Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 119/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 11566/212/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 119/P
Ședința publică din data de 21.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. D.
JUDECĂTOR - D. I. N.
JUDECĂTOR - V. L.
Grefier - D. V.
Ministerul Public a fost reprezentant prin procuror - R. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului penal declarat de inculpatul P. D. – fiul lui G. și A., născut la data de 10.10.1967, CNP_, domiciliat in C., ., împotriva sentinței penale nr. 1154 din data de 5 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2151 alin. 1 cod penal și art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.02.2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală:
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
P. sentința penală nr. 1154 din 5.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-a hotărât condamnarea inculpatului P. D. – fiul lui G. și A., născut la data de 10.10.1967, CNP_, domiciliat in C., ., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2151 alin.1 cod penal și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art.189 cod penal.
Inculpatului P. D. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b, c cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Conform prev. art.33 lit.a cod penal și art.34 lit.b cod penal pedepsele aplicate inculpatului P. D. au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare ce s-a dispus a fi executată în final și în total.
În temeiul preved.art.81 cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata de 5 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 cod penal.
În baza prev.art.71 alin.5 cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
Inculpatului P. D. i s-a atras atenția asupra cazurilor de revocare și anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art.83 și art.84 cod penal.
În baza prev. art.14 cod pr.penală rap. la art.346 alin.1 cod pr.penală coroborate cu prev.art.998-999 și urm. cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de . și obligat inculpatul P. D. la plata către aceasta a sumei de_ lei cu titlu de daune materiale.
Conform prev.art.191 alin.1 cod pr.penală a fost obligat inculpatul P. D. să plătească statului suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior Judecătoria a reținut următoarele:
La data de 11.04.2006, partea vătămata S.C. S. 95 S.R.L. C., prin reprezentant legal M. I., a formulat plângere penală împotriva inculpatului P. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, furt calificat, precum și a infracțiunilor prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991 și de Legea evaziunii fiscale, arătând că a încasat sume de bani care nu se regăsesc în registrul de casă al societății și a înregistrat eronat anumite sume în evidențele contabile, fiind constatate diferențe între sumele de bani înregistrate în registrul de vânzări și cele înregistrate în registrul de casă.
Din cercetările efectuate, a rezultat că, în perioada 29.04.2004 – 31.03.2006, inculpatul a fost angajat în funcția de administrator unic la S.C. S. 95 S.R.L., societate ce are ca obiect de activitate vânzarea cu amănuntul a carburanților pentru autovehicule.
În calitate de administrator al societății, inculpatul efectua activități de aprovizionare, contabilitate primară, încasări și plăți către furnizori și clienți.
La data de 01.03.2006, fila 13 d.urm.pen., inculpatul a depus o cerere de demisie din funcția de administrator al societății, cerere care a fost aprobată de către asociații societății, astfel încât, la data 31.03.2006, aceștia au emis decizia nr.28, privind predarea bunurilor aparținând patrimoniul societății și aflate în gestiunea inculpatului.
La data de 31.03.2006, ora 8.00, a fost efectuat un inventar al bunurilor societății însoțit de un proces-verbal, pe care inculpatul le-a predat asociaților sub semnătură, filele 15, 16, 17 d.urm.pen .
Din cuprinsul contractelor comerciale nr.31/04.04.2006 și nr. 20/14.02.2006 rezultă că S.C. S. 95 S.R.L. C. încheiase contracte cu . și ., prin care prima parte, în calitate de prestator, se obliga să aprovizioneze cu combustibili și lubrefianți autovehiculele celor două societăți colaboratoare prin alimentarea directă de la stația societății prestatoare sau prin livrare la sediul beneficiarului.
