Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 505/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1564/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 505/P
Ședința publică din data de 21 iunie 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte –M. U.
Judecător – M. D. M.
Judecător – E. C. M.
Grefier – C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare recursurile penale formulate împotriva sentinței penale nr. 361 din data de 22 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. și inculpații
- C. G. - fiul lui V. și M., ns.la data de 27.02.1990, deținut la Penitenciarul Poarta Albă, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. a,g,i C.pen. și
- D. D. - fiul lui A. și D., ns.la data de 14.10.1988, CNP_, domiciliat în localitatea Valu lui T., ., nr.35, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1lit. a,g,i C.pen, prin Rechizitoriul nr. 605/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 21iunie 2013.
CURTEA ;
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că prin sentința penală nr. 361 din data de 22 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-a dispus:
„ Admite cererile formulate din oficiu de către instanță și cererea formulată de avocatul inculpatului C. G..
Respinge cererea formulată de avocatul inculpatului D. D. .
În baza art.334 C.pr.penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului C. G. prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g și i C.penal în infracțiunile prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g, i C.penal și art.192 alin.2 C.penal, cu aplic. art.33 lit.a C.penal.
În baza art.334 C.pr.penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului D. D. prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prev. de art.26 C.penal rap. la 208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i C.penal în infracțiunea prev. de art.26 C.penal rap. la art.192 alin.2 C.penal.
În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g,i C.penal cu aplic. art.74 lit.a,b,c C.penal și art.76 lit.c C.penal condamnă pe inculpatul C. G. (fiul lui V. și M., ns.la data de 27.02.1990, deținut la Penitenciarul Poarta Albă, CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.192 alin.2 C.penal cu aplic. art.74 lit.a,c C.penal și art.76 lit.c C.penal condamnă pe inculpatul C. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit.b C.penal contopește cele 2 pedepse de câte 2 ani închisoare și aplică inculpatului C. G. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție potrivit art.57 C.penal.
În baza art. 71 C.penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevazute de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal .
În baza art. 350 C.pr.penala menține arestarea preventiva a inculpatului C. G. .
În baza art. 88 C.penala deduce din pedeapsa aplicata inculpatului C. G. durata reținerii si arestării preventive de la 14.01.2013 la zi.
În baza art.26 C.penal rap. la art.192 alin.2 C.penal cu aplic. art.74 lit.a,c C.penal și art.76 lit.c C.penal condamnă pe inculpatul D. D. (fiul lui A. și D., ns.la data de 14.10.1988, CNP_, domiciliat în localitatea Valu lui T., ., nr.35) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.86 ind.1 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere pe o durata de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit in condițiile art.86 ind.2 C.pen.
În baza art.86 ind.3 alin.1 lit.a-d C.pen. inculpatul trebuie sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:
- sa se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul Constanta.
- sa anunțe in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca
- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
Datele vor fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lânga Tribunalul Constanta.
În baza art.71 C.penal interzice inculpatului D. D. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii.
În baza art.88 C.penal deducedin pedeapsa aplicată inculpatului D. D. durata reținerii și arestării preventive de la 14.01.2013 la 25.02.2013 inclusiv .
Menține liberarea provizorie sub control judiciar dispusă față de inculpatul D. D. prin încheierea din 21.02.2013, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Ia act că partea vătămată M. N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.189 C.pr.penală onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 300 lei conform împuternicirii nr.587/22.01.2013 se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C..
În baza art.191 alin.2 C.pr.penală obligă fiecare inculpat la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat . «
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 605/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.01.2013 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. G. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g și i C.penal și a inculpatului D. D. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, sub forma complicității, prev. de art.26 C.penal rap.la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g și i C.penal.
La data de 14.01.2013, partea vătămată M. N. a formulat plângere penală față de persoanele necunoscute care în lipsa sa de acasă, în noaptea de 12-13-01.2013, între orele 18.00-01.30, au escaladat gardul locuinței sale din ., județul C. și apoi au forțat una din ferestrele locuinței sale, au pătruns în locuința sa prin escaladarea ferestrei și au căutat prin mai multe camere, răvășind lucrurile, bunuri și valori pe care să și le însușească. In final, autorii necunoscuți au sustras dintr-o cameră a părții vătămate un televizor L.C.D. marca „Watson", în valoare de 750 lei.
In dimineața următoare, de 13.01.2013, partea vătămată a menționat că a venit la ea vecinul său, martorul T. A., care i-a spus că a găsit în curtea locuinței lui, după niște cotețe un televizor și urmărind urmele de pași lăsate în zăpadă de lângă bunul găsit, acestea l-au condus la locuința inculpatului C. G., vecinul său .În continuare, partea vătămată a recunoscut televizorul pe care i 1-a arătat martorul T. A., ca fiind al său și anume cel care fusese furat în noaptea trecută. După ce partea vătămată a recuperat de la martor televizorul furat, a sesizat organele de poliție.
