiciar conform căreia "Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta ca încerca sa zădărnicească aflarea adevărului in cauza [...] " și care constituie de altfel un preambul admiterii unei astfel de cereri instanța trebuie să analizeze pe fond exclusiv oportunitatea acesteia în raport de fiecare moment procesual.
Elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului, a recunoscut și regretat fapta în timpul urmăririi penale, este crescător de animale și, în situația respingerii cererii, starea de arest va avea consecințe grave atât pentru angajații inculpatului, cât și pentru familia sa, nu pot determina instanța să-și formeze convingerea că odată liberat provizoriu sub control judiciar inculpatul va avea un comportament adecvat în condițiile în care inculpatul Dămășaru S. s-a prezentat la sediul Postului de Poliție N. B. unde a luat legătura cu agentul de poliție B. C. M. și i-a oferit acestuia o sumă de bani, solicitându-i, în schimb, să rupă documentul de constatare pe care acesta din urmă îl întocmise cu prilejul unei verificări efectuate la barul pe care-1 deține inculpatul, ceea ce, în cauza de față are corespondent în temerea instanței că odată liberat provizoriu sub control judiciar inculpatul va continua astfel de demersuri.
Inculpatul a formulat o nouă cerere în cauză în condițiile în care s-a discutat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și au fost soluționate cereri de înlocuire sau revocare.
Din perspectiva oportunității admiterii unei astfel de cereri instanța se raportează cerințelor prevăzute de art.136 al.6 c.pr.pen și sesizează existența pericolului pe care l-ar prezenta în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului.
Acest pericol potențial pe care de altfel își fundamentează tribunalul aprecierea supra oportunității cererii de liberare provizorie sub control judiciar este exprimat de natura și gravitatea deosebită a faptelor, întrucât esența faptelor reținute în sarcina inculpatului se concretizează prin aceea că inculpatul Dămășaru S. s-a prezentat la sediul Postului de Poliție N. B. unde a luat legătura cu agentul de poliție B. C. M. și i-a oferit acestuia o sumă de bani, solicitându-i, în schimb, să rupă documentul de constatare pe care acesta din urmă îl întocmise cu prilejul unei verificări efectuate la barul pe care-1 deține inculpatul.
Denunțătorul B. C. M. i-a solicitat inculpatului Dămășaru S. să revină în jurul orelor 14,00.
Astfel cum rezultă din declarațiile denunțătorului B. C. M., cât și din cele ale inculpatului, acesta din urmă a revenit la sediul Postului de Poliție în jurul orelor 14,55, a intrat direct în biroul agentului de poliție B. C. M. și i-a pus pe masă un teanc de bani ce era legat cu un elastic. Agentul de poliție 1-a chemat și pe șeful lui, respectiv pe martorul M. I., căruia i-a arătat suma de bani, acesta din urmă i-a numărat constatând că sunt 600 Iei și l-a întrebat pe inculpat cu ce scop le oferă banii respectivi.
Inculpatul Dămășaru S. a precizat că dorește ca actul de constatare întocmit de către agentul de poliție B. C. M. să fie rupt și să nu mai continue cercetările în cauza respectivă. Acesta a solicitat polițiștilor să fie lăsat în pace, promițându-le în schimb că va fi atent cu ei, în sensul că, periodic, le va face diverse favoruri.
Imediat a intervenit depistarea, în flagrant, a inculpatului Dămășaru S. activitate efectuată de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.G.A. - Serviciul Județean Anticorupție C., în baza ordonanței de delegare dată de procuror.
În biroul lucrătorului de poliție B. C. M., mai exact în Codul penal, a fost găsită suma de 600 lei ce fusese dată drept mită de către inculpatul Dămășaru S..
Toată discuția purtată de către inculpat cu denunțătorul - agent de poliție în cadrul Postului de Poliție N. B. - precum și momentul în care acesta oferă banii, sunt redate pe planșele de captură ale înregistrărilor efectuate, pe procesul-verbal de redare a discuțiilor ambientale relevante pentru infracțiunea cercetată, acte și activități ce sunt confirmate și de declarațiile a doi martori care au fost audiați în acest sens.
Dincolo de temeiurile tehnice care impun reținerea art. 148 alin. 1 lit. f teza II c.p.p., în raport de natura strictă a interesului cercetării judecătorești în această cauză, interes care prevalează oricăror altor condiții impuse de lege, instanța apreciază cererea formulată ca neîntemeiată.
Tribunalul consideră că nicio altă măsură preventivă mai puțin severă dublată de obligații restrictive în sarcina inculpatului nu ar putea garanta buna desfășurare a procesului penal în ciuda lipsei de antecedente penale a inculpatului și a faptului că acesta ar fi apreciat pentru activitatea depusă până în prezent.