În baza acestor două contracte, astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului, declarațiile martorului G. A.- fila 74 d.urm.pen., ale martorului O. J.-M.- fila 75 d.urm.pen., ale martorului J. M. C.- fila 86 d.urm.pen., înscrisurile de la filele 87-94 d.urm.pen., practica S.C. S. 95 S.R.L. cu colaboratorii săi era în sensul că mașinile societăților colaboratoare se alimentau cu regularitate cu carburanți de la pompele aflate la sediul furnizorului, dar facturile nu erau emise pentru fiecare alimentare de la pompă, ci fiecare societate era trecută într-un caiet în care se consemna data alimentării, numărul mașinii, cantitatea de carburant, felul acestuia, nume și semnătură, urmând ca periodic (de regulă, la două săptămâni, astfel cum rezultă din probatoriu), să se emită facturi fiscale pentru cantitatea de carburant furnizată fiecărui colaborator în parte.
În declarația sa, fila 253 d.urm.pen., inculpatul P. D. arată expres că în baza caietului, el era cel care întocmea luna factura pentru diferitele societăți care alimentau.
Nu prezintă relevanță în cauză cine ținea acest caiet sau cine făcea mențiunile în cuprinsul lui, din moment ce inculpatul era cel care trebuia să întocmească facturile potrivit caietului și în conformitate cu mențiunile din acesta, iar din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat pe parcursul urmăririi penale - filele 222-231 și a suplimentului - filele 234-240, apare că conform borderoului (caietului) totalul valorii carburanților și lubrefianților ce fuseseră livrați era în sumă de_,88 lei din care inculpatul a facturat doar suma de_, 68 lei, rezultând o diferență nefacturată de către inculpat de_,20 lei.
Din declarația martorului O. J.-M. - fila 75 d.urm.pen., rezultă și motivul/unul dintre motivele pentru care inculpatul nu a facturat această diferență, acela că inculpatul obișnuia să alimenteze mașina sa sau a unui cunoscut și solicita martorului să treacă în caiet una dintre mașinile ., pentru că, precizează martorul, inculpatul era prieten cu administratorul acestei societăți și mai procedaseră și anterior de această manieră.
Această declarație se coroborează cu declarația martorului G. A.- fila 214 d.urm.pen., administrator al ., care arată că la data facturării, în afară de factură primea originalul unui borderou în care erau trecete mașinile, cantitatea de combustibil, data livrării și bonurile eliberate de casa de marcat, observând că în borderouri erau trecute și alte cantități decât cele livrate și care nu erau facturate. Cu privire la acestea, martorul afirmă că l-a întrebat pe inculpat, acesta relatându-i că are plusuri în gestiune, pe care și le însușește el și că le trece în borderou ca fiind livrate mașinilor societății colaboratoare,cu specificația D., dar acele cantități sunt folosite de inculpat.
Mai mult, din cuprinsul raportului de expertiză, fila 236 d.urm.pen., instanța reține că inculpatul nu a înregistrat în evidența contabilă a . facturile fiscale nr. . VDV nr._/31.07.2007 în sumă de 1471,09 lei -cumpărător . și nici pe cea cu nr._/31.07.2007 în sumă de 1429, 79 lei - cumpărător ..
Aceste concluzii la care a ajuns expertul contabil în faza de urmărire penală au rezultat din coroborarea facturilor de la filele 97, 98 d.urm.pen. cu evidența contabilă ținută de către inculpat, conform înscrisurilor de la filele 107 verso-108 d.urm.pen., în care nu apar aceste două facturi ca fiind inregistrate .
Cu privire la chitanța nr._ emisă de . care atestă o plată efectuată de . de 952,48 lei, reprezentând cheltuieli motorină, a cărei copie se află la fila 39 d.urm.pen., din observarea registrului de casă de la fila 42 d.urm.pen., apare în mod evident că acesta nu a fost înregistrată în contabilitate de către același inculpat.
Cu privire la aceeași chitanță, instanța reține, din declarația martorului G. A., agent de vânzări la . d-urm.pen, că acesta a înmânat personal suma de 952,48 lei inculpatului P. D..
Chitanța nr._ din data de 30.03.2006 emisă de . care atestă o plată efectuată de . în suma de 1500 lei, aflată la fila 40 d.urm.pen., a avut aceeași soartă ca și cea despre care s-a făcut vorbire anterior, în sensul că din observarea cuprinsul filei din registrul de casă din data de 30.03.2006, fila 46 d.urm.pen., apare în mod evident că acesta nu a fost înregistrată în contabilitate de către același inculpat.
