Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 905/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 905/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 27312/212/2012/a10

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 905/P

Ședința publică de la 25 octombrie 2013

Completul compus din:

Președinte – E. C. M.

Judecător – M. D. M.

Judecător – M. U.

Grefier – C. S.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror – D. I.

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații I. M. și I. A. – deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 21 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 2, având ca obiect, menținere măsură arestare preventivă.

În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:

- recurentul inculpat I. M., în stare de arest, asistat de avocat ales B. Z. S., în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul C.;

- recurentul inculpat I. A., în stare de arest, asistat de avocat ales Calaigii S., în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul C. și avocat ales S. M., in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul C..

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.

În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurenților inculpați I. M. și I. A..

Recurentul inculpat I. M. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.

Recurentul inculpat I. A. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 385¹¹ cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 385¹³ cod procedură penală.

Având cuvântul pentru recurentul inculpat I. M., avocat ales B. Z. S. arată că, inițial, a fost începută cercetarea judecătorească pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, ulterior dispunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor calificat. In cauză s-au audiat martori pentru a confirma ori infirma unele aspecte. In timpul cercetării judecătorești, martorii au dat o altă tentă cercetării penale, fapt pentru care, s-au extins cercetările și pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, insă nu au fost indicate care sunt elementele acestei infracțiuni. Apreciază că, au fost schimbate temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat, elementele inițiale bazându-se pe declarațiile inculpaților și ale martorilor. Declarațiile date in fața instanței de judecată nu au fost infirmate de o soluție, iar aceste declarații trebuie avute în vedere la analizarea stării de arest a inculpatului. Având în vedere faptul că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă inițială s-au modificat, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu. La instanța de fond mai sunt de audiat 5 martori, solicitându-se totodată ca parchetul să facă precizări cu privire la latura obiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Având cuvântul pentru recurentul inculpat I. A., avocat ales S. M. arată că, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și nemenținerea stării de arest preventiv față de inculpat, însușindu-și concluziile colegului său. Declarațiile date in fața tribunalului, au schimbat temeiurile arestării. Martorii ce urmează a fi audiați, nu au fost asistenți la faptă, ci la efectuarea unor acte de urmărire. Cei doi martori nu întăresc decât apărările în sensul că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, s-au modificat. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Având cuvântul pentru recurentul inculpat I. A., avocat ales Calaigii S. arată că, achiesează la concluziile colegului său, iar în plus dorește să aducă în discuție nerezonabilitatea măsurii arestării preventive. De la sesizarea Tribunalului C., a solicitat avizarea celor două acte medico –legale, întrucât unul reține infracțiunea prev. de art.182 cod penal, o infracțiune mai puțin gravă, iar altul reține infracțiunea de tentativă la omor calificat, iar efectuarea probei se tot prorogă. Pe de altă parte, martorii asistenți își tot schimbă declarațiile, iar reținerea a patru martori mincinoși, in condițiile în care mai sunt de audiat doi martori asistenți, sunt lucruri care nu sunt culpabile inculpatului.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților, reținându-se că, infracțiunea de vătămare corporală gravă nu este o infracțiune mai puțin lipsită de importanță astfel încât să nu se justifice menținerea stării de arest.

Existența temeiurilor luării măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți nu permite luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate cum ar fi aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 cod procedură penală, iar măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și are un caracter rezonabil. În această situație solicită respingerea ca nefondată a cererilor formulate în acest sens de recurenții inculpați.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat I. M. arată că, achiesează la concluziile apărătorului său.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat I. A. arată că, achiesează la concluziile apărătorului său.

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea din 21.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 2, în baza art. 300² Cod procedură penală – art. 160^b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților I. Menderiș I. A..

Totodată, s-au respins cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării sale de a nu părăsi localitatea în care locuiește –prev de art. 145 Cod procedură penală sau cu măsura obligării de a nu părăsi țara –prev de art. 145¹ Cod procedură penală.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 160^b alin 3 Cod procedură penală și art. 300² Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă .

S-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților I. Menderiș și I. A., și respectiv menținerea acestei măsuri, subzistă și la actualul moment procesual, atât în privința probelor și indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale unor infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, cât și în privința existenței cazurilor prevăzute de art. 148 lit. b) și f) C.p.p.

Probele și indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat constau în esență în constatările medico-legale privind leziunile de violență constatate pe corpul părții vătămate și consecințele acestora, constatările privind modul activ de producere al leziunilor de violență –în acest sens sunt concluziile raportului de expertiză medico –legală efectuat în cursul judecății de Judecătoria C., mijloacele de probă care îi plasează pe inculpații arestați preventiv la locul incidentului soldat cu vătămarea lui B. C. (declarațiile lui E. D. din cursul urmăririi penale și judecății la Judecătoria C., declarațiile lui S. C. referitoare la prima etapă a conflictului în care îi menționează pe I. Menderiș și I. A., declarațiile mai multor persoane care indică existența și folosirea unor corpuri contondente și a unui dispozitiv cu electroșocuri pentru lovirea părții vătămate, declarația inculpatului I. A. (fila 117 UP) care confirmă că în seara de 25 09 2012 el și I. Menderiș au luat contact cu Stocica C. și cu alte persoane ce-l însoțeau, în locul în care s-a produs conflictul cu consecința lezionării părții vătămate B. C., I. A. confirmând că în acel loc a avut loc o altercație fizică cu folosire de obiecte contondente, în cursul căreia el a fost lovit în cap (leziune confirmată în proces verbal), declarația inculpatului A. Cudret care de asemenea confirmă contactul dintre grupul inculpaților și grupul părții vătămate în seara respectivă.

Conform art. 62 alin 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face…în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Prin urmare, potrivit acestui text, aprecierea realității conținutului declarațiilor date de martori și inculpați în cursul urmăririi penale și judecății se va face cu ocazia deliberării asupra fondului cauzei, până atunci mijloacele de probă administrate având aparența de mijloace de probă administrate legal și reflectând adevărul, iar din conținutul lor rezultând date și indicii de săvârșire a faptei de către cei doi inculpați (analiza se referă strict la măsura arestării preventive a acestora).

Ambele infracțiuni pentru care sunt judecați inculpații sunt pedepsibile cu închisoare mai mare de 4 ani .

În ce privește existența cazului prevăzut de art. 148 lit. b Cod procedură penală, temei ce poate fi reținut în condițiile în care a survenit în cursul procesului, ulterior momentului inițial al arestării preventive, acesta este conturat de conținutul declarațiilor mai multor persoane în cursul judecății, care nu concordă cu cele date în cursul urmăririi penale și cuprind amănunte de natură a contura presupunerea rezonabilă că au fost influențate în favoarea inculpaților, acestea constituindu-se ca date că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea mijloacelor de probă testimoniale.

În ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit. f cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat –potrivit actualei încadrări juridice - este închisoarea mai mare de 4 ani, și de asemenea pedeapsa pentru infracțiunea prev de art. 321 Cod penal este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele și împrejurările de fapt reținute și percepute ca atare de public–grup mare de persoane, atac cu obiecte contondente, noaptea, loc public - la urmările cauzate, constând în acte materiale prin care s-a pus în primejdie viata unei persoane precum și rămânerea cu o infirmitate accentuată definitivă, la valorile sociale lezate, având ca obiect viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, violența sub imperiul căreia sunt indicii că ar fi acționat inculpații, la starea de tulburare provocată în comunitatea în care s-au petrecut faptele.

Potrivit art. 136 alin 1 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este, printre altele, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal .

Dezideratul bunei desfășurări a procesului penal include și faptul ca judecata cauzei să se realizeze cu celeritate, ca mijloacele de probă să se administreze în condiții care să asigure aflarea adevărului, ca prin măsurile procesuale luate să se asigure prevenirea eventualei denaturări a unor mijloace de probă, care ar zădărnici sau ar îngreuna aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri temeinice .

