Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 294/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 13002/212/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.294/P
Ședința publică din data de 18.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. L.
JUDECĂTOR – C. D.
JUDECĂTOR – D. I. N.
Grefier – D. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin Procuror – Grațiela L.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor penale declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C. și inculpatul P. C. - fiul lui D. și Săftica, născut la data de 02.04.1954 în mun. C., cu domiciliul în C., .. 113, ., ., CNP_, împotriva sentinței penale nr.1634 din data de 18.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art.6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.04.2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală:
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1634/18.12.2012 a Judecatoriei Constanta, in dosarul nr._ s-a dispus:
„În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 3201 alin. 7 C.p.p., condamnă inculpatul P. C. (fiul lui D. și Săftica, născut la data de 02.04.1954 în mun. C., cu domiciliul în C., .. 113, ., studii superioare, fără antecedente penale, CNP_) la pedeapsa amenzii în cuantum de 3.500 lei.
Pune în vederea inculpatului dispozițiile art. 631 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
În baza art. 14 si art. 346 Cod procedură penală rap. la art.998-999 cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. și obligă inculpatul P. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 24.919 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 163 C.p.p instituie sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului P. C. și părții responsabile civilmente ., până la concurența cuantumului despăgubirilor civile stabilite.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești definitive se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 189 C.p.p. acordă onorariul avocatului din oficiu H. R. – M., în cuantum de 200 lei, potrivit delegației nr. 4310/03.08.2012, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
În baza art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru partea civilă și partea responsabilă civilmente.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2012”.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fond următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecătoria Constanta, înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.05.2012 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada 01.02._08, în calitatea de administrator al ., inculpatul P. C., a reținut și nu a virat la bugetul general consolidat de stat, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă (contribuții ale angajaților la asigurările sociale, contribuții ale angajaților la asigurările sociale de sănătate, contribuții ale angajaților la fondul de șomaj și impozit pe salarii), în cuantum total 11.217 lei.
. C. are sediul social declarat în C., ., jud. C., fiind înmatriculată la Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C. sub nr. de ordine J_, cod unic de înregistrare_, funcția de administrator fiind deținută de către inculpatul P. C.. Obiectul principal de activitate îl reprezintă "lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale", cod CAEN 4521.
Potrivit procesului-verbal din data de 23.03.2012 înregistrat la D.G.F.P. C. – S.A.F. Activitatea de Control Fiscal sub nr. 1543/25.03.2012, . C. reprezentată de către inculpatul P. C., figura restantă până la data de 31.10.2008, către bugetul de stat, cu suma totală de 11.217 lei, reprezentând contribuții și impozite cu reținere la sursă, reținute și nevirate în cel mult 30 de zile de la scadență, compusă din: Impozit pe salarii - 2993 lei; CAS angajat - 4784 lei; Șomaj angajat - 437 lei; CASS angajat - 3003 lei.
Sumele restante reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă sunt înregistrate în perioada 01.02._08, iar din verificarea registrului de casă a rezultat că pentru perioada februarie 2007 - iunie 2009, . C. a efectuat plăți salariale, plăți către diverși furnizori, rate leasing, din încasările provenind de la clienți, precum și din creditarea societății efectuată de administratorul societății.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul P. C. a recunoscut debitul restant către bugetul consolidat al statului, declarând că va achita acest debit în limita veniturilor obținute, până la data de 31.08.2012, lucru care nu s-a întâmplat. În faza judecății, acesta nu și-a mai însușit această poziție procesuală de recunoaștere, considerându-se nevinovat.
Având în vedere că în perioada 01.02._08, din verificarea registrului de casă, inculpatul a efectuat plăți salariale, plăți către diverși furnizori, rate leasing, din încasările provenind de la clienți, precum și din creditarea societății efectuată de administratorul societății, instanța consideră că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpatul P. C..