În urma cercetărilor efectuate de către lucrătorii de poliție au fost identificați autorii în persoana inculpaților C. G. și D. D..
Astfel, pe baza materialului probator aflat la dosar, inclusiv a declarațiilor inculpaților s-a stabilit că în noaptea de 12/13.01.2013, cei doi inculpați se aflau la locuința lui C. G.. Împreună, inculpații au hotărât să profite de faptul că văzuseră că partea vătămată plecase de acasă și pentru că nu mai era nimeni în locuința sa, voiau să escaladeze gardul și să pătrundă prin efracție în locuința acesteia, iar din interior să sustragă bunuri, în special bijuterii din aur, bani și alte valori.
In realizarea scopului propus, și pentru a asigura sorți de reușită mai mari acțiunii lor de sustragere, așa cum stabiliseră în prealabil de comun acord inculpatul C. G. a escaladat gardul și a pătruns în curtea părții vătămate, iar în acest timp, coinculpatul D. D. a rămas pe stradă, în apropierea imobilului părții vătămate și a asigurat paza, pentru a nu fi surprinși de cineva.
În continuare, inculpatul C. G. a mers la casa părții vătămate și după forțarea unei ferestre, apoi prin escaladarea acesteia, a pătruns în interiorul locuinței unde a căutat prin mai multe încăperi ale casei, răvășind lucrurile găsite, în căutarea de bunuri de valoare, de valori și de bani. Pentru că nu a găsit ceva care să îl mulțumească din ceea ce căuta inculpatul C. G., a luat dintr-o cameră un televizor L.C.D., marca „Watson" și a plecat cu el la locul în care îl aștepta coinculpatul D. D..
Mai departe, cei doi inculpați au dus televizorul în locuința inculpatului C. G., urmând ca ulterior să-1 valorifice, iar banii astfel obținuți să-i folosească împreună în interes personal.
La puțin timp după comiterea furtului, inculpatul C. G. a auzit din vecini că reclamantul a sesizat organele de poliție despre furtul unui televizor din locuința sa și pentru a nu fi găsit acel televizor chiar acasă la el, 1-a dus îi curtea locuinței vecinului său, martorul T. A., unde 1-a ascuns după niște cotețe. În acel loc a fost găsit televizorul de către martorul T. A., care 1-a restituit a doua zi părții vătămate.
Fiind audiați, inculpații C. G. și D. D. au recunoscut faptele comise, pe care le regretă și pe care le-au descris în modul în care au fost arătate mai sus.
Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
La data de 14.01.2013, partea vătămată M. N., a sesizat organele de poliție că, în lipsa sa de acasă, în noaptea de 12/13.01.2013, în intervalul orar 18.00 -01.30, persoane necunoscute au pătruns în locuința sa, de unde au sustras un televizor L.C.D., marca WATSON.
La locul faptei s-au deplasat organele de poliție care au efectuat cercetarea criminalistică ocazie cu care s-a constatat faptul că s-a pătruns în locuința părții vătămate prin forțarea unei ferestre de tip P.V.C.
Partea vătămată a declarat că în data de 12.01.2013 jurul orei 18.30, a plecat de la domiciliu, iar în jurul orei 01.30 s-a întors, soția sa observând ușile deschise ,și că din casă lipsește televizorul. Partea vătămată a mers în spatele casei și a observat urme de pași ,aparținând unei singure persoane. S-a luat după urmele respective și a observat că geamul locuinței fusese forțat; a ieșit în stradă s-a luat după urmele din zăpada proaspăt așternută, ajungând la poarta inculpatului C. G. care a fost sunat de un prieten și i-a spus să aducă televizorul.
După ce recuperat televizorul pe care l-a găsit în curtea martorului T. A. partea vătămată a stat de vorbă cu inculpatul C. G. care i-a spus că s-a înțeles cu inculpatul D. D. să meargă să sustragă aur din locuința sa. Inculpatul C. G. i-a spus că a sărit gardul a intrat în curte și după ce a luat televizorul celălalt inculpat D. D. nu mai era,televizorul transportându-l singur, aspecte confirmate și de inculpatul D. D..
Martorul T. A., a arătat în curtea locuinței sale, după niște cotețe, a fost găsit televizorul aparținând părții vătămate,martorul precizând că a observat peste gard urme provenind de la o singură persoană.
Inculpatul C. G. a arătat că în noaptea de 12/13.01.2013, în intervalul orar 24.00 - 01.01 timp ce inculpatul D. D. asigura locul faptei de pe stradă, a escaladat gardul locuinței părții vătămate M. N., apoi, după ce a ajuns în curte, a forțat o fereastră de tip P.V.C. pătrunzând in interiorul locuinței unde a căutat bunuri și lucruri de valoare în mai multe camere pentru le sustrage. Într-o cameră a găsit un televizor pe care l-a luat și când a revenit în locul de unde l-a lăsat pe inculpatul D. D. acesta nu se mai afla acolo ,ducând televizorul singur la domiciliul său .La puțin timp după comiterea furtului, inculpatul C. G. a auzit vecinii că partea vătămată a sesizat organele de poliție, iar pentru a nu fi găsit acel televizor acasă la el dus în curtea locuinței vecinului său, martorul T. A., unde l-a ascuns după niște cotețe.
