Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 413/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 24971/212/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 413/P
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Judecător M. U.
Judecător M. D. M.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare recursul penal formulat împotriva sentinței penale nr. 1565 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. privind pe inculpatul C. C. P., fiul lui M. și G., născut la data de 13.01.1980 în C., CNP_, domiciliat în orașul Eforie, . nr. 2, jud. C., trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 republicata si art. 85 al. 1 din OUG 195/2002 republicata, cu aplic. art. 33 lit. a C.penal, prin rechizitoriul inaintat de P. de pe langa Judecatoria Constanta nr. 4035/P/2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 mai 2013.
-CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 1565/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, achită pe inculpatul C. C. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 91 lit. c) Cod penal raportat la art. 181 Cod penal, aplică inculpatului C. C. P. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, achită pe inculpatul C. C. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 91 lit. c) Cod penal raportat la art. 181 Cod penal, aplică inculpatului C. C. P. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4035/P/2012 din data de 26.09.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. C. P. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.85 alin. 1 și de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 01.03.2012, a condus autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare provizoriu CT-_ expirat pe .. Eforie, din jud. C., având dreptul de a conduce autovehicule suspendat.
În ședința publică din data de 04.12.2012, în prezența apărătorului ales, după ce i s-a adus la cunoștință conținutul rechizitoriului, inculpatul solicitat instanței ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și că înțelege să se judece pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care și le însușește și că nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.
Instanța a considerat admisibilă solicitarea inculpatului, apreciind că prin modul în care au fost administrate probele în cursul urmăririi penale s-au respectat principiul legalității și al loialității în administrarea probelor, precum și drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenția europeană a drepturilor omului, nefiind aduse atingeri caracterului echitabil al procesului penal.
În aceste condiții s-a admis cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii simplificate, întrucât, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil și sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse. Instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 ind. 1 alin. 4 Cod procedură penală, întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.
In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare, declarațiile martorilor L. C. M., C. C., adresa nr._/10.04.2012 emisă de IPJ C. – Serviciul Rutier, adresa nr._/11.04.2012 emisă de IPJ C. – Serviciul Rutier, procesul-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, precum și declarațiile învinuitului.
În cursul judecății, s-a obținut fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care reiese că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și fișa de cazier auto a acestuia, din care reiese că, de la data de 07.06.2001, când inculpatul a obținut permisul de conducere, a săvârșit o abatere la data de 13.11.2010, restul fiind comise la data de reținută în rechizitoriu, respectiv 01.03.2012.
La data de 01.03.2012, în jurul orei 07:10, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier C. au oprit și scos din trafic pe . Eforie, autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare provizoriu CT-_, în prezența martorilor asistenți L. C. M. și C. C..
La volanul autoturismului a fost identificat inculpatul C. C. P. și din verificările efectuate în baza de date a poliției, s-a stabilit că acesta avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, cât și faptul că numărul de înmatriculare provizoriu CT-_ este expirat din data de 29.02.2012.
Inculpatul C. C. P. a declarat în prezența martorilor asistenți că a condus autoturismul deși avea suspendat dreptul de a conduce și numerele provizorii de înmatriculare expirate, întrucât a dorit doar să schimbe locul de parcare al autoturismului.
Inculpatul a precizat că locuiește în zona respectivă, iar seara a parcat autoturismul său în parcarea Hotelului Luxor, fiind sunat ulterior de patronul hotelului care i-a solicitat să mute autoturismul din parcare.
În dimineața zilei de 01.03.2012, inculpatul a scos din parcare autoturismul cu intenția de a-l parca în parcarea restaurantului Grand, conducând autoturismul aproximativ 60 de metri, iar atunci când intenționa să intre în parcare a fost oprit de organele de poliție.
Martorii asistenți L. C. M. și C. C. au confirmat cele constatate de organele de poliție, precum și cele declarate de către inculpat în momentul depistării.
Din adresa nr._ emisă de IPJ C. - Serviciul Rutier din 10.04.2012 reiese că inculpatul C. C. P. avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat pentru o perioadă de 120 de zile, începând cu data de 24.02._12, ca urmare săvârșirii unei contravenții.
Din adresa nr._ din data de 11.04.2012, emisă de IPJ C. - Serviciul Rutier rezultă că autoturismul cu numărul provizoriu de înmatriculare CT-_ a figurat ca înmatriculat până la data de 28.02.2012, iar la data de 01.03.2012 nu figura în evidențe ca fiind înmatriculat.