Cu privire la această chitanță, instanța reține, din declarația martorului J. M. C., administrator al ., fila 86 d.urm.pen, că acesta a înmânat personal suma de 1500 lei inculpatului P. D. la data de 30.03.2006, eliberându-i-se chitanța constatatoare a plății.
Instanța observă că în cuprinsul procesului-verbal de la fila 17 d.urm.pen., semnat de către inculpat, la punctul 11, se menționează că P. D. a predat registru de casă încheiat la data de 30.03.2006, cu un sold de 15.824 lei.
Cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de la fila 17, pct.11, se coroborează în totalitate cu mențiunile din fila de registru de casă, din care rezultă că soldul la data de 30.03.2006 este de_ lei, pagina 46 sau 85 d.urm.pen.,( sold care a fost preluat în registru de casă din data de 31.03.2006, a se vedea fila 47 d.urm.pen.), motiv pentru care instanța va înlătura ca nesincere declarațiile inculpatului în ceea ce privește afirmațiile conform cărora factura nr._ ar fi fost înregistrată în registrul de casă din data de 31.03.2006 sau 01.04.2006 (conform declarației neclare sub acest aspect a inculpatului, fila 253 verso d.urm.pen.), ca nefiind conforme adevărului și necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate, în condițiile în care inculpatul a predat gestiunea societății la 31.03.2006, ora 8.00, el nemaiavând dreptul, ulterior acestei date, să efectueze mențiuni în registrele S.C. S. 95 S.R.L. C., aspectul privind o eventuală rupere a unei file din 31.03.2006 sau 01.04.2006 neprezentând nicio relevanță în cauză.
Față de acestea, instanța la aprecierea cuantumului prejudiciului, în mod evident, la acorda prioritate variantei din suplimentul la raportul de expertiză, în care nu este inclusă în evidențele contabile chitanța nr._ din data de 30.03.2006 în suma de 1500 lei- ( fila_ d.urm.pen.) valoarea acesteia contribuind, de asemenea, la totalul prejudiciului cauzat.
Din aceeași declarație a inculpatului de la fila 252- 253, verso, instanța observă că acesta a declarat, în prezența apărătorului ales, că a primit un exemplar al expertizei contabile, face precizarea că aceasta este corectă și este în principiu de acord cu aceasta, solicitând doar verificarea chitanței din 30.03.2006.
Față de situația că instanța și-a însușit în totalitate doar concluziile din raportul de expertiză și variantei nr.1 din obiectivul nr.1 al suplimentului la acest raport efectuate în faza de urmărire penală, trebuie să se facă unele precizări cu privire la raportul de expertiză din faza de judecată în dosarul nr._:
Întrucât instanța care a pronunțat sentința penală nr.1345/10.12.2010 a apreciat concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în faza de urmărire penală (f. 222 – 230 d.u.p., 234 – 240 d.u.p.), ca fiind echivoce și contradictorii, a achiesat la solicitarea apărătorului inculpatului și s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile.
Foarte interesante sunt obiectivele formulate de inculpat, prin apărător, și care au fost încuviințate de către instanță, prin încheierea din data de 21.05.2010, fila 74 d._, astfel cum au fost solicitate de apărătorului inculpatului prin înscrisul de la fila 66 din același dosar, și anume:
- să se menționeze rezultatele inventarierii de predare a gestiunii . la data de 31.03.2006 de către P. D., modul în care rezultatele inventarierii au fost înregistrate în evidențele contabilității;
- să se stabilească la data de 31.03.2006 din balanța analitică, cu ce sumă figurează P. D. cu debit la .; dacă paguba este reală și înregistrată și dacă societatea are datorii la bugetul de stat și cu ce sumă.
