Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 9/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 9/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 1104/118/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 9/P

Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. U.

Judecător - E. C. M.

Grefier - A. B.

Cu participarea Ministerului Public – prin procuror - C. T.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL C. și inculpații N. C., B. E. D. și J. V. - împotriva sentinței penale nr. 61 din data de 16.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ – trimiși în judecată pentru infracțiuni de corupție (Legea nr. 78/2000) alin 1 Cpen în ref la art. 7 al. 3 din Lg 78/2000, art. 12 lit b din Lg 78/2000, art. 246 Cpen, art. 264 Cpen, art. 242 al.1, 3 Cpen, art- 292 Cpen, art 248 Cpen art. 257 cp.

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 21.01.2013, 28.01.2013 și 30.01.2013, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA :

Asupra apelurilor penale de față.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. /16.02.2012 a Tribunalului C. s-a hotărât:

„În baza art. 334 Cod procedură penală:

Dispune schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpatului N. C. după cum urmează:

- din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal în referire la art. 7 alin 3 din Legea nr 78/2000 (referitoare la fapta din 24 04 2009) în infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal .

- din infracțiunile de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal (persoană vătămată C. T.), favorizarea infractorului, prev de art. 264 Cod penal (referitoare la fapta de furt calificat din noaptea de 21/22 07 2006), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal (persoană vătămată B. G.), favorizarea infractorului, prev de art. 264 Cod penal (referitoare la fapta de furt calificat din data de 18 09 2006) și sustragerea sau distrugerea de înscrisuri –prev de art. 242 alin 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în infracțiunea de reținere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prevăzută de art. 272 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (referitoare la înscrisurile privind faptele de furt calificat reclamate de persoanele vătămate C. T. și B. G.), și infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, referitoare la celelalte înscrisuri indicate în rechizitoriu .

În baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit d) Cod procedură penală:

Achită pe inculpatul N. C. (fiul lui G. și I., născut la 16 03 1976, CNP_, domiciliat în C., . 60B, .) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ,,folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului persoanelor neautorizate la aceste informații”, prevăzută de art. 12 lit b) din Legea nr 78/2000.

În baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit b) și d) Cod procedură penală:

Achită pe inculpatul N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prevăzută de art. 242 alin 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (referitoare la înscrisurile indicate în rechizitoriu, altele decât cele privind plângerile formulate de C. T. și B. G.).

În baza art. 25 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal:

Condamnă pe inculpatul N. C. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, la data de 24 04 2009.

În baza art. 257 alin 1 Cod penal raportat la art. 7 alin 3 din Legea nr 78/2000:

Condamnă pe inculpatul N. C. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență .

În baza art. 272 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal:

Condamnă pe inculpatul N. C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere sau distrugere de înscrisuri.

În baza art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin 2 Cod penal:

Condamnă pe inculpatul N. C. la pedeapsa de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații .

În baza art. 33 lit a) –art. 34 lit b) Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului N. C. și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare .

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a, lit b) și exercițiul dreptului de a exercita profesia de polițist, prev de art. 64 lit c), Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal scade din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului N. C., de la 25 iunie 2009 la 30 iunie 2009 și de la 31 iulie 2009 la 06 august 2009 inclusiv.

În baza art. 248 Cod penal raportat la art. 13²din Legea nr 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin 1 lit a) și alin 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul B. E. D. (fiul lui V. și A., născut la 13 09 1971, CNP_, domiciliat în com V., .) la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice .

În baza art. 81 -82 Cod penal:

Dispune pentru inculpat suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri .

În baza art. 359 Cod procedură penală:

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei .

În baza art. 6¹alin 1 din Legea nr 78/2000, condamnă pe inculpatul J. V. (fiul lui G. și M., născut la 22 02 1954, CNP_, domiciliat în mun C., . 47), la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență .

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal.

În baza art. 81 -82 Cod penal:

Dispune pentru inculpat suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri .

În baza art. 359 Cod procedură penală:

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei .

Ia act că persoanele vătămate C. T. și B. G. nu s-au constituit părți vătămate sau părți civile în cauză .

În baza art. 191 alin 2 Cod procedură penală:

Obligă pe inculpatul N. C. să plătească statului suma de 5400 lei, și pe inculpații B. E. D. și J. V. să plătească statului câte 1400 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare”.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr 570/P/2010 din 20 ianuarie 2011, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1.N. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de influență, prev. de disp. art. 257 alin. 1 C.pen., în ref. la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000 (fapta din 24.04.2009);

- trafic de influență, prev. de disp. art. 257 alin. 1 C.pen., în ref. la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000 (fapta din 16.06.2009);

- folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la accesul acestor informații, prev. de disp. art. 12 lit. b din Legea 78/2000 (fapta din 3.06.2009);

- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de disp. art. 246 Cod penal (persoană vătămată C. TAJEDIN);

- favorizarea infractorului, prev. de disp. art. 264 alin. 1 Cod penal (în referire la fapta de furt calificat din noaptea de 21/22.07.2006);

- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de disp. art. 246 Cod penal (persoană vătămată B. G.)

- favorizarea infractorului, prev. de disp. art. 264 alin. 1 Cod penal (în referire la fapta din noaptea de 18.09.2006);

- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de disp. art. 242 alin. 1 și 3 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. ;

- fals în declarații de avere, prev. de disp. și art. 292 C.pen.(fapta din 20.05.2009);

- toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

2. B. E. D., pentru săvârșirea infracțiunii de:

. abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de disp. art. 13 din Legea 78/2000, în ref. la art. 248 C.pen. (fapta din data de 16.06.2009);

3. J. V., pentru săvârșirea infracțiunii de:

- cumpărare de influență, prev. de disp. art. 6 ind 1 alin. 1 din Legea 78/2000 (fapta din data de 16.06.2009);

S-au reținut în sarcina inculpaților următoarele:

Fapta comisă de inculpatul N. C., agent principal siguranță publică și patrulare la Poliția Comunală M. K., care la data de 24.04.2009 și-a traficat influența pe lângă agenții de poliție rutieră Ț. RÂZVAN V., P. C. și P. D., din cadrul Serviciului Poliției Rutiere C., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu privire la supravegherea traficului rutier pe DN 2 A, în zona km 201, în scopul de a nu-1 sancționa contravențional cu amendă pe numitul G. M. G., persoană depistată în trafic conducând autoturismul marca Seat cu număr de înmatriculare 4199-FTC cu o viteză de 114 km/h, pe un segment de drum de pe DN 2 A, în zona km 201, unde exista restricția de viteză de 70 km/h, „pretinzând" că „G. ăla e băiatul meu" constituie infracțiunea de trafic de influență, prev. de disp. art. 257 alin. 1 C.pen., în ref. la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000.

Fapta comisă de inculpatul N. C., agent principal siguranță publică și patrulare la Poliția Comunală M. K., care la data de 16.06.2009 și-a traficat influența pe lângă agentul șef de poliție rutieră B. E. D., șef post la Postul de Poliție Comunal P., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu privire la supravegherea traficului rutier, în scopul de a nu-1 sancționa contravențional pe conducătorul auto I. V. și pe inculpatul J. V. - administrator la S.C. PRECONEL TRANS S.R.L. C., întrucât la data de 16.06.2009, I. V. a fost depistat în trafic de reprezentantul R.A.J.D.P. și agentul șef de poliție B. E. D., în timp ce conducea ansamblul auto cap tractor și semiremorcă având numerele de înmatriculate_ /_, fară plata de utilizare a drumului județean și fără efectuarea inspecției tehnice periodice la semiremorca cu nr. de înmatriculare_, ce expirase la data de 03.03.2009, „pretinzând" că inculpatul J. V. „e al meu, prieten mare, că îmi cară și mie", constituie infracțiunea de trafic de influență, prev. de disp. art. 257 alin. 1 C.pen., în ref. la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000.

Fapta comisă de inculpatul J. V., care la data de 16.06.2009 prin oferirea de servicii constând în prestarea unor activități de transport și alte servicii agentului de poliție, inculpat N. C. 1-a determinat pe acesta să-și trafice influența pe lângă agentul de poliție, inculpat BABALIC E. D. în scopul de a nu-1 sancționa contravențional pentru punerea în circulație pe drumurile publice a semiremorcii cu nr. de înmatriculare_, a cărei inspecție tehnică periodică expirase la data de 3.03.2009, constituie infracțiunea de cumpărare de influență, prev. de disp. art. 6 ind 1 alin. 1 din Legea 78/2000.

Fapta comisă de inculpatul B. E. D., care la data de 16.06.2009 și-a încălcat atribuțiile de serviciu, neluând măsuri legale cu privire la circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, cu valabilitatea inspecției tehnice expirate (în speță inspecția tehnică pentru semiremorca cu nr. de înmatriculare_ expirând la data de 03.03.2009), obținând pentru sine promisiunea făcută de inculpatul N. C., iar pentru J. V. un avantaj patrimonial, în sensul nesancționării cu amenda prevăzută în Clasa a 4-a de sancțiuni, potrivit art. 102 din OUG nr. 195/2002 și respectiv reținerea certificatului de înmatriculare în cazul când vehiculul nu are efectuată inspecția tehnică periodică valabilă, potrivit art. 112 alin. 1 lit. a din același act normativ, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 278 Cp.

Fapta săvârșită de inculpatul N. C. care la data de 03 iunie 2009 a dezvăluit informații ce nu sunt destinate publicității, pe care le-a transmis telefonic martorului B. I., cu privire la dispozitivul de control al Poliției Rutiere pe raza Orașului O., pentru data de 04 iunie 2009, constituie infracțiunea de „folosirea în orice mod direct sau indirect de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului persoanelor neautorizate la aceste informații", prev. de disp. art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000.

Fapta săvârșită de inculpatul N. C. care în declarația de avere datată 20.05.2009, cu știință a omis declararea bunurilor imobile, respectiv a celor 2 terenuri, în suprafață de 3 ha și respectiv 1 ha teren agricol, dobândite la data de 24.01.2008 și înstrăinate în ultimele 12 luni, respectiv la data de 10.06.2008, constituie infracțiunea de fals în declarația de avere, prev. de art. 292 Cod penal, întrucât această declarație constituie act public și titularul răspunde potrivit legii penale pentru inexactitatea sau caracterul incomplet al datelor menționate.

Fapta săvârșită de inculpatul N. C., agent principal Siguranță Publică în cadrul Poliției Comunale M. K., care în perioada 2006-2009, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu cu știință nu a înregistrat în Registrul de evidență a lucrărilor penale, plângerea penală formulată de persoana vătămată C. TAJEDIN, sub aspectul comiterii infracțiunilor de furt și distrugere cu consecința unui prejudiciu în valoare de 100 lei, cauzând o vătămare intereselor legale ale acesteia, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de disp. art. 246 Cod penal.

Fapta săvârșită de inculpatul N. C., agent principal Siguranță Publică în cadrul Poliției Comunale M. K., care în perioada 2006-2009, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu cu știință nu a efectuat acte de cercetare penală pentru tragerea la răspundere penală a autorului faptelor de furt și distrugere, reclamate de C. TAJEDIN, asigurându-i astfel acestuia produsul infracțiunii, respectiv bunurile sustrase, constituie infracțiunea de favorizarea infractorului, prev. de disp. art. 264 alin. 1 C.pen.

Fapta săvârșită de inculpatul N. C., agent principal Siguranță Publică în cadrul Poliției Comunale M. K., care în perioada 18.09.2006-2009, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu cu știință nu a înregistrat în Registrul de evidență a lucrărilor penale plângerea penală formulată de persoana vătămată B. G., sub aspectul comiterii infracțiunii de furt a unui scuter marca Gilera, în valoare de 600 euro, cauzând o vătămare intereselor legale ale acesteia, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de disp. art. 246 Cod penal.

Fapta săvârșită de inculpatul N. C., agent principal Siguranță Publică în cadrul Poliției Comunale M. K., care în perioada 2006-2009, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu cu știință nu a efectuat acte de cercetare penală pentru tragerea la răspundere penală a autorului faptei de furt, reclamate de B. G., asigurându-i acestuia produsul infracțiunii, respectiv scuterul, constituie infracțiunea de favorizarea infractorului, prev. de disp. art. 264 alin. 1 C.pen.

Fapta comisă de inculpatul N. C. care în perioada în perioada 2006 - 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat a sustras de la Postul Comunal de Poliție M. K., documente și înscrisuri păstrate și deținute în cadrul Postului, în timp ce acesta se afla în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, constituie infracțiunea continuată de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de art. 242 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Din probele dosarului tribunalul reține în fapt următoarele :

În anul 2009, inculpatul N. C. și-a desfășurat activitatea de lucrător de poliție la Poliția Comunală M. K. -Siguranță Publică și Patrulare având gradul profesional de agent principal de poliție, potrivit fișei postului .Despre atribuțiile din fișa postului inculpatul N. C. a luat la cunoștință la data de 30.01.2009 cu prilejul semnării acesteia.

Inculpatul B. E. D. este lucrător de poliție având gradul profesional de agent șef de poliție.

Din luna iunie 2006 inculpatul este șeful Postului de Poliție P., județul C..

Atribuțiile sale de serviciu au fost stabilite prin fișa postului, clasificată „Secret de serviciu" luând la cunoștință despre acestea prin semnarea fișei la data de 4.02.2009.

Inculpatul J. V. este asociat și administrator la S.C. PRECONEL TRANS S.R.L., cu sediul social în C., .. 47, ce are ca obiect principal de activitate transporturi rutiere de mărfuri, Cod CAEN4941.

Potrivit adresei nr._/CT/DT din 12.12.2010 a I.P.J. Constanta, (fila 118 -Vol.III) inculpații N. C. și B. E. D. mai aveau ca atribuții specifice de serviciu date de exercitarea calității de «polițist rutier» următoarele atribuții relevante în stabilirea răspunderii lor penale:

- supravegherea și dirijarea traficului rutier, informarea și îndrumarea participanților la trafic, controlul autovehiculelor în funcție de abaterile constatate și identificarea conducătorilor auto și pasagerilor;

- aplică sancțiuni contravenționale și pe cele complementare participanților la traficul rutier care au încălcat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice precum și la alte acte normative aflate în competența polițiștilor;

- constată infracțiuni la regimul circulației rutiere, precum și orice alte fapte penale de competența materială a organelor de poliție.