Inculpatul D. D., a arătat că, în noaptea de 12/13.01.2013, s-a înțeles cu inculpatul C. G. să meargă la locuința părții vătămate, știind că aceasta nu este acasă, pentru a sustrage bunuri. Au plecat amândoi spre casa părții vătămate ,inculpatul C. G. a escaladat gardul și a intrat în curtea părții vătămate iar el de frică a fugit spre casa, fiind sunat după 10 minute de inculpatul C. G. care l-a întrebat de ce a fugit.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._/2013, cele 5 urme de încălțăminte identificate, ridicate prin fotografiere cu ocazia cercetării la fața locului, au fost create de tălpile unor pantofi tip sport, cu același desen al reliefului antiderapant și aceeași mărime, ca și cele ale tălpilor pantofilor sport ce mențiunea "PUMA", ridicați de la inculpatul C. G..
Din ansamblul material probator administrat în cauză rezultă că inculpații C. G. și D. D. cunoscând că partea vătămată nu se află la domiciliu, au luat în noaptea de 12/13.01.2013 hotărârea de a intra în casa acestuia pentru a sustrage bunuri.
Ajunși la locuința părții vătămate, în timp ce inculpatul D. D. asigura paza locului,din stradă, inculpatul C. G. a pătruns prin escaladarea gardului și ulterior prin forțarea unei ferestre în imobilul părții vătămate. După acest moment, în timp ce inculpatul C. G. căuta bunuri în locuința părții vătămate inculpatul D. D. s-a speriat și a plecat, astfel că atunci când inculpatul C. G. a ieșit din locuința părții vătămate având asupra sa televizorul ,inculpatul D. nu se mai afla acolo.
Inculpatul C. G. a transportat televizorul la locuința sa și l-a sunat pe inculpatul D. D. care i-a spus că a plecat din locul de unde l-a lăsat de frică.
Deși procurorul a reținut că inculpații au transportat împreună televizorul sustras de inculpatul C. G. din locuința părții vătămate, instanța constată că situația de fapt reținută este în contradicție cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale: respectiv declarațiile inculpatului C. G. care a arătat că atunci când a ieșit din locuința părții vătămate inculpatul D. D. nu mai era acolo, declarațiile inculpatului D. D. care a arătat după ce inculpatul C. G. a pătruns în locuința părții vătămate, el a plecat de frică; declarația părții vătămate care a precizat că a ieșit în stradă ,s-a luat după urmele din zăpada proaspăt așternută, urme care erau ale unei singure persoane aspect ce confirmă declarațiile inculpaților în sensul că inculpatul D. D. a plecat înainte de sustragerea televizorului de către inculpatul C. G. și declarația martorului T. A. (în curtea sa fiind găsit televizorul sustras de la partea vătămată), care a menționat că a observat peste gardul său, urme provenind de la o singură persoană.
Situația de fapt reținută de instanță a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă, astfel cum au fost redate mai sus: declarațiile părții vătămate M. N., declarațiile martorului T. A., procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/2013,declarațiile inculpaților C. G. și D. D..
Reamintim că la termenul din 14.03.2013 instanța din oficiu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului C. G. prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g și i C.penal în infracțiunile prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g, i C.penal și art.192 alin.2 C.penal, cu aplic. art.33 lit.a C.penal, iar pentru inculpatul D. D. schimbare încadrării juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului D. D. prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prev. de art.26 C.penal rap. la 208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i C.penal în infracțiunea prev. de art.26 C.penal rap. la art.192 alin.2 C.penal.
De asemenea ambii inculpați prin avocați au solicitat înlăturarea agravantei prev. de art.209 alin.1 lit.a C.penal
Instanța va admite cererile formulate din oficiu de către instanță și cererea formulată de avocatul inculpatului C. G. și va respinge cererea formulată de avocatul inculpatului D. D. pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
a) în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul D. D. din infracțiunea de furt calificat în forma complicității prev. de art.26 C.penal rap.la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g și i C.penal în infracțiunea de violare de domiciliu sub forma complicității prev. de art.26 C.penal rap.la art.192 alin.2 C.penal.
Astfel cum a rezultat din mijloacele de probă administrate în cauză, inculpații C. G. și D. D. au luat împreună hotărârea de a sustrage bunuri din locuința părții vătămate, deplasându-se la imobilul acestuia, inculpatul D. D. asigurând paza locului din stradă în timp ce inculpatul C. G. a escaladat gardul locuinței și ulterior fereastra pe care a forțat-o cu ajutorul unei șurubelnițe pătrunzând în locuința părții vătămate; în acel moment inculpatul D. D., de frică, a plecat de la locul unde asigura paza, înainte ca inculpatul C. G. să iasă din locuința părții vătămate cu televizorul pe care l-a sustras.
