Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 772/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 772/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 2457/118/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.772/P
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte – D. I. N.
Judecător – A. I.
Judecător – M. U.
Grefier – G. P.
Ministerul Public a fost reprezentat prin Procuror – D. I.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de contestatorul B. C. – fiul lui I. și V., născut la data de 07.03.1956, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.222 din data de 15.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitate recurentului contestator B. C. să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 1 octombrie 2013, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prin sentința penală nr.222 din data de 15 mai 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ s-a hotărât:
„Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul B. C. - fiul lui I. și al lui V., născut la 07 Martie 1956, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă condamnatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.”
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., condamnatul B. C. a formulat contestație la executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1/04.01/2012 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin decizia penală nr522 din 13.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – M.E.P.I. NR.1/2012 din 14.02.2013 al Tribunalului C..
În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.461 lit.d Cod procedură penală, inițial, condamnatul a invocat incidența unui caz de micșorare a pedepsei aplicate, respectiv a dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002, ca urmare a denunțului formulat față de numitul ȘĂICARU M..
Ulterior, la termenul de judecată din 15.05.2013, petentul prin apărător ales, a arătat că renunță la acest motiv, solicitând să se aibă în vedere că în urma unui alt denunț a fost depistată o persoană care se sustrăgea de la executarea unei pedepse aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs contestatorul B. C. solicitând prin apărător casarea hotărârii și, rejudecând, să se dispună admiterea contestației la executare în raport de denunțul formulat de recurent privind prinderea și încarcerarea unei alte persoane care se sustrăgea de la executarea pedepsei invocând incidența dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002.
La Curtea de Apel C. cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând sentința penală nr.222 din data de 15 .05.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele prevăzute de dispozițiile art.3856 alin.(3) Cod procedură penală Curtea constată următoarele:
Condamnatul B. C. a formulat contestație la executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1 din 4.01.2012 pronunțată de Tribunalul C. rămasă definitivă prin decizia penală nr.522 din 13.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – M.E.E.P.I. nr.1/2012 din 14.02.2013 al Tribunalului C..
Prin cererea care face obiectul controlului judiciar de față invocă netemeinicia hotărârii prin care s-a dispus condamnarea sa în raport de nereținerea dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002.
Curtea reține că, prin contestația la executare condamnatul poate invoca incidente legate de punerea în executare a unei hotărâri penale astfel cum sunt cele prevăzute de art.461 lit.a)-d) Cod procedură penală, respectiv:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva unei alte persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă, amnistia, prescripția grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
În cauză, condamnatul critică netemeinicia hotărârii pusă în executare în referire la neaplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002, privind protecția martorilor, potrivit căreia persoane care în calitate de martori în sensul art.2 lit.a – d alin.(1) și care au comis o infracțiune gravă, iar înainte sau în timpul urmăririi penale, ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit fapte penale, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă.
Curtea, apreciază că situația în care condamnatul reclamă că s-ar afla nu poate fi valorificată după . lucru judecat a hotărârii contestate având în vedere pe de o parte că motivul invocat de condamnat nu se regăsește în niciunul din cazurile prevăzute de art.461 Cod procedură penală, cazuri care privesc nelegalitatea ce s-ar contesta prin punerea în executare a hotărârii și nicidecum nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive.
Pe de altă parte, recurentul invocând netemeinicia hotărârii urmărește ca pe calea contestației la executare să se diminueze cuantumul pedepsei aplicate printr-o hotărâre definitivă.
De reținut că, deși putea să o facă recurentul nu a solicitat în cursul judecății în fond a cauzei aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința penală atacată este legală și temeinică neexistând motive de reformare a acesteia.
D. urmare în baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul condamnat B. C..
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, va obliga pe inculpatul condamnat B. C. la 300 lei cheltuielile judiciare către stat.
În baza art. 189 cod procedură penală, onorariul în cuantum de 100 lei pentru apărătorul din oficiu N. A. V. se suportă din fondurile Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul condamnat B. C. – fiul lui I. și V., născut la data de 07.03.1956, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.222 din data de 15.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe inculpatul condamnat B. C. la 300 lei cheltuielile judiciare către stat.
În baza art. 189 cod procedură penală, onorariul în cuantum de 100 lei pentru apărătorul din oficiu N. A. V. se suportă din fondurile Ministerului Justitiei.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. I. N. A. I. M. U.
Grefier,
G. P.
Jud.fond: I.C.S.
Red.dec.jud.: M.U./2 ex./7.10.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 866/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
