Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 434/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 3666/118/2013/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 434/P
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - A. I.
Judecător - Z. F.
Grefier - A. B.
Cu participare procuror D.I.I.C.O.T – M. Ț.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații O. A. - fiul lui I. și M., născut la data de 23.10.1965 și R. P. - fiul lui C. și V., născut la data de 17.03.1972, deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 28.05.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.297 cod procedură penală se prezintă recurentul inculpatul O. A., în stare de arest și asistat de avocat ales C. C.., în baza împuternicirii avocațiale ._/31.05.2013, emisă de Baroul C. și depusă la dosarul cauzei și recurentul inculpat R. P., în stare de arest și asistat de avocat ales D. M. în baza delegației avocațiale depusă la dosarul de fond al cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176, 181 cod procedură penală.
Având pe rând cuvântul recurenții inculpați O. A. și R. P. precizează că își mențin recursurile declarate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri
Avocat C. C. având cuvântul arată că recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 28.05.2013 a Tribunalului C. vizează atât menținerea măsurii arestării preventive,cât și cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Solicită admiterea recursului,casarea încheierii recurate și, rejudecând, să nu se mai mențină măsura arestării preventive și să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Deși nu contestă subzistența temeiurilor avute în vedere inițial cu ocazia luării măsurii arestării preventive, apreciază că în actualul stadiul procesul nu mai este necesară privarea de libertate a recurentului inculpat O. A. pentru a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului.
În acest sens, urmează a se observa că, încă din faza urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă și a recunoscut că a cultivat în incinta acelui imobil plantele de cannabis. De subliniat că, doi dintre inculpații din prezenta cauză B. L. și au uzat în fața instanței de fond de dispozițiile art. 3201 cod procedură penală, împrejurare în raport de care s-a dispus disjungerea cauzei ,astfel că nu există posibilitatea de a-i influența .
De asemenea, nici în privința inculpatului O. A. nu se poate susține că va putea exercita vreo influență având în vedere că acesta este arestat. În condițiile în care mai sunt doi martori din rechizitoriu, părinții inculpatului O. A. care, cu prilejul primei declarații au relatat cele menționate de acest inculpat, nu se poate reține că poate influența depozițiile ce urmează a le fi luate de către prima instanță. În cauză s-au efectuat trei rapoarte de constatare tehnico – științifică, în legătură cu care apreciază că nu există posibilitatea influențării acestora, cu atât mai mult cu cât majoritatea probelor se află în custodia instanței, neputând fi influențate în vreun fel .
Fișa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei evidențiată împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, astfel încât nu există posibilitatea reiterării unui comportament infracțional.
Invocă practica judiciară a I:C.C.J., potrivit cu care limitele unei pedepse, natura infracțiunii, ca și temeiurile avute în vedere cu prilejul luării măsurii arestării preventive nu pot constituie motive pentru a se respinge de plano o cerere de liberare provizorie pe control judiciar sau pe cauțiune .
De asemenea, consideră că trebuie avute în vedere și datele referitoare la persoana inculpatului, integrată social cu o situație familială deosebită, având un copil minor încadrat în gradul II de handicap, soția acestuia fiind nevoită să renunțe la serviciu pentru a se dedica în exclusivitate îngrijirii acestuia. Mai arată că, anterior arestării era administratorul unei firme, în prezent fiind suspendată activitatea acesteia, situație în care angajații au fost nevoiți să-și găsească alte locuri de muncă.
În aprecierea sa, inculpatul prezintă suficiente garanții pentru a putea fi cercetat în stare de libertate, neexistând posibilitatea să se sustragă de la cercetarea judecătorească sau să reitereze comportamentul infracțional.
Având cuvântul, avocat D. M. pentru recurentul inculpat R. P. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului sau, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Contrar celor susținute de prima instanță, arată că acele indicii avute în vedere inițial la luarea și, ulterior, la prelungirea și menținerea stării dea rest preventiv nu s–au transformat în probe certe, care să facă dovada implicării inculpatului în activitatea infracțională ce i se reține. În opinia sa, probele administrate până în această fază procesuală sunt discordante și nu se coroborează în sensul dovedirii vinovăției, sens în care arată că încă din prima etapă a urmăririi penale s-a făcut referire de către inculpatul B. L. la o persoană „ M.”, cu privire la care nu s-au mai făcut precizări legate de fizionomie, vârstă, iar în cea dea doua declarația același inculpat declară că acest „M.” cunoștea o persoană, pe inculpatul R. P., despre care cunoștea că are o plantație de cannabis în D..
