Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 257/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 26663/212/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 257/P
Ședința publică din 2 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – Z. F.
JUDECĂTOR – M. C. E.
JUDECĂTOR – A. I.
GREFIER – I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror R. C.
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul V. D. – domiciliat în C., . nr. 90, ., . partea civilă S. R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – A.N.A.F. cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței penale nr. 1324/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ /2012, având ca obiect infracțiuni prev. de Legea nr. 241/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentului inculpat V. D., reprezentat de avocat ales B. F. D. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul C.-cabinet avocațial, lipsind recurenta parte parte civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F., și intimata parte responsabilă civilmente .>
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 176 – 181 cod pr. penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, în temeiul art. 301 cod pr. penală;
Curtea, în baza art. 302 cod pr. penală, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, în temeiul art. 38511 cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513 cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat V. D. depune la dosar motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând, solicită achitarea inculpatului potrivit art. 10 lit. d cod pr. penală, faptei lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în mod greșit prima instanță reținând că sumele au fost reținute de inculpat, acestea nu au fost efectiv reținute, ci doar scriptic, din anexa 1 rezultând că disponibilitățile bănești proveneau de la clienți, și nu au fost reținute de societate. Pe latură subiectivă, arată că fapta nu a fost săvârșită cu intenție sau rea credință, ci din lipsa disponibilităților, sumele nu au fost suficiente decât pentru plata salariului net. Cu privire la latura civilă, solicită respingerea acțiunii civile, întrucât nu există legătură de cauzalitate între acțiunile inculpatului și prejudiciu. Cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea ca tardiv formulat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, întrucât prima instanță în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus condamnarea inculpatului, întrucât din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului, acesta a reținut sumele dar nu le-a virat la stat. Cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea ca tardiv formulat.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
P. sentința penală nr. 1324/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ /2012, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, condamnă pe inculpatul V. D., fiul lui G. și E., născut la data de 28.09.1947 în oraș Hârșova jud. C., CNP_, domiciliat în C., . nr. 90, ., ., la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în calitate de administrator al . C..
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal și art. 82 alin. 1 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 6 luni, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate și o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii prevăzute de art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 359 alin. 2 Cod procedură penală, dispune emiterea unei comunicări scrise către condamnat, prin care i se atrage atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14, 15 si art. 346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. - Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. și obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . C., la plata sumei de 289.405 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 Cod procedură penală, instituie sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului V. D. și ale părții responsabile civilmente . C., până la concurența cuantumului despăgubirilor civile stabilite.
În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005, constată că inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăților comerciale.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești definitive se comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„P. rechizitoriul nr. 5698/P/2011 din data de 03.10.2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.10.2011 sub număr unic de dosar_, P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. D. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de administrator al . perioada 31.05._10, a reținut și nu a vărsat la sursă cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, sume reprezentând impozit pe salarii, contribuția CAS, contribuția la fondul de șomaj și contribuția la fondul de sănătate, în sumă totală de 293.068 de lei, din care CAS angajați-l 14.869 lei; Șomaj angajați - 5.300 lei; Sănătate angajați - 58.786 lei; Impozit pe salarii-114.113 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal sesizare din oficiu; procesul verbal nr.5233/08.06.2011; adresa nr._/31.03.2011 emisa de I.P.J. Constanta către A.N.A.F. D.G.F.P. Constanta; adresa nr.4047/21.03.2011 emisa de A.N.A.F., D.G.F.P. Constanta; adresa nr.4859/09.05.2011 emisa deA.N.A.F. D.G.F.P. Constanta; declarațiile învinuitului V. D. și fisa de cazier judiciar a acestuia.
