Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 7614/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1/MP
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte –Z. F.
Judecător – M. C. E.
Judecător – A. I.
Grefier – C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – R. G. C.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul B. M. J. – domiciliat în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 1383 din data de 23 Noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 al.1-209 alin.1 lit.a,e și g C.penal, cu aplicarea art.99 și urm. Din Codul penal și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa recurentului inculpat B. M. J., pentru care răspunde din oficiu avocat R. A., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.96/2012 emisă de Baroul C..
Se constată lipsa intimaților reprezentanți legal B. I. și B. E. A., intimatului parte civilă C. I., intimatului parte vătămată V. F. C. și S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511 cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513 cod pr.penală.
Avocat R. A. având cuvântul pentru recurentul inculpat B. M. J., în susținerea motivelor de recurs, critică soluția recurată sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei în sensul greșitei internări într-un centru de reeducare a inculpatului minor, acesta apreciind că perioada prea mare, având în vedere valoarea mică a bunurilor sustrase, partea vătămată V. F. C., neconstituindu-se parte civilă, întrucât i s-a restituit bunul sustras. A se avea în vedere și faptul că inculpatul a avut o conduită bună anterior comiterii faptei, pericolul pentru ordinea publică este foarte mic.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, invocă excepția tardivității declarării recursului de către inculpat. Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 16.11.2012 când inculpatul a fost prezent personal și asistat, a declarat recurs pe data de 6.12.2012, pe data de 4.12.2012 era ultima zi de declarare a recursului.
Pe fondul cauzei, formulează concluzii de respingere a recursului ca fiind nefundat și de menținere a soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1383 din data de 23 Noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ s-a dispus:
„În temeiul art. 101 lit. c Cod penal, raportat la art. 99, art. 104 și art. 106 Cod penal, dispune internarea într-un centru de reeducare a inculpatului minor B. M. J. fiul lui I. și E. A., născut la data de 21.03.1996, cu domiciliul în mun. Tulcea ., CNP_, pe timp nedeterminat însă cel mai târziu până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și g C.pen. (fapta din 28/29.08.2011) și art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e și g C.pen. (fapta din 16/17.10.2011), toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și art. 3201 C.proc.pen.
Pune în vedere inculpatului minor dispozițiile art. 108 C.pen., privind condițiile revocării internării minorului.
Ia act de faptul că părțile vătămate C. I. și V. F. C. nu s-au constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (400 lei cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale și 50 lei cheltuieli judiciare din cursul judecății), din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Tulcea, pentru avocat B. A.. „
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 160/P/2012 din 31 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului minor B. M. J., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și g C.pen. și art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e și g C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de învinuitul minor B. IAȘAR IZMET și neînceperea urmăririi penale față de L. L. C. și B. R. SERBEȘ.
În fapt, s-a reținut că la data de 28/29.08.2012, inculpatul minor B. M. J. împreună cu învinuitul minor B. IAȘAR IZMET, au sustras mai multe bunuri din autoturismul părții vătămate C. I., iar în noaptea de 16/17.10.2011, inculpatul a sustras un acumulator auto din autoturismul părții vătămate V. F. C..
Situația de fapt din rechizitoriu s-a stabilit în baza următoarelor mijloace de probă: reclamații părți vătămate; procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe fotografice; rapoarte de constatare tehnico-științifică; declarații inculpat; procese verbale de predare bunuri.
Pe rolul instanței s-a format dosarul nr._ din 02.11.2012.
Prezent în fața instanței, inculpatul B. M. J., a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat alte probe.
Având în vedere declarația inculpatului B. M. J. și probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, din care rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 3201 C.proc.pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Analizând actele și materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
În noaptea de 28/29.08.2011, în jurul orelor 02:00, inculpatul împreună cu vărul său B. IAȘAR IZMET au deschis portbagajul autoturismului marca Volkswagen Polo cu numărul de înmatriculare 132 ARY 93, care se afla parcat pe . Tulcea, și au sustras din interior o stație de amplificare marca „Pyle" și un subwoofer marca „Kenwood". Bunurile au fost ridicate de la domiciliul învinuitului și predate părții vătămate C. I..