1.La data de 24.04.2009 numitul G. M. G. a fost depistat în trafic conducând autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare 4199-FTC, cu o viteză de 114 km/oră, pe un segment de drum de pe DN2A, în zona km. 201, unde exista restricția de viteză de 70 km/oră.

Din registrul de abateri radar înregistrat sub nr. RUN52/24.03.2009 ce cuprinde evidența constatărilor privind depășirea vitezei legale și a altor fapte contravenționale constatate cu dispozitivul de supraveghere a traficului și măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor instalat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare/înregistrare_, rezultă că în ziua de 24.04.2009, au fost repartizați să efectueze acte de supraveghere a traficului rutier pe DN 2 A, în zona km 201, agenții de poliție rutieră Ț. R. V. și P. D., lucrători folosiți la oprire, și agentul P. V. C., pe autoturismul cu aparatul radar, după cum rezultă din actele transmise de I.P.J. C., Serviciul Rutier (file 2-8, Vol.II) precum și din declarațiile agenților de poliție (file 30-33, Vol.II).

Pentru contravenția comisă de G. M. G. la data de 24.04.2009, agentul de poliție rutieră P. D., care făcea parte din aceeași echipă de supraveghere a traficului rutier pe DN2A în zona km. 201 împreună cu agenții de poliție P. V. C. - operator radar și Ț. R. V., 1-a sancționat pe acesta - potrivit procesului verbal de sancționare contravențională . nr._ încheiat la data de 24.04.2009 ora 12:10, (fila 7, Vol.II) - cu sancțiunea „avertisment" și sancțiunea complementară de 6 puncte de penalizare.

Art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002,pentru abaterea comisă de contravenientul G. M. G., de depășirea vitezei cu până la 50 km/oră în zona de restricție prevede sancțiunea contravențională a amenzii ce se încadrează în Clasa IV de sancțiuni, respectiv între 9-20 puncte amendă.

Cu privire la această faptă, agentul de poliție P. D. a aplicat contravenientului sancțiunea avertismentului, conform disp. art. 95 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

În ziua respectivă era pusă în aplicare autorizația de interceptare nr. 88 din 8.04.2009 emisă de Tribunalul C. în baza încheierii nr. 118 din 6.04.2009, pronunțată în dosarul penal nr._, pentru postul telefonic_, utilizat de agentul de poliție Ț. R. V. .

Din listingul telefonic transmis de societatea de telefonie Vodafone România (file 135,Vol.III), ca urmare a autorizării transmiterii de date în conformitate cu Legea 298/2008 de furnizorii de servicii de comunicații electronice potrivit cererilor formulate de P. de pe lângă Tribunalul C., la data de 21.07.2009, (file. 142-146, Vol.III), și autorizațiilor nr. 36, 37, 38 din 22.07.2009 emise de Tribunalul C. în dosarul nr._ (file 126-133, Vol.III), precum și a datelor pentru numărul de telefon_ utilizat de agentul de poliție N. C., rezultă, fără dubiu, că acesta 1-a apelat la data de 24.04.2009, ora 12:12:43 pe agentul de poliție Ț. R. V..

Din interceptarea și înregistrarea convorbirii telefonice purtate între cei doi, tribunalul reține că Ț. R. a fost apelat de inculpatul N. C., care inițial s-a prezentat și a indicat că activează la Postul de Poliție M. K., de unde rezultă că nu se afla în relații apropiate și permanente cu agentul de poliție Ț. R., pentru că, dacă ar fi fost așa, pe de o parte cei doi s-ar fi adresat reciproc folosindu-și prenumele, iar pe de altă parte Ț. l-ar fi recunoscut pe N. la telefon fără să mai fie nevoie ca acesta să se prezinte.

În continuare, inculpatul N. C. l-a abordat neprotocolar pe agentul Ț. (cu apelativul ,,domn director”) apoi i-a indicat numele contravenientului G., susținând că ,,G. ăla e băiatul meu”, în sensul că G. este o cunoștință apropiată, un protejat al inculpatului N. .

Tribunalul reține că, în contextul dat –la acel moment G. era oprit în trafic de către echipajul din care făcea parte și Ț. R., încălcase în mod evident o normă rutieră pentru care legea prevede aplicarea de sancțiuni –singurul scop pentru care inculpatul N. C. putea da telefon agentului de poliție rutieră, prezentându-se că este polițist și să susțină că contravenientul este un apropiat al său, era acela de a determina agenții de poliție constatatori să nu aplice o sancțiune, sau cel puțin să nu aplice o sancțiune bănească ,,protejatului” său .

Acest scop a fost înțeles imediat de agentul Ț., pentru că i-a replicat ,,Păi suntem cu R.-ul”, sensul replicii fiind acela că nu poate omite sancționarea lui G. (solicitare subînțeleasă în cele spuse de N.) pentru că acesta a fost înregistrat cu aparatul R., știut fiind că operatorul (în speță agentul P. V. C.), aflat într-un alt loc decât ceilalți doi polițiști, transcrie în registrul de evidență toate constatările privind depășirea vitezei legale, registru care trebuie să corespundă cu caseta video înregistrată (existența casetei video rezultă din procesul verbal de contravenție încheiat lui G. M. G.). Totodată, numărul de constatări privind depășirea vitezei trebuie să corespundă cu numărul măsurilor legale luate de agenții desemnați la oprire (Ț. și P.). Se constată, în acest sens, din examinarea registrului de evidență a constatărilor privind depășirea vitezei legale, că în acesta se înscrie inclusiv . nr procesului verbal de contravenție, precum și sancțiunea complementară aplicată, date pe care operatorul radar le preia de la ceilalți doi agenți .

Tocmai de aceea, în continuarea convorbirii, Ț. R. l-a îndrumat pe N. să vorbească cu P. C. (adică cu agentul operator R.), în ideea că se putea evita încheierea procesului verbal de contravenție numai dacă P. C. omitea înscrierea în registrul de evidență a depășirii vitezei constatate pentru contravenientul G. M. G. .

Din listingul telefonic transmis de societatea de telefonie Vodafone România (file 135,Vol.III), rezultă că inculpatul N. C. a apelat la ora 12,15 (deci la 3 minute de la discuția cu Ț.) numărul de telefon mobil_, purtând o discuție de 30 de secunde . Nu rezultă în mod cert că această convorbire a fost purtată cu agentul P. C., însă aspectul nu prezintă importanță în stabilirea situației de fapt .

În ce privește lămurirea relațiilor dintre inculpatul N. C. și numitul G. M. G., tribunalul reține următoarele:

Din declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul G. M. G., rezultă că în primăvara și vara anului 2009 acesta s-a antrenat în arte marțiale la aceeași sală unde se antrena și polițistul E. M. (rezultând că cei doi s-au cunoscut direct).

Din listingul telefonic al apelurilor efectuate de inculpatul N. C. rezultă că în data de 03.06.2009, acesta a apelat la ora 10:22:15 și ulterior la ora 10:39:42, numărul de telefon_, despre care martorul G. M. G. a arătat că este numărul de telefon pe care el îl utilizează de 7 ani. În preambulul primei discuții telefonice, N. C. s-a recomandat ca fiind ,,C., colegul lui M.”, de unde rezultă că cei doi nu se cunoșteau îndeajuns de bine, dar mai rezultă și faptul că interlocutorul lui N. C. era într-adevăr G. M. G., atât pentru faptul că postul telefonic de la care a vorbit îi aparținea (neexistând nici o informație sau motiv pentru a se presupune că acesta își împrumutase telefonul în acea zi) cât și pentru faptul că N. s-a identificat prin două elemente: că este ,,coleg” cu M. –și se dovedește că atât N. cât și numitul E. M. sunt polițiști, deci ,,colegi”- și că G. îl cunoaște pe ,,M.” –și s-a dovedit că aceștia erau în momentul respectiv colegi de antrenament la o sală de sport .

Nu mai puțin, interlocutorul lui N. conducea în momentul respectiv un autoturism Seat L. negru, pe care dorea să-l înmatriculeze, ori, rezultă că la 24 04 2009 G. M. G. conducea un Seat cu nr de înmatriculare străin (4199FTC), care deci urma a fi înmatriculat –și care a și fost înmatriculat, conform declarației martorului G. .

Față de aceste aspecte, tribunalul reține că la data de 24 04 2009 inculpatul N. C. a fost solicitat de o persoană să intervină pentru ca G. G. să nu fie sancționat –fie direct de G., dacă aceștia se cunoșteau deja prin intermediul lui E. M., fie de o altă persoană pe care a sunat-o G. și care, la rândul ei, îl cunoștea pe N. . Nu poate fi explicat logic în altă modalitate faptul că, tocmai în momentul în care G. G. a fost oprit în trafic spre a fi sancționat, N. C. a sunat de la Valu lui T., unde se afla în acel moment, și a pronunțat numele ,,G.”, sugerând apoi ca acestuia să-i fie aplicat un tratament preferențial în aplicarea sancțiunii contravenționale.

Cu privire la această faptă, inculpatul N. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal în referire la art. 7 alin 3 din Legea nr 78/2000.

Infracțiunea de trafic de influență constă în fapta de primire ori pretindere de bani ori alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de o persoană care are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu .

În speță, pentru a săvârși această infracțiune, inculpatul N. C. trebuia fie să primească, fie să pretindă bani sau alte foloase, ori să accepte promisiuni, daruri, toate acestea de la G. G. sau de la un intermediar al acestuia, în scopul de a-i determina pe agenții de poliție Ț. și P. să nu încheie un proces verbal de contravenție sau să nu aplice o sancțiune contravențională pecuniară acestuia .

În acest context, tribunalul reține că textul de lege nu poate fi interpretat în sensul că ,,banii sau foloasele” ce urmau a fi obținute în vederea exercitării traficului de influență, ar putea fi obținute chiar de către cumpărătorul de influență, respectiv că aceste foloase ar putea consta în neplata unei amenzi contravenționale de către G. G. .

În primul rand, G. G., în calitate de cumpărător de influență, nu putea promite bani, foloase sau daruri în folosul său însuși, pentru a-l determina pe N. să realizeze un trafic de influență .

În al doilea rând, infracțiunea trebuie să conducă la mărirea patrimoniului unei persoane –fie real, fie ipotetic prin promisiuni –și nu la evitarea micșorării unui patrimoniu (cum ar fi aceea a evitării unei plăți pentru o sancțiune contravențională).

Tribunalul reține din materialul probator că nu există nici un mijloc de probă care să confirme că inculpatul N. C. a primit, a pretins, a acceptat bani, promisiuni daruri sau alte foloase pentru a interveni în favoarea lui G. G. . În același timp, există posibilitatea reală ca inculpatul să fi făcut intervenția respectivă din pură curtoazie, doar ca urmare a unor relații apropiate cu o altă persoană, fără acceptarea sau urmărirea unor beneficii . În consecință, având în vedere și principiul ,,in dubio pro reo”, precum și faptul că infracțiunea trebuie să fie dovedită prin probe și nu prin prezumții, tribunalul reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

În schimb, tribunalul reține că inculpatul N. C., cu intenție, a determinat pe agentul de poliție P. D. să aplice sancțiunea avertisment în locul unei amenzi contravenționale constând într-un număr de puncte de amendă, contravenientului G. G. . Determinarea s-a realizat în mod indirect, prin intermediul agentului Ț. R., care, fiind împreună cu P. D., și în condițiile în care acesta redacta procesul verbal de contravenție, i-a putut comunica faptul că un ,,coleg” polițist, în speță N. C., a intervenit în favoarea contravenientului.

Având în vedere natura relațiilor de serviciu dintre agenții constatatori și inculpat, care determină o atitudine de condescendență și compromis în cazul unor astfel de intervenții, precum și împrejurarea că legea oferă posibilitatea unei aprecieri asupra naturii și cuantumului sancțiunii aplicabile fără riscul evident de a fi acuzat de favorizarea unor contravenienți, agentul de poliție P. D. a aplicat sancțiunea contravențională ,,avertisment”, deși datele reale ale evenimentului nu-i justificau o astfel de apreciere.

Astfel, în declarațiile sale, agentul de poliție P. D. susține că s-a orientat în aplicarea sancțiunii ca urmare a atitudinii sincere a contravenientului, dar omite să indice faptul că contravenientul, în acele momente, a dat telefon unei persoane pentru a interveni în favoarea sa, atitudine care, departe de a fi una corectă, nu putea atrage decât o sancțiune care să-l inhibe pe G. G., pe viitor, să mai procedeze în acest mod ilegal (încercând un trafic de influență în sens larg). Faptul că G. a dat telefon în prezența polițiștilor este un lucru cert, întrucât nu poate fi explicat în alt mod faptul că N. C. a aflat în aceleași momente că G. a fost oprit în trafic . De asemenea, autoturismul său a fost depistat de aparatul R. la ora 12,04, și ținând cont de faptul că s-a mai deplasat cca 1 km, ținând cont de timpul scurs cu ocazia opririi autoturismului, discuției inițiale cu agenții de poliție și verificarea actelor, este evident că acesta nu putea apela pe N. sau pe un alt cunoscut decât în prezența agenților de poliție, din moment ce deja la ora 12,12 N. îl apela telefonic pe Ț. R. .

Pe de altă parte, viteza cu care a fost depistat contravenientul a fost una mare, aproape de depășirea limitei maxime de la care se procedează direct la reținerea permisului de conducere, doar 6 km/oră despărțindu-l pe G. G. de o astfel de măsură ce corespunde unui grad maxim de pericol pentru siguranța circulației (din perspectiva vitezei de deplasare). Se și observă că agenții au ridicat în ziua respectivă două permise de conducere pentru conducere cu viteză peste limita admisă, dintre care unul anterior opririi contravenientului G., prin urmare făcând aprecieri corecte asupra gradului de pericol rutier.

Nu mai puțin, antecedentele în materie de contravenții rutiere ale martorului G. G. nu justificau nici pe departe aplicarea sancțiunii ,,avertisment” ; astfel, acesta fusese sancționat anterior de 5 ori, din care de 4 ori pentru depășire viteză, într-una din situații provocând chiar și un accident soldat cu pagube materiale. Situația acestor sancțiuni este stocată electronic, astfel cum rezultă din actele în acest sens aflate la dosar, și erau accesibile agenților de poliție constatatori, astfel cum rezultă din declarația martorului P. C..

Față de această situație de fapt, coroborată cu intervenția necontestabilă a inculpatului N. C., tribunalul reține că agentul constatator P. D. a fost influențat în decizia sa, aplicând o sancțiune nejustificat de blândă, în locul unei amenzi disuasive care să-și îndeplinească rolul pentru care a fost instituită .