Se impune privarea de libertate a inculpatului și pe considerentul că o mai bună administrare a justiției în cauza de față, având în vedere specificul cauzei, s-ar efectua cu inculpatul în stare de arest situație în care neputându-se forma convingerea instanței, la acest moment procesual, asupra comportamentului inculpatului din perspectiva faptei de care este acuzat, extrem de gravă în raport de faptul că inculpatul a accesat cu mită lucrători IPJ, nonșalanța acțiunilor inculpatului neconferind instanței garanții procesuale cu toate obligațiile care i se pot impune.
Fără a antama sub nicio formă fondul cauzei în timpul cercetării judecătorești instanța nu sesizează, în cadrul acestei etape procesuale, elemente favorabile inculpatului, cel puțin până în acest moment, care să confere garanții instanței că pus în libertate inculpatul ar respecta cu strictețe obligațiile impuse de instanță.
Existând o temere legitimă în sensul celor apreciate anterior, cererea inculpatului apare ca inoportună.
De altfel gravitatea acuzațiilor care i se aduc inculpatului a fost reținută de către instanța de fond în permanență în diferite stadii procesuale.
De asemenea, dincolo de circumstanțele personale ce caracterizează pe inculpat, instanța apreciază că în raport de caracterul grav al infracțiunilor săvârșite, natura și modalitatea derulării acestora, impun, de asemenea, privarea de libertate, fără a antama, în acest moment procesual explicit, fondul cauzei.
Chiar dacă se susține că la acest moment, că nu exista nicio proba din care sa rezulte ca, lăsat in libertate, inculpatul ar proceda la comiterea de noi infracțiuni sau ca ar intenționa sa influențeze in mod negativ desfășurarea procesului penal, instanța apreciază că antamarea criteriilor complementare prevăzute de art.136 al. 8 c.pr.pen. raportate la realizarea scopului măsurilor preventive astfel cum este prevăzut de art.136 al.1 c.pr.pen. nu determină admiterea unei astfel de cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Aspectele invocate de apărare în motivarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, sunt de natură a antama explicit fondul cauzei și nu pot intra în analiza instanței într-o astfel de cerere în care se justifică oportunitatea punerii în libertate a inculpatului.
Pentru o mai bună administrare a cauzei, pentru a se evita denaturarea probelor, a se lua legătura cu martorii din dosar, instanța consideră oportună menținerea actualei măsuri asupra inculpatului în condițiile în care nici până la acest moment procesual, fără demararea efectivă a cercetării judecătorești, nu se poate contura o poziție procesuală determinată a inculpatului în fața instanței.
Tribunalul consideră că pentru inculpat, în această cauză, în raport de aspectele sesizate oportunitatea menținerii arestării preventive se bazează pe probe faptice iar un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art. 5 CEDO în aceste circumstanțe excepționale.
Din perspectiva normelor europene s-au prezentat fapte concrete în ceea ce privește riscurile antrenate în caz de punere în libertate a acuzatului și prin faptul că instanța a ținut cont de măsurile alternative, precum și prin faptul că dincolo de gravitatea faptelor comise, tribunalul a înțeles să analizeze individual situația inculpatului, oferind din această perspectivă motive "relevante și suficiente" pentru a justifica necesitatea de a-l menține în arest preventiv.
Împotriva încheierii de ședință din data de 05.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul Dămășaru S., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, rejudecarea cauzei, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea de îndată în libertate, motivele de recurs fiind expuse oral în fața instanței de recurs la termenul din data de 06.09.2013 și menționate în practicaua prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurentul-inculpat, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, curtea apreciază că recursul formulat este nefondat, reținând următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.80 din data de 07.08.2013, pronunțată în dosarul_, Tribunalul C. a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului Dămășaru S., pe o perioadă de 15 zile. Instanța a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală și incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, raportat la împrejurările în care este suspectat inculpatul că ar fi comis fapta și la circumstanțele personale ale acestuia.
Prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr.1210/P/2013 din data de 19.08.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului arestat preventiv Dămășaru S. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art.255 alin.1 Cod penal raportat la art.7 din Legea nr.78/2000.
În sarcina inculpatului se reține că a oferit și a remis lucrătorului de poliție B. C. M. la data de 6.08.2013, suma de 600 lei, pentru ca acesta să nu ia măsurile legale ce se impun cu privire la rezultatul controlului pe care l-a efectuat cu o seară în urmă la barul inculpatului.
