Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 302/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 4212/118/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 302/P
Ședința publică de la 19 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte – M. U.
Judecător – M. D. M.
Judecător – E. C. M.
Grefier – C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – C. T.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul M. F. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 15 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect, menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat M. F., în stare de arest, asistat de avocat ales O. A., în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurentului inculpat M. F..
Recurentul inculpat M. F. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat M. F., avocat ales O. A. arată că, inculpatul este arestat în cauză, din luna februarie 2013, iar de la data arestării nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală, iar toate probele propuse în apărarea inculpatului, au fost respinse la procuror. Reconstituirea faptei nu a fost făcută potrivit dispozițiilor art. 130 alin. 2 cod procedură penală. Toate probele propuse în dovedirea lipsei intenției inculpatului au fost respinse. Faptul că victima a decedat, este un alt aspect, aceasta a decedat după câteva zile la spital. Solicită a se constata că nu există corpul delict – toporul – deși organele de poliție au fost chemate în timpul încăierării și aveau posibilitatea de a reține acest corp contondent. Apreciază că, inculpatul s-a aflat în legitimă apărare motiv pentru care, solicită a se dispune în consecință.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Faptul că nu s-a găsit corpul contondent, nu poate conduce la nevinovăția inculpatului. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat M. F. arată că, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul C., prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ 13, în baza art. 300/1 alin. 1,3 Cod proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul M. F. zis S., fiul lui H. și Mieluța, născut la data de o9.o6.1973, în prezent deținut în Arestul I.P.J. C..
S-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul M. F..
S-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat, prin apărător, privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 12.04.2013 a fost sesizat Tribunalul C., cu rechizitoriul 1820/P/2012 din 12.04.2013 prin care inculpatul M. F. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174- 175 lit.i Cod Penal.
Prin încheierea de ședință nr.193/29.11.2012 pronunțată de Tribunalului C. în dosarul penal nr._/118/2012 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 29.11.2012 până la data de 27.12.2012 inclusiv, față de inculpatul M. F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.174-175 lit.i Cod penal, această măsură fiind prelungită prin încheierile aceleiași instanțe nr.205/21.12.2012, nr.9/24.01.2013, nr.23/22.02.2013, 34/22.03.2013 .
In fapt s-au reținut următoarele:
În cursul anului 2011, inculpatul M. F., zis „S.”, cu reședința fără forme legale pe ..73 din Municipiul C., i-a împrumutat suma de aproximativ 300 lei rudei sale M. V., pentru ca acesta să își achite datoria pe care o avea la S.C. RAJA S.A. și în scopul de a nu i se întrerupe apa curentă.
În ultima perioadă a lunii noiembrie 2012, între membrii familiei inculpatului M. F. și rudele lor, aparținând familiei M. V., au avut loc mai multe discuții contradictorii, care au degenerat la datele de 24.11.2012 și 25.11.2012, pe fondul neachitării sumei împrumutate.
Astfel, în ziua de 24.11.2012, în jurul orelor 9,00, între membrii celor două grupuri s-a creat un conflict fizic.
Din grupul victimei I. KAMBER au făcut parte și numiții M. V., soția acestuia A. TURCHIAN, precum și I. ILDÎZ și I. FERDI, aceștia din urmă fiind soția și fiul victimei.
Alături de inculpatul M. F. au participat la conflict soția sa M. GHIULGIAN, N. M. și N. AITEN.
De precizat este faptul că cele două grupuri se aflau în relații anterioare de prietenie, fiind rude, în sensul că M. GHIULGIAN, care făcea parte din grupul inculpatului, este soră cu A. TURCHIAN, care făcea parte din grupul victimei.
La data de 25.11.2012, în jurul orelor 8,00-9,00, între cele două grupuri a reizbucnit starea conflictuală, locuințele acestora, situate pe . apropiate, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat, în cap, o lovitură de topor victimei I. KAMBER.
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă, într-adevăr, că inculpatul M. F., zis „S.”, înarmat fiind cu un topor, s-a îndreptat spre grupul din care făcea parte victima I. KAMBER și i-a aplicat acesteia o lovitură în cap cu toporul, printr-o mișcare de ridicare a toporului cu ambele mâini și aplicare a unei lovituri puternice de sus în jos și spre înainte victimei, la nivelul capului. Victima a încercat să se apere printr-o mișcare de evitare și fandare a capului spre înainte, cu intenția de a-1 imobiliza cu mâinile pe agresor.