Procedând astfel, s-a creat în mod real o tulburare însemnată bunei activități (,,bunului mers”) a Serviciului Poliției Rutiere, aceasta constând, pe de o parte, în crearea condițiilor ca sancțiunile contravenționale să fie aplicate în funcție de interese personale și nu de o evaluare obiectivă și imparțială, și pe de altă parte, în crearea unui pericol pentru siguranța circulației rutiere, din moment ce conducătorii auto –și în speță chiar contravenientul G. G. –percep faptul că pot încălca normele rutiere fără teama de a fi sancționați, cu singura ,,grijă” de a avea un telefon mobil disponibil și de a cunoaște o persoană ce poate interveni în favoarea lor. Or, siguranța circulației rutiere este indisolubil legată de bunul mers al activității Serviciului Poliției Rutiere, câtă vreme aceasta este atribuția de serviciu esențială a acestui organ de poliție, și câtă vreme crearea condițiilor de accidente, precum și a accidentelor în sine ca urmare a vitezei excesive, se repercutează negativ și însemnat (important) în bunul mers al activității organului de poliție .

Apărarea inculpatului, în sensul că nu poate exista instigare la abuz în serviciu câtă vreme nu a fost cercetat, tras la răspundere etc funcționarul ce a săvârșit abuzul în serviciu, este nefondată, întrucât prezenta instanță nu este ținută în stabilirea situației de fapt de activitatea parchetului sau a altor organe referitoare la cercetarea autorului abuzului în serviciu.

Totodată, aplicarea unei sancțiuni prevăzute de lege (avertismentul) nu înlătură posibilitatea abuzului în serviciu, câtă vreme funcționarul respectiv a aplicat acea sancțiune conștient fiind că în situația dată se impunea aplicarea unei alte sancțiuni, în egală măsură prevăzută de lege.

În speță nu există îndoială –în sensul principiului ,,in dubio pro reo” –că agentul P. D. a fost determinat să ia decizia avertismentului de către N. C., fapta rezultând nu numai din probele analizate anterior, ci și din contextul general al faptelor ce rezultă din dosar, și care vor fi analizate în continuare, acest context dovedind în mod clar că există o practică a influențării reciproce a agenților de poliție, și a acceptării influenței din partea colegilor și chiar din partea unor persoane particulare, în scopul evitării aplicării unor sancțiuni în limite oportune în raport cu situația de fapt concretă. Această acceptare automată a influenței (în cazul de față în sens de instigare, și nu în sens de trafic de influență) este dovedită odată în plus prin conținutul convorbirii telefonice dintre N. C. și Ț. R. . Astfel, a fost suficient ca N. să-și decline funcția –fără a fi avut relații apropiate cu Ț., sau relații de serviciu de tip șef-subaltern –pentru ca acesta să accepte imediat, în principiu, solicitarea de neaplicare a sancțiunii, atât prin faptul că nu a protestat și nu i-a pus în vedere în nici un mod inculpatului că demersul său este neavenit și ineficient, cât și prin faptul că s-a oferit spontan să-i dea o idee bună, și anume de a interveni la operatorul R. .

Tribunalul va reține ca nefondată și apărarea inculpatului N. C. potrivit căreia nu putea influența decizia agentului constatator câtă vreme procesul verbal de contravenție a fost încheiat mai înainte de a-l apela el telefonic pe Ț. R. .

Astfel, între cele două momente există o diferență scriptică de 2 minute (ora 12,10 față de 12,12), diferență nerelevantă din mai multe puncte de vedere:

- fie nu a existat o corelare perfectă între ora arătată de ceasul agentului P. D. și ora sistemului de înregistrare a convorbirii interceptate ;

- fie agentul P. D. a menționat oarecum generic ora încheierii procesului verbal, precizia acestei consemnări nefiind un element esențial al procesului verbal de contravenție ;

- fie agentul P. D. a început într-adevăr redactarea procesului verbal la ora 12,10, înscriind ora, însă această redactare s-a prelungit timp de două minute și jumătate, timp în care a intervenit telefonul lui N.;

- fie procesul verbal a fost completat la ora 12,10 cu excepția sancțiunii aplicate, a cărei înscriere a fost amânată câteva minute, ca urmare a activității manifeste a contravenientului de a suna o persoană influentă pentru polițiști ;

- fie agentul P. a înscris în mod deliberat o oră anterioară celei convorbirii telefonice, tocmai pentru a putea justifica că nu a fost influențat în aplicarea sancțiunii de acel telefon .

Față de aceste posibilități multiple de explicare a neconcordanței între ora redactării procesului verbal și ora convorbirii telefonice, probele directe care demonstrează implicarea inculpatului în săvârșirea faptei nu pot fi înlăturate.

În ce privește apărarea inculpatului din cursul judecății, potrivit căreia nu a purtat convorbirea telefonică respectivă, ci este posibil ca un coleg de la postul de poliție să-i fi folosit telefonul în timp ce acesta era la încărcat sau în altă împrejurare similară, aceasta este nefondată deoarece rezultă din dosar că în momentul celor două convorbiri efectuate de la telefonul inculpatului, acesta a fost localizat în Valu lui T., și nu în M. K., unde este locul de muncă al acestuia (postul de poliție). Or, rezultă din alte convorbiri telefonice interceptate ale inculpatului că acesta își construiește o casă în Valu lui T., dovedindu-se astfel, în plus față de celelalte probe și de neverosimilitatea explicației date, că inculpatul este cel care a vorbit la telefon, cum de altfel a vorbit și ulterior cu G. G. .

În ce privește apărarea inculpatului, în sensul că mijloacele de probă constând în listingurile telefonice și informațiile obținute în baza Legii nr 298/2008 au fost administrate nelegal (și deci ar trebui înlăturate din materialul probator), deoarece prevederile acestei legi au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1258/2009 a Curții Constituționale, aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

- listingurile telefonice au fost solicitate și administrate anterior declarării ca fiind neconstituțională a Legii nr 298/2008, în timpul cât aceasta era în vigoare, în condițiile în care, potrivit art. 31 alin 3 din Legea nr 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, ,,dispozițiile din legile în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei CC în Monitorul Oficial”. Această dispoziție indică nu numai faptul că deciziile Curții Constituționale au putere doar pentru viitor, și nu retroactivează, ci indică și faptul că, chiar și în prezența unei decizii de neconstituționalitate, pe tot timpul de la pronunțarea deciziei și până la publicarea ei în MO, precum și 45 de zile după aceea, legea declarată neconstituțională este recunoscută ca fiind în vigoare și producând efectele juridice specifice. Prin urmare, nu se poate pune problema anulării retroactive a tuturor actelor juridice încheiate în temeiul acelei legi, pe considerentul că la un moment dat aceasta a fost declarată neconstituțională, întrucât o astfel de interpretare ar lipsi de conținut principiul securității raporturilor juridice, din moment ce orice astfel de raport juridic ar putea fi repus în discuție.

- decizia nr 1258/2009 a Curții Constituționale a expus în considerentele sale că neconstituționalitatea privește modul de redactare al legii în ansamblu, în raport de obligația necenzurată a furnizorilor de servicii de a stoca, pe o perioadă de 6 luni, informațiile referitoare la traficul comunicațiilor tuturor clienților, într-o manieră neclară, imprevizibilă și echivocă.

Totodată, Curtea Constituțională a menționat expres că ,,Nu utilizarea justificată, în condițiile reglementate de Legea nr 298/2008, este cea care, în sine, prejudiciază într-un mod neacceptabil exercitarea dreptului la viață intimă sau libertatea de exprimare, ci obligația legală cu caracter general aplicabilă, de stocare a datelor. Această operațiune privește în egală măsură pe toți destinatarii legii, indiferent dacă au săvârșit sau nu fapte penale sau dacă sunt sau nu subiecții unor anchete penale, ceea ce este de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție…” .

Ori, astfel fiind, tribunalul reține că, chiar și în condițiile în care este de acceptat că legea era în fapt neconstituțională încă înainte de publicarea deciziei de neconstituționalitate, această neconstituționalitate nu se răsfrânge asupra actelor de probațiune efectuate în prezentul dosar, care au fost perfect justificate de săvârșirea unor fapte penale, de faptul că inculpatul a fost subiectul anchetei penale, și care au fost derulate în condițiile legii.

În drept, fapta comisă de inculpatul N. C., agent principal siguranță publică și patrulare la Poliția Comunală M. K., care la data de 24.04.2009 l-a instigat pe agentul de poliție P. D., prin intermediul agentului de poliție Ț. R., ambii din cadrul Serviciului Poliției Rutiere C., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu privire la supravegherea traficului rutier pe DN 2 A, în zona km 201, în scopul de a nu-1 sancționa contravențional cu amendă pe numitul G. M. G., persoană depistată în trafic conducând autoturismul marca Seat cu număr de înmatriculare 4199-FTC cu o viteză de 114 km/h, pe un segment de drum de pe DN 2 A, în zona km 201, unde exista restricția de viteză de 70 km/h, „pretinzând" că „G. ăla e băiatul meu" constituie infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice.

Pentru considerentele expuse, tribunalul va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din 24 04 2009 reținută în sarcina inculpatului N. C., din infracțiunea de trafic de influență în infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal, text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat.

2. Inspectoratul Județean de Poliție C., Serviciul Poliției Rutiere și Consiliul Județean C., Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C., au elaborat programul comun de măsuri pentru îndeplinirea activităților de control, de instituire a restricțiilor de circulație și de asigurare a stării de viabilitate pe drumurile județene din județul C., prevăzând la punctul 3, verificarea cu prilejul controalelor în trafic a autovehiculelor pentru transport marfa, transport persoane, sub aspectul achitării taxei de utilizare a drumurilor județene, a achitării autorizației speciale de transport precum și a respectării masei totale maxime admise pe drumurile publice, sens în care S.R.P. C. și S.P.O.P. C. se obliga să asigure 5 echipaje de poliție (3 echipaje de la S.P.R. C. și 2 din cadrul S.P.O. C.) conform graficului de control trafic prevăzut în anexa 1 la program,( fila 124, Voi.III.)

În conformitate cu atribuțiile specifice date de exercitarea calității de polițist rutier, inculpatul B. E. D. avea obligația de a supraveghea și dirija traficul rutier, de a informa și îndruma participanții la trafic, de a controla autovehiculele în funcție de abaterile constatate și de a identifica conducătorii auto și pasagerii, potrivit adresei nr._/CT/DT din 12.12.2010 a I.P.J. C., fila 118, Vol.III.

Prin aceeași adresă s-a precizat că modalitatea de exercitare a atribuțiilor de serviciu din partea agenților de poliție era de oprire a vehiculelor care făceau obiectul interesului legitim al celorlalți parteneri de acțiune în speță reprezentanții R.A.J.D.P. C., aceștia executând singuri activitatea de control și de luare a măsurilor de sancționare, independent de activitatea polițiștilor.

În acest context, agenții de poliție aplicau sancțiuni contravenționale și pe cele complementare participanților la traficul rutier care au încălcat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice precum și prevederile altor acte normative de competența acestora.

De asemenea, agenții de poliție aveau stabilită obligația de a constata infracțiuni la regimul circulației rutiere precum și orice alte fapte penale de competența materială a organelor de poliție.

în ziua de 16.06.2009, agentul de poliție, inculpat B. E. D. împreună cu martorul B. G., reprezentantul R.A.J.D.P. C. au acționat în conformitate cu programul comun menționat mai sus și cu Hotărârea nr. 223/2008 a Consiliului Județean C. cu privire la verificarea achitării taxei de utilizare a drumurilor județene pe segmentul de drum județean 226 B, km 8, P., între DN2A - P., unde inculpatul B. E. D. a oprit în trafic ansamblul auto cap tractor și semiremorcă având numerele de înmatriculate_ /_ ce era condus de martorul I. V., după cum rezultă din declarația acestuia de la filele 51-56, Vol. III.

La solicitarea inculpatului B. E. D., martorul I. V. a prezentat actele ansamblului auto și cele însoțitoare ale transportului .

Potrivit declarațiilor martorului, date în cursul urmăririi penale în prezența soției sale I. M. și respectiv în prezența avocatului ales al inculpatului B. E. D., acesta i-a înmânat polițistului cărțile de identitate și certificatele de înmatriculare ale capului tractor și semiremorcii, precum și factura mărfii transportate (piatră). Martorul a precizat că nu avea asupra sa vigneta și nici asigurările celor două vehicule .

Inculpatul B. E. D. a înmânat actele lucrătorului de la Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C., martorul B. G., acesta încheind procesul verbal de contravenție nr_ din 16 06 2009 ora 16,00, prin care a sancționat contravențional . cu amendă de 1500 lei întrucât autotractorul și semiremorca aparținând acesteia au circulat la data respectivă, conduse de șoferul I. V., fără a poseda dovada plății taxei de utilizare a drumului județean .

Procesul verbal a fost semnat, la rubrica ,,martor” și de inculpatul B. E. D., aspect ce demonstrează că acesta era prezent la momentul finalizării procesului verbal . De altfel, inculpatul confirmă în declarația dată în cursul judecății că a semnat procesul verbal și era prezent când I. V. a plecat de acolo .

În continuare, martorul declară că inculpatul B. i-a reținut ambele certificate de înmatriculare ale vehiculelor, pentru motivul că martorul nu deținea asigurările RCA ale acestora, iar inspecția tehnică a semiremorcii era expirată . Cu privire la acest aspect, martorul indică în declarații două variante ale reținerii certificatelor de înmatriculare, una în care chiar polițistul B. i-a reținut aceste acte, iar alta în sensul că polițistul a plecat la un moment dat și i-a spus reprezentantului RAJDP să rețină acesta certificatele de înmatriculare (nu în sens de măsură legală, ci pentru a-i face un serviciu inculpatului B., în contextul în care la acel moment certificatele de înmatriculare îi erau necesare martorului B. G. pentru a întocmi procesul verbal, și deci inculpatul nu le putea lua de îndată, dar intenționa să le rețină) .

Indiferent de aceste diferențe în declarațiile martorului, explicabile ca urmare a trecerii timpului, esențial este că martorul I. V. a fost ferm în ambele declarații în a susține că cele două certificate de înmatriculare nu i-au fost restituite, ci au rămas la agentul de poliție .