Inculpatul C. C. P. a declarat că la data săvârșirii faptei nu cunoștea că numerele provizorii sunt expirate, deoarece a fost indus în eroare de faptul că a ridicat plăcuțele cu numerele provizorii în data de 30.01.2012 și, fără a verifica documentele, a considerat că sunt valabile o lună.
S-a stabilit că declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor L. C. M. și C. C., precum și cu conținutul procesului-verbal de depistare și cu adresele emise de către IPJ C. – Serviciul Rutier.
S-a constatat că faptele inculpatului C. C. P. care, la data de 01.03.2012, ora 07:10, a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare provizoriu CT-_ expirat cu o zi înainte, adică la data de 29.02.2012, inculpatul având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, începând cu data de 24.02.2012, adică cu o săptămână înainte de depistarea sa, constituie acte materiale ce pot fi încadrate ca elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Potrivit art. 18 ind. 1 Cod penal, ,,Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului”.
Pentru aprecierea gradului de pericol concret al faptelor săvârșite de inculpatul C. C. P., s-au avut în vedere următoarele aspecte:
- conținutul concret al faptelor imputate inculpatului C. C. P. și modul de realizare a acestora au constat în conducerea unui autovehicul pe o distanță de maxim 60 de metri, pe un drum public din localitatea Eforie, jud. C., intenția inculpatului fiind aceea de a schimba locul de parcare al autoturismului.
În susținerea afirmațiilor inculpatului sunt și declarațiile martorilor asistenți la depistarea inculpatului, precum și mențiunea din procesul-verbal de depistare, din care reiese că organele de poliție se aflau în zona Clinicii Grand din Eforie Nord.
- potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală, numerele provizorii ale autoturismului au expirat la data de 29.02.2012, adică cu o zi înainte de data depistării inculpatului, la prima oră a dimineții de 01.03.2012. În același sens, trebuie observat și faptul că inculpatului îi fusese suspendat dreptul de a conduce la data de 24.02.2012, adică cu o săptămână înainte de data depistării, iar în acest interval nu s-a făcut dovada că ar mai fi condus autoturismul.
- inculpatul C. C. P. a recunoscut încă din primul moment împrejurarea că a condus autoturismul, deși avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, precum și faptul că numerele provizorii expiraseră, dar a explicat conduita sa prin aceea că dorea să schimbe locul de parcare al autoturismului.
- referitor la scopul urmărit de inculpat, se observă că acesta a avut în intenție doar să-și ducă autoturismul într-o altă parcare, știind faptul că nu putea să-l conducă întrucât avea suspendat dreptul a conduce autovehicule pe drumurile publice.
- urmarea produsă a constat într-o stare de pericol cu privire la circulația pe drumurile publice, dar în mod concret, acest pericol nu este ridicat, observându-se modul concret de derulare a activității și conduita inculpatului.
- inculpatul este o persoană integrată social la un nivel foarte bun, este căsătorit, are un copil minor, are studii medii, este angajat în cadrul . Eforie, nu a mai fost implicat în activități ilicite și rezultă că nici nu a dezvoltat o concepție morală proinfracțională, ci evenimentul în care a fost implicat este unul izolat în viața sa .
- inculpatul a avut un comportament sincer în ansamblu, contribuind atât la lămurirea situației de fapt cât și la soluționarea cu celeritate a cauzei.
Față de aceste elemente de apreciere, s-a reținut că, în concret, faptele inculpatului C. C. P. nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, fiind în mod vădit lipsite de importanță, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 18 ind 1 cod penal, cu efectul achitării inculpatului în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, și a aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ.
S-a apreciat că dispozițiile art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală nu pot fi interpretate în sensul că instanța este obligată să pronunțe condamnarea chiar dacă din probe ar rezulta lipsa gradului de pericol social al faptei, întrucât ar contraveni scopului procesului penal – art. 1 Cod procedură penală – și principiului independenței judecătorului în aprecierea probelor.
Potrivit art. 1 Cpp, ,,Procesul penal are ca scop constatarea ...faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită...”
Or, în condițiile în care se constată lipsa gradului de pericol social al faptelor săvârșite, acestea nu constituie infracțiune, și astfel legiuitorul nu ar avea temei juridic pentru a impune condamnarea celui care a dat declarația de recunoaștere a vinovăției.
Este de observat că inculpatul, în procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 Cpp, a recunoscut faptele și nu infracțiunile – de altfel, stabilirea unei fapte ca fiind infracțiune este numai de competența instanței de judecată.