În urma loviturii primite, victima, care sângera puternic, a rămas la sol, situație în care persoanele prezente la conflict au încetat ., la fața locului deplasându-se echipajul de poliție și cel medical SMURD, urmare apelului de urgență „112”.
Victima I. KAMBER, fiind internată în situație critică la Spitalul Județean de Urgență C., a suferit inițial leziuni traumatice cranio-faciale, pentru vindecarea cărora a necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, prin hemoragie meningee. Ulterior, la data de 29.11.2012 victima a decedat.
În urma examinării medico-legale a cadavrului victimei, s-a stabilit că „moartea acesteia a fost violentă, ea s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral și facial, cu fracturi reno și viscero craniene, hemoragie și contuzie meningo-cerebrală, complicată în fond cu bronhopneumonie, la un individ cu diabet zahăr, insulinodependent și dezechilibrat. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și au legătură de cauzalitate cu mecanismul producerii morții. Leziunile de boltă craniană s-au putut produce prin lovire cu un corp dur alungit”.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art.143 Cod.proc.pen. și art.148 alin.1 Cod.proc.pen. referitoare la existența indiciilor temeinice, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și existența pericolului concret pentru ordinea publică.
În opinia instanței și la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.143 Cod.proc.pen. și art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen.
Art.143 Cod.proc.pen. prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Sunt indicii temeinice, conform art.681 Cod.proc.pen., atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis o faptă de natură penală.
În art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenția europeană, una din condițiile prevăzute pentru măsurile privative de libertate este să existe „motive verosimile” de a bănui că persoana a săvârșit o infracțiune. Prin motive verosimile Curtea Europeană a Drepturilor Omului înțelege motive plauzibile, acestea bazându-se pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Astfel, cel puțin până la acest moment sunt întrunite cerințele art.681 Cod.proc.pen. și art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenția europeană, în sensul că în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapte de natură penală, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent în cauză. Avem în vedere: declarațiile martorilor M. V., I. ILDÎZ, I. FERDI, A. BAHAR și A. Ș., declarațiile membrilor grupului din care a făcut parte și victima I. KAMBER, planșele foto, procesele-verbale de confruntare, cele de căutare a inculpaților și a membrilor grupului din care acesta făcea parte, din declarațiile inculpatului.
Totodată, subzistă temeiurile prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol se analizează atât prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cât și în raport de gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute.
Astfel, deși inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, nu putem ignora gradul deosebit de ridicat al infracțiunii pentru care acesta este cercetat, determinat de natura acestei infracțiuni, de valorile sociale fundamentale cărora li s-a adus atingere ( privind dreptul la viață ), modalitatea în care se presupune ca a acționat, obiectul folosit, yona în care a fost aplicată lovitura, urmarea produsă constând în decesul victimei ,de atingerea negativă pe care acest gen de infracțiuni o are asupra relațiilor sociale ocrotite de legiuitor, referitoare la protejarea sănătății persoanei, de rezonanța socială negativă și sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității în cazul în care persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni grave ar fi lăsate în libertate, fără ca organele abilitate în acest sens să ia măsuri ferme de combatere a acestui fenomen infracțional; ținând cont de starea conflictuală existentă între familiile inculpaților și a victimei și probabilitatea unor acțiuni vindicative ; față de intențiile manifestate de inculpat așa cum acestea au fost exprimate în înscrisurile depistate de angajații penitenciarului din care rezultă că rezultă că inculpatul M. F. ar avea cunoștință despre faptul că inculpata N. AITEN și N. M. s-ar afla în Franța și acesta ar urmări să obțină de la anchetatori o copie a declarației sale, pentru a fi trimisă celor doi în așa fel, încât aceștia să remită prin fax ori prin poștă câte o declarație care să corespundă cu cele declarate de el.