În continuare, martorul I. V. a luat copia procesului verbal de contravenție încheiat, astfel cum declară constant în cursul urmăririi și judecății, și cum rezultă și din însuși conținutul procesului verbal (,,semnează și primește un exemplar din prezentul PVC”), precum și celelalte acte prezentate reprezentantului RAJDP, cu excepția certificatelor de înmatriculare, și a continuat deplasarea către localitatea Rămnicu de Jos, unde trebuia să descarce piatra transportată.

Tribunalul reține că, între momentul la care martorul I. V. a luat cunoștință despre faptul că se va aplica una sau mai multe sancțiuni contravenționale pentru neregulile constatate, aceasta fiind puțin înainte de ora 16 –ora încheierii procesului verbal –și ora 16,20, acesta a luat legătura telefonic cu inculpatul J. V., aducându-i la cunoștință evenimentul . În acest sens, sub aspect probator este nerelevant dacă martorul l-a putut contacta pe J. V. înainte de a se încheia procesul verbal sau ulterior, ori dacă l-a contactat înainte de a pleca de la locul opririi sau după ce a plecat, pe parcurs ori chiar la destinație, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Ca atare, și apărările inculpaților în acest sens sunt nefondate. Din convorbirea telefonică purtată între N. C. și J. V. la data de 16 06 2009 ora 16,24, rezultă că I. V. l-a sunat pe J. V. chiar în momentul opririi sale (deci înainte de a se încheia procesul verbal) dar acesta nu a avut telefonul lângă el și a observat apelul mai târziu .

Faptul că martorul a luat legătura telefonic cu J. V. se dovedește cert prin faptul că acesta din urmă, la ora 16,21 știa deja că șoferul său, care efectua transportul la Râmnic, a fost oprit la P. de un coleg (al lui N.) polițist, precum și că acolo se află ,,și ăla de la drumuri județene", amănunte pe care i le-a comunicat, la rândul său telefonic, inculpatului N. C..

Inculpatul N. C. 1-a asigurat pe inculpatul J. V., în cadrul convorbirii telefonice că „sun eu acolo să văd care e treaba". Tribunalul reține, în acest context, disponibilitatea deplină și imediată a inculpatului N. de a se interesa și de a interveni în scopul neaplicării unor sancțiuni contravenționale, ceea ce demonstrează o relație de încredere și interese comune cu inculpatul J. V. .

Faptul că inculpatul N. C. s-a oferit nu numai să obțină niște informații cum ar fi numele agentului de poliție sau sancțiunile aplicate, ci și să intervină pentru a nu se aplica sancțiuni, rezultă în mod evident din discuția pe care acesta a purtat-o, imediat consecutiv, la ora 16,21:53 cu inculpatul B. E. D., căruia i-a spus:

- ,,ăla cu JVC-ul (nr de înmatriculare) e al meu, prieten mare”, sensul afirmației fiind ca B. să nu dispună sancțiuni, solicitare pe care acesta a înțeles-o imediat, pentru că a replicat ,,Aaa, e varză” –în sensul că are nereguli multe . Este de remarcat modul absolut similar cu cel privind pe G. G., în care inculpatul N. a intervenit în scopul neaplicării unor sancțiuni contravenționale, cu singura deosebire că se cunoștea bine cu B. E., lucru explicabil prin prisma faptului că ambii activau la posturi de poliție rurală nu foarte îndepărtate unul de celălalt .

-,,Dă-l dracu să treacă” (adică să-l lase în pace fără a-l verifica/sancționa.

-,,Îmi cară și mie” –inculpatul N. invocând aici că are un interes personal, și deci îi cere o favoare personală lui B. E. ;

-,,nu-i da (amenzile), de ce să-i dai acuma” –cerându-i direct lui B. să nu aplice sancțiuni pentru contravențiile constatate .

-,,ăia (de la drumuri) au apucat de-au dat” –inculpatul încearcă aici nu numai să afle dacă s-a aplicat sancțiunea, ci să-l determine pe B. E. ca, în cazul în care procesul verbal nu ar fi încă completat de cei de la drumuri, să intervină pentru a nu mai fi încheiat.

-,,lasă, auzi, stai să vorbesc eu cu el”(cu patronul) –aici inculpatul îi solicită lui Bablîc E. să amâne încheierea procesului verbal cel puțin până va vorbi cu J. V., aspect ce fusese preconizat și de B. E., care de altfel afirmă că ,,l-aștept pe el să vină” și că i-a spus deja șoferului ,,să vină patronul” .

În ce privește afirmațiile făcute de inculpatul B. E. în cursul acestei discuții telefonice, rezultă următoarea situație:

Inculpatul B. a indicat faptul că ,,JVC”-ul ,,n-are asigurări, n-are verificări, n-are taxă”, toate aceste nereguli ale actelor mașinii confirmându-se din probele administrate .

Astfel, prin cuvântul ,,asigurări”, inculpatul s-a referit la asigurările obligatorii RCA, despre care martorul I. V. a confirmat că nu le deținea ; de asemenea, chiar inculpatul J. V., în declarația din cursul judecății, a indicat că a fost o problemă legată de asigurările RCA, susținând însă că era vorba despre valabilitatea lor și nu despre faptul că nu ar fi fost prezentate. Inculpatul B. confirmă însă declarațiile martorului spunându-i la telefon lui N. că ,,NU ARE” asigurări și nu că asigurările sunt expirate.

Prin cuvântul ,,verificări” inculpatul B. s-a referit la verificarea tehnică periodică (ITP) a semiremorcii, despre care s-a făcut dovada la dosar că într-adevăr expirase și nu mai era valabilă .

Prin cuvântul ,,taxă” inculpatul s-a referit la taxa de drum, pentru care de asemenea s-a făcut dovada că nu era achitată, și pentru care de altfel s-a aplicat amendă de martorul B. G. .

Inculpatul B. E. D. nu s-a mai referit în discuția sa cu N. și la alte nereguli ce priveau actele mașinii, iar cele trei nereguli indicate s-au dovedit a fi reale . Prin urmare, este nefondată și nesusținută de probe apărarea inculpaților potrivit căreia B. E. a indicat în glumă o . nereguli imaginare, pe care însă nu le constatase, dintre care s-a întâmplat ca una (lipsa ITP la remorcă) să fie reală. În realitate, inculpatul a indicat cu precizie toate neregulile constatate legate de acte, acestea fiind dovedite, concluzia fiind că inculpatul a cunoscut faptul că inspecția tehnică periodică a remorcii este expirată, aspect susținut de altfel și de martorul I. V. .

Faptul că inculpatul a indicat mai apoi și alte două nereguli privind starea fizică a mașinii (cauciucuri varză, n-are nici …în spate -probabil catadioptru sau avertizor de gabarit depășit) nu infirmă concluzia de mai sus.

Sensul afirmațiilor inculpatului B. E. a fost acela că a constatat toate acele nereguli, că este hotărât să aplice amenzi contravenționale pentru ele (,,le dau și pe ălelalte”) dar că amenzile nu le aplică șoferului pentru că i-a observat starea socială grea (,,băi tataie…nu-ți dau amendă că…n-am ce să-ți dau”) ci că le va aplica mai târziu societății . va sta de vorbă cu patronul . Această modalitate de sancționare este legală și posibilă, întrucât, pe de o parte, societatea comercială poate fi sancționată pentru punerea în circulație a unui autovehicul fără inspecție tehnică periodică și fără asigurare RCA (eventual cu cauciucuri uzate sau alte defecțiuni tehnice constatate) iar pe de altă parte agentul constatator nu este obligat să încheie procesul verbal de contravenție de îndată în momentul constatării acesteia, ci poate să-l încheie și ulterior. În speță, rezultă că inculpatul B. E. avea intenția de a încheia acest proces verbal de contravenție în după-amiaza respectivă, în prezența reprezentantului legal al societății comerciale sancționate, atât pentru a-i cere în prealabil lămuriri suplimentare (de exemplu asigurările RCA puteau fi încheiate dar dintr-o neglijență nu erau în posesia șoferului), pentru a-l atenționa pe viitor, cât și pentru a putea comunica de îndată copia procesului verbal de contravenție .

Acesta este motivul pentru care nu prezintă relevanță momentul când șoferul a reușit să ia legătura cu J. V., deoarece nu rezultă că odată cu plecarea mașinii B. E. ar fi renunțat la aplicarea unor sancțiuni contravenționale, ci dimpotrivă rezultă că intenționa să le aplice în prezența lui J. V., adică ulterior intervenției lui N. C. .

Această situație clar conturată de convorbirea dintre cei doi inculpați polițiști dovedește și faptul că într-adevăr B. E. D. a reținut certificatele de înmatriculare ale celor două vehicule, acest lucru fiind justificat, pe de o parte, de faptul că unul din acestea dovedea una din contravenții, și pe de altă parte, pentru a-l determina astfel pe J. V. să se prezinte la el spre a și le recupera. Nu mai puțin, în lipsa certificatelor de înmatriculare, B. nu ar fi avut datele absolut necesare pentru a încheia procesul verbal de contravenție .

Cu referire la motivul pentru care B. E. nu a aplicat amenzi șoferului, se confirmă din probe că I. V. era în vârstă, pensionat (evident cu venituri mici), lucra ocazional timp de 2 săptămâni pentru inculpatul J. V., aspecte pe care inculpatul le-a sesizat . De asemenea, în declarația din cursul urmăririi penale, B. oferă aceeași explicație a nesancționării șoferului pe care a dat-o generic și lui N.: ,,Ca om, susțin că în aceste momente grele pe care le trăim în societate, este abuziv ca unui conducător auto ce a fost sancționat cu 1500 lei să i se mai aplice în același moment o altă sancțiune pentru o faptă pentru care nu este el răspunzător” .

Tribunalul precizează însă că amenda de 1500 lei nu a fost aplicată persoanei fizice I. V., ci societății comerciale .. Despre I. V. s-a făcut vorbire numai ca situație de fapt, nu ca contravenient .

În finalul discuției dintre cei doi inculpați polițiști, N. C. 1-a asigurat pe B. E. D. că va sta de vorbă cu patronul, afirmație acceptată de inculpatul B. E. D. în sensul „Deci să vină patronul să stea de vorbă cu mine... e varză, e varză, varză....", precizând și ora până la care poate avea loc întâlnirea „până în șapte".

În aceeași zi de 16.06.2009, ora 16:24 inculpatul N. C. 1-a contactat telefonic pe inculpatul J. V. comunicându-i că „Ăia de la drumuri l-au încondeiat" și „Vezi că ...ăsta, colegul meu..., șeful de post de acolo dacă este te așteaptă pe la el, am vorbit eu cu el, da, până în ora șapte", sens în care îl îndrumă să dea o fugă până la el și îi indică „pregătește și mata o atenție, da?", „da...merge...auzi, mergi cu unul, așa.. .unu.. .da?...La ăsta...".

Aceste cuvinte semnifică în mod evident că inculpatul N. îl îndeamnă pe J. V. să ofere mită (o atenție) lui B. E., cuvântul ,,unu” semnificând o valoare în bani care, în raport de contravențiile constatate și de intervenția exercitată de N., nu ar putea fi decât suma de 100 lei (un milion, în limbaj încă păstrat din perioada leului nedenominat), o altă sumă de multiplu ,,unu” fiind ori derizorie (10 lei) ori prea mare . Acest sens al discuției este confirmat și de inculpatul J. V. în declarația olografă din cursul urmăririi penale (,,..în cuprinsul discuției cu N. C., acesta mi-a sugerat să-l cinstesc pe lucrătorul de la Poliția P. cu 100 lei”). Acest aspect care conturează comportamentul și mentalitatea inculpatului N. C. va fi avut în vedere de instanță la stabilirea și individualizarea pedepselor .

În cadrul aceleiași convorbiri telefonice inculpatul N. C. i-a reproșat inculpatului J. V. că nu l-a sunat la timp fiindcă „Ar fi scăpat ieftin". „Deci dacă mă anunțați la timp, scăpa ieftin, înțelegi?" „Trebuia repede, repede să mă suni și pac... eu imediat luam legătura cu el....și hai să iei legătura cu el înțelegi?

Tribunalul reține și în această situație disponibilitatea extrem de mare a inculpatului de a exercita trafic de influență ori de câte ori ar fi necesar. De asemenea, din afirmațiile inculpatului mai rezultă siguranța acestuia că intervențiile sale ilegale vor fi eficiente .

Urmare discuțiilor prezentate, în ziua de 16.06.2009, J. V. s-a deplasat la Postul de Poliție P. pentru a-l contacta pe agentul șef de poliție B. E. D., urmând ca pentru această întâlnire să pregătească și o atenție pentru șeful de post, după cum a rezultat din convorbirea telefonică menționată mai sus. În cauză nu s-au administrat însă probe prin care să se confirme că inculpatul B. E. a primit bani sau vreun folos material de la J. V., chiar dacă probele indirecte converg în acest sens.

Inculpatul N. C. l-a orientat telefonic pe inculpatul J. V. pentru a se întâlni cu B. E. D. potrivit redării convorbirilor telefonice de la ora 17:52, respectiv 17:53, întrucât acesta din urmă se afla încă în teren; în acest context, N. i-a precizat explicit lui J. să ia legătura cu D. B. și să-i spună că vine din partea sa ( a lui N.), situație față de care sunt neadevărate susținerile inculpaților potrivit cărora cei doi nu s-au întâlnit, sau că J. s-a adresat direct martorului B. G. .

Cu privire la acest moment al derulării faptelor, este nesinceră declarația inculpatului J. V. dată la instanță în care afirmă că ,,m-am dus la cei cu cântarul …am luat procesul verbal de contravenție,,,acest lucru se întâmpla pe la ora 15,30”, întrucât s-a dovedit că procesul verbal de contraveșie fusese luat de I. V., acest proces verbal fusese încheiat la ora 16, inculpatul J. încă nu ajunsese la ora 17,53 la locul constatării contravenției .

Din adresa Postului de Poliție P. (fila 78 vol III UP) rezultă că la data de 16 06 2009 a fost încheiat un singur proces verbal de contravenție privind o altă persoană (A. F.) fără legătură cu situația prezentată, prin urmare rezultând că inculpatul B. E. nu a aplicat nici o sancțiune contravențională societății . administrată de J. V., deși inspecția tehnică pentru semiremorca cu nr. de înmatriculare_ expirase la data de 03.03.2009, aspect pe care agentul de poliție îl cunoștea și cu privire la care își exprimase intenția clară de a aplica sancțiuni. În speță situația impunea legal aplicarea amenzii prevăzute în Clasa a 4-a de sancțiuni, potrivit art. 102 din OUG nr.195/2002 și respectiv reținerea certificatului de înmatriculare în cazul când vehiculul nu are efectuată inspecția tehnică periodică valabilă, potrivit art. 112 alin. 1 lit. a din același act normativ.

