Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 589/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 589/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-08-2013 în dosarul nr. 5568/118/2013/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 589/P
Ședința publică de la 26 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. U.
Judecător - A. I.
Judecător - D. I. N.
Grefier - A. B.
Cu participarea Ministerului Public – prin procuror – R. G. C.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul M. C.-R., fiul lui I. și V.-L., născut la data de 14.Io. 1993 în C., domiciliat în sat Credința, ., județul C., CNP_, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 21 august 2013 pronunțată în dosarul penal nr._ 13, de Tribunalul C. - având ca obiect menținere arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 cod procedură penal, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpatul M. C. R., în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu C. D. C., în baza împuternicirii avocațiale nr.4746/2013 emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. prev. de art. 176-181 cod procedură penală.
In conformitate cu disp. art.318 cod procedură penală, instanța procedează la verificarea identității recurentului inculpat M. C. R..
La interpelarea președintelui de complet, recurentul inculpat M. C. R. precizează că își menține recursul declarat în cauză..
în conformitate cu dispozițiile art.301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art.302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.385" cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri
Având cuvântul, în calitate de apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M. C. R., avocat C. D. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea respectivei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.În sprijinul acestor solicitări, urmează a se avea în vedere că, la adoptarea soluției, judecătorul fondului s-a referit la două aspecte, primul vizează starea de pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, iar cel de al doilea se referă la buna desfășurare a procesului penal. În privința pericolului concret pentru ordinea publică, susține că acesta fost argumentat exclusiv prin raportare la fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, nefiind aduse argumente suplimentare în acest sens. Solicită a se constata că fapta s-a produs în contextul unui conflict preexistent cu partea vătămată și că inculpatul a regretat această faptă.În ceea ce privește persoana inculpatului, susține că acesta a manifestat o atitudine sinceră, iar, în fața instanței de fond, și-a manifestat dorința de a uza de dispozițiile art. 3201 cod procedură penală. În condițiile în care nu există elemente care să justifice concluzia că judecarea în stare de libertate ar avea vreo înrâurire asupra bunei desfășurări a procesului penal, apreciază ca fiind oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu una mai puțin restrictivă de libertate, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Având cuvântul, Reprezentantul Parchetului, procuror R. G. C. solicită respingerea recursului declarat de inculpatul M. C. R. și menținerea, ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului C..La evaluarea pericolului concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului M. C. R., s-au avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei, modalitatea în care a acționat inculpatul, prin aplicarea de multiple lovituri într-o zonă vitală părții vătămate, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, valorile sociale lezate vizând dreptul la viață.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat M. C. R. este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a-și ajuta familia.
CURTEA :
Deliberând în secret asupra recursului penal de față, a pronunțat următoarea hotărâre:
Procedură
La data de 14.08.2013, Tribunalul C. a pus în discuție, în temeiul art.3002 cod procedură penală, legalitatea/temeinicia și menținerea arestării a inculpatului M. C. R., amânând pronunțarea.
Circumstanțele cauzei
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., cu nr.646/P/2013 din 05 iunie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. C. R. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la „omor calificat” prev. de art.20 cod penal rap.la art. 174-175 lit.”i” cod penal, prin aceea că, în seara de 11.05.2013, în jurul orelor 2130 – 2200, l-a așteptat pe partea vătămată Poanta I. pe traseul de revenire de la localul de alimentație publică din . asupra sa o coadă de lopată pe care o luase din curtea locuinței, iar în momentul în care partea vătămată a ajuns în dreptul lui, a abordat-o și după un schimb de cuvinte, i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni care necesită 40-45 zile de îngrijiri medicale de specialitate pentru vindecare, dacă nu survin complicații și leziunile suferite au pus în primejdie viața părții vătămate, prin hemoragie și contuzie meningo-cerebrală în cadrul traumatismului cranio-cerebral, cu plaga scalpului, . oaselor craniului și otoragie stânga.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. cu nr._ 13, având un prim termen pe fond la 10.07.13.
După înregistrare, prin încheierea de ședință din 05.06.13, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive potrivit art.3001 al.1 în referire la art.160 cod procedură penală, a menținut-o după care a verificat periodic, în baza art.3002 rap. art.160b cod procedură penală, măsura arestării preventive față de inculpatul M. C. R., respingând cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat prin apărător.
Soluția instanței de fond pronunțată la 21.08.14 în temeiul art.3002 cod procedură penală
Prin încheierea de ședință din 21.08.2013 pronunțată în dosarul penal nr._ 13, Tribunalul C. a menținut, în baza art.3002 rap. art.160b alin.(3) cod procedură penală, măsura arestării preventive față de inculpatul M. C. R., respingând cerererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat prin apărător.
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările cauzei, măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, existând indicii temeinice cu privire la comiterea unei fapte prevăzută de legea penală, în sensul dispozițiilor prevăzute de art.143 și art.681 cod procedură penală.
Relevante în acest sens sunt probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv:procesul verbal din data de 11.05.2013, procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 12.05.2013, procesul verbal din data de 12.05.2013 încheiat cu ocazia deplasării la locuința numitului M. I., tatăl inculpatului, unde într-o magazie a fost identificată o bucată de băț, coadă de lopată, având lungimea de 1 metru și despre care declară că l-a folosit pentru a-l agresa pe partea vătămată P. I., planșa fotografică cuprinzând fotografii judiciare efectuate la data de 12.05.2013, planșa fotografică cuprinzând fotografii judiciare efectuate la data de 12.05.2013, privind bâta pusă la dispoziție organelor de poliție de către inculpat, concluziile provizorii în urma examinării medico-legale a inculpatului, raportul de constatare medico-legală, depozițiile martorilor precum și declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei.