Deși urmărirea penală a fost definitivată, prin întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, întrucât în cauză cercetarea judecătorească nu a început, nu se poate susține că temeiurile care au atras arestarea au suferit modificări care să justifice luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate față de inculpat, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În condițiile în care cerințele prevăzute de art.139 alin.1 Cod.proc.pen., care ar putea atrage judecarea în stare de libertate a inculpatului, nu sunt îndeplinite, măsura cea mai adecvată stadiului procesual actual este aceea a arestării preventive, măsură ce corespunde atât cerințelor art.136 Cod.proc.pen., cât și exigențelor jurisprudenței CEDO în materie.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele invocate prin apărător și cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
La Curtea de Apel C., cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând încheierea de ședință din 15 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul C. in dosarul penal nr._ 13 prin prisma criticilor aduse de recurent și sub toate aspectele prev. de disp. art. 3856 alin. 3 cod pr. penală, curtea constată că recursul formulat de inculpatul M. F. este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi analizate.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr. 1820/P/2012 din 12 aprilie 2013, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului M. F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 – 175 alin. 1 lit. i cod penal, reținându-se că, la data de 25.11.2012, în jurul orelor 9.00 pe fondul unei stări conflictuale spontane ce a avut loc in stradă, inculpatul, i-a aplicat victimei I. Camber, o lovitură cu un topor la nivelul capului alături de inculpata N. Aiten, care l-a lovit cu o bucată de lemn, cauzându-i traumatism cranio – cerebral și facial cu fracturi de reno și viscero cranian, hemoragie și contuzie meningo – cerebrală complicată cu bronhopneumonie la o persoană cu diabet zaharat, care a provocat decesul acesteia la 29.11.2012.
Față de inculpatul M. F., s-a emis de către Tribunalul C., un mandat de arestare pe o durată de 29 zile, cu începere de la 29.11.2012.
Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv, hotărârile fondului rămânând definitive prin respingerea recursurilor inculpatului.
Potrivit art. 300/1 alin. 1 cod pr. penală, după înregistrarea dosarului la instanță, in cauzele in care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, din oficiu, in cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
A.. 2 din același text de lege prevede că instanța, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În raport de dispozițiile legale enunțate, curtea constată că in cauză, in mod corect Tribunalul C. a reținut subzistența condițiilor legale de menținere a măsurii arestării preventive.
Din probele administrate in cursul urmăririi penale, respectiv: procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, procesul verbal de concluzii provizorii medico –legale și de stabilire a diagnosticului, raportul de constatare medico – legală cu planșă foto, declarațiile martorilor M. V., I. Ferdi, A. Sucuri, A. Bahar, M. Ghiulgian, M. H., N. A., C. S., procesul verbal de confruntare, declarațiile inculpatului, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat fiind îndeplinite cerințele art. 143 cod pr. penală, rap. la art. 68/1 cod pr. penală.
Curtea constată că în speță, este prezent in continuare cazul de arestare prev,. de disp. art. 148 lit. f cod pr. penală, fiind întrunite cumulativ condițiile impuse de această dispoziție legală in sensul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este închisoarea mai mare de 4 ani, iar în dosar există date din care rezultă că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, este dedus din natura și gravitatea faptei pe care inculpatul este bănuit că a comis-o, modalitatea în care a acționat, obiectul folosit, zona în care a fost aplicată lovitura, valoarea socială ocrotită de lege, respectiv dreptul la viață a fiecărei persoane, urmarea produsă, constând în suprimarea vieții victimei I. Camber.
Examinând măsura preventivă și din perspectiva art. 5 CEDO privitoare la cazurile de excepție in care o persoană poate fi lipsită de libertate, instanța constată că sunt respectate și aceste dispoziții in sensul că, recurentul inculpat a fost inițial arestat in vederea aducerii in fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Perioada de 4 luni și jumătate de detenție preventivă se circumscrie unei durate rezonabile a măsurii arestării preventive.
Având în vedere că cercetarea judecătorească nu a început, prima instanță fiind investită cu soluționarea cauzei la data de 12.04.2013, curtea apreciază că, măsura arestării preventive a inculpatului se impune în continuare pentru asigurarea scopului prev. de art. 136 cod penal, respectiv buna desfășurare a procesului penal.
In lipsa unor cauze de nulitate absolută a hotărârii atacate care să fie invocate din oficiu in favoarea inculpatului, curtea, in baza art. 385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 192 alin. 2 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat M. F. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii din data de 15.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13 .
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat M. F. la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. U. M. D. M. E. C. M.
Grefier,
C. S.
Jud. fond: M.L. T.
Red. Dec. Jud. M. U.
Tehnodact. Gref. C. S.
2 ex./22.04.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