În condițiile în care inculpatul D. D. a renunțat la asigurarea pazei locuinței părții vătămate, înainte de executarea acțiunii de însușire a bunurilor de către inculpatul C. G., instanța constată că în cauză este aplicabil cazul de impunitate reglementat de art. 22 alin. 1 c.pen. în ceea ce privește comiterea infracțiunii de furt, iar acțiunea inculpatului D. D. până la momentul desistării, de a asigura paza locului în timp ce inculpatul C. G. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate se circumscrie elementului material al infracțiunii de violare de domiciliu, infracțiune comisă sub forma complicității împreună cu inculpatul C. G., urmând a răspunde pentru această infracțiune prev. de art. 192 alin. 2 c.pen, in forma complicității, potrivit art. 22. alin. 2 c.pen.
b) în ceea ce privește reținerea concursului dintre infracțiunile de furt prin escaladarea gardului curții locuinței părții vătămate și ulterior prin escaladarea ferestrei forțate și violare de domiciliu, pentru inculpatul C. G..
Potrivit art. 41 alin. (3) C. pen., infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală, iar potrivit art. 33 lit. a C.pen, concursul de infracțiuni există când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, concursul existând chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea(infracțiune mijloc) sau ascunderea altei infracțiuni(infracțiune scop), în aceste cazuri fiind în prezența unui concurs caracterizat(de conexitate).
Întotdeauna în situația analizată, există un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu și infracțiunea de furt calificat prin escaladare/efracție, violarea de domiciliu fiind de fapt mijlocul prin care făptuitorul își atinge scopul propus, respectiv însușirea pe nedrept a unui bun. Această concluzie vine în condițiile în care legătura de cauzalitate între violarea de domiciliu și furtul calificat, nu este una necesară, ci de circumstanță, escaladarea putându-se efectua și în privința unei mansarde din interiorul locuinței unde a pătruns cu acordul proprietarului, etc., ceea ce nu implică și existența infracțiunii de violare de domiciliu. Or, pentru realizarea absorbției infracțiunii de violare de domiciliu în infracțiunea de furt calificat, această legătură trebuie să fie necesară, repetabilă în toate cazurile concrete ce se subsumează incriminării.
Infracțiunea de violare de domiciliu în forma ei tipică, constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ce ține de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește. Elementul material al acestei infracțiuni se realizează astfel în această modalitate, prin acțiunea de a pătrunde, fără drept, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea. Prin “loc împrejmuit” înseamnă orice loc care este separat printr-o îngrădire de jur împrejur, care ține de locuință sau dependințe. Dacă locul împrejmuit nu are nicio legătură cu uzul domestic și cu libertatea persoanei, nu se află sub ocrotirea legii, din acest punct de vedere.
Analizând natura acestor locuri avute în vedere de legiuitor odată cu incriminarea violării de domiciliu, se observă că aceasta ține strict de viața intimă a persoanei, importanța inviolabilității acestui drept fiind recunoscută atât de legislația internă(art. 192 C.pen., art. 27 alin. 1 din Constituția României) cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului(art. 8).
Astfel, a considera că violarea de domiciliu se absoarbe în infracțiunea de furt prin escaladare/efracție, deși sensul elementelor din conținutul constitutiv al celor două infracțiuni analizate, nu este același, ar face ca tratamentul juridic pentru comiterea escaladării/efracției în vederea sustragerii de bunuri din orice tip de locație, să fie identic cu cel pentru utilizarea acestei modalități, cu scopul de a sustrage bunuri dintr-o locuință sau anexe ce țin de aceasta, și care au un regim special de protecție, concluzie care este improbabilă să fi fost urmărită de legiuitor odată cu incriminarea furtului prin efracție.
Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească cunoașterea voinței reale a legiuitorului, exprimată în norma de drept interpretată, iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului acesteia, legile penale fiind de strictă interpretare, înțelesul lor neputând fi extins prin interpretare. A include infracțiunea de violare de domiciliu ca un simplu element circumstanțial în conținutul infracțiunii de furt calificat prin escaladare/efracție, în condițiile în care nu rezultă nici explicit, nici implicit o asemenea voință a legiuitorului, ar însemna să se adauge la lege și să fie lăsată în acest fel, fără sancțiune, atingerea dreptului la viață domestică a persoanei. Această concluzie este reliefată pe de-o parte de faptul că pătrunderea fără drept în curtea unei locuințe nu implică în mod natural escaladarea gardului, ci eventual deschiderea porții prin împingere puternică, înlăturarea violentă a unui obstacol, forțarea încuietorii, fiind doar una din modalitățile prin care făptuitorul poate pătrunde în locuință, iar pe de altă parte, violarea de domiciliu nu se confundă cu escaladarea, ci ea poate constitui o acțiune ulterioară, care aduce atingere unor relații sociale diferite, pe care escaladarea doar o facilitează, fără a coexista în mod natural.