Din perspectiva art. 136 c.p.p., s-a apreciat că la acest moment procesual singura măsură aptă să garanteze desfășurarea în bune condiții a judecății, este menținerea arestării preventive a celor doi inculpați, conform considerentelor de mai sus.

Față de aceste considerente, cererile inculpaților de a se înlocui această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, sunt nefondate, deoarece această din urmă măsură nu este aptă, în actualul stadiu procesual, pentru a asigura scopul măsurilor preventive, preîntâmpinarea punerii de acord a persoanelor ce vor fi audiate în privința declarațiilor pe care le vor da .

Împotriva susmenționatei încheieri au formulat recurs inculpații I. M. și I. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În recursul formulat de recurentul inculpat I. M.:

În mod greșit instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a recurentului inculpat apreciind în mod eronat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În acest sens se relevă faptul că, deși inițial inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, ulterior, în cursul cercetării judecătorești s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor calificat.

Se solicită să se aibă în vedere faptul că, în cursul cercetării judecătorești s-au audiat martori care au prezentat o altă situație de fapt decât cea prezentată în cursul urmăririi penale și cu toate că s-au extins cercetările pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, pentru aceștia nu au fost indicate care sunt elementele acestei infracțiuni astfel încât nu se poate aprecia cu privire la ce aspecte martorii nu au spus adevărul.

Se susține că, modificarea acestor declarații constituie un argument în sensul schimbării temeiurilor inițiale care au determinat arestarea inculpatului întrucât în acel moment s-au avut în vedere și declarațiile martorilor date în cursul urmăririi penale, astfel încât sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune față de inculpat o măsură mai puțin restrictivă.

Se susține că, nici stadiul procesual nu mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în condițiile în care la instanța de fond mai sunt de audiat 5 martori.

În recursul formulat de recurentul inculpat I. A.:

În mod greșit instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a recurentului inculpat apreciind în mod eronat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Se solicită să se aibă în vedere faptul că, în cursul cercetării judecătorești s-au audiat martori care au prezentat o altă situație de fapt decât cea prezentată în cursul urmăririi penale și cu toate că s-au extins cercetările pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, pentru aceștia nu au fost indicate care sunt elementele acestei infracțiuni astfel încât nu se poate aprecia cu privire la ce aspecte martorii nu au spus adevărul.

Se susține că, nici stadiul procesual nu mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în condițiile în care la instanța de fond mai sunt de audiat 5 martori care nu au asistat la comiterea faptei ci au fost martori asistenți la efectuarea unor acte de urmărire.

Totodată, se susține că durata măsurii arestării preventive a recurentului inculpat a devenit nerezonabilă, acesta fiind în stare de arest preventiv de mai bine de un an de zile.

Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea, cu opinie majoritară, constată:

În mod corect s-a apreciat de instanța de fond, pentru recurentul inculpat I. M. că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, atât din perspectiva dispozițiilor art.143 cod procedură penală cât și din perspectiva dispozițiilor art.148 lit.b și f cod procedură penală, astfel încât, în mod corect s-a menținut măsura arestării preventive.

Considerăm pentru ambii inculpați că, cel puțin până la acest moment procesual, la dosarul cauzei există probe din care rezultă indicii temeinice în sensul unei presupuneri rezonabile că inculpații au comis o faptă penală, sens în care facem trimitere în primul rând la actele medicale care atestă leziunile grave suferite de partea vătămată, prezența celor doi inculpați la locul incidentului împreună cu alte persoane, declarațiile părților vătămate, declarațiile din cursul urmăririi penale date de către martori prin care susțin participarea activă a celor doi inculpați la agresionarea părții vătămate și chiar declarațiile contradictorii date de către inculpați, aceștia susținând aspecte diferite de la o declarație la alta fără a argumenta plauzibil modificarea acestor declarații.