Totodată, din declarațiile martorului I. V. coroborate cu cele ale inculpatului J. V. și cu convorbirea interceptată la data de 17 06 2009, rezultă că acesta din urmă s-a întâlnit cu B. E., au purtat o discuție amiabilă din care a rezultat chiar și faptul că J. îl cunoaște pe tatăl lui B., iar agentul de poliție i-a înmânat certificatele de înmatriculare reținute, pe care martorul I. V. le-a văzut a doua zi dimineață în posesia inculpatului . Declarațiile contrare date de acest martor în cursul judecății nu vor fi luate în considerare întrucât au fost date la o distanță mare în timp iar martorul se poate afla în eroare –astfel cum se dovedește în referire la alte aspecte punctuale și cum de altfel declară în continuare și martorul . De fapt I. V. își menține în esență declarațiile anterioare, cu singura deosebire că la urmărirea penală arată cert că taloanele au fost reținute și că a doua zi acestea au fost introduse de J. V. în mașină înainte de a vorbi amândoi, iar în cursul judecății arată că este nesigur dacă taloanele au fost sau nu reținute deoarece el nu s-a mai preocupat de ele și nu le-a mai văzut, iar a doua zi le-a văzut în mașină, J. spunându-i că taloanele sunt acolo –dar fără a preciza dacă ele fuseseră puse în mașină de dimineață sau se aflau acolo de dinainte .

Având în vedere conjunctura expusă anterior, tribunalul reține că singura explicație rațională, întemeiată pe probe directe și concordante, a schimbării de atitudine a inculpatului B. E. față de neregulile constatate în trafic la vehiculele patronate de J. V., este aceea că acesta nu a mai dispus măsurile legale ca urmare a traficului de influență exercitat de inculpatul N. C.. Astfel, agentul șef de poliție B. E. D. și-a încălcat atribuțiile de serviciu, neluând măsuri legale cu privire la circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, cu valabilitatea inspecției tehnice expirate .

În ce privește apărarea inculpatului B. E. D., în sensul că după oprirea mașinii a predat direct actele reprezentantului RAJDP, fără a se preocupa de constatarea unei eventuale contravenții, aceasta este nesinceră și nefondată din mai multe puncte de vedere:

- potrivit atribuțiilor de serviciu menționate în preambulul considerentelor, inculpatul B. E. avea obligația de a constata orice contravenție de competența poliției rutiere, indiferent că se efectuau verificări specifice și de alte organe;

- în cursul urmăririi penale, inculpatul declară că, printre altele, avea competența de a constata contravenții precum ..ITP-ul.

- martorul I. V. declară constant, inclusiv la instanță, că polițistul s-a uitat la taloane (certificate de înmatriculare) și a sesizat expirarea inspecției tehnice periodice;

- convorbirea telefonică cu N. confirmă că B. știa despre expirarea ITP .

În ziua de 17.06.2009, ora 8:53 inculpatul N. C. 1-a contactat telefonic pe inculpatul J. V. pentru a cunoaște rezultatul întâlnirii acestuia cu inculpatul B. E. D. din ziua precedentă și potrivit redării scrise a convorbirii, inculpatul N. C. a luat la cunoștință că „problema s-a rezolvat, mai puțin cea cu cântarul la care nu-i problemă". Tribunalul constată perseverența cu care inculpatul N. C. a urmărit finalizarea incidentului, câtă vreme a doua zi dimineață deja îl suna pe J. să se intereseze .

În cadrul aceleiași convorbiri telefonice, inculpatul J. V. 1-a întrebat pe N. dacă 1-a sunat „pentru treaba aia" solicitându-i răgaz, fiindcă are puțină treabă în oraș, precizându-i inculpatului N. C. „ca să fiu eu cu mașina, nu vreau să-1 las pe băiatu" ăla să se ducă pe acolo, mă duc eu la....? încerc să mă duc eu.

Din această convorbire rezultă mai multe aspecte relevante:

-faptul că ,,treaba aia”, care în esență consta într-un transport cu mașina inculpatului J., îl interesa în mod direct pe inculpatul N., și nu pe inculpatul J.. Din acest punct de vedere, rezultă că N. apela la J. pentru a-i efectua un transport cu o mașină mare, pe care de obicei lucra ,,băiatu ăla”.

- faptul că înțelegerea pentru efectuarea transportului respectiv fusese deja încheiată mai înainte de evenimentul din 16 06 2009, din moment ce în dimineața zilei următoare ambii știau exact despre ce vorbesc, chiar dacă nu se refereau explicit la activitatea respectivă .

- inculpatul N. mai indică și faptul că ,,eu i-am dus materiale”, ,,din partea mea aduce două TIR-uri”, aspect ce conturează în mod evident interesul patrimonial al acestuia pentru lucrarea unde erau necesari muncitori, pentru efectuarea unor transporturi, și în consecință rezultă că apelează la J. V. pentru efectuarea acestor transporturi.

Astfel, se confirmă realitatea susținerii inculpatului făcută lui B., în sensul că ,,îmi cară și mie”, și deci se confirmă interesul reciproc al inculpaților N. și J. de a-și face servicii cu beneficii materiale pentru ambii .

Față de cele de mai sus, este nesinceră declarația inculpatului J. dată în fața instanței, potrivit căreia ,, Eu nu i-am transportat nimic lui N. și nici nu știu ce aș putea să îi transport (pentru că) am două mașini de transport de capacitate mare”.

Se dovedește că, în discuția interceptată, este vorba chiar despre un transport în legătură cu materiale, cu muncitori, cu cantități de nivelul a două TIR-uri, deci cu o lucrare de construcții la care materialele se transportă cu autovehicule mari, chiar de tipul celor utilizate de J. pentru transport piatră.

Nu mai puțin, tribunalul reține că în perioada respectivă inculpatul efectua lucrări la o construcție a sa din localitatea Valu lui T., pentru care avea nevoie de tot felul de materiale, precum nisip de ordinul a zeci de tone, oțel beton, polistiren, etc, toate acestea putând fi transportate cu mașini mari, având deci interesul de a apela la J. V. pentru aceasta.

Cu privire la fapta pentru care inculpatul J. V. a fost trimis în judecată, și anume cumpărare de influență prevăzută de art. 6 ind 1 din Legea nr 78/2000, tribunalul reține că aceasta constă în faptul că, prin apelarea la ajutorul inculpatului N. C., și având în vedere natura ilicită a ajutorului, precum și relațiile de încredere și de interese comune dintre cei doi, inculpatul J. V. a indus promisiunea subînțeleasă că și el, la rândul său, va face servicii patrimoniale inculpatului N. C., ce vor compensa ajutorul dat . Că este așa o dovedește faptul că, chiar a doua zi dimineață, N. C. l-a solicitat să rezolve o treabă în care urma să fie implicată o mașină a lui J., precum și ca acesta personal să-și abandoneze eventualele treburi personale și să conducă acea mașină la o anumită destinație .

În ce privește fapta de trafic de influență pentru care inculpatul N. C. a fost trimis în judecată, aceasta este probată prin situația de fapt reținută mai sus, inculpatul susținând și dovedind în mod expres că are influență asupra agentului de poliție B. E. D., pentru a-l determina să nu facă (în viitor față de momentul traficului) un act ce intra în atribuțiile acestuia de serviciu. În acest context, inculpatul a acceptat promisiunea implicită a unor foloase patrimoniale pentru sine, făcută de inculpatul J. V..

În ce privește fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracțiune asimilată celor de corupție, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. E. D., aceasta constă în neexercitarea sarcinilor de serviciu în materia prevenirii și sancționării punerii în circulație a unor autovehicule care nu sunt verificate tehnic, și totodată constă –ca infracțiune specifică de corupție –în faptul că, prin fapta sa, inculpatul B. E. a procurat un avantaj patrimonial inculpaților N. C. și J. V. ; beneficiul material pentru N. constă în contraprestația pe care acesta a putut-o pretinde de la J., iar beneficiul material pentru J. constă în faptul că i s-au restituit certificatele de înmatriculare și a putut astfel să continue de îndată transportul de piatră sau alte transporturi cu vehiculele respective, lucru pe care nu l-ar fi putut face dacă semiremorca era imobilizată până la efectuarea inspecției tehnice periodice.

În ce privește condiția ca prin fapta inculpatului să se fi produs o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat, aceasta este îndeplinită pentru considerente similare celor expuse în cazul faptei din 24 04 2009, constând, pe de o parte, în crearea condițiilor ca sancțiunile contravenționale să nu fie aplicate în funcție de interese personale, și pe de altă parte, în crearea unui pericol pentru siguranța circulației rutiere, din moment ce se permite circulația unor vehicule ce nu îndeplinesc condițiile tehnice și care pot produce accidente dintre cele mai grave (având în vedere gabaritul lor), chiar inculpatul B. E. exprimându-se că ,,e varză…cauciucuri varză, totu-i varză, nimic nu-i bun la mașină,eu nu știu cum dracu circulă, deci fiind conștient de pericolul lăsării în circulație a unui astfel de ansamblu auto. Totodată, prin fapta sa, inculpatul B. induce ideea proprietarilor și conducătorilor auto că pot încălca normele tehnice auto dacă cunosc persoane ce pot interveni în favoarea lor. Or, siguranța circulației rutiere este indisolubil legată de bunul mers al activității organelor de poliție, câtă vreme aceasta este una din atribuțiile de serviciu esențiale ale agenților de poliție desemnați ca agenți rutieri, și câtă vreme crearea condițiilor de accidente, precum și a accidentelor în sine ca urmare a nerespectării condițiilor tehnice ale autovehiculelor, se repercutează negativ și însemnat (important) în bunul mers al activității organului de poliție”.

În termen legal, împotriva sentinței penale nr.61/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul C. și inculpații N. C., J. V. și B. E. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I).Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. vizează următoarele aspecte:

- greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență,prev. de art. 257 cod penal, în ref .la art. 7 al.3 din legea nr. 78/2000 ( fapta din24.04.2009), în infracțiunea de instigare la abuz în se4viciu contra intereselor publice prev. de art. 25 cod penal rap. la art. 248 cod penal.

Se motivează că evitarea plății unei sancțiuni contravenționale, așa cum s-a reținut relativ la G. G., se circumscrie noțiunii de mărire a patrimoniului și, astfel, noțiunii de obținere a unui folos de către acesta chiar dacă nu se poate vorbi de traficarea unui asemenea folos, există ipoteza prev.de art. 13² din Legea nr. 78/2000–obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial( G. G. ), avantaj care reprezintă în același timp și o pagubă în patrimoniul uneia din unitățile prev de art. 145 cod penal.

- greșita schimbare de încadrarea juridică din infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 cod penal ( persoană vătămată C. T.), favorizarea infractorului prev de art. 264 cod penal(fapta de furt calificat din noaptea de 21/22.07.2006), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246 cod penal ( persoană vătămată B. G.), favorizarea infractorului prev. de art. 264 cod penal ( fapta de furt calificat din 18.09.2006) și sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev de art. 242 al. 1,3 cod penal cu aplic art. 41 al. 2 cod penal, în infracțiunea de reținere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prev de art. 272 cod penal cu aplic art. 41 al.2 cod penal( referitoare la înscrisurile privind faptele de furt calificat reclamate de persoanele vătămate C. T. și B. G. ),în infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 al.1,3 cod penal cu aplicare art. 41 al.2 cod penal, referitoare la celelalte înscrisuri indicate în rechizitoriu.

Se susține că, în cauză, nu se impunea schimbarea încadrării juridice, întrucât actele materiale săvârșite de inculpat în referire la plângerile formulate de persoanele vătămate C. T. și B. G. întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni ,astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu și nu doar a celei prev. de art. 272 cod penal cu aplicare art. 41 al. 2 cod penal.

- greșita achitare a inculpatului N. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 12 lit. b din legea nr. 78/2000.

Se învederează că în speță, dimpotrivă, s-a probat scopul urmărit de inculpat în momentul furnizării informațiilor care nu erau destinate publicității respectiv,pentru martor, prin asigurarea unui folos necuvenit prin nesancționarea contravențională pentru orice incident intervenit în timpul transportului și chiar dacă acesta, ulterior consumării infracțiunii, a plătit taxa de drum corespunzătoare, dar și– personal pentru inculpat –întrucât prin furnizarea informațiilor și-a asigurat bunăvoința martorului, acesta asigurându-l că îi va furniza mijloacele de transport solicitate, chiar dacă acest ajutor nu s-a materializat ulterior.

- greșita achitare a inculpatului N. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 242 al.1,3 cod penal cu aplicare art. 41 al.2 cod penal,

( privind înscrisurile indicate în rechizitoriu, altele decât plângerile formulate de C. T. și B. G.).

Apelantul a arătat că înscrisurile menționate existau în aceeași locație ca și cele care au făcut obiectul analizei în cadrul infracțiunii prev de art. 272 cod penal, aflându-ne astfel în fața unor situații similare, iar diversitatea acestor înscrisuri ca și lipsa unei explicații rezonabile a prezenței la domiciliu conturează suplimentar intenția de a nu mai restitui aceste înscrisuri deținătorului de drept–ceea ce conduce la concluzia că instanța fondului nu a analizat în întregime toate elementele care circumstanțiază săvârșirea acestei fapte imputate inculpatului.

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.

Se motivează că pentru inculpatul N. C., în mod nejustificat, prima instanță a aplicat pedepse orientate către minimul prevăzut de lege calificând greșit pericolul social al acestora ca fiind redus.

Față de inculpatul B. E. D. nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante prev de art. 74 al. 1 lit. a și 74 al. 2 cod penal, raportat la pericolul social al faptei comise în legătură directă cu exercitarea atribuțiunilor de serviciu.

În ceea ce –l privește pe inculpatul J. V. se apreciază că pedeapsa aplicată, la nivelul minimului prevăzut de lege, nu corespunde gradului ridicat de pericol social al faptei reținut de prima instanță.

II ).Inculpatul N. C., prin apărător, a solicitat în susținerile orale:

- achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod procedură penală pentru infracțiunile prev de art. 25 rap. la art. 248 cod penal:

- achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 292 cod penal în referire la declarația de avere din data de 20.05.2009, în care inculpatul a omis să menționeze achiziționarea și înstrăinarea a două terenuri în cursul anului 2008.