Prin urmare, a considera că furtul din curtea unei locuințe sau dintr-o locuință nu poate fi săvârșit decât prin escaladare/efracție și absoarbe în toate cazurile violarea de domiciliu, este eronat, în condițiile în care escaladarea/efracția poate conduce la pătrunderea fără drept într-un imobil care nu are destinația de locuință (ex: sediul unei societăți comerciale, sală de sport, un tir, etc.), în această situație, putându-se reține doar infracțiunea de furt calificat, fără infracțiunea de violare de domiciliu.
De altfel, prin decizia pronunțată în RIL 31/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că “fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 din Codul penal și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 21 lit. c) din Codul penal, cu motivarea că dacă infracțiunea de tâlhărie comisă în circumstanțele prevăzute în art. 211 alin. 21 lit. c) din Codul penal este precedată de infracțiunea de violare de domiciliu, săvârșită de autor pentru a ajunge în locuința sau dependința de unde ulterior își însușește un bun prin exercitare de violențe sau în alte modalități specifice comiterii unei tâlhării, atunci aceste două fapte consecutive, de încălcare a unor dispoziții diferite ale legii penale, nu pot fi considerate decât concurente, în sensul dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal.
În acest sens, este de observat că prin textul de lege arătat, în cuprinsul căruia este reglementat concursul real de infracțiuni, se prevede că există concurs de infracțiuni "când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, [...] chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea alte infracțiuni".
Ca atare, este evident că fapta de pătrundere fără drept, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării, constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 din Codul penal, și infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 21 lit. c) din Codul penal.
In consecință dacă în situația infracțiunii complexe de tâlhărie în al cărei conținut calificat legiuitorul a inclus în conținutul constitutiv ca element agravat săvârșirea într-o locuință sau dependințe ale acesteia s-a reținut concursul de infracțiuni cu violarea de domiciliu, cu atât mai mult considerăm că se reține concursul de infracțiuni între infracțiunile de furt calificat prin escaladarea gardului, din curtea locuinței și violare de domiciliu din moment ce furtul comis prin escaladare poate să nu fie comis pentru a ajunge într-o curte sau într-o locuință.
Toate considerentele arătate mai sus, duc în mod evident la concluzia că violarea de domiciliu are o existență autonomă față de furtul calificat în forma prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. i C.pen., fără să se excludă, dar și fără a coexista întotdeauna. Nereținerea în cazurile prezentate a infracțiunii de violare de domiciliu, ar lăsa fără apărare una dintre valorile sociale fundamentale într-o societate civilizată, respectiv inviolabilitatea domiciliului persoanei, valoare socială care în mod cert nu a fost avută în vedere de legiuitor cu ocazia incriminării formei agravate a furtului prin escaladare și a cărei atingere dă o periculozitate sporită furtului, suplimentară față de periculozitatea reflectată de modul de pătrundere în interiorul unui imobil oarecare.
Față de cele arătate mai sus, instanța consideră că în prezenta cauză, săvârșirea infracțiunii de furt calificat din locuința părții vătămate în care inculpatul C. G. a pătruns prin escladarea gardului și ulterior prin escaldarea ferestrei pe care a forțat-o cu ajutorul unei șurubelnițe, atrage incidența dispozițiilor art. 33 lit. a) din C. pen., referitoare la concursul real de infracțiuni, întrucât privește două valori sociale protejate distinct de lege, respectiv infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i C.penal și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 C.penal.
c) în ceea ce privește cererea formulată de avocații inculpaților C. G. și D. D. privind înlăturarea agravantei prev. de art.209 alin.1 lit.a C.penal.
Instanța reține că agravanta menționată presupune comiterea infracțiunii de furt de 2 sau mai multe persoane împreună; în condițiile în care inculpatul D. D. s-a desistat cu privire la comiterea infracțiunii de furt calificat, infracțiunea fiind comisă doar de inculpatul C. G., se impune înlăturarea acestei agravante în ceea ce privește inculpatul C. G..
Având în vedere considerentele expuse mai sus ,constatând că actele de executare calificate comise de inculpatul D. D. constituie infracțiunea de violare de domiciliu sub forma complicității ,va respinge cererea formulată de avocatul ales privind înlăturarea agravantei prev. de art.209 alin.1 lit.a C.penal.
Sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului C. G. care, în noaptea de 12/13.01.2013, în jurul orei 24,00-01,00 în timp ce inculpatul D. D. a asigurat paza locului ,a escaladat gardul curții părții vătămate M. N. și după ce a ajuns în curte a forțat o fereastră și prin escaladare a pătruns în casă, de unde au sustras un televizor LCD în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, săvârșită în forma sa calificată, prev. de art. 192 și 2 din C. pen. și furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g,i c.pen.