Remarcăm și declarațiile contradictorii ale celorlalți inculpați, în special a inculpatului A. Cudret care a susținut într-o primă declarație că atât el cât și recurenții inculpați s-au implicat activ în agresionarea părții vătămate ca o ripostă la comportamentul agresiv al grupului din care făcea parte victima.

Faptul că, unii martori și-au schimbat în cursul cercetării judecătorești declarațiile date în cursul urmăririi penale nu constituie un argument în raport de care să se aprecieze că nu mai există indicii temeinice privind comiterea infracțiunii întrucât acest material probator trebuie privit în ansamblu și coroborat, cu atât mai mult cu cât nu se poate aprecia, la acest moment procesual, realitatea cauzelor care au determinat modificarea declarațiilor, nefiind posibil să fie excluse anumite mijloace de probe, urmând să fie luate în considerare și noile declarații la nivelul de probabilitate ca de altfel și celelalte declarații ale martorilor.

În consecință, se va reține, în continuare aplicabilitatea dispozițiilor art.143 cod procedură penală.

Referitor la recurentul inculpat I. M. apreciem, atât raportat la circumstanțele reale în care se reține că s-a comis infracțiunea cât și la circumstanțele personale ale inculpatului, că subzistă incidența dispozițiilor art.148 lit.f cod procedură penală.

Astfel pe lângă circumstanțele reale în care se reține că a avut loc agresionarea părții vătămate, pe timp de noapte, într-un loc public, pe fondul unui conflict spontan determinat de intenția ambelor grupuri de a sustrage produse din vagoanele staționate în port, obiectele contondente pe care le aveau asupra lor inculpații, în privința acestui inculpat se va avea în vedere și persistența infracțională, fapta ce constituie obiectul prezentei cauze penale reținându-se a fi comisă în cursul termenului de încercare al unei pedepse cu închisoare pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Circumstanțele reale și personale ale inculpatului I. M. au determinat instanța să aprecieze că, în cazul acestuia, subzistă temeiul prev. de art.148 lit.f cod procedură penală, chiar și după trecerea unui termen de mai mult de 1 an de la luarea măsurii arestării preventive.

În condițiile create prin noile declarații ale martorilor asistenți audiați în cauză, martori asistenți care nu au legătură directă sau indirectă cu inculpații, a circumstanțelor reale în care se reține că s-ar fi comis infracțiunea, timpul îndelungat în care s-a desfășurat urmărirea penală și cercetarea judecătorească coroborate cu lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul I. A., dar și cu materialul probator ce mai urmează să fie administrat, respectiv tot martori asistenți, apreciem că, în raport de acesta nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, fiind depășit termenul rezonabil, existând riscul să se aprecieze că inculpatul recurent se află deja în executarea unei pedepse.

Totodată, urmare a faptului că martori asistenți nu au legătură directă sau indirectă cu inculpatul I. A. dar și urmare a celorlalte circumstanțe reliefate, apreciem că audierea acestora se poate realiza fără a exista pericolul influențării martorilor.

În consecință, Curtea, cu opinie majoritară, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C. Pr. P.. va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – inculpat I. M. împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 2 .

În baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C. Pr. P.. se va admite recursul formulat de recurentul – inculpat I. A. împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 2, se va casa, în parte, încheierea penală recurată, numai cu privire la recurentul inculpat I. A. și, rejudecând, se va dispune, în baza art. 139 alin. 1 C. Pr P.. raportat la art. 145 C. Pr. P.., înlocuirea măsurii arestări preventive a inculpatului I. A., dispusă prin încheierea nr.256/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/212/2012 cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv ., jud. C..

În baza art. 145 alin. 1¹ lit. a-dC. Pr. P.. și art. 145 alin. 1² lit. c C. Pr. P.., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul I. A. este obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială unde locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de coinculpați, de părțile vătămate și de persoanele care au calitatea de martorii și experți în cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului I. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.234/04.10.2012 emis de Judecătoria C., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 145 alin. 2² C. Pr. P.. se va atrage atenția inculpatului I. A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Se vor înlătura din încheierea recurată dispozițiile art. 300² C.pr. P.. raportat la art. 160^b alin.3 C. Pr. P.. privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului I. A..

Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii primei instanțe.

În baza art. 192 alin. 2 C. Pr. P.. va fi obligat recurentul – inculpat I. M. la plata sumei 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. 3 C. Pr. P.. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Cu opinie majoritară:

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – inculpat I. M. împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 2 .

În baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C. Pr. P.. admite recursul formulat de recurentul – inculpat I. A. împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 2.

Casează, în parte, încheierea penală recurată, numai cu privire la recurentul inculpat I. A. și, rejudecând, dispune:

În baza art. 139 alin. 1 C. Pr P.. raportat la art. 145 C. Pr. P.. dispune înlocuirea măsurii arestări preventive a inculpatului I. A., dispusă prin încheierea nr.256/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/212/2012 cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv ., jud. C..

În baza art. 145 alin. 1¹ lit. a-dC. Pr. P.. și art. 145 alin. 1² lit. c C. Pr. P.., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul I. A. este obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială unde locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

e) să nu se apropie de coinculpați, de părțile vătămate și de persoanele care au calitatea de martorii și experți în cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului I. A. - fiul lui M. și D., născut la 16.10.1985, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.nr.234/04.10.2012 emis de Judecătoria C., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Prezenta hotărâre se comunică instituțiilor prev. de art. 145 alin. 2¹ C. Pr. P..

În baza art. 145 alin. 2² C. Pr. P.. atrage atenția inculpatului I. A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere.

Înlătura din încheierea recurată dispozițiile art. 300² C.pr. P.. raportat la art. 160^b alin.3 C. Pr. P.. privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului I. A..

Menține celelalte dispoziții ale încheierii primei instanțe.

În baza art. 192 alin. 2 C. Pr. P.. obligă recurentul – inculpat I. M. la plata sumei 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. 3 C. Pr. P.. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.10.2013.

Președinte, Judecător,

E. C. M. M. U.

Opinie minoritară în sensul respingerii ca nefondat și a recursului formulat de recurentul inculpat I. A.

Judecător M. D. M.

Grefier,

C. S.

Jud. fond: T.V. G.

Red. Dec. Jud. C. M.

3 ex./4.11.2013

Dosar nr._

Motivarea opiniei separate a domnului judecător M. D. M. :

Prin încheierea de ședință din data de data de 21.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. _ 2 s-a dispus în baza art. 300² C. pr. pen. raportat la art. 160^b alin. 3 C. pr. pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților I. Menderiș și I. A., apreciindu-se că se mențin temeiurile care au determinat anterior luarea și menținerea arestării preventive.

Apreciez că în mod corect prima instanță a concluzionat în sensul menținerii arestării preventive pentru ambii inculpați, ca efect al menținerii temeiurile măsurii preventive.

Inculpații I. Menderiș și I. A. sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 Cod.pen. rap. la art.175 alin.1 lit.i Cod.pen., art.180 alin.2 Cod.pen. și 321 alin.1 Cod.pen. toate cu aplicarea art.75 lit.a Cod.pen. și art.33 lit.a Cod.pen.

În sarcina acestora s-a reținut că la data de 29.10.2012, împreună și cu inculpatul A. Cudret și alte persoane rămase neidentificate, au agresat părțile vătămate B. C. și S. C., cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată B. C., căreia i-a fost pusă viața în primejdie, rămânând cu infirmitate fizică prin pierdere de substanță osoasă postcraniectomie de necesitate și respectiv 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată S. C..

Așa cum s-a apreciat și în cadrul opiniei majoritare, există în continuare indicii temeinice de comitere a faptelor imputate inculpaților I. Menderiș și I. A., în sensul art. 143 C. pr. pen. în referire la art. 68¹ C. pr.pen., care justifică menținerea măsurii arestării preventive.

