Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 368/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 4955/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 368/P
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - Z. F.
Judecător - M. C. E.
Judecător - A. I.
Grefier - A. B.
Cu participare procuror DIICOT – M. Ț.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul L. I. A. – fiul lui I. și R., născut la data de 18.01.1991, deținut în Arestul I.P.J. C., împotriva încheierii de ședință nr.15/14.05.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat L. I. A., în starea de arest și asistat de avocat ales Seitamet Anida, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp. art.318 cod procedură penală, instanța procedează la verificarea identității recurentului inculpat L. I. A..
La interpelarea președintelui de complet, recurentul inculpat L. I. A. precizează că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri
Având cuvântul pentru recurentul inculpat avocat Seitamet Anida, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecân admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a recurentului inculpat L. I. A... Susține că, în mod greșit prima instanță a respins cererea recurentului inculapt de liberare provizorie sub control judiciar pe considerentul că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportându-se strict la faptele inculaptului și fără a avea în vedere circumstanțele personale ale inculaptului .
În ceea ce privește faptele inculaptului, precizează că acestea au fost săvârșite în vara anului 2012, fiind consumate și epuizate în același moment, fără a exista o rezoluție infracțională continuă.
În aprecierea sa, lăsarea în libertate a recurentului inculpat L. I. A. nu prezintă pericol pentru ordinea publică, faptele fiind săcvârșite într-un „ moment de rătăcire“.
Consideră că instanța de fond a ținut seama cu preponderență de circumstanțele reale ale cauzei, în detrimentul circumstanțelor personale ale inculpatului, care are studii medii, se află află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut și regretat faptele comise. În opinia sa, aceste circumstante sunt în măsură să ofere suficiente granții în sensul respoectării obligațiilor impuse deinstanță în situația liberării provizorii sub control judiciar.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de recurentul inculpat L. I. A. și menținerea încheieriia atacte, ca fiind legală și temeinică.
Contrar celor afirmate de apărătorul recurentului inculapt, susține că, tocmai în considerareea faptului că avea o pregătire școlară ar fi fost de natură să-l determine să conțtinetizeze pericolul activității pe care a săvârșit-o și, în plus, nu s-a făcut dovada faptului că la acel moment se afla într-un moment de rătăcirre sau că era lipsit de dicernământ.
Fără a mai relua argumentația expusă la instanța de fond, pe care și-o însușește în integralitate, în concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat L. I. A. achiesează la concluziile apărătorului său și solicită să fie liberat provizoriu sub control judicar, caz în care va respecta toate obligațiile impuse de către organele judiciare.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință nr.15/14.05.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în baza art..1608a alin.6 Cod procedură penală a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul L. I. A..
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 13.05.2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ cererea formulată de inculpatul L. I. A. de liberare provizorie sub control judiciar.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin încheierea nr. 36/26.03.2013 a Tribunalului C., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul L. I. A. pe o perioadă de 29 de zile,cu începere de la data de 26.03.2013 și până la data de 23.04.2013,inclusiv.
Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită prin încheierea nr. 50 din 17.04.2013 a Tribunalului C. cu 30 de zile, de la 23.04.2013 până la 22.05.2013.
Se reține că din probele administrate în cauză au rezultat indicii temeinice că inculpatul L. I. în cursul anului 2012, a sprijinit un grup infracțional organizat, constituit de M. S., B. L. G., G. L. V. și G. C., să obțină beneficii materiale din săvârșirea infracțiunilor informatice și privind comerțul electronic;în cursul anului 2012 a înlesnit, prin deschiderea a două conturi, unul în lei și celălalt în valută, la UniCredit Ț. Bank S.A. și obținerea cardului nr._.2573, să se efectueze operațiuni financiare frauduloase, respectiv să se transfere, la data de 12.07.2012, fără acordul titularului legitim, S.C. GERMROM TRAGING IMPORT EXPORT SRL, prin aplicația Internet Banking, suma de 2.450 lei, din contul societății în contul lui, ulterior retrăgând de la casieria Sucursalei I.C.B. din Mun.C. suma transferată fraudulos.;la aceeași dată (12.07.2012)și în aceeași modalitate, a înlesnit efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, respectiv s-a încercat transferarea sumelor de 3.100 lei și 3.050 lei din contul . în același cont al acestuia, operațiuni nefinalizate, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 din Legea 39/2003 și complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.26 C.P. rap.la art.27 al.2 din Lg.365/2002.
