Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 460/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 460/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 5373/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 460/P
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. C. M.
Judecător - M. U.
Judecător –M. D. M.
Grefier - A. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul R. P. - fiul lui C. și V., născut la data de 17.03.1972, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13 - având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat R. P., în stare de arest și asistat de avocat ales D. M. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri
Avocat D. M., având cuvântul pentru recurentul inculpat R. P., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, urmând a se avea în vedere stadiul avansat al cercetării judecătorești, împrejurarea că au fost administrate toate probele în acuzare, iar parte din probatoriile propuse în apărare, în sprijinul dovedirii nevinovăției au fost încuviințate.
În opinia apărării, nu exisă date certe că lăsat în libertate ar influența evoluția procesului penal. În ceea ce privește situația de fapt, susține că dacă la începutul anchetei s-a făcut vorbire despre o anume persoană „ M.”, ulterior, acuzarea nu a mai adus în discuție acea persoană, fiind evident faptul că acea persoană„ M. a fost introdusă pentru a dovedi implicarea și vinovăția inculpatului.
În ceea ce privește persoana inculpatului, arată că acesta nu are antecedente penal, are doi copii în îngrijire și se bucură de sprijinul moral al familiei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul R. P. și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. În opinia sa, cererea de față nu are nicio legătură cu administrarea probatoriilor, apreciind că inculpatul nu prezint suficiente garanții pentru admiterea unei astfel de cereri. În plus, menționează că față de data la care a fost dispusă măsura arestării preventive, natura și gravitatea infracțiunilor, sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice, măsura arestării preventive nu poate fi apreciată ca fiind nerezonabilă.
Recurentul inculpat R. P., în ultim cuvânt, solicită admiterea cererii pentru a fi alături de familie și cei doi copii minori, care la acest moment sunt lipsiți de orice sursă de venit. În plus, arată că a avut trei societăți comerciale care acum sunt în insolvență, caz în care impozitele curg.
CURTEA :
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 s-a dispus în baza art. 160/8a Cpp respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. P., ca neîntemeiată.
In baza art.192 alin.2 Cpp a fost obligat inculpatul R. P. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost respinsă cererea de înlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, formulata de inculpatul O. A., ca nefondata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că analiza cererii de liberare provizorie are ca premisă subzistența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă. Pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, in primul rand, este necesar să se demonstreze că, din cauza unor împrejurări legate în special de persoana inculpatului și de comportarea sa în proces, nu mai este necesară privarea de libertate.
Totodata, instanta trebuie sa aiba in vedere considerentele deciziei nr.17/2011 pron. de Inalta Curte de Casatie si Justitie potrivit carora, la analiza cererii de liberare provizorie, judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale și sănătatea acestuia.
Inculpatul a sustinut declaratie in fata instantei, in care a aratat ca se considera nevinovat de comiterea infractiunii ce i se retine in sarcina, insa instanta a apreciat ca exista indicii care sa conduca la presupunerea rezonabila ca inculpatul ar putea fi banuit de comiterea faptei ce i se retine in sarcina, asa cum prevad dispozitiile art.143 C.p.p., care se coroboreaza cu conditiile impuse de art.148 alin.1 lit.f C.p.p., iar de la data la care a fost formulata prima cerere de liberare provizorie sub control judiciar si pana in prezent nu au fost relevate imprejurari sau circumstante noi care sa impuna instituirea liberarii provizorii sub control judiciar.
Instanta a constatat ca de la luarea masurii arestarii si pana in prezent au trecut 3 luni, timp in care au fost efectuate atat acte de urmarire penala cat si de cercetare judecatoreasca in vederea lamuririi situatiei juridice a inculpatului, de aceea nu s-ar putea invoca faptul ca, durata masurii arestarii a devenit nerezonabila pentru inculpat, iar dosarul ce il vizeaza ar fi ramas in nelucrare, astfel incat instanta sa aiba obligatia sa recurga la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
In ceea ce priveste circumstantele personale ale inculpatului, cum ca acesta are o familie de intretinut, ca situatia materiala a familiei s-a detereorat intre timp, dovada fiind contractele de amanet incheiate de sotia sa si care au fost depuse la dosar cu ocazia solutionarii primei cereri de liberare provizorie, instanta a considerat ca aceste elemente nu sunt suficiente pentru a se dispune admiterea cererii, in raport si de acuzatiile ce i se aduc inculpatului si de care acesta este banuit in prezent, mai ales ca aceasta situatie relevata este anterioara momentului la care se retine comiterea faptei.