Nici probele ulterioare nu-l indică pe inculpat ca fiind implicat în această activitate infracțională. A mai reținut prima instanță că s-au găsit două amprente aparținând inculpatului, însă nici aceste elemente nu sunt de natură a dovedi implicarea inculpatului, câtă vreme coinculpatul O. A. s-a ocupat de tehnicile respective de cultivare a plantelor, în acest sens documentându-se de pe internet.
Nici convorbirea telefonică purtată cu soția acestuia nu face dovada implicării inculpatului în activitatea infracțională reținută, apreciind că în măsura în care ar fi fost implicat cu siguranță nu s-ar fi ascuns și ar fi adus la cunoștința acesteia acest aspect.
În referire la persoana inculpatului, arată că acesta nu are antecedente penale și nici predispoziție către săvârșirea de fapte antisociale și are în îngrijire doi copii minori.
Reprezentantul D.I.I.C.O.T.- prin procuror M. Ț., având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpații O. A. și R. P. și menținerea încheierii instanței de fond, ca legală și temeinică.
Apreciază că, în actualul context social când se înregistrează o amploare deosebită a acestui fenomen, care deși intens mediatizat nici pe departe nu este diminuat, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie apreciat și vis- a – vis de scopul educativ al pedepsei. Consideră că autoritățile trebuie să ia măsuri ferme iar scopul măsurii preventive trebuie să țină seama prioritar de natura și gravitatea infracțiunii.
Chiar și în raport de durata arestului preventiv, susține că nu se poate aprecia că o măsură mai puțin restrictivă de libertate ar asigura buna desfășurare a procesului penal, sens în care solicită respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de recurentul inculpat R. P., precum și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul O. A..
În replică la cele susținute de procuror, apărătorul recurentului inculpat O. A., arată că răspunderea penală este individuală, iar activitatea infracțională a unui individ nu trebuie apreciată în contextul fenomenului infracțional.
Recurentul inculpat O. A., în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, precizează că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat R. P., în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, precizează că este de acord cu concluziile apărătorului său. În plus, arată că are doi copii minori în îngrijire și că regretă că i-a pus la dispoziție lui O. acea locație și nu a făcut verificări. Mai menționează că este nevinovat, că a candidat la postul de primar din localitate, undea făcut mai multe acțiuni sociale.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 28.05.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, s-a hotărât:
In baza art.3002 C.p.p. raportat la art.160b al.1si 3 C.p.p. mentine masura arestarii preventive luata fata de inculpatii R. P. si O. A..
Respinge cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, formulata de inculpatul R. P., prin aparator.
In baza art.1608aalin.6 C.proc.pen. rap.la art.1602C.proc.pen. respinge, ca neintemeiata, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulata de inculpatul O. A..
Se va comunica administratiei locului de detinere .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra inculpatilor O. A. si R. P., planeaza suspiciunea ca, in cursul anului 2013 inculpatul R. P. l-a ajutat pe inculpatul O. A. sa cultive 498 plante de cannabis cum asa totala de 71,663 kg, punandu-i la dispozitie o cadire, iar la data de 7.03.2013 au detinut impreuna cele 498 plante cannabis in vederea punerii in circulatie prin vanzare, fiind trimisi in judecata pentru comiterea infractiunii de trafic de droguri de risc prevazuta de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 .
În cursul urmaririi penale, fața de inculpatii O. A. si R. P. a fost luata masura arestarii preventive pe o durata de 29 de zile incepand cu data de 8.03.2013 si pana la data de 5.04.2013 prin incheierea nr.29/8.03.2013 a Tribunalului Constanta.
Prin incheierea din data de 3.04.2013 a Tribunalului Constanta, in baza art. 300/1 C.p.p. s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive, fiind mentinuta starea de arest fata de cei doi inculpati.
