Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 613/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 613/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 885/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 613/P
Ședința publică din 16 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
JUDECĂTOR – C. C.
JUDECĂTOR – D. I. N.
GREFIER - I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror R. C.
Pe rol judecarea recursului penal declarat de recurent P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., împotriva sentinței penale nr. 229/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002 art.85 alin.1, art.86 alin.2, cu aplic. art.33 lit.a C.p).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.09.2013, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.229/19.02.3013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.b1 Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului ER E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de punere în circulație sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
În baza art.91 lit.c Cod penal, raportat la art.181 Cod penal, s-a aplicat inculpatului Er E. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 400 lei.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.b1 Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului ER E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
În baza art.91 lit.c Cod penal, raportat la art.181 Cod penal, s-a aplicat inculpatului Er E. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1000 lei.
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.190 alin.4 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a sumei de 300 de lei, reprezentând onorariul interpretului de limbă turcă Hasan Dinci.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut urătoarele:
La data de 16.02.2012, în Municipiul C., pe ., în zona Bibliotecii Județene C., lucrătorii de poliție din cadrul Gărzii de Coastă C., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit regulamentar în trafic autoturismul marca „BMW”, model 318, înmatriculat provizoriu în România sub nr.CT_, condus de inculpatul ER E..
În condițiile în care inculpatul, cetățean turc, nu a putut prezenta permisul de conducere și nici vreun document referitor la autoturismul pe care l-a condus în momentul depistării sale pe drumurile publice, organele de poliție au procedat la efectuarea de verificări.
Astfel, potrivit autorizației de circulație provizorie nr._ emisă de Ministerul Administrației și Internelor – Formațiunea Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., s-a acordat număr de circulație provizorie CT_ autoturismului marca BMW 318 deținut de C. Ș. pe ruta România în perioada 17.01._12.
Potrivit dovezii . nr._ emisă la data de 10.01.2012 de către Direcția Generală a Poliției Municipiului București – Brigada Rutieră, reiese că la data de respectivă inculpatului i s-a reținut permisul de conducere pentru categoria B . emis de autoritățile din Turcia, fiindu-i eliberată această dovadă cu drept de circulație pentru 15 zile, începând cu data de 11.01.2012 până la data de 25.01.2012.
Prin declarația olografă dată la 16.02.2012, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor care i se impută, precizând că atunci când a fost depistat de către organele de poliție, a prezentat documentele personale, dar nu a putut prezenta documentele autoturismului, întrucât le uitase acasă.
Totodată, inculpatul a precizat că nu cunoștea că numerele provizorii de înmatriculare expiraseră, fapt cauzat de necunoașterea corespunzătoare a limbii române, dar că în momentul în care a fost depistat pe drumurile publice, conducând autoturismul, se îndrepta spre locul de unde trebuia să ridice noile numerele de înmatriculare ale acestuia.
Prin declarația olografă dată la 17.02.2012, inculpatul a precizat că atunci când a fost depistat de către organele de poliție, nu a putut prezenta permisul de conducere, întrucât acesta i-a fost ridicat de către o echipă a poliției rutiere din București pentru săvârșirea contravenției de neacordare a priorității la trecerea de pietoni, la data de 10.01.2012, dar nu a dat nici un fel de relevanță acestei chestiuni cu relevanță asupra situației sale juridice.
Prin declarația dată în fața procurorului, precum și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina sa, regretând comiterea lor.
Inculpatul a mai precizat că nu a cunoscut care era perioada de valabilitate a dovezii de circulație pe drumurile publice, întrucât nu cunoaște limba română, deși pe dovadă era scris, cu cifre, perioada valabilitate.
Instanța observă că declarațiile inculpatului se coroborează cu conținutul înscrisurilor la care s-a făcut referire mai sus, precum și cu conținutul procesului-verbal de depistare.
Din analiza materialului probator aflat al dosar, judecătoria constată că faptele inculpatului Er E. constituie acte materiale ce pot fi încadrate ca elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.85 alin.1 și art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002. republicată.
Potrivit art.181 Cod penal, ,,Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului”.