În cursul cercetării judecătorești, s-a obținut fișa de cazier judiciar a inculpatului, au fost solicitate informații de la Serviciul Public de Impozite și Taxe C. cu privire la situația bunurilor imobile/mobile deținute de inculpat, a fost audiat inculpatul V. D. (fila 60). Totodată, în cauză s-a procedat și la efectuarea unei expertize judiciare contabile, având următoarele obiective: să se precizeze dacă . avut disponibilități bănești în soldurile debitoare ale conturilor bancare și de casă, lună de lună, în perioada 01.05._10; în situația în care răspunsul este afirmativ, să se precizeze ce destinație au avut sumele respective; să se precizeze dacă eventualele disponibilități puteau acoperi sumele datorate cu titlul de impozite și contribuții cu stopaj la sursă; să se verifice dacă sumele datorate cu titlul de impozit sau contribuții cu stopaj la sursă, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere au fost calculate în mod corect de către Agenția Națională de Administrare Fiscală; dacă s-au depus de către . fiscale aferente plății impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă în perioada 01.05._10; dacă s-au constituit, înregistrat și virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă în termenul legal, care este cuantumul acestora în perioada de mai sus, defalcat pe fiecare lună; care au fost datele reținerii și datele scadenței fiecărui impozit și contribuții cu reținere la sursă în perioada mai sus menționată, defalcat pe fiecare lună; dacă în urma popririi conturilor bancare ale . fost recuperate sume de bani de către partea civilă, care este cuantumul acestora.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
Inculpatul V. D. este administratorul . al Consiliului de Administrație al acestei societăți. Din cuprinsul actului constitutiv al societății, respectiv art. 16, rezulta faptul ca președintele Consiliului de Administrație poate fi si Director General, iar prin Hotărârea Adunării Generale ordinare a acționarilor ..4 din data de 11.11.2008 s-a aprobat contractul de administrare si management in calitate de director general a inculpatului V. D..
La data 21.03.2011, prin adresa nr._, I.P.J. Constanta a solicitat D.G.F.P. Constanta înaintarea unei situații privind persoanele juridice din mun. Constanta, care au reținut si nu au vărsat in cel mult 30 de zile de la scadenta, impozite si contribuții cu reținere la sursa, datorate bugetului de stat.
P. adresa nr.4047/22.03.2011, D.G.F.P. Constanta a comunicat organelor de cercetare penala, situația, in format electronic, a persoanelor juridice cu privire la impozite si contribuții cu reținere la sursa, datorate bugetului de stat, printre care figura si . la data de 31.12.2010 figura cu debit in suma totala de 393.879 lei provenit din nevarsarea la bugetul general consolidat, astfel: impozit pe salarii - 155.609 lei; contribuția CAS - 148.681 lei; contribuția la fondul de șomaj - 7.678 lei; contribuția la fondul de sănătate CASS – 81.911 lei.
Având in vedere precizările D.G.F.P. Constanta, comunicate cu adresa 4859/09.05.2011, debitele înregistrate de . aferente următoarelor perioade: impozit pe salarii - 20.02._11; contribuția CAS - 25.07._11; contribuția la fondul de șomaj - 25.07._11, contribuția la fondul de sănătate (CASS) - 25.07._11.
La data de 31.03.2011, organele de cercetare penala au solicitat Agenției Naționale de Administrare Fiscala, Direcția Generala a Finanțelor Publice Constanta in temeiul art.233 alin.4 din OUG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, modificat prin art. XI pct. 11 din OUG nr.54/2010, efectuarea unei verificări fiscale la . având următoarele obiective: stabilirea valorii impozitelor si contribuțiilor cu reținere la sursa, reținute si nevirate in cel mult 30 de zile de la scadenta, scadente la 31.12.2010; stabilirea datelor reținerii precum si a scadentei fiecărui impozit si contribuție cu reținere la sursa, din cele scadente la data de 31.12.2010; sa se stabilească daca societatea comerciala in cauza a avut rulaje creditoare si debitoare ale conturilor bancare si de casa după momentul scadenței primului impozit sau contribuție cu reținere la sursa, reținuta si nevirata in cel mult 30 de zile de la scadenta si care este valoarea acestor rulaje, ce sold prezentau conturile respective la data de 31.12.2010 precum si la data efectuării verificării fiscale.
Anexat la adresa nr.4948 din 06.04.2011, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția Generala a Finanțelor Publice Constanta a comunicat organelor de cercetare penala procesul verbal, incheiat la data de 06.06.2011, inregistrat sub nr.5233/08.06.2011.
Din cuprinsul procesului verbal nr.5233/08.06.2011 inregistrat la D.G.F.P. Constanta, S.A.F.-Activitatea de control fiscal, rezulta ca . la data de 31.12.2010 cu suma totala de 293.068 lei reprezentând contribuții si impozite cu reținere la sursa, reținute si nevirate in cel mult 30 de zile de la scadenta, din care: impozit pe salarii - 114.113 lei; contribuția CAS - 114.869 lei; contribuția la fondul de șomaj - 5.300 lei; contribuția la fondul de sănătate - 58.786 lei.
În procesul verbal nr. 5233/08.06.2011 se stabilește valoare prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscala in modalitatea prev. de art.6 din Legea nr.241/2001, ca fiind in suma de 293.068 lei. Totodată, referitor la datele reținerii precum si a scadentei impozitelor si contribuțiilor cu reținere la sursa, se menționează in procesul verbal faptul ca impozitele si contribuțiile cu reținere la sursa reținute si nevirate in cel mult 30 de zile de la scadenta, au fost constituite începând cu data de 31.05.2009.
La procesul verbal a fost atașata situația rulajelor conturilor bancare si de casa ale societății după momentul scadenței primei contribuții cu reținere la sursa reținuta si nevirata in cel mult 30 de zile de la scadenta, astfel cum reiese din evidenta contabila a societății si a filialei situate în incinta Port Constanta. De asemenea, au fost anexate în copie extrasele de cont ale conturilor bancare din data de 31.12.2010 si a registrului de casa din data de 31.12.2010 si la data încheierii procesului verbal.
Din analiza soldurilor conturilor bancare si de casa ale societății din perioada in care au fost constituite impozitele si contribuțiile cu reținere la sursa, rezulta ca aceste conturi au fost debitate cu sume de bani, resursele financiare fiind direcționate spre alte plați decât impozite si contribuții, respectiv retrageri de numerar, ceea ce înseamnă ca inculpatul a avut posibilitatea efectiva de achitare, insa nu a efectuat plata in termen.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză, instanța reține că societatea administrată de inculpat, în perioada mai 2009 – decembrie 2010, a dispus de intrări în numerar în sumă totală de 1.148.401,62 de lei, din care a efectuat plăți în sumă totală de 1.147.728,46 lei.
În anul 2009, societatea administrată de inculpat a făcut plăți în cuantum total de 482.589,65 de lei, dintre care suma de 336.271 lei a reprezentat plata salariilor, suma de 96.197,45 de lei a reprezentat plata furnizorilor, taxe și onorarii terți, suma de 25.056 de lei a reprezentat plăți buget stat și buget asigurări sociale, ITM, iar suma de 25.065,20 de lei a reprezentat restituiri împrumuturi contractate de societate către persoane fizice, comisioane bancare, alte plăți mărunte.
În anul 2010, societatea a făcut plăți în cuantum de 665.138,81 de lei, dintre care suma de 477.879 lei a reprezentat plata salariilor, suma de 114.615,81 de lei a reprezentat plata furnizorilor, taxe și onorarii terți, suma de 4220 de lei a reprezentat plăți buget stat și buget asigurări sociale, ITM, iar suma de 68.424 de lei a reprezentat restituiri împrumuturi contractate de societate către persoane fizice, comisioane bancare, alte plăți mărunte.
Instanța constată, astfel, că plățile pe care societatea le-a făcut către bugetul de stat și către bugetul asigurărilor sociale au reprezentat 5% din totalul plăților efectuate în anul 2009, respectiv 0,63% din totalul plăților efectuate în anul 2010.
În perioada mai 2009-decembrie 2010 s-au constituit obligații de plată către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, din contribuții cu reținere la sursă, în sumă de 295.285 lei, în timp ce disponibilul lunar, rezultat în urma operațiunilor de încasări și plăți și însumat pe întreaga perioadă, a fost în sumă de 37.273 de lei, reprezentând 12,62% din suma datorată pe toată perioada.
P. expertiză, s-a stabilit că, în perioada de referință, respectiv mai 2009-decembrie 2010, datoria acumulată de societate, reprezentând contribuții cu reținere la sursă, este de 114.113 lei impozit pe venit, de 109.870 CAS, de 60.126 CASS și de 5296 somaj, adică suma totală de 289.405 lei, în condițiile în care societatea a achitat, din debitul total de 295.285 de lei, doar suma de 5880 lei.
Tot prin expertiză s-a stabilit că în urma popririi înființate la data de 14.05.2010, partea civilă a recuperat suma de 14.164 de lei.
Inculpatul a recunoscut faptul că societatea pe care o administra nu a achitat debitele la bugetul de stat, precizând că, la plata salariilor angajaților, aceste contribuții se înregistrau scriptic, însă faptul nu erau virate, însă situația a apărut nu ca urmare a intenției sale de a sustrage de la plata acestor contribuții, ci din cauza diminuării activității societății și, implicit, a încasărilor societății.
În consecință, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța constată că faptele există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul V. D..
Instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr.241/2005, constituie infracțiune și de pedepsește cu închisoarea de la 1 la 3 ani sau cu amendă, reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Conform dispozițiilor cuprinse în legislația financiar-contabilă, angajatorii au obligația de a reține și de a vira la bugetul de stat, din veniturile realizate de către angajați, următoarele impozite și contribuții: contribuția la fondul de asigurări sociale, contribuția la fondul de șomaj, contribuția la bugetul asigurărilor de sănătate, impozitul pe venitul din salariu.