La termenul din data de 28.05.2013, doi dintre inculpatii din aceasta cauza, respectiv O. L. A. si B. L., s-au prevalat dispozitiile art. 320/1 C.p.p., motiv pentru care s-a dispus disjungerea cauzei si formarea unui nou dosar ce ii vizeaza pe inculpatii O. A. si R. P., care nu au inteles sa uzeze de acelesi dispozitii legale si prin urmare la acest termen nu au putut fi audiati, in masura in care acestia ar consimti sa dea declaratie.
Analizand actele și lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca masura arestarii preventive s-a luat fața de inculpati cu respectarea dispozitiilor Codului de procedura penala.
La pronuntarea încheierii de luarea masurii arestarii preventive s-a avut în vedere imprejurarea că, în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.proc.pen., privind savarșirea de catre inculpati a infractiunii pentru care au fost cercetati fiind, astfel, incidente dispozitiile art. 143 C.proc.pen. si care se regasesc in probele administrate in faza de urmarire penala, respectiv procesele verbale de depistare a inculpatilor, raportul de constatare tehnico-stiintifica,_ din 29.03.2013 a Laboratorului de Analiza si Profil al drogurilor din cadrul Brigazii de Combatere a Crimei Organizate, proces verbal de perchezitie domiciliara, planes foto, raportul de constatare tehnico-stiintifica cu nr._ din data de 29.03.2013 si adresa cu nr._/7.03.2013 a Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor, raportul de constatare tehnico-stiintifica grafoscopica cu nr._ din 8.03.2013 intocmit de specialisti din cadrul IPJ Constanta, inscrisuri, declaratiile martorilor si declaratiile inculpatilor și de asemenea, ca sunt întrunite conditiile prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Instanța constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatilor subzista, neexistand pana în acest moment procesual elemente noi, care sa opereze în favoarea acestora si care sa justifice punerea lor în libertate.
Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.proc.pen., în sensul că inculpatii sunt cercetati pentru savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exista probe certe ca lasarea în libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, pericol apreciat prin prisma modalitatii concrete de savarsire a faptei retinuta in sarcina, acestia fiind banuiti ca au detinut o cantitate insemnate de droguri, respectiv peste 70 de kilograme palnte de cannabis, obtinuta in urma cultivarii . amenajat a unei plantatii de cannabis, cantitate ce se presupune ca urma sa fie valorificata, a naturii infractiunii presupus a fi comise care este una indreptata impotriva sanatatii persoanei, a consecintelor nocive pe care il inregistreaza consumul de droguri asupra organismului uman, a periculozitatii activitatii inculpatilor care inteleg sa facă dintr-o activitate ilicita o adevarata afacere profitabila si sa obtina astfel venituri importante, in loc sa desfasoare afaceri oneste.
Vor fi avute in vedere si datele ce caracterizeaza persoana inculpatilor care nu au mai intrat in conflict cu legea penala, insa se impune izolarea acestora de societate, pentru a nu mai reitera comportamentul infractional, avand in vedere acuzatiile concrete ce li se aduc, pentru a nu fi tentati, odata lasati in libertate să nu continue sa-si regandeasca presupusa activitate infractionala, aceea de a cultiva plante in vederea obtinerii de susbstante interzise.
In prezent asupra inculpatilor planeaza banuiala ca a comis o infractiune cu un grad ridicat de pericol social, raportat si la valorile sociale pretins a fi lezate, instanta apreciaza ca prin lasarea în libertate a inculpatilor s-ar crea pericol pentru ordinea publica, comunitatea in care s-au petrecut faptele si din care fac parte si inculpatii ar fi indignata daca fata de astfel de persoane, banuite de detinerea unei cantitati insemnate de droguri de risc, nu s-ar mentine masuri restrictive de libertate, cel putin la acest moment.
Prin urmare, cererea formulata de inculpatul R. P., de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea a fost respinsa ca nefondata, aceasta masura preventiva solicitata de inculpat prin aparator, nefiind suficienta la acest moment, pentru a garanta bunul mers al procesului penal, motiv pentru care va fi mentinuta starea de arest a inculpatilor O. A. si R. P..
In ceea ce priveste cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulata de inculpatul O. A., s-a apreciat că, sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, pentru a fi admisa in principiu, asa cum s-a si procedat la termenul din data de 28.05.2013, insa pe fondul acesteia, se constata ca este neintemeiata, pentru considerentele ce vor fi expuse:
In sustinerea cererii inculpatul O. P. a invocat aspecte de ordin familial, in sensul ca fiul sau minor prezinta anumite afectiuni, care necesita procurarea unui tratament din strainatate si numai sotia sa in aceste imprejurari este nevoita sa se ocupe de acest lucru. Au mai fost invocate si motive de ordin material, ce vizeaza starea societatii pe care o detinea .