Apreciez însă că nu au apărut elemente noi, din perspectiva cazurilor prev. de art. 148 alin. 1 lit. b,f C. pr. pen., nici pentru inculpatul I. A. pentru care se impunea menținerea arestării preventive.

Cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen., reținut ca urmare a revenirii martorilor asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, care contura presupunerea că aceștia au fost influențați să dea declarații favorabile inculpaților, își păstrează actualitatea, în condițiile în care cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, urmând a fi audiați martori, iar interesul general al prezervării probatoriului, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, prevalează în fața interesului particular al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Chiar dacă martorii ce urmează a fi audiați sunt martori asistenți, audierea acestora prezintă importanță pentru ambii inculpați, în condițiile în care au fost martori care au declarat că susținerile consemnate în declarațiile din faza de urmărire penală nu sunt reale, nu reprezintă realitatea celor declarate de aceștia, de aceea audierea martorilor asistenți este în măsură să releve date privind modul în care s-a desfășurat urmărirea penală, iar acest aspect prezintă importanță pentru ambii inculpați, nu doar pentru inculpatul I. Menderiș, situația juridică a acestuia fiind identică cu cea a inculpatului I. A..

Ca atare, din perspectiva interesului asigurării bunei desfășurări a cercetării judecătorești, având în vedere că pentru inculpați s-a reținut incidența cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen., nu consider că se pot face distincții între situația juridică a inculpaților, într-o manieră care să justifice punerea în libertate a inculpatului I. A. și menținerea privării de libertate pentru inculpatul I. Menderiș.

De asemenea, situația personală a inculpaților nu poate atrage reconsiderarea incidenței cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen. pentru inculpatul I. A., dat fiind că acuzația penală pentru ambii inculpați este identică, astfel că aceasta nu ar putea atrage aprecieri diferite pentru cei doi inculpați.

Referitor la persoana inculpaților, se constată că aceștia nu se află la primul conflict cu legea penală (ambilor inculpați le-a fost aplicată în anul 2010 sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.6 din Legea nr.298/2005 rap. la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a și i Cod.pen. și art.4 din Legea nr.289/2005, art.243 alin.1 Cod.pen., iar inculpatul I. Menderiș a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării prin sentința penală nr.492/13.04.2012 a Judecătoriei C. ), nu au locuri de muncă, inculpatul I. A. este neșcolarizat, iar inculpatul I. Menderiș are 3 clase, nici un inculpat nu obține în mod licit venituri, iar conflictul pe fondul căruia ar fi fost comise faptele pentru care sunt în prezent cercetați inculpații pare să aibă legătură cu încercare de însușire a unor bunuri care ar fi fost sustrase din Portul C., ceea ce arată modul în care inculpații înțelegeau să-și procure mijloacele necesare existenței.

Singurul element de diferențiere între inculpații îl reprezintă lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul I. A., dar situația personală a inculpatului trebuie analizată în raport de ansamblul elementelor care conturează profilul personal al inculpatului. Lipsa unei pregătiri școlare, a unui loc de muncă sau a altor surse licite de venit arată o persoană care nu a manifestat interes pentru a se integra corespunzător în societate, iar indiciile privind implicarea în faptele deduse judecății conturează un profil negativ al inculpatului, pentru care doar lipsa antecedentelor penale, situația normală de altfel pentru orice persoană, nu poate justifică punerea în libertate.

În consecință, apreciez că argumentele mai sus expuse demonstrează că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1 C. pr. pen. nici pentru inculpatul I. A., aflat într-o situație juridică similară coinculpatului I. Menderiș, subzistând temeiurile care au justificat anterior luarea și menținerea măsurii arestării preventive, motiv pentru care consider că se impunea și respingerea recursului declarate de inculpatul I. A..

Judecător

M. D. M.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 707/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 831/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe. Legea nr.8/1996. Decizia nr. 328/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 149/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 707/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 486/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 792/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 178/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA