Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 304/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 229/118/2013/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 304/P
Ședința publică de la 19 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte – Z. F.
Judecător – M. C. E.
Judecător – A. I.
Grefier – C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – C. T.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul I. M. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect, menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat I. M., în stare de arest, asistat de avocat ales M. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurentului inculpat I. M..
Recurentul inculpat I. M. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat I. M., avocat din oficiu M. E., solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. Solicită a se constata că, lăsarea în libertate a inculpatului, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu există temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest a inculpatului. Inculpatul a fost victima unor acțiuni inițiate de adulți, fiind atras de aceștia în activitatea infracțională, fiind sub influența alcoolului. Inculpatul nu are antecedente penale, are 19 ani, iar perioada de arest executată, este suficientă pentru reeducarea inculpatului. Solicită aplicarea dispozițiilor art. 145 cod procedură penală apreciind că, judecarea în stare de libertate a inculpatului nu ar prejudicia buna desfășurare a procesului penal.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. În faza de urmărire penală inculpatul a fugit și s-a ascuns pentru a nu fi luată față de el măsura arestării preventive. Pericolul pentru ordinea publică subzistă, inculpatul a agresat partea vătămată cu o bară metalică în cap, a provocat scandat public astfel că, măsura arestării preventive se impune a fi menținută pentru protejarea ordinii publice și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Existența temeiurilor luării măsurii arestării preventive a inculpatului recurent nu permite luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate cum ar fi aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 cod procedură penală, iar măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și are un caracter rezonabil. În această situație solicită respingerea ca nefondată a cererii formulate în acest sens de recurentul inculpat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat I. M. arată că, solicită judecarea sa în stare de libertate, achiesând la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Tribunalul C., prin încheierea de ședință din 16 aprilie 2013, pronunțată în dosarul penal nr._ 13, în baza art.3002 C.proc.pen. rap. la art.160b alin.1 și 3 C.proc.pen s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I. M..
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 190/25.11.2012 a Tribunalului Constanta s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fata de inculpatul I. M. pe o durata de 29 de zile începând cu data de 25.11.2012 si pana la data de 23.12.2012, reținându-se ca temeiuri ale arestării dispozițiile art. 148 lit.a si f C.p.p.
Prin încheierea nr. 198/7.12.2012 a Tribunalului Constanta s-a prelungit măsura arestării preventive fata de inculpat, pana la data de 11.01.2013, inclusiv.
Prin rechizitoriul nr.1676/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta s-a dispus trimiterea in judecata a inculpaților I. M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap. la art. 174-175 lit.i C.pen. si art. 321 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen.
In sarcina inculpatului I. M. s-a reținut pe scurt ca, la data de 10 noiembrie 2012, în urma înțelegerii prealabile cu ceilalți inculpați din prezenta cauza, s-a deplasat la barul CAFE ESCAPE din C., unde, fără un motiv anume si fără să o cunoască a agresat-o pe partea vătămată B. M.-G., ce a fost lovita cu o rangă metalică în cap fiindu-i provocate grave leziuni cranio-cerebrale ce i-au pus viața în primejdie, iar prin modul direct și conjugat de acțiune în grup de persoane înarmate și agresive a provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea și liniștea publică la bar.
In cauza, sunt incidente in continuare dispozițiile art. 143 C.p.p., in sensul ca, rezulta suficiente indicii, aflate la dosarul cauzei care sa conducă la presupunerea rezonabila ca, inculpatul poate fi bănuit de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata .
Chiar daca inițial, la luarea masurii arestarii preventive a fost avuta in vedere si infractiunea de asociere in vederea comiterii de infractiuni, prevazuta de art. 323 C.pen., insa ulterior, pe parcursul urmaririi penale nu s-au conturat elementele obiective si ale acestei infractiuni, s-a adoptat o solutie de scoatere de sub urmarire penala pentru toti inculpatii, totusi se vor avea in vedere indiciile temeinice si probele ce stau la baza acuzatiilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice si tentative de omor calificat sub forma autoratului, in cazul inculpatului I. M..
De asemenea, sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit.a C.p.p. pentru inculpat, in sensul ca acesta au fugit si s-a ascuns in faza de urmarire penala pentru a evita luarea unor masuri preventive fata de acesta, dar si dispozitiile art. 148 lit. f C.proc.pen., în sensul că, inculpatul este cercetat pentru savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exista probe certe ca lasarea în libertate a acestuia prezinta pericol concret pentru ordinea publica, pericol apreciat prin prisma modalitatii concrete de savarsire a faptelor retinute in sarcina acestuia, constand in deplasarea impreuna cu mai multi inculpati in la un bar, fiind înarmați cu corpuri contondente si intamplarea a facut ca in calea lui sa apară proprietarul barului unde a avut loc incidentul, ce iesise pentru a-i determina sa paraseasca zona si se presupune ca a fost lovit atat de puternic in cap cu un corp dur de inculpat, incat a fost doborat la pamant, suportand consecinte dintre cele mai grave, fiindu-i pusa in mod cert viata in primejdie, a ecoului puternic negativ ce il inregistreaza asemenea fapte in randul comunitatii, atunci cand consecintele au fost dintre cele mai grave.
Inculpatul nu a mai intrat in conflict cu legea penala, este tanar insa fapta de care este la acest moment acuzat sunt de natura sa produca un puternic impact asupra comunitatii, sa trezeasca un sentiment de teama pentru orice persoana care nu si-ar dori doar sa stea in liniste in spatii publice.
Chiar daca inculpatul I. M. a inteles sa se prevaleze de dispozitiile art. 320/1 C.p.p. si a formulat o cerere in acest sens, nu se poate sustine ca temeiurile arestarii s-au modificat, deoarece acesta este apreciat ca prezinta in continuare pericol pentru ordinea publica si nu poate fi redat societatii, pentru a se judeca in continuare in stare de libertate, avand in vedere si gravitatea acuzatiilor ce i se aduc si pentru a nu exista riscul ca, acesta sa recurga la comiterea unor acte violente.
Prin urmare, cererea formulata de inculpatul I. M. de a se inlocui masura arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, a fost respinsă, intrucat temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive nu s-au schimbat, iar durata masurii arestarii preventive nu a depasit limita rezonabila si pentru buna desfasurare a procesului penal se impune mentinerea starii de arest fata de acesta.
Împotriva acestei încheieri, in termen legal a declarat recurs inculpatul I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, in sensul greșitei menținerii a arestării preventive invocând faptul că la momentul pronunțării încheierii, temeiurile concrete reținute cu ocazia arestării preventive nu mai subzistă sau sunt diminuate, sens în care, apreciază că se putea dispune și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Verificând încheierea recurată în ansamblu și în referire la motivele invocate de recurent, curtea apreciază recursul ca fiind nefondat.
Astfel, instanța de control judiciar reține că, in mod legal și temeinic prima instanță de judecată a menținut arestarea preventivă a inculpatului întrucât, temeiul concret reținut cu ocazia arestării preventive subzistă nemodificat, din acuzațiile aduse rezultând că acesta este predispus să reacționeze violent în momente conflictuale, conduita și modul său de reacție constituind un pericol concret pentru ordinea publică.
Ca atare, întrucât motivele invocate nu pot fi reținute ca și cazuri de casare, recursul de față va fi respins ca nefondat cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat I. M. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din data de 16.04.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. F. M. C. E. A. I.
Grefier,
C. S.
Jud. fond: A. A.
Red. Dec. Jud. M.C. E.
Tehnodact. Gref. C. S.
2 ex./24.04.2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 872/2013.... → |
|---|