Art. 320 ind. 1 Cpp, a cărui aplicare, în esență este un beneficiu acordat inculpaților, nu se poate transforma în opusul acestuia, prin interzicerea dreptului judecătorului de a evalua lipsa pericolului social concret al faptei, și prin impunerea unei condamnări chiar și în cazurile în care inculpatul trebuia achitat în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 cod procedură penală –art. 18 ind. 1 cod penal.
În același sens, inculpatul nu poate prevede dinainte care va fi evaluarea judecătorului în cazul său, astfel încât să ia decizia de a nu uza de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cpp sperând într-o achitare, astfel încât nu i se poate refuza dreptul la achitare pe motiv că a recunoscut fapta.
În ce privește deliberarea completului de judecată asupra pericolului social al faptei –și implicit asupra eventualei incidențe a dispozițiilor art. 18 ind. 1 cod penal – aceasta se poate realiza numai după închiderea dezbaterilor, și nu la momentul la care se apreciază asupra admisibilității cererii de aplicare a art. 320 ind 1 cod procedură penală.
Astfel fiind, în această fază procesuală, instanța de judecată nu are temei juridic pentru a face o evaluare completă a faptei și vinovăției inculpatului ce uzează de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cpp, astfel încât să aibă posibilitatea de a respinge eventuala cerere a acestuia în acest sens, pe considerentul că urmează a fi achitat.
Pe lângă faptul că instanța ar trebui să motiveze respingerea cererii, motivare ce ar echivala cu o antepronunțare, se observă și faptul că, după admiterea acestei cereri (și presupunându-se prin ipoteză că va fi condamnat), inculpatul are posibilitatea de a administra probe în circumstanțiere, pe care deci instanța nu le poate evalua decât cu ocazia deliberării.
Ori, probele în circumstanțiere se pot referi și la o mare parte dintre situațiile enumerate de art. 18 ind. 1 alin 2 Cod penal, și deci pot atrage concluzia lipsei pericolului social al unei infracțiuni, chiar dacă inițial, înainte de examinarea lor, părea că acest pericol social există.
Pentru aceste considerente, s-a reținut că art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală trebuie interpretat prin prisma legalității aplicării pedepsei, respectiv trebuie interpretat în sensul că ,,Instanța pronunță condamnarea...” dacă sunt probe și temeiuri de condamnare, această din urmă condiție subînțelegându-se implicit din faptul că nu se poate dispune condamnarea obligatorie a unei persoane chiar dacă probele ori convingerea judecătorului ar fi în sens contrar.
În baza art. 91 lit. c) Cod penal raportat la art. 181 Cod penal, s-a aplicat inculpatului C. C. P. câte o sancțiune cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 de lei și respectiv 1000 de lei, aceasta sancțiune constituind atât o sancțiune pentru faptele ilicite săvârșite, cât și o atenționare eficientă asupra consecințelor implicării în astfel de activități, element care să rămână în atenția inculpatului și să îl determine a nu mai accepte realizarea de acte materiale ce pot constitui infracțiune.”
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a pronunțat achitarea inculpatului C. C. P. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată și de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, apreciind în mod eronat că, în condițiile soluționării cauzei în procedura prev. de art. 320 ind.1 cod procedură penală, se poate dispune achitarea.
În acest sens se relevă că, unul dintre aspectele incidente în cazul aplicării acestei proceduri este cel al soluției ce poate fi pronunțată, arătându-se că, singura soluție ce se poate dispune de instanța de judecată este condamnarea, sens în care se face trimitere la decizia nr.3116/03.190.2012 pronunțată de ÎCCJ precum și la dispozițiile imperative ale art.320 ind.1 alin.7 cod procedură penală potrivit cu care instanța va pronunța condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
Se consideră că, instanța trebuia să examineze probele administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora inculpatul a solicitat să se facă judecata, și în cazul în care constată că din probele respective nu rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și că sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse, avea posibilitatea legală să respingă cererea inculpatului de a se judeca potrivit art.320 ind.1 cod procedură penală și să continue judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
Se susține că, un argument în plus este și faptul că, prin OUG nr.121/2011 au fost modificate alin.4 și 8 ale art.320 ind.1 cod procedură penală, potrivit cu care instanța de judecată soluționează latura penală când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În mod greșit instanța de fond, după ce a dispus achitarea inculpatului C. C. P. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată și de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală a aplicat două sancțiuni cu caracter administrativ.