Pentru aprecierea gradului de pericol concret al faptelor săvârșite de inculpatul Er E., judecătoria are în vedere următoarele aspecte de fapt: conținutul concret al faptelor imputate inculpatului și modul de realizare a acestora au constat în conducerea unui autovehicul pe o stradă circulată din Municipiului C., cu intenția de a ridica numerele noi de înmatriculare ale autoturismului; potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală, numerele provizorii ale autoturismului au expirat la data de 15.02.2012, adică cu o zi înainte de data depistării inculpatului; în același sens, trebuie observat și faptul că inculpatului îi fusese suspendat dreptul de a conduce la data de 26.01.2012, adică cu trei săptămâni înainte de data depistării, iar în acest interval nu s-a făcut dovada că ar mai fi condus autoturismul; inculpatul a recunoscut încă din primul moment împrejurarea că a condus autoturismul, deși avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, precum și faptul că numerele provizorii expiraseră, dar a explicat conduita sa prin aceea că dorea să ridice numerele noi de înmatriculare ale autoturismului, dar și prin împrejurarea că, necunoscând limba română, nu a putut să-și însușească perioada în care avea exercițiul dreptului de a conduce pe drumurile publice; urmarea produsă a constat, efectiv, într-o stare de pericol cu privire la circulația pe drumurile publice, dar în mod concret, acest pericol nu este ridicat, observându-se modul concret de derulare a activității și conduita inculpatului; inculpatul este o persoană integrată social la un nivel foarte bun, are un copil minor, are studii medii, este angajat în cadrul S.C. ESO&REXAKTIV S.R.L. C., nu a mai fost implicat în activități ilicite și rezultă că nici nu a dezvoltat o concepție morală proinfracțională, ci evenimentul în care a fost implicat este unul izolat în viața sa; inculpatul a avut un comportament sincer în ansamblu, contribuind atât la lămurirea situației de fapt cât și la soluționarea cu celeritate a cauzei, punând la dispoziția organelor de cercetare documentele de care dispunea pentru soluționarea cauzei, demonstrând o reală implicare în rezolvarea situației sale juridice și prezentându-se în fața organelor judiciare
Față de aceste elemente de apreciere, judecătoria reține că, în concret, faptele inculpatului Er E. nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, fiind în mod vădit lipsite de importanță, situație în care, în speță, consideră a fi aplicabile dispozițiile art.181 Cod penal, cu efectul achitării inculpatului în temeiul art.10 alin.1 lit.b1 Cod procedură penală și a aplicării unor sancțiuni cu caracter administrativ.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C., solicitând casarea acesteia, cu motivarea că faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă în mod evident gradul de pericol social al unei infracțiuni, în raport cu circumstanțele săvârșirii lor.
De asemenea, se mai arată că sentința penală este și nelegală, prin aceea că, în urma soluției de achitare a inculpatului sub aspectul ambelor infracțiuni, prima instanță a dispus aplicarea a două sancțiuni cu caracter administrativ, contrar dezlegării în drept oferite prin Decizia în interesul legii nr.35/2006 a Înaltei Curți de casație și Justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, Curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect existența faptelor și încadrarea lor juridică, făcând o justă apreciere a probelor administrate în cursul urmăririi penale, consolidate în urma poziției exprimate în cadrul procedurii prevăzute de art.3201 Cod de procedură penală, din care rezultă că inculpatul Er E., la data de 16.02.2012, a condus pe . din Municipiul C., autoturismul marca „BMW” cu numărul de înmatriculare provizoriu CT_, expirat la 15.02.2012, acesta având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, începând cu data de 26.01.2012.
Din perspectiva modului de soluționare a acțiunii penale, nu se poate susține însă că cele două fapte reținute prin rechizitoriu nu ar prezenta gradul de pericol social al unor infracțiuni, de vreme ce inculpatul, deși s-a situat pe o poziție parțial cooperantă, a invocat necunoașterea limbii române, drept cauză ce l-ar fi împiedicat a cunoaște intervalul de valabilitate a numerelor provizorii.
Deși s-au putea susține că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism cu numerele de înmatriculare expirate nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, față de data expirării duratei de valabilitate a acestor numere, totuși aprecierea pericolului social al faptelor, în cazul de față, se impune a fi făcută în raport cu întreaga situație de fapt, care evidențiază nesocotirea de către inculpat în mod repetat a legislației în materie și a avertismentelor organelor de poliție rutieră.