Fapta inculpatului D. D. care a asigurat paza locului în timp ce inculpatul C. G. prin escaladarea gardului a pătruns în curtea locuinței părții vătămate M. N. și ulterior în imobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu în forma sa calificată sub forma complicității prev. de art.26 C.penal rap. la art. 192 și 2 din C.penal.
În termen legal împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpații C. G. și D. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul parchetului, vizează următoarele aspecte:
- greșita schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului C. G. din infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i C.P. în infracțiunile de furt calificat prev.de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g,i C.P. și infracțiunea de violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 C.P.
- greșita schimbare a încadrării juridice, reținută în sarcina inculpatului D. D., din infracțiunea de complicitate la furt calificat prev.de art.26 C.P. rap.la art. art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i C.P în infracțiunea de complicitate la violare de domiciliu, prev de art.26 rap la art.192 alin.2 C.P.
Motivele invocate de recurent sunt cuprinse detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.
Recurentul inculpat C. G. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța fondului, atât cu privire la cuantum cât și cu privire la modalitatea de executare, respectiv aplicarea dinsp.art.86 ind.1 raportat la conduita sinceră avută în cursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, valoarea modică a prejudiciului cauzat, recuperat integral.
Recurentul inculpat D. D., prin apărător a criticat soluția fondului, pentru următoarele motive:
- greșita condamnarea a inculpatului în raport de desistarea acestuia, lipsa contribuției la comiterea faptei reținută în sarcină, astfel că, s-a cerut achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a c.p.p.
- greșita individualizare a pedepsei, sub aspectul modalității de executare invocând circumstanțele faptei și datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv infractor primar, singurul întreținător al familiei din care face parte și un copil minor, împrejurări față de care s-a cerut suspendarea condiționată a pedepsei potrivit art.81 Cod Penal.
La curtea de Apel C., cauza a fost înregistrată sub același nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia sentința penală 361/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, prin prisma criticilor aduse de recurenți, și sub toate aspectele prev.de art.385 ind.6 alin.3 c.p.p., curtea constată că recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpații C. G. și D. D., sunt întemeiate, pentru considerente care urmează a fi analizate.
În ceea ce privește recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C..
În mod greșit prin hotărârea suspusă controlului judiciar de față, prima instanță, a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l privește pe inculpatul C. G., dintr-o infracțiune de furt calificat prev.de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a.g.i C.P. în două infracțiuni săvârșite în concurs real, respectiv furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a.g.i C.P. și violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.2 C.P.
În mod greșit, s-a reținut că legătura de cauzalitate dintre violarea de domiciliu și furtul calificat nu este una necesară, ci de circumstanță, putându-se efectua și în privința unei mansarde din interiorul locuinței, în care inculpatul a pătruns cu acordul proprietarului, iar pentru realizarea absorbției infracțiunii de violare de domiciliu, această legătură trebuie să fie necesară, repetabilă în toate cazurile concrete ce se subsumează încriminării.
Instanța fondului a ignorat faptul că inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate prin escaladare, modalitate care presupune depășirea, trecerea peste anumite obstacole, care împiedică pătrunderea făptuitorului în locația în care se găsește bunul pe care acesta urmărește să-l sustragă, fiind vorba de o trecere peste un obstacol pe o altă cale decât cea normală, ce presupune un efort suplimentar și folosirea unor abilități pentru a trece peste un obstacol.
Curtea reține că între acțiunea de pătrundere fără drept în locuința părții vătămate – aspect care se înscrie în elementul material al infracțiunii de violare de domiciliu, prev de art.192 C.P. și acțiunea de luare a bunului din lcouința părții vătămate, pe timpul nopții, prin escaladarea gardului, urmată de escaladarea ferestrei – aspect care constituie elementul material al infracțiunii de fort calificat prev.de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g și i C.P. există o strânsă legătură întrucât acțiunea de luare nu este posibilă fără escaladarea gardului și apoi a geamului ferestrei de la locuința părții vătămate.
Conform art.41 alin.3 C.P., infracțiunea este complexă când în conținutul său intră ca elemente sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o formă prevăzută de legea penală – formă a unității legale de infracțiune, care are la bază legătura strânsă între aceste acțiuni sau inacțiuni prin elementul subiectiv pe care le unește.
Or, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, reținută în sarcina inculpatului C. G. prin actul de inculpare, relevă tocmai legătura strânsă de ordin subiectiv între acțiunile care constituie elementul material al infracțiunilor de violare de domiciliu prev.de art.192 C.P. și furt calificat prev.de art.208 – 209 alin.1 lit.g și i C.P.
În speță, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate prin escaladare ceea ce presupune o lipsă a acordului părții vătămate, elementul material al infracțiunii de violare de domiciliu, fiind absorbit în mod necesar în conținutul agravantei, prev.de art.209 alin.1 lit.i C.P.
Ca atare, față de situația de fapt, reținută în cauză, dacă ar exista concurs între cele două infracțiuni mai sus analizate, ar însemna că, anumitor împrejurării de fapt li s-ar da o dublă semnificație penală, câtă vreme escaladarea presupune în mod necesar lipsa acordul proprietarului pentru a se pătrunde în locuința acestuia.