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, instanta a avut in vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen., si anume: dispozitiile din partea generala a Codului Penal; limitele de pedeapsa prevazute in legea speciala; gradul de pericol social al faptei pe care instanta l-a apreciat ca fiind ridicat, raportat la modul, mijloacele și împrejurările concrete în care s-a comis fapta – inculpatul nu a reținut și vărsat la bugetul de stat sume într-un cuantum de 11.217, într-o perioadă de aproximativ 2 ani de zile; deși a prevăzut urmarea faptei sale, a acceptat producerea acesteia, în condițiile în care era nevoit să facă plățile curente către furnizorii societății, pentru a asigura derularea în continuare a activității, urmarea produsă – acesta a produs un prejudiciu mediu neacoperit; persoana și conduita inculpatului – este în vârstă de 58 ani, studii superioare, nu are ocupație, nu are antecedente penale, nu a acoperit prejudiciul produs, în prezenta cauză a avut o atitudine oscilantă, deși în faza de urmărire penală, acesta a recunoscut comiterea infracțiunii și prejudiciul produs, în faza judecății și-a schimbat poziția procesuală.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, P. de pe langa Judecătoria Constanta, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului si inculpatul P. C.,care a solicitat in esenta, aplicarea art.11 pct.2 lit. a cod procedură penală rap. la art.10 lit. d cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, întrucât lipsește intenția cerută de art.6 din Legea nr.241/2005.
Verificând legalitatea si temeinicia hotărârii penale recurate, in raport de criticile aduse cât si din oficiu, curtea constată urmatoarele:
Instanta de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate încadrând corect în dispozițiile legii, infracțiunea săvârșita, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Din analiza coroborată a probelor administrate in faza de urmarire penala si cercetare judecatoreasca:
proces - verbal de sesizare din oficiu;
adresa nr. 8689/06.10.2011 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice C.
procesul-verbal de verificare fiscală nr. 9326/28.09.2011;
adresa nr._/08.09.2011 emisă de IPJ C. către A.N.A.F, D.G.F.P C.;
adresa nr._/19.12.2011 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice C.;
adresa nr._/10.02.2011 emisă de IPJ C. către A.N.A.F, D.G.F.P C.;
adresa nr. 1543/27.03.2011 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice C.
procesul-verbal de verificare fiscală nr. 1543/23.03.2012 șideclarațiile inculpatului P. C., care a recunoscut savarsirea faptei in faza urmaririi penale, dar l-a instanta de judecata a revenit, solicitand achitarea deoarece nu a avut venituri necesare pentru plata impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă (contribuții ale angajaților la asigurările sociale, contribuții ale angajaților la asigurările sociale de sănătate, contribuții ale angajaților la fondul de șomaj și impozit pe salarii) rezultă fără echivoc că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat.
In mod corect și judicios, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, din probele menționate în cauză, rezultând fără dubii că acesta, in calitate de administrator a lui . CONSTANTA, în perioada 01 februarie 2007-31 octombrie 2008 a reținut de la salariați și nu a vărsat la bugetul corespunzător, în termenul prevăzut de lege, sumele reprezentând impozite sau contribuții în regim de reținere la sursă, respectiv impozitul pe venituri din salarii, contribuția de asigurări sociale, contribuția la fondul asigurărilor sociale pentru șomaj și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, în sumă totală de 11.217 lei.
De menționat că aspectele relatate anterior au fost confirmate chiar și prin declarațiile inculpatului date in cursul urmării penale, unde a arătat in mod expres că avea cunoștință de faptul că firma sa, respectiv . CONSTANTA, a acumulat datorii ca impozite și contribuții plătite prin stopaj la sursă, în valoarea de 11.217 lei la această societate, dar deoarece a încercat să asigure bunul mers al societății, nu a mai avut posibilitatea de a achita și aceste debite. De menționat că in cursul urmării penale inculpatul s-a angajat repetat, că va achita aceste debite eșalonat, în funcție de posibilități, pana la data de 31.08.2012, dar nici până în prezent nu și-a respectat angajamentul.
Mai mult, fiind in fața instanței de fond și-a schimbat nejustificat poziția procesuala și nu a recunoscut fapta comisa motivand lipsa resurselor financiare deși inculpatul a primit in mai multe rânduri somații de la Administrația Finanțelor publice să plătească acele debite, iar in cazul in care nu ar fi fost de acord cu ele, ar fi avut posibilitatea să le conteste.