Potrivit art.1601 Cod procedură penală în cursul procesului penal, inculpatul poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Conform dispozitiilor art.1602 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani, iar potrivit art.1602 alin.2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Art.1608a alin.2 Cod procedură penală prevede că instanța admite cererea, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Având în vedere infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul și cu privire la care s-a reținut existența indiciilor temeinice, curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602 alin.1 Cod procedură penală și nu există elemente care să conducă la aprecierea că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului, pentru ca cererea de liberare provizorie să cadă sub incidența dispozițiilor art.1602 alin.2 Cod procedură penală.
Din dispozițiile legale anterior menționate rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței. Îndeplinirea condițiilor formale de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzute de art.1606 alin.2 Cod procedură penală (ce privesc conținutul cererii și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii), precum și a cerințelor reglementate de art.1602 alin.1,2 Cod procedură penală determină posibilitatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, iar nu obligativitatea acordării acesteia.
Analiza temeiniciei cererii de liberare presupune atât verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.1602 Cod procedură penală, cât și oportunitatea acestei măsuri alternative, având în vedere necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
Cu privire la aprecierea asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.17/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, instanța trebuie să aibă în vedere elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat inculpatul, limitele de pedeapsă, pericolul concret pentru ordinea publică, impactul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, durata arestării preventive, datele ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta, antecedentele penale, situația familială și sănătatea acestuia.
Inculpatul Dămășaru S. este bănuit că s-a prezentat la sediul Postului de Poliție N. B. unde a luat legătura cu agentul de poliție B. C. M. și i-a oferit acestuia o sumă de bani, solicitându-i, în schimb, să rupă documentul de constatare pe care acesta din urmă îl întocmise cu prilejul unei verificări efectuate la barul pe care îl deține inculpatul.
Contextul în care se reține comiterea presupuselor fapte penale, relațiile sociale pretins lezate, ce privesc buna desfășurare a activității de serviciu, cinstea, corectitudinea și probitatea funcționarilor publici, ca o condiție necesară a activității normale și legale a instituțiilor de stat, urmarea imediată produsă prin săvârșirea prezumtivei fapte, denotă un grad relativ ridicat de pericol social al prezumtivei fapte penale.
Gravitatea faptei este apreciată și prin prisma funcției deținute de persoana mituită, scopul reținut în actul de sesizare ca fiind urmărit de inculpat, rezonanța socială negativă a faptei de corupere a unui funcționar public a cărui responsabilitate constă tocmai în asigurarea legalității, protejarea drepturilor și libertăților cetățenești.
În aprecierea curții, având în vedere gravitatea acuzației aduse inculpatului, durata redusă a arestării preventive, în raport și de stadiul procesual al cercetărilor, nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar, privarea de libertate a inculpatului Dămășaru S. fiind de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal aflat în faza de cercetare judecătorească.
Se impune așadar protejarea cu prioritate a interesului public, prin măsuri care să asigure respectarea valorilor sociale pretins lezate prin comiterea faptei penale de care este acuzat inculpatul.
Chiar dacă, astfel cum se susține în apărare, ținând seama și de înscrisurile depuse la dosar, inculpatul a avut o conduită bună în societate anterior prezumtivelor fapte penale, a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere a faptei, și are un loc de muncă stabil, asupra acestuia planează suspiciunea rezonabilă a comiterii unei fapte cu un grad ridicat de pericol social, ce pune la îndoială probitatea morală a inculpatului Dămășaru S., astfel că nu se poate considera că prezintă garanții suficiente pentru a fi judecat în stare de libertate.
Cu privire la considerentele ce au stat la baza soluției de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar de către prima instanță, curtea constată că hotărârea instanței de fond este motivată în fapt și în drept, fiind analizată cererea inculpatului sub aspectul temeiniciei, prin prisma apărărilor și a probelor de la dosar.
În acest sens, în speță este de observat că prima instanță a argumentat respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și prin prisma criteriilor în raport de care se analizează temeinicia cererii de liberare provizorie, respectiv gravitatea acuzației aduse inculpatului, datele personale și stadiul anchetei penale.
În concluzie, reținând că prima instanță a apreciat în mod corect netemeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar criticile formulate de inculpat nu pot fi primite și nu se constată alte neregularități ale încheierii recurate, care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat Dămășaru S. împotriva încheierii de ședință din data de 05.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat DĂMĂȘARU S. – fiul lui D. si Zoiță, născut la data de 25 octombrie 1967 în localitatea Baia, judetul Tulcea, CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 05.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.09.2013.
Președinte, Judecător, Pt. Judecător,
C. C. A. I. D. M. M.,
lipsă din instanță,
semnează cf. art.312 c.p.p.
Președintele completului,
C. C.
Grefier,
D. V.
Jud. fond: L. L.
Red.dec: jud. A. I.
2 ex./09.09.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 613/2013.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 231/2013. Curtea... → |
|---|