Obiectul juridic special al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale privind bugetul public consolidat, relații a căror naștere, existență și normală desfășurare este condiționată de incriminarea faptelor prevăzute în textul de lege.
Elementul material al infracțiunii se realizează concomitent atât printr-o acțiune - reținerea de la angajați a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, urmată de o inacțiune - nevărsarea sumelor respective în termen, maxim de 30 de zile de la scadență.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru activitățile pe care le desfășoară instituțiile abilitate având ca atribuții colectarea sumelor de bani din care se alcătuiește bugetul general consolidat.
Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul produs rezultă din însăși materialitatea faptelor.
Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea se săvârșește numai cu intenție, în sensul că inculpat, având disponibil la datele scadente, l-a direcționat spre alte activități, iar nu l-a virat în conturile aferente impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
Astfel, instanța constată că latura obiectivă a infracțiunii a fost dovedită, aceste contribuții și impozite cu reținere la sursă fiind evidențiate pe statele de plată și reținute de la salariați, dar nefiind ulterior și virate la bugetul consolidat al statului în termenul legal de 30 de zile.
În ipoteza în care angajatorul a reținut de la salariați impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, anterior plății salariilor, fără a proceda la vărsarea lor în termenul legal în conturile corespunzătoare, este greu de imaginat cum această reținere și nevărsare s-ar face fără intenție.
Faptul că societatea a avut încasări insuficiente pentru desfășurarea în condiții optime a activității și asigurarea plății la termen a obligațiilor bugetare, nu este de natură a înlătura vinovăția inculpatului, un management eficient impunând pentru acesta găsirea de soluții pentru a asigura plata la bugetul consolidat al statului, a obligațiilor cu reținere la sursă, mergând de la contractarea de noi contracte, la restrângerea activității și până la sistarea acesteia și lichidarea bunurilor din patrimoniu.
Instanța reține în acest sens concluziile din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale în care se prezintă defalcat, pe destinații, sumele care au fost plătite de societate în perioada de referință și din care rezultă că inculpatul a avut intenția de a achita alte datorii ale societății către alți creditori, iar nu către stat.
Instanța reține că și în condițiile în care, așa cum a precizat inculpatul, la momentul apariției dificultăților desfășurării activității, s-a diminuat numărul angajaților societății, opțiunea acestuia de plată a unor sume către furnizori, salarii, debitori, credite bancare, în detrimentul datoriilor către bugetul consolidat al statului nu este de natură a înlătura vinovăția inculpatului întrucât, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă sunt reținute efectiv de la salariați, neplata acestora nefiind astfel justificată și având consecințe negative nu numai pentru bugetul consolidat al statului, dar și pentru salariații care sunt lipsiți de măsurile de protecție socială de care beneficiază prin reținerea și virarea la stat, din salariul lor, a acestor impozite și contribuții.
Instanța reține astfel ca fiind dovedit elementul material al infracțiunii, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat, precum și vinovăția inculpatului.
Fiind dovedită existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța urmează să antreneze răspunderea penală a acestuia pentru infracțiunea comisă, apreciind ca scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 din Codul penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei – deși reținute, contribuțiile salariaților nu au fost virate în bugetul de stat pentru o perioadă de aproximativ un an și jumătate, cu toate că societatea administrată de către inculpat a avut încasări, pe care acesta le-a folosit pentru derularea în continuare a activității societății, pentru achitarea unor datorii către furnizori –, circumstanțele personale ale inculpatului – care nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană integrată social, având familie, a dat dovadă de o conduită procesuală sinceră, recunoscând faptele, observându-se și faptul că inculpatul a încercat redresarea activității societății, prin diminuarea numărului salariaților, de urmările infracțiunii – impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă sunt reținute efectiv de la salariați, neplata acestora având consecințe negative nu numai pentru bugetul consolidat al statului dar și pentru salariații care sunt lipsiți de măsurile de protecție socială de care beneficiază prin reținerea și virarea la stat, din salariul lor, a acestor impozite și contribuții; se observă și cuantumul ridicat al impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă reținut prin expertiza contabilă.