Curtea va respinge susținerile recurentului inculpat, în sensul că el nu ar fi fost de rea-credință în ce privește plata la scadență a acestor sume de bani, pentru că nu ar fi avut disponibilități bănești, deoarece el a recunoscut și s-a angajat în mai multe rânduri să facă aceste plăți, iar dacă nu a avut disponibilități bănești ar fi trebuit să înceteze activitatea la societate și să ceară dizolvarea acesteia. Pe de altă parte infracțiunea se săvârșește nu numai cu intenție directă, putându-se săvârși și în forma intenție directe, când cel în cauză cunoaște posibilitatea de a se produce consecințele prevăzute de către lege, dar nu ia în calcul acest lucru, bazându-se probabil pe posibilitatea lui de plată ulterioară.
În consecință, judecătorul fondului in mod corect a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, neimpunându-se achitarea acestuia, iar recursul inculpatului P. C., fiind nefondat va fi respins.
Pe de alta parte insa infracțiunea de evaziune fiscală, în modalitatea reținută în sarcina inculpatului, are în conținutul ei un grad de pericol social ridicat, impozitele și contribuțiile neplătite pot crea grave dezechilibre economico financiare societății.
Totodată, raportat la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările comiterii infracțiunii, curtea, apreciază că pedeapsa aplicată acestuia de 3500 lei nu este în deplină concordanță cu prevederile art.72 C.p., precum și cu scopul prevăzut de art.52 C.p. fața de perioada de timp relativ îndelungata in care s-a comis fapta continuata și poziția procesuală oscilanta a inculpatului care nu a depus diligențe pentru repararea pagubei.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, Curtea va avea in vedere dispozițiile art. 72 Cod Penal referitoare la modul, modalitățile, împrejurările concrete ale faptei, urmările acesteia, urmările care s-au produs bugetului de stat, modul continuat al activității infracționale, precum si persoana si conduita inculpatului, nesinceră în cursul procesului penal, infractor primar, de 59 de ani, și va aplica o pedeapsa cu închisoarea, in cuantum minim prevăzut de lege de 1 an cu suspendare condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
De asemenea se vor înlătura aplicarea disp. art. art. 3201 C. proc. pen. din Legea nr. 202/2010, dispoziții referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei în cazul „pledării vinovat”, deoarece, potrivit legii
- recunoașterea vinovăției nu s-a făcut „până la începerea cercetării judecătorești” la instanța de fond,
- reducerea pedepsei are loc numai în cazul în care „inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare.”
- din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a recunoscut total și necondiționat faptele pentru care a fost trimis în judecată, aspect reținut si de instanța de fond
Față de cele de mai sus Curtea:
În baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. C. împotriva sentinței penale nr.1634 din data de 18.12.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 38515 pct.2 lit.”d” cod procedură penală, va admite recursul declarat de către parchet, va casa în parte sentința recurată sub aspectul reținerii prev. art.3201 cod procedură penală și al individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului P. C. și rejudecând în aceste limite:
Va înlătură aplicarea prev. art.3201 alin.7 cod procedură penală.
În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, va condamna pe inculpatul P. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 cod penal, va aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) ( teza a II-a ), b), c) (dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) cod penal.
În baza art.81 alin.1 cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art.82 alin.1 cod penal.
În baza art.83 cod penal și art.84 cod penal, va atrage atenția inculpatului P. C., asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În baza art.71 alin.5 cod penal, va dispune suspendarea pedepselor accesorii aplicate pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Conform art.192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. C.- fiul lui D. și Săftica, născut la data de 02.04.1954 în mun. C., cu domiciliul în C., .. 113, ., ., CNP_, împotriva sentinței penale nr.1634 din data de 18.12.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 38515 pct.2 lit.”d” cod procedură penală, admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria C., casează în parte sentința recurată sub aspectul reținerii prev. art.3201 cod procedură penală și al individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului P. C. și rejudecând în aceste limite:
Înlătură aplicarea prev. art.3201 alin.7 cod procedură penală.
În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, condamnă pe inculpatul P. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 cod penal, aplică inculpatului P. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) ( teza a II-a ), b), c) (dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) cod penal.
În baza art.81 alin.1 cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului P. C. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art.82 alin.1 cod penal.
În baza art.83 cod penal și art.84 cod penal, atrage atenția inculpatului P. C. asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În baza art.71 alin.5 cod penal, dispune suspendarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului P. C. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Conform art.192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs rămân în sarcina statului.
Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. L. C. D. D. I. N.
Grefier,
D. V.
Red. fond jud. V . V.
Red. dec. jud. C. D.
3 ex./07.05.2013
| ← Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 968/2013.... → |
|---|
