Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1025/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1025/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 13064/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1025/P
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE - E. C. M.
Judecător - M. U.
Judecător - M. D. M.
Grefier - C. A.
Cu participare procuror – A. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., privind pe intimatul inculpat B. C.- CNP._, domiciliat în C., ., ., ., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG. 195/2002, împotriva sentinței penale nr.868/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 noiembrie 2013.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 868/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. b ind.1 din C.p.p. și art. 18 ind. 1 c.pen., achită pe inculpatul B. C. (fiul lui O. și F., născut la 15.07.1985 în orașul Măcin, jud. Tulcea, domiciliat în mun C., ., .. A, ., f.f.l. în com. C., ., jud. C., cetățenie română, fără antecedente penale, CNP_), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art 86 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art. 91 lit. c din c. pen. rap. la art. 18 ind. 1 alin. 3 c. pen., aplică inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 300 lei.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d C.p.p., obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către statul român.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în ziua de 07.09.2012, în jurul orelor 11,30, inculpatul B. C. a condus autoturismul marca Opel Frontera, cu nr. de înmatriculare TX-0876-XC, de la domiciliul său din localitatea C., județul C. și până la Postul de Poliție din aceeași localitate, pentru a depune o sesizare. Neavând asupra sa actele de identitate, a hotărât să meargă din nou la domiciliu, și, în acest sens, s-a urcat la volanul aceluiași autoturism, pe care l-a condus pe Șoseaua Constanței, din . sediul poliției spre Oficiul Poștal din localitate. După o absență care a durat în timp aproximativ 5 minute, el a revenit, circulând pe același traseu și la volanul aceluiași autovehicul.
La întoarcerea la Postul de Poliție C., în prezența martorilor care erau prezenți în sediul poliției, și anume: Glojdar D., E. I. T., și T. I., organele de poliție i-au solicitat inculpatului să prezinte atât actul de identitate, permisul său de conducere precum și actele mașinii cu care circulase.
După ce au verificat actul de identitate care le-a fost prezentat, lucrătorii de poliție au stabilit că inculpatul B. C., circulase cu autoturismul „Opel Frontera", cu nr. de înmatriculare TX-0876-XC. Întrebat cu privire permisul său de conducere, inculpatul a declarat că acel act i-a fost reținut de poliție pentru că i-a fost suspendat anterior.
Din adresa_/17.10.2012, emisă de Serviciul Rutier din cadrul IPJ C., rezultă că la data săvârșirii faptei, inculpatul B. C. poseda permis de conducere pentru categoria B, eliberat la data de 06.01.2012 de C., cu vechime din 2009, iar la data de 07.09.2012, acesta figura ca fiind suspendat, deoarece la data de 27.07.2012 a încălcat prevederile art. 100, al. 3, lit. b, din OUG 195/2002-rep., iar permisul acestuia a fost suspendat pentru o perioadă de 30 de zile, între 12.08._12.
Audiat fiind, inculpatul B. C. a recunoscut fapta comisă, pe care a descris-o în mod detaliat, așa cum a fost arătată mai sus și precizând că a circulat cu autoturismul de la el de acasă din . sediul poliției, iar afirmațiile sale se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 teza a II-a din OUG nr. 195/2002, constă în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.
Incriminarea acestei fapte de natură penală, are ca scop protejarea relațiilor sociale ce privesc derularea în siguranță a circulației rutiere pe drumurile publice.
Analizând textul de incriminare în raport de situația de fapt reținută în sarcina inculpatului, se constată că într-adevăr, în momentul în care a fost surprins conducând autoturismul pe drumurile publice, inculpatul avea dreptul de a conduce suspendat.