De asemenea, în mod greșit a dispus instanța de fond, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului D. D. din infracțiunea de complicitate la furt calificat prev.de art.26 C.P. rap.la art. art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i C.P în infracțiunea de complicitate la violare de domiciliu, prev de art.26 rap la art.192 alin.2 C.P., motivând că inculpatul s-a desistat raportat la infracțiunea de furt calificat întrucât a părăsit locul comiterii faptei înainte ca inculpatul C. G. să sustragă bunul din locuința părții vătămate.
Ori, conform art.22 C.P prin desistare se înțelege renunțarea, de bună voie la hotărârea de a săvârși infracțiunea, în sensul că făptuitorul nu mai execută elementul material al respectivei infracțiuni.
În cauză, din declarațiile inculpaților C. G. și D. D., date atât la urmărire penală cât și în fața instanței, rezultă că în noaptea de 12/13.01.2013 au luat împreună hotărârea de a pătrunde în locuința părții vătămate și de a sustrage bunuri, cunoscând faptul că acesta nu se află la domiciliu.
Pentru realizarea rezoluției infracționale, inculpații, s-au deplasat la locuința părții vătămate, unde primul a escaladat gardul curții respectivei locuințe iar cel de-al doilea D. D. a asigurat paza, declarând că în momentul în care C. a sărit gardul, el a plecat, de frică, însă C. nu a văzut acest lucru.
De altfel, și inculpatul C. G. a relatat că a observat că D. D. nu se mai afla în locul în care l-a lăsat la momentul escaladării gardului, precizând că înainte de săvârșirea infracțiunii, a avut o înțelegere cu acesta în sensul de a-l aștepta până la final.
Așadar, din probatoriul existent la dosar, rezultă fără dubiu că cei doi inculpați au luat împreună hotărârea de a săvârșii infracțiunea de furt calificat, prin pătrunderea, prin escaladare și efracție în locuința părții vătămate, hotărâre pusă în aplicare în modalitatea expusă mai sus.
Faptul că inculpatul D. D. a părăsit locul comiterii infracțiunii ulterior, nu are relevanță asupra existenței infracțiunii de complicitate la furt calificat câtă vreme inculpatul C. G. a avut tot timpul reprezentarea că D. D. asigură paza, creându-i astfel un conform psihic în comiterea infracțiunii, întrucât exista cineva care avea să-l anunțe în timp util dacă proprietarul ar fi revenit la domiciliu.
De subliniat în acest caz, este faptul pentru inculpatul C. G., acordul dat de către D. D. pentru săvârșirea infracțiunii precum și prezența acestuia în momentul escaladării gardului împrejmuitor, al locuinței părții vătămate, au reprezentat o încurajare în a pătrunde și sustrage bunuri din locuința părții vătămate.
Ca atare, în sarcina inculpatului D. D. se poate reține, cel puțin o complicitate morală la săvârșire a infracțiunii de furt calificat, complicitate care era deja finalizată la momentul în care acesta a hotărât să părăsească locul infracțiunii – motiv pentru care, curtea apreciază că nu sunt incidente în cauză disp.art.22 C.P. referitoare la desistare.
În ceea ce privește recursurile formulate de inculpații C. G. și D. D..
Criticile recurenților inculpați C. G. și D. D. sunt întemeiate, cu privire la greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare.
Astfel, ținând seama de faptul că inculpatul C. G. este infractor primar, că a acoperit integral prejudiciul cauzat părții vătămate și că a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă, că este o persoană integrată social, curtea apreciază că scopul pedepsei astfel cum este prevăzut în art. 52 Cod Penal, poate fi atins și fără executarea efectivă în regim privativ de libertate fiind suficiente instituirea unor obligații de supraveghere, astfel cum sunt stabilite prin art.86 ind.1 C.P.
Ca atare, curtea apreciază că, modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță este mult prea aspră impunându-se în raport de aspectele reținute înlocuirea acesteia.
În referire la inculpatul D. D., curtea constată că față de contribuția pe care a avut-o la momentul săvârșirii faptei, mai mult morală, dar și în raport de circumstanțele personale ale acestuia, lipsa antecedenței penale, conduita sinceră avută în cursul procesului penal, faptul că este integrat în societate sunt elemente care conduc la concluzia că inculpatul poate fi reeducat chiar fără stabilirea unor obligații de supraveghere a acestuia, fiind întrunite condițiile art.81 C.P., privind suspendarea condiționată a pedepsei.
Nu poate fi primită critica inculpatului D. D., privind desistarea și lipsa de contribuție la comiterea infracțiunii reținută în sarcina pentru motivele prezentate detaliat în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. care îl vizează.
Pentru argumentele expuse, curtea urmează a reforma hotărârea supusă controlului judiciar de față, cu privire la aspecte analizate.