F. de cele aratate mai sus, constatand ca, din probele aflate la dosar rezulta ca in cauza subzista si in prezent starea de pericol pentru ordinea publica pe care ar prezenta-o lasarea in libertate a inculpatului, iar masura privativa de libertate nu apare ca fiind excesivă raportat la pesroana acestuia, la specificul probatoriului ce urmeaza a fi administrat ( va fi audiata sotia si persoane din anturajul inculpatului) precum si la gravitatea concreta a faptelor retinute in sarcina sa, la impactul acestora asupra opiniei publice instanta a respins ca neintemeiata cererea formulata de inculpatul R. P. .
Împotriva încheierii de ședință din data de 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 a declarat recurs inculpatul R. P., care a criticat soluția de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, susținând că erau îndeplinite toate condițiile pentru admiterea acestei cereri, pentru motivele dezvoltate în practicaua prezentei decizii.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. Pr. P.., curtea constată că recursul formulat de inculpatul R. P. este nefondat.
Prin rechizitoriul nr.162 D/P/2013 din data de 02.04.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial C., înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților O. A. și R. P., în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În sarcina inculpatului O. A. se reține că în cursul anului 2013 ar fi cultivat 498 plante de cannabis cu masa totală de 71, 663 kilograme, iar la data de 07.03.2013 ar fi deținut împreună cu inculpatul R. P., în incinta imobilului cu fosta denumire „Centru - S.C. Ferma D. S.A.- sector economic și sector comercial" 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, în vederea punerii în circulație prin vânzare.
Inculpatul R. P. este bănuit că în cursul anului 2013 l-ar fi ajutat pe inculpatul O. A. să cultive 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, punându-i la dispoziție o clădire din incinta imobilului cu fosta denumire „Centru - S.C. Ferma D. S.A. sector economic și sector comercial", iar la data de 07.03.2013 ar fi deținut împreună cu inculpatul O. A., în incinta imobilului menționat, 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, în vederea punerii în circulație prin vânzare.
Prin încheierea nr. 29/08.03.2013 a Tribunalului C. s-a luat față de inculpații O. A. și R. P. măsura arestării preventive, în temeiul prevederilor art. 143 cod procedură penală raportat la art. 148 al.1 lit. f cod procedură penală.
Curtea reține că potrivit art. 1601 C. pr. pen., în cursul procesului penal, inculpatul poate cere punerea sa în libertate provizorie sau pe cauțiune. O dispoziție asemănătoare se regăsește în art. 23 alin. 10 din Constituție.
De asemenea, în art. 1608a alin. 2 C. Pr. P.. se arată că instanța admite cererea, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Dispozițiile arătate, precum și principiul constituțional enunțat în art. 23 alin. 10 din Constituție consacră caracterul facultativ al liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune.
În afara condițiilor de formă în raport de care se apreciază admisibilitatea, precum și condițiile prev. de art. 1602 alin.1,2 C. Pr. P.., instanța are obligația de a verifica temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Ținând seama de infracțiunea ce face obiectul cauzei, așa cum s-a reținut și de prima instanță, sunt îndeplinite condițiile de formă și cele prev. de art. 1602 alin. 1 C. Pr. P.. și nu există elemente care să conducă la concluzia că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului, pentru ca cererea de liberare provizorie să cadă sub incidența art. 1602 alin. 2 C. Pr. P..
Îndeplinirea condițiilor prev. de art. 1602 alin. 1,2. Pr. P.. nu constituie un argument suficient pentru a aprecia drept întemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Prin decizia nr. 17/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit că „ în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului”, urmând a se ține seama de „gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale și sănătatea acestuia”.
Prima instanță a avut în vedere aceste criterii obligatorii, instituite prin decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, stabilind în mod justificat că nu sunt elemente în favoarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului R. P..
În stabilirea caracterului întemeiat sau neîntemeiat al cererii trebuie reținut că instanța are în vedere situația premisă a măsurii arestării preventive legal luată față de inculpat, inclusiv motivele de fapt și de drept care au justificat privarea de libertate a inculpatului, urmând ca criteriile ce permit stabilirea temeiniciei cererii să fie analizate prin raportare la situația avută în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
Infracțiunea de trafic de droguri de risc, pentru care există indicii în speță, prezintă un grad de pericol social crescut, aducând atingere relațiilor sociale privind circulația produselor cu efecte psihotrope și a celor privind sănătatea fizică și psihică a persoanelor.
Contextul în care se reține comiterea presupusei fapte penale (cei doi inculpați sunt acuzați că ar fi dezvoltat o amplă cultură de cannabis, în scop de vânzare și de punere în circulație, profitând de amplasarea izolată a locației), urmările negative ale consumului de droguri ce se puteau produce asupra sănătății fizice și psihice a persoanelor, rezonanța socială negativă a faptelor, denotă o gravitate deosebită a faptelor de care sunt acuzați inculpații și o periculozitate sporită a acestora, dar și un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de impactul deosebit pe care îl are săvârșirea unor astfel de infracțiuni asupra opiniei publice, determinând o stare de neliniște și sentimentul de insecuritate socială pe care prezența acestora l-ar crea în comunitate, în contextul creșterii frecvenței consumului ilicit de droguri, mai ales în rândul tinerilor.
Curtea constată că arestarea preventivă a inculpatului datează din data de 08.03.2013, perioadă în care s-a finalizat urmărirea penală, a fost sesizată instanța, s-a desfășurat o bună parte din cercetarea judecătorească, astfel că perioada arestării preventive nu poate fi apreciată ca nerezonabilă în actualul stadiu procesual. Deși nu există date privind influențarea de către inculpat a persoanelor ce urmează a fi audiate, în sensul art. 1602 alin. 2 C. pr. pen., curtea observă ca parte din persoanelor ce urmează a fi audiate sunt apropiate inculpatului ( va fi audiata soția si persoane din anturajul inculpatului ), așa încât, pentru a asigura prezervarea probatoriului, este în interesul bunei desfășurări a procesului penal a fi menținută privarea de libertate a inculpatului.
Apărarea inculpatului referitoare la situația personală ( fără antecedente penale, are doi copii în îngrijire, se bucură de sprijinul moral al familiei ) nu constituie un motiv suficient pentru ca instanța să dispună punerea sa în libertate, întrucât nu sunt evidențiate aspecte deosebite privind conduita inculpatului, elementele precizate fiind comune pentru o mare parte a populației și nu au o semnificație specială, mai ales că inculpatul este bănuit că s-a implicat într-o activitate infracțională deosebit de gravă, deși avea familie și a avut reprezentarea că eventuala sa depistare va influența negativ viața de familie, precum și situația financiară a familiei, dar aceste aspecte nu au constituit un impedimente pentru o posibilă implicarea în traficul de droguri.
Astfel, ținând seama că garanțiile oferite de persoana inculpatului nu pot fi analizate distinct de acuzația penală ce i se aduce, întrucât conduita persoanei se reflectă în acțiunile sale exterioare, curtea apreciază că datele personale nu sunt suficiente pentru a considera că persoana inculpatului prezintă suficiente garanții pentru a fi pus în libertate.
D. urmare, în acord cu opinia primei instanțe, având în vedere gravitatea acuzației aduse inculpatului, durata redusă a arestării preventive, în raport și de stadiul procesual, nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului R. P..
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul R. P. împotriva încheierii de ședință din data de 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat R. P., fiul lui C. și V., născut la data de 17.03.1972 împotriva încheierii din data de 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat R. P. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. C. M. M. U. M. D. .M.
Grefier,
A. B.
Jud fond.A A.
red dec jud M D M.
2ex/19.6.2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 772/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