Se susține că faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii ( latura obiectivă și subiectivă)

În subsidiar, se solicită reindividualizarea pedepselor aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante prev. de disp. art. 74 al. 1 lit. a și al. 2 cod penal cu schimbarea modalității de executare a pedepsei în art. 81 cod penal – suspendare condiționată.

III).În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul B. E. D., prin apărători, a criticat soluția fondului pentru greșita pronunțare a unei hotărâri de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de disp. art. 248 cod penal în referire la art. 13² din legea nr. 78/2000.

S-a cerut în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod procedură penală.

În referire la existența elementelor constitutive ale infracțiunii se motivează că, prin fapta inculpatului B. E. D. nu s-a produs o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituție de stat, respectiv urmarea imediată.

În secundar, s-a solicitat achitarea inculpatului 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b¹ cod procedură penală cu referire la art. 18¹ cod penal și aplicarea unei amenzi administrative întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță.

IV).În susținerile orale inculpatul J. V., prin apărător, a criticat hotărârea fondului pentru greșita condamnare întrucât probele administrate în cursul procesului penal dovedesc că fapta de care este acuzat inculpatul, respectiv infracțiunea de cumpărare de influență, prev. de art. 6¹ al. 1 din Legea nr. 78/2000 nu există.

În raport de motivul de apel invocat s-a cerut în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a cod procedură penală, iar în subsidiar, s-a solicitat achitarea 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, neexistând probe directe de promisiune, oferire sau dare de bani, bunuri sau foloase de către inculpat în avantajul lui N. C., în scopul procurării unui folos patrimonial.

Reținerea instanței în sensul că inculpatul J. V. ar fi indus promisiunea de a face către N. C. servicii patrimoniale ce vor compensa ajutorul dat, constând în prestarea unor activități de transport și alte serviciu,este artificială, incorectă, câtă vreme nu rezultă din probele administrate în cauză.

Se mai motivează că nu este întrunită nici cerința esențială a determinării de către apelant asupra lui N. C. de a-și trafica influența către vreo persoană( cu atât mai puțin către B. E. D. și nu s-a dovedit că apelantul știa că N. are influență asupra vreunei persoane sau că a lăsat să se creadă că are influență asupra lui B. E. D..

La Curtea de Apel C. cauza a fost înregistrată sub același nr._ .

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr.61/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ prin prisma criticilor aduse de apelanți și din oficiu, conform art. 371 al. 1,2 cod penal, curtea constată următoarele:

I. În ceea ce privește apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C. .

Pe baza unei analize judicioase a ansamblului probator administrat în cauză, prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpaților N. C. și J. V., dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse.

a) Referitor la inculpatul N. C..

1) În mod corect Tribunalul C. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 cod penal în referire la art.7 al.3 din legea nr. 78/2000 în infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prev de art. 248 cod penal ( fapta din 24.04.2009).

În acest sens, Curtea are în vedere că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul N. C., agent de poliție a primit, a pretins bani sau alte foloase ori a acceptat promisiuni, daruri de la numitul G. G. M. sau de la un intermediar al acestuia pentru a-i determina pe agenții de poliție Ț. R. V., P. D. să nu încheie un proces verbal de contravenție sau să nu aplice acestuia o sancțiune contravențională pecuniară.

Din interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate între inculpatul N. C. și agentul Ț. R. V. rezultă că inculpatul N. C. l-a apelat pe agentul de poliție Ț. la data de 24.04.2009, ora 12:12:43, prezentându-se ca fiind agent de poliție la Postul din localitatea M. K., județul C., indicându-i numele contravenientului G. ca fiind„ băiatul meu”, în sensul că este un protejat al său și cerându-i să vorbească cu agentul operator radar P. V. C. în ideea de a nu se întocmi proces verbal de contravenție în situația în care P. nu va înscrie în registrul de evidență a constatărilor privind depășirea vitezei legale.

Potrivit listing-ului telefonic al apelurilor efectuate de inculpatul N. C., acesta a avut două convorbiri telefonice la data de 03.06.2009 cu posesorul numărului. de telefon_.948 – respectiv martorul G. M. G.. din care reiese că inculpatul s-a recomandat ca fiind „ C.,colegul lui M.” adică a polițistului E. M., cu care martorul se cunoștea întrucât se antrenau în arte marțiale în aceeași sală - unde amundoi se aflau în momentul convorbirilor telefonice.

Din coroborarea declarațiilor martorilor P. D., Ț. R. C., G. M. G., procesul verbal de contravenție, procesul verbal de transcriere a convorbirilor telefonice dintre N. C., Ț. C. R. și G. M. G., curtea reține că inculpatul N. C., cu intenție a determinat pe agentul de poliția P. D. să aplice sancțiunea „avertisment” în locul unei amenzi contravenționale, constând într-un număr de puncte de amendă, contravenientului G. M. G., indirect prin intermediul agentului Ț. C. R., care fiind împreună la momentul redactării procesului verbal de contravenție i-a comunicat că un coleg polițist, respectiv N. C. a intervenit în favoarea contravenientului.

Deși datele reale ale evenimentului nu justificau o astfel de apreciere având în vedere că viteza cu care a fost depistat contravenientul, aproape de depășirea limitei maxime de la care legea prevede reținerea permisului de conducere, dar și antecedentele martorului G. în această materie, întrucât anterior fusese sancționat de 5 ori contravențional, din care de 4 ori pentru depășirea vitezei, agentul constatator P. D. a fost influențat în decizia sa de intervenția inculpatului N. C. ,aplicând martorului o sancțiune mult prea blândă, creând astfel o tulburare însemnată bunului mers al serviciului Poliției Rutiere constând în crearea condițiilor ca sancțiunile contravenționale să fie aplicate în raport de interesele personale și nu de evaluare obiectivă și imparțială și, totodată, creând un pericol pentru siguranța circulației rutiere, câtă vreme o astfel de manieră deficitară de îndeplinire a atribuțiunilor de serviciu face ca, chiar cei în favoarea cărora s-a acționat să continue să nesocotească dispozițiile legale privind circulația pe drumurile rutiere.

Concluzionând, Curtea constată, astfel cum bine a reținut Tribunalul C. că, în speță, nu există probe certe că inculpatul N. C. ar fi primit, a pretins bani sau alte foloase ori a acceptat promisiuni, daruri de la numitul G. G. M. sau de la un intermediar în scopul de a i determina pe agenții de poliție P., Ț. să nu încheie un proces verbal de contravenție sau să nu-i aplice amendă contravenientului G. M. G., datele cauzei dovedind că între agenții de poliție există o practică a influențării reciproce pentru a se evita aplicarea unor sancțiuni în limite oportune în raport cu situația de fapt concretă.

De altfel, acceptarea automată a influenței din partea colegilor în sens de instigare – reiese din convorbirea telefonică înregistrată între N. C. și Ț. C. R., când acesta din urmă, imediat ce N. și-a declinat funcția,a acceptat în principiu solicitarea de neaplicarea a sancțiunii, îndrumându-l chiar să intervină la agentul operator radar P. C. în ideea că se putea evita încheierea procesului verbal de contravenție dacă acesta nu înscris în regimul de evidență a depășirilor viteza constatată pentru contravenientul G. M. G..

Cum, în cauză, nu există nici un mijloc de probă care să confirme că inculpatul N. C. a primit, a pretins,a acceptat bani, foloase pentru a interveni în favoarea contravenientului G., faptei inculpatului nu i se poate da încadrarea juridică descrisă în rechizitoriu, respectiv trafic de influență.

Este real însă, că inculpatul N. a intervenit ca martorul G. să nu fie sancționat contravențional.

Într-o atare situație, fapta comisă de inculpatul N. C., agent siguranță publică și patrulare la Poliția comunală M. K. care la data de 24.04.2009 l-a instigat pe agentul de poliție P. D., prin intermediul altui agent de poliție Ț. R., ambii din cadrul serviciului Poliției Rutiere C., aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu,( în sensul că supravegheau traficul rutier pe DN 2 A, în zona km-lui 201() în scopul de a nu-l sancționa contravențional cu amendă pe numitul G. M. G., depistat în trafic, conducând aut marca Seat cu nr. de înmatriculare 4199-FTC cu o viteză de 114km/h, pe un segment de drum unde exista restricție de viteză de 70 km/h - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz î n serviciu contra intereselor publice prev de art. 25 rap. la art. 248 cod penal, cum corect a reținut Tribunalul C..

2)Nici cel de al doilea motiv de apel nu poate fi primit de instanță.Astfel, Curtea constată că Tribunalul C., printr-o apreciere judicioasă a probatoriului administrat în cauză, a reținut în mod corect, incidența disp. art.334 cod pr. penală. cu referire la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 cod penal( persoană vătămată C. T.) favorizarea infractorului prev. de art. 264 cod penal ( fapta de furt calificat din noaptea de 21/22.07.2006), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev..de art. 246 cod penal ( persoană vătămată B. G.), favorizarea infractorului prev. de art. 264 cod penal ( fapta de furt calificat din 18.09.2006) și sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev de art. 242 al. 1,3 cod penal cu aplic art. 41 al. 2 cod penal dispunând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de reținere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prev. de art. 272 cod penal cu aplic art. 41 al.2 cod penal ( referitoare la înscrisurile privind faptele de furt calificat reclamate de persoanele vătămate C. T. și B. G. ), în infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev de art. 242 al.1,3 cod penal cu aplicare art. 41 al.2 cod penal, referitoare la celelalte înscrisuri indicate în rechizitoriu.

Sub aspectul stării de fapt reiese că, în urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatului N. C. s-au găsit, printre alte înscrisuri și două plângeri penale formulate de C. T. și B. G.,declarațiile olografe ale acestora, dar și procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de agentul N. V. și agentul A. M . în data de 22.07.2006, înscrisuri pe care le-a găsit la poliția comunei M. K. la momentul preluării funcției de înlocuitor de șef de post, cu scopul de a le înregistra în evidențele oficiale .

Curtea are în vedere că plângerile penale formulate de persoana vătămată C. T. din . data de 22.07.2006, prin care reclama furtul din grădina proprie a unu nr. de 20 de araci din fier și distrugerea a 20 de cuiburi de roșii, precum și plângerea penală formulată de B. G. sin aceeași localitate la data de 18.09.2006, prin care reclama furtul unui scuter marca Gilera din fața porții sale au fost date, prima spre soluționare polițiștilor A. M. și V., iar cea de a doua inculpatului N. C., având în vedere că, în perioadele în care s-au făcut plângeri și cercetări inculpatul N. C. era numit pentru a îndeplini atribuțiile șefului de post, cât timp acesta se afla în concediu de odihnă, urmând a efectua înregistrările cu scris olograf în cele două registre existente la post .

Potrivit fișei postului, șeful și prin extindere și înlocuitorul acestuia avea obligația și de a pune rezoluții primite în sensul repartizării acestora spre soluționare.

Din actele dosarului rezultă că N. C. nu a înregistrat în evidențele postului de poliție acele plângeri cu lucrările aferente, ci le-a dus la locuința sa, unde au rămas în nelucrare.

Prin rezoluțiilor date de procuror cu privire la cele două plângeri penale se reține că, în cauzele respective s-a dispus la data de 28.07.2001 neînceperea urmăririi penale întrucât faptele nu există.

Din perspectiva încadrării juridice pentru faptele care vizează cele două lucrări penale, parchetul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, art. 246 cod penal, sustragere sau distrugere de înscrisuri, art. 242 al.2 cod penal și favorizarea infractorului, art. 264 cod penal.

Potrivit art. 246 cod penal, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public, care în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare a intereselor legale a unei persoane.

Conform art. 264 cod penal infracțiunea de favorizare a infractorului poate fi reținută atunci când ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a se îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata, executarea pedepsei ori pentru a se asigura infractorului, folosul sau produsul infracțiunii.

Din probele administrate, Curtea reține că, în cauză, nu rezultă că inculpatul N. C., ar fi realizat acte concrete de ajutorare a infractorului, întrucât activitatea inculpatului N. C., de neînregistrare în registrul de evidențe a lucrărilor penale cu autori necunoscuți al unității de poliție, depozitându-le acasă s-a făcut fără o înțelegere anterioară sau în timpul săvârșirii faptelor și nici după săvârșirea acestora.

Între inculpatul N. C. și presupușii infractori nu a existat nicio înțelegere.

Ca atare, acest fapt arată că inculpatul prin acțiunile sale nu a avut nicio legătură cu finalitatea obiectivă de favorizare a ajutorului dat unor infractori pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata, executarea pedepsei, ori pentru a se asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

Cerința legală analizată vizează latura obiectivă, întrucât indică destinația obiectivă a actului de favorizare, ceea ce în cauză lipsește.

În privința infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 al.1 cod penal, Curtea reține că înscrisurile care privesc cele două cauze penale neînregistrate nu s-au aflat sau deținerea unui organ de stat, respectiv Postul de Poliție M. K., câtă vreme nu au fost înregistrate în evidențele acesteia, deci nu au fost păstrate sau deținute de postul de poliție și nici de o altă unitate din cele la care se referă art. 145 cod penal.

Potrivit art.272 cod penal infracțiunea de reținere sau distrugere de înscrisuri se realizează prin fapta de reținere sau distrugere a unui înscris emis de un organ de urmărire penală și prin fapta de împiedicare prin orice mod ca un înscris destinat unui organ de urmărire penală să ajungă la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare pentru soluționarea unei cauze .

Ca atare, ținând seama că obiectul material al faptelor concrete ale inculpatului sunt înscrisuri destinate unui organ de urmărire penală, respectiv plângerile penale, declarațiile și înscrisuri emise de un organ de urmărire penală, procesul verbal de cercetare la fața locului, reiese că faptele inculpatului prin care a împiedicat ca un număr de înscrisuri destinate organului de urmărire penală să ajungă la acesta și a reținut înscrisuri emise de organul de urmărire penală, toate fiind necesare pentru soluționarea unor cauze penale,se circumscriu prevederilor art. 272 cod penal și nu celor prevăzute de art. 242 al.1 și 3 cod penal.

Față de caracterul subsidiar al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în raport cu alte infracțiuni cu același tip de acte materiale, în mod corect Tribunalul C., a reținut că faptele inculpatului N. C. - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 cod penal.