- să se verifice și să se menționeze dacă în perioada 01.01._06 la . au fost acordate și înregistrate în evidențe pierderi legale de produse petroliere, dacă nu s-au acordat să se determine și valoarea pierderilor legale aferente cantităților derulate;
- să se determine valoarea prejudiciului în funcție de registrul de casă din data de 31.03.2006 și de înregistrările din evidențele contabile.
S-a întocmit raportul de expertiză contabilă de la f. 100 – 111 din dosarul menționat, conform balanței de verificare întocmită la data de 31.03.2006, iar inculpatul P. D. nu a figurat cu nici o sumă imputată ce ar proveni din lipsa în gestiunile de numerar sau marfă, societatea neavând înregistrată nici o pagubă în patrimoniu. Totodată, a mai rezultat că, în funcție de soldul de numerar reflectat în registrul de casă întocmit la data de 31.03.2006 și soldul contului 5311 – „casa în lei”, nu există nici un prejudiciu, cu mențiunea că numerarul existent în sold la data de 31.03.2006 nu a fost inventariat, pentru a se putea face comparația cu soldul scriptic și a se stabili diferențele în plus sau în minus.
Toate obiective formulate nu sunt concludente și pertinente soluționării cauzei, ele au fost formulate într-o așa manieră (și necenzurate), încât concluziile raportului efectuat în faza de judecată nu puteau fi altele decât unele care să conducă la inexistența vreunui prejudiciu în dauna S.C. S. 95 S.R.L. C..
Instanța este îndreptățită să tragă această concluzie din prisma faptului că inculpatul era trimis în judecată tocmai sub acuzația că ar fi efectuat înregistrări inexacte/nu ar fi înregistrat în registrele contabile o . facturi/chitanțe cauzând un prejudiciu material societății al cărei administrator era, ca urmare a acțiunii sale defectuoase ori a inacțiunii, astfel că răspunsul la obiectivul de a se determina valoarea prejudiciului în funcție de registrul de casă din data de 31.03.2006 și de înregistrările din evidențele contabile, nu putea fi constatarea existenței vreunui prejudiciu din moment ce prejudiciul se determina prin prisma acțiunii ori a inacțiunii inculpatului căruia i se imputa că nu evidenția în contabilitate o . înscrisuri.
Față de toate acestea, instanța urmează a înlătura în totalitate concluziile acestui raport efectuat în faza de judecată în dosarul nr._, precum și susținerile apărătorului inculpatului, care se bazează pe acest raport, conform cărora în lipsa prejudiciului pentru S.C. S. 95 S.R.L nu există infracțiunile de care este acuzat inculpatul.
Instanța consideră că prejudiciul cauzat este în cuantum de 23.292,47 lei, astfel cum a fost el evidențiat în capitolul II, varianta nr.1 din obiectivul nr.1 al suplimentului la raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală, și a fost evidențiat defalcat de către instanță în urma coroborării probatorului administrat.
În drept, faptele inculpatului P. D., care în calitate de administrator al S.C. S. 95 S.R.L, a încasat suma de 2452 lei (reprezentând contravaloarea chitanțelor nr._ în suma de 952,48 lei și chitanța nr._ din data de 30.03.2006 în suma de 1500 lei) de la . și ., pe care nu a predat-o societății S.C. S. 95 S.R.L, însușindu-și-o astfel, iar în perioada 31.05._06 nu a înregistrat cu știință în evidențele contabile facturile fiscale nr. . VDV nr._/31.07.2007 în sumă de 1471,09 lei - cumpărător . și nici pe cea cu nr._/31.07.2007 în sumă de 1429, 79 lei - cumpărător .. și pe parcursul aceleiași perioade a efectuat înregistrări inexacte în contabilitatea aceleiași societăți, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, precum și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț, creând un prejudiciu în sumă de_, 20 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare prevăzută de art.215 indice 1 alin.1 Cod penal și fals intelectual prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art.289 Cod penal .