Analiza cererii de liberare provizorie are ca premisă subzistența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă si care de altfel, nu au fost contestate de aparare. Pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, in primul rand, este necesar să se demonstreze că, din cauza unor împrejurări legate în special de persoana inculpatului și de comportarea sa în proces, nu mai este necesară privarea de libertate.
Totodata, instanta trebuie sa aiba in vedere considerentele deciziei nr.17/2011 pron. de Inalta Curte de Casatie si Justitie potrivit carora, la analiza cererii de liberare provizorie, judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale și sănătatea acestuia.
Asa cum s-a motivat mai sus, rezulta in continuare existenta temeiurilor care au stat la baza arestarii inculpatului O. P., atat in ceea ce priveste incidenta dispozitiilor art.143 C.p.p., cat si a cazului concret prev. de art.148 alin.1 lit.f C.p.p., iar de la data la care s-a dispus luarea masurii arestarii preventive nu a mai fost invederata nicio imprejurare sau circumstanta care sa releve faptul ca, fata de inculpat se impune instituirea liberarii provizorii sub control judiciar.
Instanta constata ca de la luarea masurii arestarii si pana in prezent nu a trecut o perioada indelungata, raportandu-ne si la gravitatea acuzatiilor ce i se aduc inculpatului, de aceea nu s-ar putea invoca nici faptul ca, durata masurii arestarii a devenit nerezonabila pentru inculpat, astfel incat instanta sa aiba obligatia sa recurga la alte masuri, una din acestea putand fi si liberarea provizorie sub control judiciar.
In ceea ce priveste circumstantele personale ale inculpatului, cum ca acesta are un copil minor suferind de o boala grava si care necesita un tratament special procurat din strainatate, in raport si de acuzatiile ce i se aduc inculpatului, mai ales ca aceasta situatie relevata, era cunoscuta de inculpat la momentul cand se retine comiterea faptelor, se constata ca acestea nu pot avea greutatea necesara pentru a se admite la acest moment o cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În sustinerea cererii, s-a aratat ca durata petrecuta de inculpat in arest preventiv este suficienta si s-ar putea aprecia ca, masura preventiva si-a atins scopul ori, acest aspect trebuie raportat si la persoana inculpatului si la acuzatiile ce i se aduc acestuia, la pozitia adoptata de inculpat in proces, de respingere in parte a acuzatiilor ce i se aduc, toate acestea sunt imprejurari care conduc instanta la ideea ca, mentinerea in stare de arest a inculpatului este necesara pentru buna desfasurare a cercetarii judecatoresti.
F. de cele aratate mai sus, constatand ca, din probele aflate la dosar, rezulta ca, in cauza subzista si in prezent starea de pericol pentru ordinea publica pe care ar prezenta-o lasarea in libertate a inculpatului, iar masura privativa de libertate nu apare ca fiind excesivă( este arestat de 2 luni si jumatate), raportat la pesoana acestuia, la complexitatea cauzei, la specificul probatoriului ce urmeaza a fi administrat, precum si la gravitatea concreta a faptelor retinute in sarcina sa, la impactul acestora asupra opiniei publice si totodata ca inculpatul nu prezinta suficiente garantii care sa convinga instanta ca, buna desfasurare a procesului penal, nu ar putea fi afectata in niciun fel, dat fiind stadiul acestuia, prin punerea inculpatului în libertate provizorie sub control judiciar, de aceea instanta va respinge, ca neintemeiata, cererea formulata de inculpatul O. A..
Împotriva încheierii de ședință din data de 28.05.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13 au declarat recurs, în termen legal, inculpații O. A. și R. P., solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate, rejudecarea cauzei, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate. În subsidiar, inculpații au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiesc, motivele de recurs fiind expuse oral în fața instanței de recurs la termenul din data de 31.05.2013 și menționate în practicaua prezentei hotărâri. Recursul inculpatului O. A. vizează și soluția pronunțată de prima instanță cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurenții-inculpați O. A. și R. P., precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate, reținând următoarele:
Inculpații O. A. și R. P. au fost arestați preventiv prin încheierea de ședință nr.29 din data de 08.03.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 08.03.2013 până la data de 05.04.2013 inclusiv.