Cu majoritate,
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen. va admite recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpații C. G. și D. D. împotriva sentinței penale nr. 361/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art. 38517 alin. 2 C. pr. pen. va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând:
1. În baza art. 334 C. pr. pen. va schimba încadrarea juridică cu privire la inculpatul C. G. din infracțiunile prev. de art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit. g, i C. pen și art.192 alin. 2 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. infracțiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. g și i C. pen.
În baza art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g și i C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a,b,c C. pen. și art. 76 alin. 1 lit. c C. pen. condamnă inculpatul C. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C. G. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit in condițiile art. 862 C. pen.
In baza art. 863 al. 1 C. pen. inculpatul C. G. se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
b)- sa anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c)- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d)- sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
Datele prevăzute la lit. b, c si d se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., organ desemnat cu supravegherea inculpatului.
În baza art. 359 C. pr. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. P. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art.71 C. pen. va interzice inculpatului C. G. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. lit. a teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) și lit. b C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. lit. a teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) și lit. b C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 38517 alin. 4 C. Pr. P.. raportat la art. 383 alin. 2 C. pr. pen. și art. 88 C. pen va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C. G. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 14.01.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b C. pr. pen. va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C. G. – CNP_, fiul lui V. și M., născut la data de 27.02.1990 în . județul C., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 07 din 15.01.2013 emis de Judecătoria C. dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
2. În baza art. 334 C. pr. pen. va schimba încadrarea juridică cu privire la inculpatul D. D. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 192 alin. 2 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g,i C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g și i C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen. și art. 76 alin. 1 lit. c C. pen. va condamna inculpatul D. D. - fiul lui A. și D., ns.la data de 14.10.1988, CNP_, domiciliat în localitatea Valu lui T., ., nr.35 la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului D. D. pe o perioadă de 2 ani și 9 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. pr. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Va înlătura aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru inculpatul D. D..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. P.. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea recursurilor vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. Pr. P.. suma de 375 lei reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu – avocat G. M. ( 300 lei ) și avocat M. L. ( 75 lei – onorariu parțial ) se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Cu majoritate,
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen. admite recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpații C. G. și D. D. împotriva sentinței penale nr. 361/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art. 38517 alin. 2 C. pr. pen. casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând:
1. În baza art. 334 C. pr. pen. schimbă încadrarea juridică cu privire la inculpatul C. G. din infracțiunile prev. de art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit. g, i C. pen și art.192 alin. 2 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. infracțiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. g și i C. pen.
În baza art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g și i C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a,b,c C. pen. și art. 76 alin. 1 lit. c C. pen. condamnă inculpatul C. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C. G. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit in condițiile art. 862 C. pen.
In baza art. 863 al. 1 C. pen. inculpatul C. G. se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
b)- sa anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c)- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d)- sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
Datele prevăzute la lit. b, c si d se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., organ desemnat cu supravegherea inculpatului.
În baza art. 359 C. pr. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. P. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art.71 C. pen. interzice inculpatului C. G. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. lit. a teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) și lit. b C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. lit. a teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) și lit. b C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 38517 alin. 4 C. Pr. P.. raportat la art. 383 alin. 2 C. pr. pen. și art. 88 C. pen deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C. G. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 14.01.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b C. pr. pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C. G. – CNP_, fiul lui V. și M., născut la data de 27.02.1990 în . județul C., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 07 din 15.01.2013 emis de Judecătoria C. dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
2. În baza art. 334 C. pr. pen. schimbă încadrarea juridică cu privire la inculpatul D. D. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 192 alin. 2 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g,i C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g și i C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen. și art. 76 alin. 1 lit. c C. pen. condamnă inculpatul D. D. - fiul lui A. și D., ns.la data de 14.10.1988, CNP_, domiciliat în localitatea Valu lui T., ., nr.35 la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului D. D. pe o perioadă de 2 ani și 9 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. pr. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Înlătură aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru inculpatul D. D..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. P.. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea recursurilor rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. Pr. P.. suma de 375 lei reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu – avocat G. M. ( 300 lei ) și avocat M. L. ( 75 lei – onorariu parțial ) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.06.2013.
Președinte,Pt.Judecător,
M. U. E. C. M.
Aflată în C.O.
Semnează cnf.art.312 c.p.p.
Președinte Complet
M. U.
Pt.Grefier,
C. C.
Aflată în C.O
Semnează conf.art.312 c.p.p.
Grefier Secție Penală
I. C.
Cu opinie separată,
în sensul reținerii în concurs a infracțiunilor prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. g și i C. pen., respectiv art. 192 alin. 2 C. pen. pentru inculpatul C. G. și condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni.
Pt.Judecător,
M. D. M.
Aflat în C.O.
Semnează conf.art.312 c.p.p.
Președinte Complet
M. U.
Jud.fond – C.R.
Red.dec.jud. M.U.
Tehnodact.gref.P.S.
3 ex./19.08.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 829/2013. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 848/2013.... → |
|---|