Urmarea imediată, ca element al laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, este reprezentată de prejudiciul suferit de partea civilă ca urmare a activității ilicite desfășurate de către inculpat și care, potrivit expertizei contabile efectuate în faza de urmărire penală se situează la suma de 23.292,47 lei.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului în săvârșirea faptelor rezultă, în aprecierea instanței, din modul și împrejurările în care au fost săvârșite, respectiv din modul în care inculpatul își îndeplinea atribuțiile de serviciu.
Față de considerentele anterior expuse, instanța apreciază că sunt întrunite cerințele legale pentru condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2151 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal.
Astfel, legiuitorul însuși a considerat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social generic din moment ce a prevăzut pentru acestea numai pedeapsa închisorii.
Fapta de delapidare săvârșită de inculpat prezintă însă și un grad ridicat de pericol social concret derivat din atingerea gravă adusă atât relațiilor sociale cu caracter patrimonial, cât și relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activităților de serviciu.
În concret, pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului rezultă atât din modul și împrejurările în care a fost comisă, asociată fiind cu îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, cât și prin prisma cuantumului foarte ridicat al prejudiciului cauzat părții civile.
Instanța va avea în vedere la stabilirea pedepsei și împrejurarea că acesta se află la primul conflict cu legea penală și nu a mai fost anterior cercetat pentru comiterea altor infracțiuni.
Față de considerentele anterior expuse, instanța apreciază că o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual sunt suficiente și de natură a-l reeduca pe inculpat, de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legii penale, dar și pentru atingerea scopului de exemplaritate al pedepsei penale cu închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (1) din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64”, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiași articol „condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei (…)”.
În speță, instanța constată că, față de natura infracțiunii comise de inculpat, interzicerea dreptului de a alege nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora, singurele valori de natură a justifica ingerința.
Având în vedere atât dispozițiile art. 8 din CEDO, împrejurarea că infracțiunea săvârșită de inculpat este independentă de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești, cât și dispozițiile art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru a complini rolul sancționator și educativ al pedepsei cu închisoare aplicată inculpatului și apreciind că infracțiunea comisă de inculpat îl face nedemn să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și să fie ales în funcții elective publice, instanța va face aplicarea art.71 alin.1 și alin. 3 Cod penal și va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea aplicată prin prezenta sentință, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și ale art. 64 alin.1 lit. b Cod penal.
Cum inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, în baza art. 34 alin.1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. a Cod penal, va contopi pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale și prezentând șanse de reintegrare socială în condițiile în care conștientizează consecințele conduitei ilicite și s-a angajat la un nou loc de muncă, și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 alin.1Cod penal (pedeapsa aplicată prin prezenta cauză este închisoarea de 2 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni), instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal: cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care s-a adăugat un interval de 2 ani.
În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal instanța va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 Cod procedură penală instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, potrivit cu care săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare are drept urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime, în regim de detenție, a pedepsei aplicate în prezenta cauză la care se va adăuga pedeapsa pentru noua infracțiune.
Cum pe latura civilă a cauzei, S.C. S. 95 S.R.L, prin reprezentant legal M. I., a formulat pretenții civile doar în cuantum de 21.102,37 lei, considerând că această sumă reflectă prejudiciul cauzat societății de către inculpat, fila 8 d.urm.pen.,
Apreciind că din probele administrate în cauză rezultă că sunt întrunite elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului potrivit art. 998 Cod civil: fapta ilicită – infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, prejudiciul –23.292,47 lei, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului, reținută sub forma intenției directe,
Ținând cont de principiul disponibilității părții și de faptul că instanța nu poate acorda mai mult decât s-a solicitat de către partea civilă,
În baza art. 14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 Cod civil, va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă . SRL și va obliga inculpatul la plata de despăgubiri în sumă de_ lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale.
Față de soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în baza art 191 alin.1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Împotriva sentinței penale nr. 1154 din 5.10.2012 a Judecătoriei C. a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P. D. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu greșita sa condamnare pentru infracțiunile de delapidare prev. de art.2151 alin.1 cod penal și de fals intelectual prev. de art.43 din Legea nr. 82/1991 în referire la art.289 cod penal raportat la împrejurarea că expertiza contabilă nu a evidențiat nici un prejudiciu în activitatea gestionată de el și nici falsuri în înscrisurile întocmite de el și aflate în contabilitatea societății.