Instanța reține în beneficiul inculpatului V. D. circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, avându-se în vedere vârsta inculpatului – 65 de ani, lipsa antecedentelor penale, precum și a altor tangențe cu legea penală, observându-se faptul că acesta este integrat social, că are studii superioare, că a lucrat în cadrul . 31 de ani, deținând și calitatea de director economic, de director general, precum și de președinte al Consiliului de Administrație.
Întrucât i s-a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea, în baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, i se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța ține seama de faptul că inculpatul este o persoană integrată social, nu are antecedente penale, iar aceste aspecte precum și cele reliefate mai sus determină instanța să aprecieze că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege și al conformării rigorilor legii penale, poate avea loc și fără privarea acestuia de libertate. Se consideră că în acest sens inculpatul poate reflecta asupra propriei conduite raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le lezeze prin săvârșirea infracțiunii.
Pe cale de consecință, în baza art. 81 alin. 1 Cod penal și art. 82 alin. 1 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 6 luni, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate și o perioadă de 2 ani.
Față de modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, se va suspenda executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, se va atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii prevăzute de art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 359 alin. 2 Cod procedură penală, se va dispune emiterea unei comunicări scrise către condamnat, prin care i se atrage atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Analizând pretențiile civile formulate de partea civilă S. R., instanța constată că în cauza sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului potrivit art. 998 și urm. C.civil, astfel faptele acestuia sunt fapte ilicite, care au avut ca urmare producerea unui prejudiciu bugetului de stat (existența și întinderea acestuia rezultă din mijloacele de probă redate mai sus, limitele sale fiind stabilite prin raportul de expertiză tehnico-judiciară în specialitatea contabilitate întocmit în cursul cercetării judecătorești, respectiv suma de 289.405 lei reprezintă impozitele și contribuțiile reținute și nevărsate de către . există legătură de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul cauzat, iar inculpatul a acționat cu vinovăție.
În baza art. 14, art. 15 si art. 346 Cod procedură penală rap. la art.998-999 Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. - Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. și va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . C., la plata sumei de 289.405 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Această sumă reprezintă debitul aferent impozitului pe veniturile din salarii, contribuției la asigurările sociale reținute de la asigurați, contribuției la asigurările de sănătate reținută de la salariați și contribuției la fondul de șomaj reținută de la salariați – debitul principal – așa cum acesta a fost calculat de către expert în cursul cercetării judecătorești.
In ceea ce privește cererea părții civile S. R. de obligare a inculpatului la plata accesoriilor, instanța considera ca si in cazul infracțiunilor de evaziune fiscala prejudiciul cauzat cuprinde numai echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu excluderea creanțelor accesorii aferente impozitului sau oricărei alte contribuții, motiv pentru care va respinge pretențiile civile formulate cu acest titlu.
Acordarea acestor sume nu se justifica în raport de împrejurarea ca partea civila nu se afla in posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscala, care sa consfințească o creanță certă, lichidă si exigibilă, de natură a îndreptăți calcularea unor creanțe accesorii prin neplata cu întârziere.
Data la care o asemenea creanță dobândește caracter cert, lichid si exigibil este aceea a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, întrucât în procesul penal inculpatul se bucura de prezumția de nevinovăție si, prin urmare, nu se poate accepta ca până la acest moment el datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanțe accesorii specifice răspunderii reglementate prin dreptul fiscal.
Fiind reglementate de Codul de procedura fiscala, creanțele accesorii nu ar putea fi solicitate decât în faza de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, prevederile speciale în materie neputând fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natura penala.
Pe de altă parte, potrivit art.119 C.pr.fiscală, majorările de întârziere care constituie obligații accesorii reglementate de art.22 C.pr.fisc., se datorează de debitorul fiscal care nu este decât contribuabilul – persoană fizică sau juridică. Or, în cazul de față, calitatea de contribuabil o are persoana juridică – societatea comercială, iar nu persoana fizică – administratorul acesteia. Astfel nu se poate susține că răspunderea civilă delictuală a inculpatului se grefează pe un nou tip de răspundere, cea fiscală.
Singurele sume care ar putea însoți creanța principală sunt cele echivalente dobânzii legale (care însă nu a fost solicitată în prezenta cauză de către partea civilă), în considerarea dispozițiilor art.1088 din Codul civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, pentru care creditorul nu este ținut a justifica vreo paguba.
Adoptarea oricărei soluții contrare, în considerarea caracterului special al creanței fiscale, s-ar constitui . de tratament, întrucât unei categorii aparte de creditori, printre care și statul, i s-ar acorda alte sume decât cele acordate în mod obișnuit în procesul penal, cu încălcarea flagrantă a principiului egalității persoanelor în fața legii și autorităților publice, consfințit de Constituție si Legea de organizare judiciara (art.2 alin.1 si art.7 din Legea nr.304/2004).”