În noaptea de 16/17.10.2011, învinuitul a deschis ușa din stânga față a autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, aflat parcat pe . Tulcea, a deschis capota motorului și a sustras acumulatorul auto marca „C.". Acumulatorul a fost ridicat de la domiciliul învinuitului și predate părții vătămate Vlădut F. C..
Din Raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 24.11.2011, întocmit de S. Criminalistic al I.P.J. Tulcea, rezultă că urmele papilare în litigiu, ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, privind furtul din auto cu numărul de înmatriculare 132 ARY 93, au fost create de mâinile inculpatului.
Din Raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 24.11.2011, întocmit de S. Criminalistic al I.P.J. Tulcea, rezultă că urmele papilare în litigiu, ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, privind furtul din auto cu numărul de înmatriculare_, au fost create de mâinile inculpatului.
În cursul judecății părțile vătămate Vlădut F. C. și C. I. nu s-au constituit parte civilă.
Conform concluziilor din Referatul de evaluare întocmit în cauză de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, rezultă că inculpatul prezintă factori de risc în măsură să accentueze comportamentul infracțional, având în vedere faptul că nu este la primul conflict cu legea penală, nu conștientizează gravitatea și riscurile comportamentului său, minimalizează riscurile comportamentului infracțional, are un stil de viață cu multiple situații de risc infracțional și nu realizează necesitatea schimbării comportamentului.
De asemenea, se mai reține faptul că mediul socio-familial al inculpatului precum și stilul de viață pe care și l-a format, cu acceptul implicit al familiei, cuprinde în continuare o . elemente de risc și multiple oportunități de comitere de infracțiuni. Este nesupravegheat de familie, frecventează grupuri de tinei aparținând aceleași etnii în compania cărora se evidențiază în comunitate prin consum abuziv de alcool, furturi, comportamente violente.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul B. M. J..
Recursul a fost declarat în termenul de 10 zile de la comunicare, termenul curgând de la acest moment, întrucât, pe de o parte inculpatul era minor comunicarea fiind obligatorie.
Ca atare, excepția de tardivitate a recursului invocată de către procuror apare a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, recursul urmând a fi soluționat pe fond.
Criticile formulate de către recurent vizează greșita individualizare a sancțiunii aplicată inculpatului, apreciindu-se că o măsură educativă constând în internarea . reeducare apare ca fiind disproporționată în raport de gravitatea faptei, faptă ce se apreciază de către recurent a nu întruni unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv gradul social.
Verificând sentința recurată, în ansamblu, în fapt și în drept și în referire la criticile formulate de către recurent, instanța de control judiciar consideră recursul ca fiind nefundat,
Astfel, se constată că sancțiunea penală aplicată de prima instanță a fost just aleasă, ținând seama și de datele privind persoana inculpatului ce are antecedente penale, situație în care, în mod corect s-a apreciat că fapta acestuia prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Atitudinea pozitivă a inculpatului pe timpul procesului a fost valorificată in procesul de alegere a sancțiunii primind valență tocmai prin aceea că prima instanță a ales să aplice o măsură educativă, deși, avea posibilitatea să aplice o pedeapsă penală.
Durata măsurii educative este apreciată ca fiind îndestulătoare și proporțională cu scopul acesteia, respectiv de a contribui la reeducarea și reintegrarea socială a infractorului minor.
Ca atare, întrucât, motivele de recurs invocate nu pot fi reținute ca și motive de casare, întrucât nu au temeinicie și la examinarea hotărârii nu au apărut ale neregularități apte să impună reformarea acesteia, prezentul recurs va fi respins ca nefundat cu aplicarea corespunzătoare a disp.art.189 și art.192 cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat B. M. J. - domiciliat în Tulcea, ., jud. Tulcea împotriva sentinței penale nr.1383/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
În baza art.189 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat R. A. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. F. M. C. E. A. I.
Grefier,
C. C.
Jud.fond – S.Anuți
Red.dec.jud. M.C.E.
Tehnodact.gref.C.C.
2 ex./16.01.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 831/2013. Curtea de Apel... | Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile... → |
|---|