În ceea ce privește temeiul prevăzut în art.148 lit.f cod procedură penală avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acesta subzistă la acest moment procesual, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul fiind pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol real pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este dată de circumstanțele reale în care s-ar fi comis fapta, gravitatea acesteia, de modul și împrejurările comiterii - înarmat cu o coadă de lopată, cu care a lovit repetat victima în zona capului și în loc public, din atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite privind integritatea fizică și inviolabilitatea dreptului la viață al persoanei (victima fiind internată de urgență la S. C. Județean de Urgență C., leziunile grave suferite, în zone vitale, cranio-cerebrale și care i-au pus viața în primejdie prin hemoragie și contuzie meningo cerebrală), impactul asupra opiniei publice, rezonanța negativă a săvârșirii acestui gen de infracțiuni, starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul colectivității, mai ales în rândul comunității restrânse din ., generată de fapta comisă, indignarea că persoane bănuite de săvârșirea unor asemenea infracțiuni de o gravitate ridicată, asupra vieții unei persoane, ar putea fi cercetate în stare de libertate.
Din economia dispozițiilor cuprinse în art.139 cod procedură penală se observă că măsura arestării preventive se înlocuiește cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii și se revocă când măsura a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să o justifice.
Ori, în speță, din analiza actelor și lucrărilor cauzei, pe de-o parte, măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate, cu respectarea dispozițiilor instituite de codul de procedură penală, iar pe de altă parte temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu au dispărut.
Tribunalul nu a identificat aspecte care ar justifica revocarea arestului preventiv și în continuare planează asupra inculpatului suspiciunea comiterii infracțiunilor pentru care s-a declanșat instrucția penală, existând probe în acest sens, și urmează ca în urma administrării probatoriului în faza de cercetare judecătorească, care de altfel nici nu a debutat, să se lămurească aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
În atare situație, revocarea/ înlocuirea măsurii arestării preventive nu are aplicabilitate în cauză la acest moment procesual.
II. Recursul, cale de atac exercitată încheierii instanței de fond
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul M. I. a declarat recurs deoarece nu există elemente care să justifice concluzia că judecarea în stare de libertate ar avea vreo înrâurire asupra bunei desfășurări a procesului penal.
III.Aprecierea Curții
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor indicate și din oficiu în limitele art.3856 cod procedură penală, Curtea consideră neîntemeiate criticile formulate de către recurent personal și prin apărător.
Potrivit art.3002 cod procedură penală, în cursul judecății, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive și procedează în sensul art.160b alin.(3) cod procedură penală menținând măsura arestării preventive când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Așa cum a reținut și instanța de fond, sub aspectul condițiilor prevăzute de art.143 cod procedură penală și a limitei de pedeapsă impusă de art.148 lit.”f” cod procedură penală, sunt probe (declarațiile inculpatului, declarația martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare, raportul de constatare medico-legală) din care rezultă presupunerea verosimilă în sensul art.681 cod procedură penală că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care este judecat și anume infracțiunea de tentativă la „omor calificat” prev. de art.20 cod penal rap.la art. 174-175 lit.”i” cod penal.
Totodată, subzistă și temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f) cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpatului fiind închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică determinat de mijloacele și împrejurările comiterii faptei, relațiile sociale lezate care privesc dreptul la viață și integritate corporală al oricărei persoanei, rezonanța socială a acestui gen de fapte de natură să determine în rândul colectivității un sentiment de insecuritate, o puternică reacție negativă ce poate duce la tensionarea mai accentuată a stării conflictuale.
În acest stadiu procesual, când doar a fost sesizată instanța de judecată prin rechizitoriu și cercetarea judecătorească nu a început, nu a fost ascultat în mod nemijlocit inculpatul, nu s-au administrat probe, temeiurile primare avute în vedere la momentul luării măsurii de excepție a arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, fiind satisfăcute cerințele prevăzute de lege.
Față de caracterul necesar și proporțional al arestului preventiv cu gravitatea acuzațiilor, chiar dacă ancheta s-a finalizat, cercetarea judecătorească fiind la început, neverificându-se apărările inculpatului, existând pericolul de repetare a unor asemenea fapte, de influențare a părților, a martorilor, este insuficientă aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive de liberate, nefiind aplicabile disp. art.139 cod procedură penală.
În consecință, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii, recursul declarat de inculpat este nefondat și în baza art.38515 alin. 1 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va fi respins.
Conform art.192 alin.(2) și (4) cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 Cod procedură penală și a „Protocolului” încheiat între MJ și UNBR, onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat D. C. C. care a asigurat asistența juridică din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul M. C. R., fiul lui I. și V.-L., născut la data de 14.10.1993, CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 21.08.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13,ca nefondat.
Conform art.192 alin.(2) cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul în cuantum de 100 lei pentru av.D. C. C. care a asigurat asistența juridică din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.13.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. U. A. I. D. I. N.
Grefier,
A. B.
Jud fond .I C.S.
Red dec jud A I.
2ex/27.08.13
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1020/2013. Curtea de... → |
|---|