Pentru luarea acestei măsuri privative de libertate, tribunalul a constatat că din materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale rezultă existența indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel cum acestea sunt reglementate de art.143 Cod procedură penală, precum și incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv inculpații a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin rechizitoriul nr.162 D/P/2013 din data de 02.04.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial C., înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._ 13, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților O. A. și R. P., în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În sarcina inculpatului O. A. se reține că în cursul anului 2013 ar fi cultivat 498 plante de cannabis cu masa totală de 71, 663 kilograme, iar la data de 07.03.2013 ar fi deținut împreună cu inculpatul R. P., în incinta imobilului cu fosta denumire „Centru - S.C. Ferma D. S.A.- sector economic și sector comercial" 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, în vederea punerii în circulație prin vânzare.
Inculpatul R. P. este bănuit că în cursul anului 2013 l-ar fi ajutat pe inculpatul O. A. să cultive 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, punându-i la dispoziție o clădire din incinta imobilului cu fosta denumire „Centru - S.C. Ferma D. S.A. sector economic și sector comercial", iar la data de 07.03.2013 ar fi deținut împreună cu inculpatul O. A., în incinta imobilului menționat, 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, în vederea punerii în circulație prin vânzare.
Măsura arestării a fost menținută succesiv de către instanța de fond, pe baza indiciilor de vinovăție, a gravității infracțiunilor de a căror comitere sunt suspectați inculpații și a reacției publicului față de săvârșirea unor astfel de fapte.
Potrivit art.3002 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160b.
Conform art.160b alin.2 Cod procedură penală dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Art.160b alin.3 Cod procedură penală prevede că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, în mod corect prima instanță a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților O. A. și R. P. este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, iar în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice, în accepțiunea legală dată acestei noțiuni de art.681 Cod procedură penală și art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele descrise în rechizitoriu, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual (procesele-verbale întocmite de lucrătorii de poliție judiciară la data de 07.03.2013, procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 07.03.2013 efectuată asupra imobilului cu fosta denumire „Centru - S.C. Ferma D. S.A.- sector economic și sector comercial, copia procesului-verbal din 13.04.2011 de adjudecare a imobilului unde s-a găsit cultura de cannabis, adresa nr._ din 07.03.2013 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, contractul de închiriere nr.1/07.01.2013, încheiat între R. C. și O. A., având ca obiect imobilul reprezentat de spațiile 2/3 C85 situate în . Bălceascu, județul C., convorbirea telefonică purtată între inculpatul R. P. și soția acestuia, R. F., la data de 07.03.2012, ora 2023, interceptată și înregistrată în baza ordonanței provizorii nr.162 D/P/2013 din 07.03.2013, raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._/08.03.2013, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/28.03.2013, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr._/07.03,.2013 și nr._/29.03.2013, declarațiile martorilor R. C. și N. V., declarațiile inculpaților B. L. și O. L. A.).
În ceea ce privește incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală care a determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, curtea constată, ca și instanța de fond, că acesta subzistă și la acest moment procesual, având în vedere regimul sancționator corespunzător infracțiunilor deduse judecății și existența probelor certe în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea condiției pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale de comitere a presupusei fapte penale, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, circumstanțele personale ale inculpatului.
Infracțiunea de trafic de droguri de risc, pentru care există indicii în speță, prezintă un grad de pericol social crescut, aducând atingere relațiilor sociale ce privesc sănătatea fizică și psihică a persoanelor.
Contextul în care se reține comiterea presupusei fapte penale (cei doi inculpați sunt acuzați că ar fi dezvoltat o amplă cultură de cannabis, în scop de vânzare și de punere în circulație, profitând de amplasarea izolată a locației), urmările negative ale consumului de droguri ce se puteau produce asupra sănătății fizice și psihice a persoanelor, rezonanța socială negativă a faptelor, denotă o gravitate deosebită a faptelor de care sunt acuzați inculpații și o periculozitate sporită a acestora.
Toate acestea ilustrează pericolul real pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, având în vedere și impactul deosebit pe care îl are săvârșirea unor astfel de infracțiuni asupra opiniei publice, determinând o stare de neliniște și sentimentul de insecuritate socială pe care prezența acestora l-ar crea în comunitate, în contextul creșterii frecvenței consumului ilicit de droguri, mai ales în rândul tinerilor.
Este de menționat că apărările inculpaților referitoare la lipsa antecedentelor penale sau situația familială nu constituie motive suficiente pentru ca instanța să dispună punerea lor în libertate. În raport de gravitatea deosebită a prezumtivelor fapte penale și de necesitatea prezervării încrederii publicului în capacitatea organelor judiciare de a proteja relațiile sociale privind sănătatea publică, datele personale favorabile inculpaților prezintă o relevanță minoră, fiind justificată menținerea celei mai severe dintre măsurile preventive restrictive de libertate.
Măsura arestării preventive respectă și exigențele art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la cazurile ce pot justifica privarea de libertate a unei persoane suspectate de comiterea unei infracțiuni.
Într-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Instanța europeană a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive (cauza J. contra României).
În consecință, întrucât măsura arestării preventive este singura de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească se află într-un stadiu incipient, nu este oportună înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul O. A., curtea reține că, potrivit art.1601 Cod procedură penală, în cursul procesului penal, inculpatul poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Conform dispozitiilor art.1602 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani, iar potrivit art.1602 alin.2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Art.1608a alin.2 Cod procedură penală prevede că instanța admite cererea, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Având în vedere infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul O. A. și cu privire la care s-a reținut existența indiciilor temeinice, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602 alin.1 Cod procedură penală și nu există elemente care să conducă la aprecierea că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului, pentru ca cererea de liberare provizorie să cadă sub incidența dispozițiilor art.1602 alin.2 Cod procedură penală.
Din dispozițiile legale anterior menționate rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței. Îndeplinirea condițiilor formale de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzute de art.1606 alin.2 Cod procedură penală (ce privesc conținutul cererii și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii), precum și a cerințelor reglementate de art.1602 alin.1,2 Cod procedură penală determină posibilitatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, iar nu obligativitatea acordării acesteia.
Analiza temeiniciei cererii de liberare presupune atât verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.1602 Cod procedură penală, cât și oportunitatea acestei măsuri alternative, având în vedere necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
Cu privire la aprecierea asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.17/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, instanța trebuie să aibă în vedere elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat inculpatul, limitele de pedeapsă, pericolul concret pentru ordinea publică, impactul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, durata arestării preventive, datele ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta, antecedentele penale, situația familială și sănătatea acestuia.
Împrejurările de comitere a presupusei fapte penale, astfel cum au fost evidențiate anterior, importanța valorilor sociale pretins lezate, sentimentul de panică și indignare creat în rândul comunității, urmările ce s-ar fi putut produce, precum și puternica rezonanță socială negativă a faptei, conturează o periculozitate sporită a faptei și a inculpatului.
În acord cu opinia primei instanțe, având în vedere gravitatea acuzației aduse inculpatului, durata redusă a arestării preventive, în raport și de stadiul procesual, nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar, privarea de libertate a inculpatului O. A. fiind de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal aflat în faza de cercetare judecătorească.
Pentru motivele anterior arătate, lipsa antecedentelor penale, situația familială a inculpatului și celelalte date ce caracterizează persoana acestuia, invocate în susținerea prezentei cereri, nu pot prevala asupra gravității presupusei fapte penale, apreciindu-se că inculpatul nu prezintă suficiente garanții pentru a fi judecat în stare de libertate.
În consecință, întrucât criticile formulate de inculpați nu pot fi primite și nu se constată neregularități ale încheierii recurate care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-inculpați O. A. și R. P. împotriva încheierii de ședință din data de 28.05.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală recurenții-inculpați vor fi obligați la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-inculpați O. A.- fiul lui I. și M., născut la data de 23.10.1965 și R. P. - fiul lui C. și V., născut la data de 17.03.1972, împotriva încheierii de ședință din data de 28.05.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală obligă recurenții-inculpați la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. A. I. Z. F.
Grefier,
A. B.
Jud fond A.A.
Red dec jud A I.
2ex./03.06.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 413/2013.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 54/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