Totuși, acest fapt nu trebuie desprins de circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită. În acest sens, instanța are în vedere segmentul de drum pe care inculpatul a circulat, acesta fiind un drum comunal, distanța foarte mică pe care inculpatul a condus autoturismul, din rechizitoriu rezultând că „a lipsit aproximativ 5 minute”, timp suficient pentru a se deplasa de la postul de poliție până la domiciliu și retur. Nu trebuie omis nici faptul că inculpatul a făcut această deplasare pentru a depune o sesizare la poliție, astfel că depistarea sa a fost consecința propriei sale prezentări în fața organelor de poliție. Este adevărat că acesta nu era singurul mod în care inculpatul putea ajunge la sediul postului de poliție, mai ales prin prisma distanței foarte scurte față de domiciliul său (așa cum deja s-a menționat), însă faptul că inculpatul nu a fost depistat în trafic de poliție ci fapta sa a fost constatată în condițiile mai sus expuse nu este lipsit de relevanță în ceea ce privește gradul concret de pericol social al acesteia. Instanța are în vedere și faptul că până la expirarea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumul public mai erau doar 3 zile, astfel că nu este exclusă o posibilă confuzie a inculpatului în ceea ce privește data de la care putea din nou să conducă, cu atât mai mult cu cât, prin conduita sa din 07.09.2013, când, ajuns la poliție pentru a face o sesizare, a realizat că și-a uitat actele acasă, inculpatul lasă impresia unei persoane neglijente.
Aceasta, în condițiile în care, potrivit art. 181 C.p., „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile apărate de lege si prin conținutul ei concret, fiind lipsita în mod vădit de importanta, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabili rea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut”.
Totodată, instanța are în vedere că inculpatul are 28 ani, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei, a colaborat cu organele judiciare, nu a dorit administrarea altor probe în faza judecății față de cele administrate în faza urmăririi penale, pe care și le-a însușit.
Din toate actele de urmărire penală efectuate în cauză și din probele în circumstanțiere administrate, rezultă că s-a adus o atingere minimă regimului circulației, iar raportat la conținutul concret, fapta este lipsită în mod vădit de importanță, aceasta fiind o acțiune singulară și comisă de către inculpat în condițiile sus-menționate, care nu i-a afectat cunoștințele teoretice și reflexele necesare conducerii autoturismului în condiții de siguranță, fapt pentru care instanța are convingerea că inculpatul a înțeles rezonanța socială a faptei sale, neexistând factori de natură să accentueze dezvoltarea unui comportament infracțional similar sau de altă natură a inculpatului.
Împotriva sentinței penale nr. 868/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C., care a criticat soluția primei instanțe, apreciind că în mod greșit s-a considerat că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., curtea constată că recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului B. C.. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 3201 C. pr. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt.
Sub aspectul stării de fapt se constată că în data de 07.09.2012 inculpatul B. C. s-a deplasat la sediul Postului de Poliție C., pentru a depune o sesizare. Acesta s-a deplasat la volanul autoturismului marca Opel Frontera cu nr. de înmatriculare TX-0876-XC. Deoarece nu avea actele de identitate asupra sa, a mers la domiciliul său din . a revenit la sediul organelor de poliție. Rezultă că inculpatul a condus autoturismul de trei ori pe distanța de la domiciliul său la sediul Postului de Poliție C.. Din adresa_/17.10.2012 emisă de Serviciul Rutier din cadrul IPJ C. rezultă că inculpatul B. C. poseda permis de conducere pentru categoria B, iar la data de 07.09.2012 acesta figura ca fiind suspendat, deoarece la data de 27.07.2012 a încălcat prevederile art. 100, al. 3, lit. b, din OUG 195/2002-rep., iar permisul acestuia a fost suspendat pentru o perioadă de 30 de zile, între 12.08._12.
Prima instanță a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, date fiind circumstanțele reale de comitere a faptei și circumstanțele personale favorabile ale inculpatului.
Curtea, contrar aprecierii primei instanțe, consideră că fapta inculpatului, chiar săvârșită în condițiile mai sus descrise, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art. 181 alin. 1 C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Criteriile în raport de care se apreciază gradul de pericol al unei infracțiuni sunt enumerate în art. 181 alin. 2 C. P.., potrivit cu care trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Toate aceste criterii reale și personale trebuie analizate cumulativ pentru a se ajunge la concluzia că în concret fapta a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Din punct de vedere al circumstanțelor reale de comitere a faptei se constată că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice din interiorul comunei C., în condițiile în care îi fusese reținut permisul de conducere, ca urmare a săvârșirii unei contravenții - neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului. Inculpatul a făcut deplasarea pentru a depune o sesizare la organele de poliție, ceea ce denotă ușurința cu care inculpatul a încălcat valorile sociale ocrotite de legea penală, deoarece nu avea o nevoie stringentă pentru a se deplasa cu autoturismul. În condițiile în care inculpatul avea reținut permisul de conducere și s-a deplasat cu autoturismul chiar la sediul organelor de poliție, se observă ignorarea cu desăvârșire de către inculpat a consecințelor încălcării interdicției de a conduce autoturisme până la data de_; inculpatul nu a avut nicio reținere în a se deplasa la sediul organelor de poliție, parcurgând traseul chiar de trei ori, deși era evident că ar putea fi văzut de organele de poliție, curtea apreciind că o astfel de atitudine a inculpatului față de autorități nu relevă un grad scăzut de pericol social al faptei
Ținând seama de condițiile în care a condus inculpatul, motivația care a stat la baza conducerii autoturismului nu se poate aprecia că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Din punct de vedere al datelor personale se constată că inculpatul B. C. are vârsta de 28 ani, nu are antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor, nu rezultă a avea un loc de muncă stabil. Circumstanțele personale ale inculpatului nu relevă aspecte pozitive deosebite pentru a influența decisiv aprecierea gradului de pericol social al faptei.
În consecință, din analiza coroborată a tuturor acestor criterii privitoare la fapta comisă și persoana inculpatului curtea apreciază că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr.195/2002. Sancțiunea cu caracter administrativ aplicată de prima instanță este într-un cuantum inferior chiar amenzii contravenționale aplicate pentru contravenția ce a determinat suspendarea exercitării dreptului de a conduce autoturisme, astfel că nu poate fi considerată suficientă pentru îndreptarea inculpatului. O astfel de soluție este în măsură de încurajeze comportamentele infracționale, în condițiile în care infracțiunea ajunge să fie sancționată mai ușor decât contravenția care a creat situația premisă comiterii infracțiunii. De aceea, curtea apreciază necesară aplicarea unei pedepse pentru inculpat, care să-l conștientizeze asupra necesității respectării legii și a interdicțiilor impuse de autoritățile statului.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului curtea va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., apreciind că scopul și funcțiile pedepsei, conform art. 52 C. pen., pot fi realizate prin aplicarea unei amenzi penale în cuantum de 2.000 lei. Infracțiunea săvârșită de inculpat este pedepsită cu pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale, iar prin conținutul său concret, relevat de circumstanțele în care inculpatul a condus autoturismul, fapta nu prezintă un grad ridicat de pericol social care să impună aplicarea unei pedepse cu închisoare, mai ales că inculpatul a avut o conduită procesuală corectă, recunoscând săvârșirea faptei încă de la momentul depistării sale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d cod procedură penală curtea va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 868/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art. 38517 alin. 1 cod procedură penală se va casa sentința penală recurată și, rejudecând, în baza art. 86 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic.art. 320 ind.1 alin.7 cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, va fi condamnat inculpatul B. C. la pedeapsa de 2.000 lei amendă penală.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind.1 cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
În baza art.191 cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la instanța de fond.
Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. b ind.1 cod procedură penală, art.18 ind.1 cod penal și art.91 lit.c cod penal.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d cod procedură penală,
Admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.868/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art._ alin. 1 cod procedură penală, casează sentința penală nr.868/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și, rejudecând dispune:
În baza art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic.art.320 ind.1 alin.7 cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat,
Condamnă pe inculpatul B. C. la pedeapsa de 2000 lei amendă penală.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 ind.1 cod penal.
În baza art.191 cod procedură penală
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la instanța de fond.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.10 lit.b ind.1 cod procedură penală, art.18 ind.1 cod penal și art.91 lit.c cod penal.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. C. M. M. U. M. D. M.
Grefier,
C. A.
Jud. fond M.N.
Red.dec.jud.M.D.M./11.12.2013/3 ex.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