În concluzie, recurentul inculpat P. D. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile ce fac obiectul trimiterii lui în judecată, în temeiul prev. de art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d cod pr.penală, pentru lipsa laturii obiective a respectivelor infracțiuni.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 1154 din 5.10.2012 a Judecătoriei C. raportat la criticile din recursul inculpatului P. D., la probatoriul administrat în cauză, cât și din oficiu, în limitele prev. de art.3856 alin.3 cod pr.penală curtea constată că recursul este nefondat.
S-a stabilit în mod incontestabil în cauză împrejurarea că în perioada 29.04.2004 – 31.03.2006 inculpatul recurent P. D. a deținut funcția de administrator unic al . C., având între alte atribuții și pe acelea de aprovizionare cu carburanți pentru autovehicule, ținerea evidențelor primare de contabilitate și întocmirea actelor de încasări și plăți către clienți și furnizori.
Conform relațiilor comerciale încheiate de . C. cu . și . C. prima societate, în calitate de furnizor, se obliga să livreze combustibili și lubrifianți pentru autovehiculele celorlalte două societăți beneficiare prin alimentare directă de la stația societății furnizoare sau prin livrare la sediul beneficiarului.
Executarea efectivă a contractelor de livrare carburanți se desfășura prin alimentarea cu regularitate cu carburanți a mașinilor aparținând societăților beneficiare de la pompele stației furnizoarei, evidența respectivelor alimentări se ținea într-un caiet unde erau consemnate data alimentării, numărul mașinii, cantitatea de carburant și felul acestuia, numele șoferului și semnătura acestuia.
Conform declarației inculpatului recurent P. D. el era persoana care pe baza consemnărilor din caietul cu evidența alimentărilor cu combustibil, întocmea bilunar facturile fiscale către beneficiari, în vederea plății.
Conform concluziilor raportului de expertiză contabilă și a suplimentului întocmit în cursul urmării penale, inculpatul recurent P. D. a facturat doar suma de 24.160, 68 lei, deși conform datelor din caietul de evidență a livrărilor de combustibil rezulta o valoare totală de 42.099,88 lei rămânând nefacturată sumă de 17.939,20 lei.
Având obligația de a întocmi facturile în baza datelor din caietul de evidență a livrărilor de combustibili, în condițiile în care inculpatul nu a facturat decât parțial respectivele înregistrări, este evidentă vinovăția sa în producerea prejudiciului cauzat părții civile . C., reprezentând c./val. combustibilului rămas nefacturat.
Înregistrarea în evidențele contabile ale părții civile . C. a facturilor emise de inculpatul P. D., în condițiile în care acesta, cu știință, omisese să factureze întreaga c./val. a combustibililor livrați, a determinat, în mod evident, denaturarea veniturilor și cheltuielilor reflectate în bilanțul societății și producerea unui prejudiciu în sumă de 17.939,20 lei.
Sub aspectul săvârșirii de către inculpatul recurent P. D. a infracțiunii de fals intelectual prev. și ped. de art.43 din legea nr. 82/1991 cu referire la art.289 cod penal, nu prezintă relevanță cine a completat datele din caietul de evidență a livrărilor de combustibili, câtă vreme i se impută, că intenționat nu a respectat la facturare mențiunile din respectivul caiet și, tot intenționat, a denaturat datele reflectate în bilanțul contabil, referitor la livrările de combustibili nefacturate.
Raportat la cele ce preced, curtea reținând existența faptei de falsificare a evidențelor contabile ale părții civile . C. de către inculpatul recurent P. D., cu forma de vinovăție a intenției directe și producerea unui prejudiciu în sumă de 17.939 lei părții civile, respectiva faptă întrunind gradul de pericol social specific infracțiunii, constată, că în mod temeinic și legal prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.43 din Legea nr. 82/1991 în referire la art.289 cod penal.
Raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale a reținut că inculpatul recurent P. D. nu a înregistrat în evidența contabilă a . C. facturile fiscale cu . VDV nr._/31.07.2007, în valoare de 1471,09 lei și nr._/31.07.2007, în valoare de 1429,79 lei, urmare verificării evidenței contabile ținută de inculpat în care nu se regăsesc cele două facturi.
În ceea ce privește chitanța nr._ emisă de inculpatul P. D. în numele . C., ce atestă plata sumei de 952,48 lei cu titlu de c./val. motorină, de către . C. prin intermediul martorului G. A., nu apare în registrul de casă, fiind evident că nu a fost înregistrată în contabilitate de același inculpat.
Conform declarației martorului J. M. C., administrator al . C., acesta a înmânat, la data de 30.03.2006 inculpatului P. D. suma de 1.500 lei, c./Val. combustibil, pentru care inculpatul a eliberat chitanța cu nr._.
Verificările registrului de casă al . C. din data de 30.03.2006 au evidențiat că respectiva chitanță nu a fost înregistrată în contabilitatea societății de către inculpatul P. D..
Având în vedere, că inculpatul P. D. a predat registrul de casă la data de 30.03.2006, cu un sold de 15.824 lei și gestiunea, la data de 31.03.2006, că și-a însușit concluziile raportului de expertiză contabilă și că nu există dovezi privind ruperea din registrul de casă a unei file, curtea constată că în mod temeinic prima instanță a înlăturat apărările inculpatului referitoare la înregistrarea chitanței_/30.03.2006 după data predării registrului de casă și a gestiunii de către el.
Urmare celor reținute anterior curtea constată, că inculpatul P. D. a avut calitatea de gestionar, față de sumele pentru care a emis chitanțele menționate în precedent, și în legătură cu care nu a făcut dovada predării lor către partea civilă căreia i se cuveneau.
Rezultă că reținerea infracțiunii de delapidare prev. de art.2151 alin.1 cod penal în sarcina inculpatului recurent P. D. s-a făcut în mod temeinic și legal de către prima instanță.
Fiind îndeplinite cerințele legale pentru antrenarea răspunderii penale a inculpatului, în mod just prima instanță l-a condamnat pe acesta pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina lui.
Apărarea inculpatului recurent P. D., în sensul că nu există prejudiciu în patrimoniul părții civile . C., bazată pe concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cursul cercetării judecătorești, nu poate fi primită ca atare, motivat, în esență, de împrejurarea că respectiva expertiză contabilă a avut în vedere exclusiv datele înscrise în evidențele contabile ale . C., date care s-au dovedit a fi fost falsificate de inculpat și fără luarea în considerarea a facturilor și chitanțelor neoperate de acesta în evidența contabilă.
Criticile din recursul inculpatului P. D. dovedindu-se neîntemeiate, iar examinarea din oficiu a hotărârii primei instanțe neevidențiind alte motive de reformare a ei, în temeiul preved.art.38515 pct.1 lit.b cod pr.penală se va respinge recursul ca nefondat, menținându-se hotărârea atacată.
În baza preved.art.192 alin.2 cod pr.penală va fi obligat inculpatul P. D. să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. D. – fiul lui G. și A., născut la data de 10.10.1967, CNP_, domiciliat in C., ..
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe inculpatul P. D. la 500 lei cheltuielile judiciare către stat.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2013.
Ptr.Președinte și Judecător, Judecător,
C. D. D. I. N. V. L.
Aflați în C.O. conf.art.312 c.p.p.
Semnează
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
N. S.
Ptr.Grefier,
D. V., aflată în C.O.
Conf.art.312 c.p.p. semnează
GREFIER ȘEF SECȚIE PENALĂ
C. S.
Jud.fond – A.M. L.
Red.dec.jud. V. L./
Tehnodact.gref.C.C.
2 ex./18.07.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 185/2013. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 956/2013.... → |
|---|