În acest sens se invocă decizia XXXV din 06.11.2006 pronunțată de ICCJ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 și 3 cod procedură penală, Curtea constată:
În mod corect instanța de fond a dispus, în procedura prev. de art.320 ind.1 cod procedură penală achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală.
Reținem că, instanța de fond a stabilit numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora inculpatul a solicitat să se facă judecata, situația de fapt precum și faptul că, raportat la această situație de fapt, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată și de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, procedura prev. de art.320 ind.1 cod procedură penală fiind respectată de instanța de fond.
Ceea ce a stabilit instanța de fond, mai exact ceea ce a apreciat instanța de fond a fost împrejurarea că, faptele comise de inculpat nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni și aceasta în baza actelor în circumstanțiere pe care procedura instituită de dispozițiile art.320 ind.1 cod procedură penală permite a fi depuse la dosar.
Reținem deci, că, în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, instanța de fond a stabilit că faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpat astfel încât, a admis, în mod corect cererea inculpatului de soluționare a cauzei în baza art.320 ind.1 cod procedură penală, instanța de fond neputând să aprecieze, chiar de la începutul procedurii, că faptele inculpatului nu ar prezenta în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceasta putându-se realiza numai cu luarea în considerare și a probelor în circumstanțiere administrate în cursul judecății.
Posibilitatea de a administra astfel de probe conduce la concluzia că, se poate aprecia că deși celelalte aspecte cerute de art.320 ind.1 cod procedură penală sunt întrunite, respectiv faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpat, faptele nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Apreciem, în conformitate cu decizia XXXV din 06.11.2006 pronunțată de ICCJ că, în mod greșit instanța de fond, după ce a dispus achitarea inculpatului C. C. P. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată și de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală a aplicat două sancțiuni cu caracter administrativ, impunându-se astfel aplicarea unei singure sancțiuni administrative.
În mod corect s-a apreciat de instanța de fond că faptele comise de inculpat nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni și aceasta în raport de criteriile prev. de art 18 ind.1 alin.2 cod penal.
Astfel referitor la circumstanțele reale în care s-au comis cele două fapte, reținem că, numerele provizorii ale autoturismului au expirat la data de 29.02.2012, adică cu o zi înainte de data depistării inculpatului, la prima oră a dimineții de 01.03.2012, iar în ceea ce privește conducerea pe drumurile publice cu dreptul de a conduce suspendat, reținem distanța foarte scurtă parcursă, scopul pentru care s-a condus în astfel de condiții și anume parcarea autoturismului într-un alt loc față de cererea imperativă de a muta autovehiculul din locul unde se afla.
Totodată și circumstanțele personale ale inculpatului conduc la concluzia reținută și de instanța de fond, respectiv lipsa antecedentelor penale, integrarea familială și în muncă, comportamentul sincer și regretul exprimat în legătură cu comiterea faptei.
În consecință, Curtea, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală, va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.1565/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, va casa, în parte sentința penală nr.1565/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând va înlătura aplicarea dispozițiilor art.91 lit.c cod penal rap. la art.18 ind.1 cod penal constând în aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 lei și a amenzii în cuantum de 1000 lei și va dispune aplicarea, în baza art.91 lit.c cod penal rap. la art.18 ind.1 cod penal, a unei singure sancțiuni cu caracter administrativ constând în amenda în cuantum de 1000 lei, pentru ambele fapte penale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul parțial avocat oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat Nula M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală,
Admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.1565/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Casează, în parte sentința penală nr.1565/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând dispune:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.91 lit.c cod penal rap. la art.18 ind.1 cod penal constând în aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 lei și a amenzii în cuantum de 1000 lei.
Dispune aplicarea, în baza art.91 lit.c cod penal rap. la art.18 ind.1 cod penal, a unei singure sancțiuni cu caracter administrativ constând în amenda în cuantum de 1000 lei, pentru ambele fapte penale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
În baza art.189 cod procedură penală,
Onorariul parțial avocat oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat Nula M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.05.2013.
Președinte, Ptr. Judecător, Judecător,
E. C. M. M. U., aflată în C.O. M. D. M.
semnează cf.art.312 c.p.p.
Președinte de complet,
E. C. M.
Grefier,
C. C.
Jud.fond – D.M.
Tehnored.dec.jud.E.C.M.
3 ex./04.06.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 956/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