În cauză au declarat recurs inculpatul V. D. și partea civilă S. R. prin ANAF prin DGFP C..
Recursul declarat de inculpat vizează greșita condamnare a inculpatului V. D., întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, nu rezultă fără nici un dubiu că inculpatul care avea calitatea de administrator nu și-a îndeplinit obligațiile de plata a impozitelor si contribuțiilor cu reținere la sursă, din motive cât se poate de obiective; neplata acestora s-a datorat lipsei acute de disponibilități financiare generată de actuala criză economică.
Cea de a doua critică vizează greșita soluționare a acțiunii civile, s-a susținut ca deși partea civilă a înregistrat un prejudiciu,ca urmare a neexecutării obligațiilor de plată, acest prejudiciu nu este imputabil lui, întrucât nu există legătură cauzală intre activitatea desfășurată și producerea prejudiciului.
Recursul părții civile S. R. prin ANAF prin DGFP C. vizează greșita soluționare a acțiunii civile, in sensul neobligării inculpatului la plata accesoriilor reprezentate de dobânzi și penalitatea de întârziere aferente debitelor.
Examinând legalitatea și temeinicia recursului inculpatului V. D., curtea consta constata ca acesta este nefondat.
Din probele administrate in cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești rezultă că, in perioada 31.05._10, in calitate de administrator al . a reținut și nu a vărsat la sursă, cu intenție, în cel mult 30 de zile, de la scadență impozitele pe salarii, contribuții C.A.S,. contribuții la fondul de șomaj și la fondul de sănătate în sumă totala de 293.068 lei.
Din declarațiile inculpatului V. D., procesele verbale care atestă rulajul conturilor bancare și de casă ale societății, cât și din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, a rezultat că, in perioada mai 2009 – decembrie 2010, recurentul a dispus de intrări în numerar în sumă totală de 1.148.401,62 lei, din care a efectuat plăți în sumă totală de 1.147.728,46 lei. Totodată, tot prin expertiză s-a stabilit că in aceeași perioadă datoria acumulată de societate reprezentând contribuții cu reținere la sursă a fost de 114.113 lei, iar în urma înființării popririi la data de 14.05.2010 partea civilă a recuperat suma de 14.164 lei.
Susținerea inculpatului V. D. că nu a comis aceasta infracțiune cu intenție nu este demonstrată de probele administrate. Astfel, cert este că inculpatul a săvârșit această infracțiune cu intenție întrucât la data când trebuiau plătite aceste datorii către ANAF, el avea disponibil la datele scadente, însă l-a direcționat către alte activități nevirând în conturile aferente impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
Nici critica vizând greșita soluționare a acțiunii civile nu este întemeiată. Instanța a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 285.405 lei, cu titlu de despăgubiri civile in solidar cu partea responsabilă civilmente. . C. in condițiile art. 14, 15 și art. 346 cod pr. penală, rap. la art. 998-999 cod civil, fiind îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, acesta urmează a fi respins ca tardiv formulat. Din dovada de primire a comunicării dispozitivului sentinței pronunțate în data de 30.10.2012, și aflat la fila 123 dosar fond, rezultă că, S. R. prin ANAF a primit comunicarea la 7.11.2012.
Pe aceasta dovada se afla atât semnătura primitorului (I. C.) cu . cât si stampila societății. In aceste condiții partea civilă avea la dispoziție 10 zile pentru declararea recursului, termen ce este stabilit in dispozițiile art. 3853 al. 1 cod procedură penală.
Recursul însă, a fost declarat la 26.11.2012, deci cu mult peste termenul stabilit de lege, astfel că in temeiul disp. art. 38515 pct.1 lit.a) Cod procedură penală, va respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă S. R. prin ANAF prin DGFP C..
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. D. împotriva sentinței penale nr.1324/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții la plata a câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE .
În baza art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă S. R. prin ANAF prin DGFP C. împotriva sentinței penale nr.1324/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. D. împotriva sentinței penale nr.1324/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală obligă recurenții la plata a câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.04.2013.
Președinte Judecător Judecător
Z. F. M. C. E. A. I.
Grefier,
I. C.
Jud fond: D. M.
Red dec jud Z.F.
2ex/16.04.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 643/2013. Curtea de... | Falsificarea de monede sau alte valori. Art.282 C.p.. Decizia... → |
|---|