Într-o atare situație, Curtea reține că faptele inculpatului N. C., prin care a împiedicat ca un număr de înscrisuri destinate organului de urmărire penală să ajungă la acesta, în sensul că nu a înregistrat în registrul de evidență a dosarelor penale cu autor necunoscuți a plângerilor formulate de persoanelor vătămate C. T. și B. G. - și prin care a reținut aceste înscrisuri la domiciliu și alte acte premergătoare efectuate de lucrători de poliție, toate necesare soluționării unor cauze penale, creând o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției – constituie infracțiunea prev. de art. 272 cod penal - reținerea sau distrugerea de înscrisuri.

De subliniat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru toate înscrisurile găsite la domiciliul său, fără a avea dreptul să le dețină ( inclusiv, cele două plângeri cu lucrările aferente) pentru săvârșirea infracțiunii de reținere sau distrugere de înscrisuri.

Curtea reține că doar cele două plângeri penale cu înscrisurile aferente se încadrează în infracțiunea prev de art. 272 cod penal.

Față de celelalte înscrisuri găsite la domiciliul inculpatului și deținute de acesta fără drept și care nu sunt necesare soluționării unor cauze penale, încadrarea juridică corectă este cea dată de actul de inculpare..

Ca atare, în mod corect, instanța de fond a reținut că,în cauză, cu privire la cele două plângeri penale sunt incidente disp. art. 272 cod penal cu aplicare art. 41 al.2 cod penal.

3) Nici critica parchetului care privește greșita achitare a inculpatului N. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 lit.b din Legea nr. 78/2000 nu poate fi primită

Astfel, conform art. 12 lit.b din Legea nr. 78/2000, constituie infracțiune fapta de folosire în orice mod, direct sau indirect de informații ce nu sunt destinate publicității,ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la ceste informații– în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite .

Din perspectiva stării de fapt, probatoriul din dosar dovedește că, la data de 03.07.2009, inculpatul N. C., agent principal din cadrul Poliției Comunale M. K., a comunicat martorului B. I. informații care nu sunt destinate publicității despre organizarea activității de control a polițiștilor rutieri de pe raza orașului O. din data de 04.06.2009 cu scopul ca martorul să poată transporta un chioșc agabaritic de la C. în localitatea Târgușor, unde urma să-l amplaseze.

În mod corect a reținut Tribunalul C. că fapta inculpatului N. C. nu îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii mai sus enunțate, întrucât din probe nu rezultă îndeplinirea unei cerințe a legii, privind satisfacerea scopului urmărit de inculpat - acela de obținere pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, cum bine a motivat prima instanță.

Ca atare, în mod temeinic și legal s-a dispus în cauză achitarea inculpatului N. C., în baza art 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit d cod pr. penală, motivând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, câtă vreme scopul prevăzut de lege nu este satisfăcut în nici un fel.

4) Nici motivul care vizează greșita achitare a inculpatului N. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.242 al.1,3 cod penal cu aplicare art. 41 al.2 cod penal privind înscrisurile indicate în rechizitoriu altele decât plângerile formulate de C. T. și B. G. nu este întemeiat.

Sub aspectul situației de fapt, Curtea constată că la data de 25.06.2009, cu ocazie percheziției efectuate la domiciliul inculpatului N. C. au fost găsite și ridicate documente în original, aparținând Postului de Poliție al Comunei M. K., unele dintre acestea cad sub incidența H.G. nr. 781/2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu, a Legii nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și a Legii nr.677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la datele cu caracter personal, după cum urmează.

- Carnet procese verbale de contravenție . de la nr._ la nr._ - necompletate;

- Carnet de procese-verbale de sancționare contravențională . de la nr._ la nr._ necompletat;

- Carnet autorizații de reparații . de la nr._ la nr._, completate de la nr._ până la nr._ inclusiv;

- Agendă format 14cmx31cm cu copertă de culoare albastră înseriată cu nr. RU-136/24.02.2005 și nr._/03.01.2007 filată la 160 de file;

- Fișă de evidență a numitei T. M. extrasă în data de 14.10.2008 din baza de date a C.N.A.B.D.E.P. de la stația de lucru cu IP-ul 10.141.170.22, de către utilizatorul „P.";

- Fișa de evidență a numitei T. M. extrasă în data de 02.10.2008 din baza de date a C.N.A.B.D.E.P. de la stația de lucru cu IP-ul 10.141.170.22, de către utilizatorul „P.";

- Declarație olografa a numitului S. N., CNP:_ (decedat) consemnată la data de 06.06.2006 - original;

- Carte de identitate a vehiculului cu nr._ ;

- Certificat de înmatriculare a vehiculului cu nr._, emis la data de 28.03.1994;

- Declarație olografa a numitului D. M., CNP:_, consemnată la data de 06.06.2006 - original;

- Declarație a numitului B. G.; CNP:_, consemnată la data de 18.09.2006 - original;

- Carnet înștiințări oprire/staționare neregulamentară . de la nr._ la nr._," completat până la nr._;

- C. carte de identitate a numitului BOANTĂ E.-V., CNP:_;

- Carte de identitate originală pe numele D. L., CNP:_;

- Carte de identitate originală pe numele T. M., CNP:_;

- Carte de identitate originală a numitei V. MANDIȚA, CNP:_;

- C. cartea de identitate a vehiculului cu nr. de înmatriculare_, proprietar O. D.-V.;

- Adresa Poliției Oraș O. nr._/23.08.2005 către Formațiune a de Ordine Publică prin care se înaintează disp. IGPR nr._/12.07.2005 referitoare la conceptul poliției de proximitate - 10 file;

- Trei exemplare ale procesului verbal de sancționare contravențională . nr._ având completate doar rubricile data, localitatea, județul, și agent constatator

- C. carte de identitate a numitei CARAPCIA A.-M., CNP:_;

- Carte de identitate a vehiculului . nr._ a vehiculului cu nr._, proprietar G. I.;

- Carte de identitate a vehiculului . nr._ a vehiculului cu nr._, proprietar M. F.;

- Raport al ag. N. C. pentru acordarea sporului de 25% la finalizarea studiilor superioare;

- Raportul motivat pentru acordarea sporului de 25% agentului șef adjunc N. C. întocmit de scms. C. L. - 2 file;

- C. a fișei postului agentului șef adjunc N. C. nr. S/_/31.10.2009, clasificată secret de serviciu - 7 file

- Carte de identitate ., nr._, a vehiculului OPEL ASTRA C. 1.7 DTI cu nr. de identificare WOLOTGF35Y8126055;

- Anexa la certificatul de înmatriculare pentru vehiculul cu nr. de identificare WOLOTGF35Y8126055;

- Certificat de autenticitate ., nr._ din 14.09.2006;

. Factura fiscală . nr._/13.11.2006 de cumpărare a unui autoturism Opel Astra de către L. F., CNP:_ de la SIBIȘEANU E.;

- Certificat fiscal al numitului SIBIȘEANU E.;

- C. factură fiscală . nr._/06.11.2006;

- C. legalizată declarație vamală a ..;

- C. înscris într-o limbă străină pentru S.C. Astoria Imper S.R.L.;

- traducere legalizată carte de identitate auto Opel Astra C. - 4 file;

- înscris într-o limbă străină . nr._ pe numele Muck Gunther - 1 filă;

- Exemplarul 2 al procesului-verbal de constatare a accidentului rutier . nr._ din 16.05.2006.

Curtea constată că în ce privește forma continuată a infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 al.1,3 cod penal reținută în actul de inculpare cu privire la înscrisurile găsite la domiciliul inculpatului, ( cu excepția celor două plângeri penale și a lucrărilor aferente), în mod corect Tribunalul C. a reținut că, în cazul unor înscrisuri fapta nu este prevăzută de legea penală, iar al altora nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii, lipsindu-le intenția.

În refere la înscrisurile care au un regim special de confidențialitate sau secretizare, Curtea constată că nu s-a făcut dovada intenției de sustragere, ci doar că inculpatul le deținea la domiciliu cu titlu provizoriu, după ce intrase în mod legal în posesia lor, respectiv agendă format 14cmx31cm cu copertă de culoare albastră înseriată cu nr. RU-136/24.02.2005 și nr._/03.01.2007 filată la 160 de file, fișă de evidență a numitei T. M. extrasă în data de 14.10.2008 din baza de date a C.N.A.B.D.E.P. de la stația de lucru cu IP-ul 10.141.170.22, de către utilizatorul „P.", fișa de evidență a numitei T. M. extrasă în data de 02.10.2008 din baza de date a C.N.A.B.D.E.P. de la stația de lucru cu IP-ul 10.141.170.22, de către utilizatorul „P. și copie a fișei postului agentului șef adjunct N. C. nr. S/_/31.10.2009, clasificată secret de serviciu - 7 file.

Pentru înscrisurile fără regim restrictiv de utilizare precum :copie carte de identitate a numitului Boantă E.-V., CNP:_; carte de identitate originală pe numele D. L., CNP:_; carte de identitate originală pe numele T. M., CNP:_; carte de identitate originală a numitei V. Mandița, CNP:_; copie cartea de identitate a vehiculului cu nr. de înmatriculare_, proprietar O. D.-VasileCopie carte de identitate a numitei Carapcia A.-M., CNP:_;carte de identitate a vehiculului . nr._ a vehiculului cu nr._, proprietar G. I.;carte de identitate a vehiculului . nr._ a vehiculului cu nr._, proprietar M. F., instanța reține că, deși faptele există în materialitatea lor, ele nu sun t prevăzute de legea penală și justifică achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct.2 lit a rap. la art. 10 lit b cod procedură penală, astfel cum corect a procedat instanța fondului.

5. Nici ultimul motiv de apel invocat de parchet, care vizează individualizarea pedepsei nu este întemeiat.

Curtea, constată că instanța de fond a făcut o justă interpretare și aplicare a prevederilor 72 cod penal.

Astfel, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepsei, respectiv dispozițiile cuprinse în partea generală a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială sau în legea specială după caz, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoane infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la inculpatul N. C., în mod corect Tribunalul C., a reținut că - pentru infracțiunea de corupție, de trafic de influență, pericolul social al faptei este ridicat, dedus din modalitatea de comitere – în sensul că inculpatul a reușit să-l determine pe un coleg polițist să –și încalce atribuțiunile de serviciu în scopul obținerii pentru sine de foloase materiale ilicite - pentru infracțiunea de reținere și distrugere de înscrisuri gravitatea sporită a faptei este dată de caracterul continuu al acesteia (două fapte ), iar pentru celelalte două infracțiuni de instigare la abuz în serviciu din 24.04.2009 și fals în declarații deși nu au produs consecințe deosebite pericolul social relativ mic trebuie luat în seamă.

Curtea ține seama și de comportamentul nesincer al inculpatului în cursul procesului penal .

De asemenea, are în vedere conduita anterioară comiterii faptelor deduse judecății, aprecierea de care se bucură în rândul colegilor,pregătirea profesională superioară și faptul că inculpatul este bine integrat în societate, având o familie închegată și o situație materială stabilă.

Cu privire la inculpatul J. V., Curtea constată că, în raport de gradul de pericol social relativ mare al faptei de corupție de care este acuzat, cumpărare de influență, de lipsa antecedenței penale, de comportarea parțial sinceră avută în cursul procesului penal, de faptul că este integrat social, are loc de muncă, fiind administrator la ., că a fost prezent atât la urmărire penală, cât și la toate termenele de judecată, manifestând interes pentru situația sa juridică și a conștientizat consecințele comiterii unor fapte penale, întemeiat, prima instanță a apreciat că față de acesta se justifică aplicarea unei pedepse egală cu minimul special prevăzut de lege, fiind întrunite condițiile prev.de art. 81 cod penal – privind suspendarea condiționată ca modalitate de executare.

Concluzionând, Curtea reține că regimul sancționator aplicat inculpaților N. C. și J. V. a fost corect determinat atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, fiind de natură să îndeplinească cerințele prev. de art. 52 cod penal privind scopul și finalitățile pedepsei – astfel că în speță nu există motive care să convingă instanța în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaților sau al schimbării modalității de executare, în regim privativ de libertate pentru inculpatul J. V..

II În ceea ce privește apelul formulat de inculpatul N. C.

Critica nu este întemeiată.

Prima instanță a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reținut situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpautlui N. C. .

Apelantul critică soluția fondului pentru greșita condamnare pentru infracțiunile de instigare la abuz în serviciu, prev de art. 25 rap. la art. 248 cod penal și fals î n declarații, prev. de art. 292 cod penal în referire la declarația de avere dată la 20.05.2009, iar în subsidiar, greșita individualizare a pedepsei pentru nereținerea circumstanțelor atenuante prev de art. 74 alin1 lit a și alin 2 cod penal.

Curtea reține că din probatoriul existenta la dosar rezultă că, la data de 24.04.2009, inculpatul N. C., agent principal siguranță publică și patrulare la Poliția comunală M. K. l-a instigat pe agentul de poliție P. D., prin intermediul agentului de poliție Ț. R., ambii din cadrul Serviciului Poliției Rutiere C., aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu cu privire la supravegherea traficului rutier pe DN 2 A, în zona km 201, în scopul de a nu –l sancționa contravențional cu amenda pe martorul G. M. G. persoană ce a fost depistată în trafic conducând autoturismul marca Seat cu numărul .de înmatriculare 4199-FTC cu o viteză de 114 km/h, pe un segment de drum de pe DN 2 A, respectiv în zona kilometrului 201, unde exista restricția de viteză de 70km/h, pretinzând că”G. acela e băiatul meu „.

Relevante în stabilirea acestei stări de fapt sunt următoarele mijloace de probă coroborate declarațiile martorului G. M. G., Ț. R. V. și P. D., transcrierea convorbirilor telefonice purtate între inculpatul N. C., Ț. R. V., P. D. și G. M. G., autorizațiile 36,37,38 din 22.07.2009 emise de Tribunalul C. în dosarul nr._ pentru interceptarea convorbirilor telefonice avute de N. C. de pe telefonul nr._, procesul verbal de sancționare contravențională . nr._ încheiat la data de 24.04.2009 – datele transmise de IPJ C. Serviciul Rutier privind consemnările efectuate în registrul de abateri radar înregistrat sub nr. RUN 52 din 24.03.2009.

În mod corect, Tribunalul C. a reținut că inculpatul N. C., în declarația e avere dată la 20.05.2009, cu știință a omis să declare două terenuri imobile ,în suprafață de 3 ha, respectiv 1 ha – terenuri arabile cumpărate la data de 24.01.2008 și vândute la 10.06.2008.