În fapt se reține că,
Începând cu luna iunie 2012, mai multe bănci din România, respectiv UniCredit Ț. Bank S.A. București, Credit Europe Bank România S.A. București și Banca Transilvania S.A. Cluj N. au formulat plângeri penale, prin care au reclamat că începând cu data de 01 iunie 2012, au avut loc atacuri de tip phishing, ce au vizat clienții lor. Ulterior, datele confidențiale obținute de infractori au fost folosite pentru a accesa, fără drept, conturile deținute de clienții băncilor „atacate” și transferarea frauduloasă, prin aplicația de Online Banking, a unor sume mari de bani în conturile unor „săgeți”, care anterior își deschiseseră conturi la aceste unități bancare și solicitaseră emiterea de carduri atașate conturilor. După efectuarea acestor operațiuni frauduloase, infractorii au intrat în posesia sumelor de bani, în principal, prin retragerea lor de la ATM-uri, fie folosind cardurile „săgeților”, fie personal “săgețile” au ridicat pentru ei banii.
În cursul cercetărilor, unitățile bancare din România au pus la dispoziție mai multe probe, printre care și adresele IP de la care s-au desfășurat atacurile de phishing, precum și cele de unde s-au realizat operațiunile frauduloase de transfer.
Din analiza tuturor datelor și informațiilor puse la dispoziție de bănci, a rezultat că infractorii sunt specializați în comiterea de infracțiuni informatice. Astfel, aceștia nu au folosit propriile IP-uri, ci au utilizat IP-urile de la un număr extrem de mare de sisteme informatice accesate ilegal, atât din România cât și din străinătate (Statele Unite Ale Americii, Marea Britanie, Turcia, Cipru, Germania, Franța și altele), fără însă să existe nici o legătură între persoanele suspecte și utilizatorii legitimi ai sistemelor informatice unde au fost alocate adresele IP ori o implicare a acestora din urmă în activitatea infracțională cercetată.
Prin urmare, sistemele informatice unde au fost alocate adresele IP, de unde s-a desfășurat activitatea de phishing și s-au realizat operațiunile financiare frauduloase au fost accesate, fără drept, de la distanță, fiind folosite ca și PROXI-uri de autori, pentru a ascunde propriul IP și astfel să nu fie descoperiți și să se sustragă răspunderii penale.
Se reține a fi de notorietate, că una din măsurile de precauție, pe care persoanele ce comit infracțiuni în domeniul criminalității informatice o iau, pentru a nu fi descoperiți și pentru a nu fi trași la răspundere penală, este aceea de a accesa, fără drept, de la distanță alte sisteme informatice și a le folosi pentru a desfășura activitatea infracțională, precum și de a utiliza programe informatice care să le schimbe IP-ul și datele de identificare ale sistemelor informatice folosite în comiterea infracțiunilor ( deexemplu, schimbarea adreselor M.).
Din probele administrate în cauză ,a rezultat că inculpatul L. I. A. este implicat în activitatea infracțională reclamată de băncile din România. Astfel, cu puțin timp de desfășurarea atacurilor de phishing, acesta a deschis conturi în lei și valută la unitățile bancare vizate de aceste atacuri, a solicitat eliberarea unor carduri, aplicația online banking, ce permite efectuarea de transferuri dintr-un cont în alt cont, a retras de la casieria băncii sume de bani transferate fraudulos în conturile lui.
De asemenea, din adresa nr. CM/RT/461/27.02.2013 a ING Bank S.A. rezultă că la această unitate bancară a avut deschise conturi în lei și euro inculpatul L. I. A., precum și trei carduri. ( vol. 26).
Referitor la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului L. I. A., din probele administrate în cauză s-au reținut următoarele:
Unicredit Ț. Bank S.A. a formulat o plângere prin care a reclamat că pe data de 11.07.2012 a fost ținta unui atac de phishing. În aceeași zi, ., client al băncii, a sesizat telefonic unitatea bancară că din contul său a fost transferată fraudulos suma de 40.000 lei.
În urma verificărilor efectuate de către bancă s-a constatat că s-au mai efectuat plăți frauduloase din conturile . (40.000 lei) și . (10.000 lei).
Toate cele trei transferuri au fost realizate către contul deschis la aceeași unitate bancară de către numitul D. C. – inculpat în cauză-.
La data de 13.04.2012, D. C. a solicitat Unicredit Ț. Bank, Sucursala N. T. București ,deschiderea a două conturi curente, unul în lei și celălalt în euro, precum și furnizarea produsului online banking.
Întrucât transferurile au fost reclamate ca fiind frauduloase, acestea au fost șterse de către bancă, fără a se debita conturile plătitoare, iar contul inculpatului D. C. a fost blocat, împiedicându-se astfel cauzarea prejudiciului în valoare de 90.000 lei. În aceeași plângere se reclamă că și în data de 12.07.2012, banca a fost din nou ținta unui atac de tip phishing, în urma căruia a fost transferată fraudulos, suma de 2.450 lei, din contul . EXPORT SRL, în contul inculpatului L. I. A..
La aceeași dată, inculpatul L. I. A., a retras de la casieria Sucursalei Unicredit Ț. Bank situată în C., . suma de 2.450 lei, ce fusese transferată fraudulos din contul societății mai sus menționate, așa cum rezultă și din procesul verbal de vizionare al imaginilor întocmit de organele de poliție judiciară la data de 12.03.2013.
În aceeași zi, a mai fost accesat contul clientului ., de unde s-a încercat transferarea sumelor de 3.100 lei și 3.050 lei în contul inculpatului L. I. A..
Anterior acestor transferuri frauduloase, la data de 09.07.2012, inculpatul L. I. A. a solicitat Unicredit Ț. Bank – Sucursala Ovidius C. -deschiderea a două conturi curente în lei și euro, emiterea unui card de debit, produsul Online Banking și produsul Info SMS.
În urma punerii în aplicare a ordonanței nr. 202/D/P/2012 din data de 27.07.2012, confirmată prin încheierea nr. 277 din 31.07.2012 a Tribunalului C. și a autorizației nr. 283 din 25.07.2012 a Tribunalului C., s-a constatat că inculpații D. C. și L. I. A. sunt implicați în activitățile infracționale cercetate în cauză și cunosc modalitatea de comitere. Astfel, la data de 27.07.2012 au avut loc mai multe convorbiri telefonice între cei doi ,din care rezultă că inculpatul L. I. A., urmare atacului de phishing din luna iulie 2012 ce a vizat clienții UniCredit Ț. Bank S.A., a făcut demersuri pentru a verifica dacă i-au intrat în cont banii transferați fraudulos. Totodată, din aceste convorbiri reiese că inculpatul D. C. a primit de la inculpatul L. I. A. dispozitivul, denumit de cei doi “DIGIPASS”, dispozitiv care permite titularului unui cont bancare ce beneficiază de serviciul Internet Banking să își verifice operațiunile desfășurate pe contul lui, disponibilul existent în cont, etc. În cadrul acestor convorbiri, inculpatul D. C. îl îndrumă pe inculpatul L. I. A. să schimbe cartela telefonică ca nu cumva să fie ascultat, urmând să îi comunice el momentul când trebuie să facă acest lucru. Deasemenea, în cadrul convorbirilor purtate de cei doi la data de 29.07.2012, inculpatul D. C. îi spune inculpatului L. I. A. să meargă la bancă ca să închidă conturile, în caz de nevoie urmând să deschidă altul.
La luarea măsurii arestării preventive, și ulterior la prelungirea măsurii arestării preventive, au fost avute în vedere dispozițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. f Cod procedura penala, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există date concrete conform cărora lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care este evident, având în vedere natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat.
Prin prezenta cerere inculpatul L. I. A. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, susținând că are vocație în acest sens, fiind îndeplinită atât condiția pozitivă de la art.1602 alin.1 Cod procedură penală, cât și condiția negativă de la art.1602 alin.2 Cod procedură penală.
Potrivit art.136 alin.1 Cod procedură penală în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, una dintre acestea fiind măsura arestării preventive.
Dispozițiile art.136 alin.2 Cod procedură penală prevăd că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, art.1601 Cod procedură penală prevede că în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Dispozițiile art.1602 și urm. Cod procedură penală prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Îndeplinirea condiției pozitive prevăzute la art.1602 alin.1 Cod procedură penală și lipsa cazurilor prevăzute expres în art.1602 alin.2 Cod procedură penală nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a respinge cererea dacă persoana învinuitului sau inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, instanța are în vedere și decizia nr. 17/17.10.2011 a ÎCCJ, prin care s-a arătat că îndeplinirea condiției pozitive prevăzute la art.1602 alin.1 Cod procedură penală și lipsa cazurilor prevăzute expres în art.1602 alin.2 Cod procedură penală nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a respinge cererea dacă persoana învinuitului sau inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
Astfel cum s-a stabilit de către instanțele care au analizat propunerea de arestare preventivă a inculpatului, actele și lucrările dosarului evidențiază presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele de natură penală pentru care este cercetat.
In ceea ce privește gravitatea concretă a faptelor, instanța are în vedere natura faptelor de comiterea căreia este bănuit inculpat, reținându-se că inculpatul a acționat în mod repetat în cadrul unui grup infracțional organizat, în cadrul căruia s-au efectuat un număr foarte mare de operațiuni financiare frauduloase, de limitele ridicate ale pedepsei prevăzute de lege, de relațiile sociale importante lezate de inculpat prin faptele reținute în sarcina sa, privind siguranța operațiunilor financiare, a sistemul financiar-bancar, dar și prin raportare la rezonanța socială negativă a unor asemenea infracțiuni, faptele de comiterea cărora este bănuit inculpatul fiind de natură a diminua în mod serios încrederea publicului în operațiunile financiare.
Deși inculpatul prezintă circumstanțe personale favorabile, aceste circumstanțe nu înlătură acele elemente ce imprimă faptei un caracter deosebit de grav, lipsirea de libertate a inculpatului fiind prioritară în vederea protejării ordinii publice.
Împrejurarea că anterior nu a mai săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală nu prezintă prin ea însăși o garanție că lăsată în libertate, inculpatul nu va reitera un comportament infracțional cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că anterior arestării preventive a avut ocupație sau loc de muncă care să-i asigure minimele mijloace de subzistență, existând astfel riscul revenirii la comportamentul antisocial.
Prin urmare, analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că la acest moment procesual, când cauza se află în fază de urmărire penală, iar perioada arestului preventiv nu a depășit caracterul rezonabil, nu se justifică punerea în libertate a inculpatului, prin liberarea sa provizorie.
La acest moment procesual, măsurii arestării preventive nu i se poate substitui o măsură alternativa mai blândă, lipsa de oportunitate a liberării având la bază aprecierea instanței cu privire la menținerea pericolului concret pentru ordinea publică și necesitatea asigurării prezenței celui bănuit de comiterea infracțiunilor la dispoziția organului de urmărire penală.
În raport de cele expuse instanța consideră că nu sunt suficiente garanții că buna desfășurare a procesului penal ar putea avea loc cu inculpatul în stare de libertate.
Prin această soluție nu se încalcă nici prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare inculpatul, și nici dreptul acestuia la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil, întrucât ambele exigențe sunt compatibile cu orice măsură restrictivă sau privativă de libertate, pentru a se asigura buna desfășurare a cercetărilor”.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul L. I. A. criticând pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul greșitei respingeri a cererii de liberare provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune, întrucât sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acesteia.
Verificând încheierea recurată, în ansamblu și în raport de motivele de recurs invocate, curtea apreciază recursul ca fiind nefundat.
Astfel, din datele aflate la dosar, reținute de prima instanță în încheierea recurată, rezultă că nu sunt întrunitele cumulativ toate condițiile privind liberarea provizorie, admiterea cererii putând perturba buna desfășurare a procesului penal.
Ca atare, recursul de față va fi respins ca nefundat cu aplicarea corespunzătoare a disp. art.192 al.2 cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUNELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat L. I. A. – fiul lui I. și Ridica, născut la data de 18.01.1990, împotriva încheierii de ședință nr.15/14.05.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. F. M. C. E. A. I.
Grefier,
A. B.
Jud fond M.M.
Red dec jud M C. E.
2ex/17.05.2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 73/2013. Curtea... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