Dintr-o primă perspectivă, este cert că atât dovada provizorie . nr._/10.01.2012, cât și procesul-verbal de contravenție . nr._/10.01.2012 conțin mențiuni clare cu privire la perioada celor 15 zile în care inculpatul avea dreptul de a mai conduce, astfel încât se poate concluziona că acesta a cunoscut rigorile legii române, neputându-se prevala de necunoașterea unor aspecte elementare, ce țin de respectarea întocmai a legislației rutiere.
De altfel, inculpatul a mai precizat în declarațiile sale că nu a cunoscut care era perioada de valabilitate a dovezii de circulație pe drumurile publice, pe motiv că nu cunoaște limba română, deși pe această dovadă era scris, cu cifre, perioada valabilitate.
Mai mult, chiar inculpatul cunoștea o atare interdicție, de vreme ce a precizat că nu a mai condus autovehicule pe drumurile publice din România după expirarea dovezii de circulație . nr._/10.01.2012, cu excepția zilei în care a fost depistat.
Dintr-o a doua perspectivă, nu se întrevede motivul pentru care, deși fusese avertizat de către organele poliției rutiere, în urmă cu trei săptămâni, prin aplicarea unei amenzi contravenționale și suspendarea dreptului de a mai conduce autoturisme pe drumurile publice din România, inculpatul a ignorat aceste sancțiuni, expunându-se riscurilor legii penale.
Prin alte cuvinte, atitudinea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, la data de 16.02.2012, având numerele provizorii expirate, denotă lipsa de respect pentru valorile elementare protejate de normele ce reglementează circulația rutieră din România, dreptul de a mai conduce fiind suspendat încă din 26.01.2012, pentru o perioadă de 30 de zile.
Nici atitudinea generală a inculpatului nu poate fi caracterizată ca fiind sinceră, de vreme ce acesta, cu ocazia depistării, a precizat că uitase acasă permisul de conducere, pentru ca mai apoi, profitând de faptul că este cetățean străin, să pretindă în fața autorităților că nu a înțeles modul în care curge termenul de 30 de zile de suspendare a dreptului de a mai conduce autoturisme.
Astfel fiind, aplicarea unor sancțiuni cu amendă administrativă nu este de natură a asigura eficiența legii penale în situația concretă, scopul acestei legi neputând fi îndeplinit decât prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, în modalitatea suspendării condiționate a executării, ca și consecință a unei soluții de condamnare.
Pe cale de consecință, constatând întemeiat recursul Ministerului Public, Curtea urmează a-l admite, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, astfel încât va casa sentința penală recurată și, rejudecând, în baza art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, va condamna pe inculpatul Er E. la pedeapsa de 1 an închisoare.
De asemenea, în baza art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, va condamna inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod penal, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă de libertate a inculpatului, prin raportare la circumstanțele sale personale evidențiate prin hotărârea instanței de fond, Curtea va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod de procedură penală, va pune în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Se vor înlătura din cuprinsul sentinței penale recurate dispozițiile contrare deciziei penale de față și se vor menține celelalte dispoziții.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza recursului vor fi lăsate în sarcina statului.
În baza art.190 alin.4 Cod de procedură penală, onorariul de interpret de limbă turcă Hasan Dimci, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariul de avocat oficiu I. S., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.229/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Casează sentința penală recurată și, rejudecând, dispune:
În baza art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, condamnă pe inculpatul Er E., fiul lui Iskender și Meryem, născut la data de 15.04.1964 în localitatea Selim, districtul Kars, Republica Turcia, cetățean turc, CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod de procedură penală, pune în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Înlătură din cuprinsul sentinței penale recurate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza recursului rămân în sarcina statului.
În baza art.190 alin.4 Cod de procedură penală, onorariul de interpret de limbă turcă Hasan Dimci, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariul de avocat oficiu I. S., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. I. C. C. D. I. N.
GREFIER,
I. C.
Jud.fond. D.M.
Tehnored.jud.C.C.
3 ex./8.10.2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