Curtea are în vedere că la data efectuării percheziției domiciliare, la locuința inculpatului N. C. s-au găsit două contracte de vânzare cumpărare a două terenuri în suprafață de 3 ha, și respectiv 1 ha din care rezultă că inculpatul a cumpărat aceste terenuri situate în extravilanul comunei Grădina ,la data de 24,01.2008 de la vânzătorii Ș. Dunitru și Ș. E., iar la data de 10.06.2008 le-a înstrăinat soților V. E. G. și M. M. prin mandatar M. E., perfectarea contractelor de vânzare cumpărare fiind autentificată de notarul public D. G..

Datele furnizate de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară confirmă că, primul proprietar al celor două terenuri înscrise în cartea funciară este inculpatul N. C. și soția acestuia N. S..

Din declarația de avere pe anul 2009 reiese că inculpatul N. C. nu a declarat terenurile cumpărate și vândute în anul 2008, întrucât la Capitolul „Bunuri Imobile” din formular era trecut decât un teren intravilan în localitatea M. K. .

De asemenea, rezultă că la Capitolul III „Bunuri Mobile” a căror valoare depășește 1000 euro fiecare și Bunuri Imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, inculpatul a barat rubricile respective fără a declara terenurile înstrăinate.

Conform art. 2 și urm din Legea nr. 115/1996 privind declararea și controlul averilor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere inculpatul era obligat să declare actele de înstrăinare cu titlu oneros sau gratuit făcute în timpul îndeplinirii funcției sale și a bunurilor de valoare, în caz contrar fapta funcționarului public care a dat declarații de avere cu date false sau incomplete, necorespunzătoare adevărului constituie infracțiunea de fals în declarații, astfel cum este prevăzută în art. 292 cod penal, dacă este dată în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul.

Ca atare, Curtea constată că inculpatul N. C., funcționar public, deși avea obligația potrivit Legii nr. 115/1996 să-și declare bunurile și tranzacțiile făcute cu acestea conform formularului prevăzut de lege, a omis includerea cumpărării și înstrăinării în cursul anului 2008 a două terenuri extravilane cu știință în scopul producerii unei consecințe juridice pentru sine sa pentru altul.

În consecință, constatând că cele două fapte contestate de inculpatul N. C. există, constituie infracțiunii și au fost săvârșite de inculpat, întemeiat, Tribunalul C. a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru infracțiunile de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev de art. 25 rap. la art. 248 cod penal și fals în declarații, prev. de art. 292 cod penal.

Cum în cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunile analizate, Curtea apreciază că nu se justifică achitarea inculpatului în baza temeiurilor de drept invocate.

De subliniat că, nu se impune reformarea hotărârii fondului nici sub aspectul individualizării pedepselor aplicate având în vedere că acestea reflectă realitatea gradului de pericol social concret al faptei și corespund criteriilor prev. de art.72 cod penal, precum și scopului prev. de art. 52 cod penal.

Față de multitudinea faptelor comise de inculpat, natura și gravitatea acestora, modalitatea comiterii, cu intenție, unele în scopul de a obține foloase materiale ilicite,calitatea sa de agent de poliție, de atitudinea nesinceră avută în cursul procesului penal, în cauză, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prev de art. 74 al.1 lit a și al.2 cod penal.

Curtea observă că elementele favorabile inculpatului, respectiv lipsa antecedenței penale, pregătirea profesională superioară, inserția socială au fost valorificate de instanță la individualizarea pedepsei, în sensul că a aplicat inculpatului pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege .

III În ceea ce privește apelul formulat de inculpatul J. V..

Critica inculpatului nu este întemeiată.

Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, apreciate judicios, Curtea constată că Tribunalul C. a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului J. V., dând faptei comise de acesta o încadrare juridică legală.

Astfel, Curtea reține că în ziua de 16.06.2009 agentul de poliție B. E. D., împreună cu reprezentantul RAJDP C., martorul B. G. au acționat, în baza programului comun stabilit pe segmentul de drum județean 226 B km 8 P., controlând în trafic autovehiculele care transportau marfă, persoane sub aspectul achitării taxei de utilizarea drumurilor județene, a achitării autorizației speciale de transport, precum și a respectării masei totale maxime admise pe drumurile publice .

În acest context, agentul de poliția avea obligația de a supraveghea și dirija traficul rutiere, precum și de a îndruma participanții la trafic, de a controla autovehiculele în funcție de abaterile constatate și dea identifica conducătorii auto și pasagerii, potrivit adresei 2579/CT /DT din 12.12.2010 a I.P.J. C. fila 118 vol III.

Constatând încălcări ale prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice, precum și ale altor acte normative de competența acestora agentul de poliție avea obligația sancționării contravenționale, precum și aplicarea pedepselor complementare participanților la trafic care se regăseau în situațiile descrise anterior.

Se reține că între DN 2 A - P., agentul de poliție B. E. D. a oprit în trafic un tractor cu semiremorcă, având numărul de înmatriculare_ respectiv CT -55J-VC condus de martorul I. V., care a prezentat actele ansamblul auto și cele însoțitoare ale transportului, agentului de poliție. Aceste înscrisuri au fost înmânate lucrătorului de la RJDP C., care a întocmit procesul verbal de contravenție nr._ din 16.06.2009 ora 16,00 din care rezultă că s-a aplicat amenda contravențională persoanei juridice .,căreia îi aparțineau autotractorul și semiremorca întrucât nu s-a făcut dovada plății taxei de utilizare a drumului județean .

La rubrica martor, procesul verbal a fost semnat și de agentul de poliție B. E. D..

În aceeași zi - 16.06.2009 ora 16,24, între N. C. și J. V. a avut loc o convorbire telefonică din care primul l-a asigurat pe cel de al doilea că va interveni în scopul neaplicării unor sancțiuni contravenționale, după care l-a sunat imediat pe agentul de poliție B. E. D. spunându-i că„ acela cu JVC e al meu, prieten mare „interlocutorul răspunzându-i „ acela e varză”, în sensul că s-au constatat mai multe nereguli.

În urma discuțiilor convorbirilor telefonice dintre N. C. și J. V. și între N. C. și B. E. D., în aceeași zi, inculpatul J. V. s-a deplasat la Postul de Poliție P. pentru a lua legătura cu agentul de poliție B., urmând ca pentru această întâlnire să pregătească și o atenție pentru șeful de post.

Din declarațiile martorului I. V., ale inculpatului J. V., coroborate cu convorbirea telefonică interceptată la data de 17.06.2009 reiese că, într-adevăr J. V. s-a întâlnit cu B. E., care în urma unei discuții din care a rezultat că J. V. îl cunoaște e tatăl agentului B., acesta i-a înmânat certificatele de înmatriculare reținute.

Din transcrierea convorbirii telefonice avută în ziua de 17.06.2009, ora 08,53 între inculpatul N. C. și J. V., rezultă că inculpatul N. C. a aflat că problema s-a rezolvat.

Din aceeași convorbire telefonică, mai reiese că inculpatul N. C. i-a cerut lui J. să efectueze un transport cu o mașină mare pentru materiale și muncitori pentru o lucrare de construcții, respectiv pentru casa inculpatului N. pe care o edifica în localitatea Valu lui T..

Curtea reține că, apelând la ajutorul lui N. C. și ținând seama de natura ilicită a acestui ajutor, de relațiile de încredere existente între cei doi și de interesele comune avute, inculpatul J. V. i-a sugerat lui N. că îi va face și el servicii patrimoniale care vor compensa ajutorul dat, astfel că a doua zi N. C. i-a solicitat să-i rezolve o problemă

care viza transportul cu mașina lui J. condusă personal de acesta .

Relevante în stabilirea acestei situații de fapt sunt declarațiile inculpatului B. E. D., declarațiile martorului I. V. și B. G., convorbirile telefonice interceptate în zilele de 16.06.2009 ora 16,24, ora 17,52 ,în ziua de 17.06.2009 ora 08,53, adresa Postului de poliție P., procesul verbal de contravenție întocmit de reprezentantul R.J.D.P.C. nr._ din 16.06.2009, ora 16,00.

În mod corect prima instanță a înlăturat ca nesinceră declarația inculpatului J. V. dată în timpul cercetării judecătorești, fiind contrazisă de celelalte probe din dosar.

Ca atare, Curtea constată că fapta inculpatului J. V., care la data de 16.06.2009 prin oferirea de servicii, constând în prestarea unor activități de transport și alte servicii agentului de poliție N. C. l-a determinat pe acesta să-și trafice influența pe lângă agentul de poliție E. D., în scopul de a nu–l sancționa contravențional pentru punerea n circulație pe drumurile publice a semiremorcii cu nr. de înmatriculare_, a cărei inspecție tehnică periodică expirase la data de 03.03.2009 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prev de disp. art. 6¹ al.1 din Legea nr. 78/2000.

D. urmare, Curtea constată că, în cauză, nu există motive de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit a cod procedură penală sau 10 lit d cod procedură penală, având în vedere că fapta de care este acuzat inculpatul a fost dovedită prin probe certe care nu lasă loc îndoielii.

IV În ceea ce privește apelul formulat de inculpatul B. Eldid D.

Critica este întemeiată.

În mod greșit instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului B. E. D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor publice, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 în ref. la art-248 cod penal,reținând că la data de 16.06.2009 și –a încălcat atribuțiunile de serviciu, neluând măsuri legale cu privire la circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, cu valabilitatea inspecției tehnice expirate ( pentru semiremorca cu nr. de înmatriculare_ expirase la 03.03.2009) obținând pentru sine promisiunea făcută de inculpatul N. C. iar pentru J. V. un avantaj patrimonial în sensul nesancționării cu amenda prevăzută în clasa a IV de sancțiuni, potrivit art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002 și respectiv reținerea certificatului de înmatriculare în cazul când vehiculul nu are efectuată inspecția tehnică periodică valabilă conform art. 112 al.1 lit a) din același act normativ.

Potrivit art.248 cod penal infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act sau îi îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat, ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 cod penal sau o pagubă patrimonială acesteia .

Din analiza conținutului legal al infracțiunii rezultă că o faptă, pentru a întruni elementele constitutive ale acestei infracțiuni, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe esențiale:

- să fie săvârșită de un funcționar public în exercitarea atribuțiunilor de serviciu:

- funcționarul public, cu știință, să nu fi îndeplinit un act sau să–l fi îndeplinit defectuos.

- îndeplinea sau neîndeplinirea unui act să aibă o urmare socialmente periculoasă, respectiv să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat sau o pagubă patrimonială acesteia .

În cauză, Curtea constată că din actele dosarului nu rezultă că prin activitatea agentului de poliție B. s-a produs un prejudiciu, o tulburare concretă, reală, efectivă, însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat, nefiind astfel îndeplinită cea de a treia cerință a legii - ceea ce justifică achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit.d) cod procedură penală.

De altfel, societății administrate de inculpatul J. V. i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de_ lei.

Pentru considerentele analizate în referire la fapta imputată inculpatului B. E. D.,Curtea reține că acuzarea nu a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă, lăsând loc îndoielii, ceea ce profită inculpatului.

În ceea ce privește apelurilor formulate de inculpații N. C. și J. Valenti ,instanța are în vedere atât argumentele expuse și analizate în prezenta decizie, cât și cele cuprinse în considerentele hotărârii fondului, pe care Curtea și le însușește

D. urmare, în baza art. baza art.379 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,va respinge, ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C. și de apelanții inculpați N. C. (fiul lui G. și I., născut la 16 03 1976, CNP_) și J. V. (fiul lui G. și M., născut la 22 02 1954, CNP_), împotriva sentinței penale nr.61/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .

În baza art.379 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul formulat de apelantul inculpat B. E. D.(fiul lui V. și A., născut la 13 09 1971, CNP_), împotriva sentinței penale nr.61/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .

Va desființa în parte sentința penală nr.61/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, numai cu privire la inculpatul B. E. D. și rejudecând dispune:

În baza art.11 pct.2 lit.a cod procedură penală în referire la art.10 lit.d cod procedură penală, va achita pe inculpatul B. E. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.248 cod penal rap. la art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000.

Va înlătura pentru inculpatul B. E. D. aplicarea dispozițiilor art.71 cod penal, art.81, cod penal, art.82 cod penal și art.83 cod penal.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va obliga apelanții inculpați N. C. și J. V. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 600 lei fiecare.

În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C. și de inculpatul B. E. D. vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art.189 cod procedură penală,onorariile parțiale avocați oficiu, în sumă de câte 50 lei se vor avansa din fondurile MJ, în favoarea avocați G. D., G. M. și V. Clarisa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE .

În baza art.379 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,

Respinge, ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C. și de apelanții inculpați N. C. (fiul lui G. și I., născut la 16 03 1976, CNP_) și J. V. (fiul lui G. și M., născut la 22 02 1954, CNP_), împotriva sentinței penale nr.61/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .

În baza art.379 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,

Admite apelul formulat de apelantul inculpat B. E. D.(fiul lui V. și A., născut la 13 09 1971, CNP_), împotriva sentinței penale nr.61/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .

Desființează în parte sentința penală nr.61/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, numai cu privire la inculpatul B. E. D. și rejudecând dispune:

În baza art.11 pct.2 lit.a cod procedură penală în referire la art.10 lit.d cod procedură penală,

Achită pe inculpatul B. E. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.248 cod penal rap. la art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000.

Înlătură pentru inculpatul B. E. D. aplicarea dispozițiilor art.71 cod penal, art.81, cod penal, art.82 cod penal și art.83 cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,

Obligă apelanții inculpați N. C. și J. V. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 600 lei fiecare.

În baza art.192 alin.3 cod procedură penală

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C. și de inculpatul B. E. D. vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art.189 cod procedură penală,

Onorariile parțiale avocați oficiu, în sumă de câte 50 lei se vor avansa din fondurile MJ, în favoarea avocați G. D., G. M. și V. Clarisa .

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2013.

Președinte de Complet, pr.Judecător,

M. U. E. C. M.

Aflat în CO, semnează cf art.312 c.p.p. semnează

Președinte de Complet,

M. U.

Grefier,

A. B.

Jud fond . T V. G.

Red dec jud . M U.

3ex/ 20.08.2013

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 812/2013. Curtea de Apel...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 768/2013. Curtea... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 9/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 9/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA