Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr. 31/1990. Decizia nr. 61/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 1349/118/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._/118/2011
DECIZIA PENALĂ NR.61/P
Ședința publică din data de 19.04.2013
Completul compus din:
Președinte - M. C. E.
Judecător – A. I.
Judecător – Z. F.
Grefier - D. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin Procuror – C. T.
Pe rol pronunțarea asupra apelului penal declarat de inculpatul K. F. – fiul lui O. și N., născut la data de 27.03.1975, cetățean turc, CNP_, domiciliat în C., ., ..87, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 432 din data de 12.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.6, art.9 alin.1 lit. a și f din Legea nr.241/2005, art.272 alin.1 pct.3 din Legea nr.31/1990 R și art.281/1 din Legea nr.31/1990 R, modificată prin Legea nr.441/2006, toate cu aplicarea art.33 lit. a și b cod penal.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.04.2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.432/12.10.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art. 6 din Legea 241/2005:
Condamnă pe inculpatul K. F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani .
În baza art. 9 alin.1 lit.a din Legea 241/2005:
Condamnă pe inculpatul K. F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit.b ,c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale )Cod penal.
În baza art. 9 alin.1 lit.f din Legea 241/2005:
Condamnă pe inculpatul K. F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit.b, c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale ) Cod penal.
În baza art. 272 alin.1 pct. 3 din Legea 31/1990 rep.:
Condamnă pe inculpatul K. F. la pedeapsa închisorii de un an și 6 ( șase) luni .
În baza art. 280/1 din Legea 31/1990 rep modif. prin legea 441/2006:
Condamnă pe inculpatul K. F. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani .
În baza art. 33 lit. a,b Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal:
Contopește pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul K. F. – fiul lui O. și N., născut la data de 27.03.1975 în localitatea Trabzon, Turcia, domiciliat în Turcia, Trabzon 1027, Sokak nr.25, cu reședința în România, C., ..95, ..C, . pedeapsa mai grea, de 3 (trei) ani și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b ,c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale ) Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal:
Interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal .
În baza art. 14,15, 346 Cod proc.pen.:
Admite cererea privind acordarea de despăgubiri civile în sumă de 2.149.847 lei, obligând pe inculpatul K. F. la plata acestei sume către Administrația F. pentru Mediu .
Admite pretențiile civile formulate în cauză de Agenția Națională de Administrație Fiscală, Direcția G. a Finanțelor Publice C. și obligă pe inculpatul K. F. la plata sumei de 4497 lei către partea civilă.
În baza art. 191 Cod proc.pen.:
Obligă pe inculpatul K. F. la suma de 7000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul 1265/P/2008 din 24.01.2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul K. F. pentru săvârșirea infracțiunilor: evaziune fiscala - art. 6 din Legea 241/2005 și art. 9 alin. l lit. a si f din Legea 241/2005; împrumut de la societate - art. 272 al. 1 pct. 3 din Lg. 31/1990 R;cesionare fictivã a pãrților sociale - art. 280/1 din Legea 31/1990 R, modificatã prin legea 441/2006, toate cu reținerea art. 33 lit. a și b c.pen.
Se reține în sarcina inculpatului prin actul de inculpare că în perioada iunie 2007- iunie 2008, în calitate de asociat/administrator al ., a reținut fãrã drept suma totalã de 1.829.053 lei, reprezentând contribuția la Fondul pentru mediu datoratã de societate ca urmare a achiziționãrii și comercializãrii de deșeuri metalice feroase, pe care nu a virat-o în termenul legal ;prin manopere ilegale și-a ascuns sursa veniturilor impozabile, sustrâgându-se de la efectuarea verificărilor financiare, prin declararea fictivă cu privire la sediile principale sau secundare ale societãții, ocazie cu care a cauzat un prejudiciu de 4.497 lei, stabilit prin raportul de expertizã contabilã efectuat în cauzã ; s-a împrumutat de la societatea în cauzã, pe care o administra, în sensul sus-expus; a transmis fictiv a părților sociale deținute în societate, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
. Constanta a intrat în atenția organelor de poliție având în vedere că deși rezulta că această societate comercializa deșeuri metalice feroase pe raza Portului Constanta, având sediu declarat în comuna Valea Dacilor, ., mun. Medgidia ,jud. Constanta, la verificarea acestuia sediu a rezultat că societatea nu funcționa la locația menționată în acte (aceasta fiind o locuință unde se aflau un paznic si o menajera, proprietarii fiind plecați în Germania ), apărând suspiciunea cã se sustrage de la verificările financiar-fiscale, existând indicii de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscala. În acest sens sunt procesele-verbale existente în dosar la filele 13, 14, 34 disar urmărire penală )
Societatea a fost înființatã de asociații Topluoglu Timucin si K. F. ; administrator fiind desemnat numitul K. F.. Obiectul de activitate al societății constă în comerț cu ridicata al deșeurilor si resturilor, concret, primind deșeuri feroase de la persoane fizice, pe care le-au valorificat ulterior prin livrare cãtre societãți precum . KIRAZOUGLU SA si alte firme exportatoare .
Firma a fost autorizata sã facã aceastã activitate in baza autorizației de colectare 003 DMF nr. 968 / 28.09.2007, eliberata de Instituția Prefectului Jud. Constanta, respectiv sa colecteze deșeuri metalice de la persoane fizice, prin punctul de lucru menționat in autorizație, respectiv sat Valea Dacilor, ., Medgidia.
In actul constitutiv actualizat al . - in baza Hotărârii A.G.A. nr. 1/18.08.2008 numitul Kutlu Mehmet este desemnat administratorul societății si se stabilește sediul societății ca fiind in mun. Constanta, ., parter.
Deplasându-se la aceasta adresã, organele politiei judiciare au constatat existenta unui imobil cu doua etaje, unde, din anul 2007, isi desfășoară activitatea Fundația "Tineri pentru misiune" Constanta, organizație non profit (fila 36 dosar urmărire penală).
La sediul fundației a fost găsit numitul Scherman M. Olof, care a declarat verbal, ca in acel sediu nu funcționează nici o alta societate.
Ulterior, numita D. A., președinta fundației, a declarat același lucru (fila 39 dosar urmărire penală).Au fost depuse la dosar copii ale contractelor de închiriere.
Conform declarației martorului F. N. - pag. 234 dosar urmărire penală vol. II), acesta fiind șofer pe un tir care transporta deșeuri feroase în Portul C., având aviz de însoțire aparținând . C., marfa fusese ridicată pe 14.04.2008 dintr-un depozit din București, cântărită într-o altă locație din București și transportată la ., indicațiile privind deplasarea fiind făcute de un bărbat de 35-40 ani, înălțime 1,75 cm al cărui nume nu îl cunoaște.
La fila 430 vol. II dosar urmărire penală, se află un proces-verbal din care rezultă că pe 12.06.2008, în Portul Midia a fost oprit șoferul tirului Cirja P. care a prezentat un aviz de însoțire a mărfii emis de ., pentru cantitatea de 15. 940 kg deșeuri .În același sens sunt procesul-verbal din 17.04.2008 și declarația martorului M. D. care transportase pentru aceeași societate 33 100 kg deșeuri fieroase- pag. 436; procesele-verbale din 24.07.2008
Organele de poliție au ridicat înscrisurile relevante in legătura cu organizarea si conducerea contabilității (registre jurnal, balanțe de verificare, bilanț contabil) precum și documente de transport si fișe furnizori de la societățile comerciale cu care . a avut relații comerciale rezultând din analiza acestora că datele de identificare înscrise in adeverințele de predare-primire, in baza cărora s-au efectuat achizițiile, nu sunt reale in toate cazurile, așa cum ar fi trebuit.
Pe parcursul cercetării, au fost solicitate controale fiscale si s-a primit constatarea de la Garda Financiara (Proces-verbal . nr._ / 13.02.2008 si Proces-verbal . nr._ / 24.04.2008) in legătura cu adeverințele de primire si platã.
De asemenea, . activități comerciale fãrã a deține autorizație de colectare (autorizația de colectare deșeuri a fost eliberata la o data ulterioara începerii activității).
Cu prilejul verificării efectuate în acel context de Garda Financiară a rezultat la data de 24.04.2008 că datele de identificare a persoanelor fizice înscrise în adeverințele de predare-primire fier vechi nu corespund cu cele furnizate de Direcția Județeană de Evidență informatizată a Persoanei iar inculpatul nu a fost în măsură să prezinte registrul central.
Prin actul nr. 9163 / 04.06.2008, Administrația F. pentru Mediu ne înștiințează ca, . Valea Dacilor nu figurează înregistrata in evidenta informatizata a Administrației F. pentru Mediu cu nici o declarație si nici cu plațile aferente acestor activitãți.
Din documentele aflate la dosarul cauzei, pentru perioada iunie 2007 - iunie 2008, rezulta ca . a achiziționat deșeuri feroase de la persoane fizice in valoare totala de 61.318.090 lei (RON) si a vândut aceste deșeuri către terți agenți economici, activitate care generează obligații de plata la bugetul F. pentru Mediu.
Conform legislației in vigoare, privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, o contribuție de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase si neferoase de către deținătorii de astfel de deșeuri, persoane fizice sau juridice, se constituie venit la Fondul pentru Mediu.
Sumele se rețin prin stopaj la sursa de către agenții economici colectori autorizați, cu obligația plații in termen de 30 de zile, incalcarea acestor norme reprezentând infracțiune la Legea evaziunii fiscale definitã ca atare în art. 6 .
Ca urmare a verificărilor efectuate la . s-a constatat ca societatea a achiziționat deșeuri feroase de la persoane fizice si juridice.
Societatea a evidențiat scriptic, în evidențe, cota de 3% pentru deșeuri feroase, pe adeverințele de primire si plata si a reținut aceasta drept obligație la buget, s-a constituit in contabilitate obligația de plata, prin stopare la sursa, la Fondul pentru Mediu, aferenta, insa în continuare, inculpatul nu a depus declarațiile impuse de lege si nu a virat suma stabilita către bugetul F. pentru Mediu.
Conform verificărilor efectuate în cursul urmăririi penale, contribuția datorata era în sumă de 1.839.543 lei, majorări de întârziere în sumă de 310.304 lei iar totalul datorat este de 2.149.847 lei ( conform raportului de inspecție fiscală existent la filele 225- 230 ).
Conform procesului-verbal din 31.10.2008, organele de cercetare-penală au invitat pe inculpat și pe expert pentru a le comunica dispoziția de efectuare a expertizei contabile în cauză. Nu au existat obecții.
Pentru ca organul de cercetare penala sa stabilească daca societatea avea posibilitatea concretã de a achita aceasta sumã către bugetul F. pentru Mediu, expertul contabil a verificat actele contabile si a constatat ca in balanța sintetica din data de 31.07.2008, in contul "casa" al societății, se afla înregistrata suma de 5.143.068,86 lei, care ar fi acoperit obligațiile societății către bugetul F. pentru Mediu si către bugetul consolidat al statului.
Fiind întrebat despre existenta faptica a acestei sume in casa societății, inculpatul a afirmat ca acești bani nu existau in realitate, deoarece, prin Hotărârea A. nr. 1 din 18.08.2008, s-ar fi retras din calitatea de asociat si administrator al ..
Conform adresei nr._/01.04.2009, Serviciul pentru imigrări Constanta ne face cunoscut ca, numitul Kutlu Mehmet nu figurează in evidentele străinilor cu domiciliul sau reședința in România (fila 35 dosar urmărire penală).
În declarația dată la data de 4.09.2008, inculpatul a susținut că: . a început să colecteze deșeuri metalice feroase de la data de 28.06.2007, în baza aprobării tacite de către Agenția pentru protecția mediului C., autorizația de colectare fiind emisă la data de 28.09.2007; societatea nu are nici un angajat, de activitatea de colectare ocupându-se personal, achiziționând deșeurile de la diverse persoane fizice ,recepționând marfa, întocmind adeverințe de primire ( pe baza datelor cuprinse în actele de identitate ), avize de însoțire și plătind furnizorul. Nu a depozitat deșeurile în Valea Dacilor . În ce privește taxa de mediu de 3 %, nu a cunoscut termenul în care trebuie să vireze suma și datorită problemelor curente a omis să declarare sumele la fondul de mediu deși le-a evidențiat în contabilitate. Intenționează să achite sumele la fondul de mediu în funcție de veniturile pe care le va realiza (pag. 301).
Pe data de 22.03.2009 inculpatul dă o nouă declarație (fila 309) în care justifică nevirarea sumei datorate cu titlul de taxă de mediu pentru că avea cheltuieli foarte mari cu plata persoanelor fizice, plata mărfii în avans . Datorită unor probleme personale a luat hotărârea de a cesiona societatea în favoarea cetățeanului turc Kutlu Mehmet, purtând o discuție cu acesta căruia i-a învederat că societatea are plăți de făcut dar și bani de încasat. Au fost predate lui Kutlu Mehmet evidența bancară, precum și banii din casa societății.
În altă declarație ,dată pe 24.01.2011 ,inculpatul K. F. a revenit susținând că sediul din . unul real, acolo aflându-se biroul firmei ce s-a mutat ulterior pe . la Camera de Comerț. Societatea a fost vândută lui Kutlu Mehmet care a preluat-o în Turcia direct ,cunoscând situația financiară a firmei din momentul preluării (pag. 311 dosar urmărire penală ).
În declarația dată în fața instanței, inculpatul K. F. a arătat că a evidențiat în contabilitate suma datorată F. de Mediu, dar nu a achitat-o pentru că nu a avut posibilitatea ,pentru că dacă ar fi plătit cu resursele existente, ar fi blocat activitatea firmei . Aștepta să primească sume importante din rambursări de TVA .Datorită unor probleme de familie a trebuit să se deplaseze des în Turcia și aflând la începutul verii anului 2008 de la asociatul său Timucin Topluoglu, că exista un concitadin prieten ce dorea să se implice în activitatea firmei, a ieșit din firmă cedând-o acelei persoane, Kutlu Mehmet care a devenit noul administrator.
Nu este real că nu și-au declarat sediile principale sau secundare, acestea fiind spații închiriate unde puteau fi găsiți de persoanele interesate. Nu este real că s-a împrumutat de la societate sau că ar fi transmis în mod fictiv părțile sociale. . în societate s-a făcut cu procura dată în vederea întocmirii actelor, predarea- primirea actelor făcându-se de către o cunoștință a acestuia, Hanefi A., persoana împuternicită de Kutlu Mehmet, acesta din urmă neputând fi personal prezent pentru că nu a obținut la timp viza . Semnarea procesului-verbal s-a făcut ulterior, prin octombrie 2008. Întâlnindu-se ulterior în Turcia, Kutlu Mehmet nu a invocat vreo problemă legată de predarea actelor .În ce privește datoria către Fondul de Mediu, menționată de altfel în procesul-verbal de predare-primire, nu au existat obiecțiuni întrucât societatea avea bani de obținut din contractele derulate. Activitatea de cântărire se desfășura la sediul principal iar colectarea fierului se făcea de la persoanele fizicie sau juridice ,marfa fiind apoi transportată în port, la firmele cu care se încheiaseră contracte de livrare (pag. 22-23 ,dosar instanță) .
In dosar a fost audiat numitul Tilimbici G., persoana împuternicita de inculpatul K. F. sa întocmească documentele necesare cesionarii pârtilor sociale către Kutlu Mehmet si sa le depună la Oficiul Registrului Comerțului, conform delegației aflată în copie la fila 66 dosar urmărire penală.
In declarația sa aflată la fila 300 dosar urmărire penală, acesta menționează ca a întocmit documentația necesara, i-a înmânat inculpatului K. F. actele respective pentru a fi semnate de persoanele in cauza, iar, ulterior, i-au fost remise de respectivul gata semnate.
Documentele purtau toate semnãturile, inclusiv cea a noului administrator, Kutlu Mehmet, insã in fața sa nu s-a prezentat niciuna dintre persoanele respective.
La data de 27.01.2009, inculpatul K. F. a prezentat organului de cercetare penala un proces-verbal de predare-primire a patrimoniului societății (activele si pasivele), numerarul din casierie, disponibilul din conturile societății, mijloacele fixe ale firmei si stocuri, așa cum ele existau la data de 19.09.2008.
Se menționează în respectivul act faptul cã primitorul iși insușește întru - totul evidentele financiar– contabile, în cuprinsul actului fiind menționată numerarul din casierie de 5 246 991 lei, alte sume disponibil în bănci ,stoc mărfuri ,TVA de recuperat, clienți de încasat și datoria de 2042 882 lei către Fondul de Mediu, respectiv 526 RON către bugetul de stat, neavând nici un fel de obiecțiuni si/sau pretenții fata de activitatea prestata de fostul administrator. Se arată că la acea dată s-au predat toate documentele de evidență contabilă ale firmei, ștampilele.
Comparând semnăturile numitului Kutlu Mehmet aplicate pe Hotărârea A.G.A., pe Actul constitutiv actualizat al ., pe Procesul-verbal de predare-primire se constata ca acestea sunt diferite între ele.
Martorul Ates Mehmet Hanifi, propus în apărare de inculpat, a arătat că la rugămintea lui Mehmet Kutlu care avea probleme cu obținerea vizei pentru România ,a mers la firma și a verificat dacă mențiunile procesului–verbal de predare –primire corespund cu ceea ce se preda faptic, respectiv documente ,registre, dosare, ștampile și o sumă de bani cash al cărei cuantum nu îl reține .I s-a vorbit despre creanțe, nu și de vreun debit. Ulterior s-a întâlnit cu Mehmet Kutlu și acesta a arătat că totul e în regulă . Cu prilejul predării bunurilor societății nu a semnat nici un act pentru nu avea vreo calitate. Procesul –verbal a fost semnat de Mehmet Kutlu, după o săptămână ( pag. 73 dosar instanță ).
Martorul Timucin Topluoglu a susținut că la cererea inculpatului de a renunța la calitatea de asociat, a găsit pe un concitadin care a dorit să preia afacerea, numitul Mehmet Kutlu care însă datorită unor probleme cu viza nu a putut fi prezent în România care să primească în numele său actele firmei. Exista o datorie legată de o taxă de mediu ,însă aceasta putea fi acoperită cu banii rezultați din activitatea comercială a firmei .Martorul susține că a participat la discuția ce a avut loc în Turcia, între inculpat și noul asociat Mehmet Kutlu, căruia i s-a adus la cunoștință datoria, însă acesta din urmă nu a obiectat având în vedere că societatea avea bani de primit. S-a vehiculat atunci o sumă ,însă prețul final al cesiunii urma a fi stabilit după predarea primirea actelor .Nici martorul, nici noul asociat Mehmet Kutlu nu a mai putut veni în România ,astfel că activitatea s-a blocat și banii nu au fost recuperați de la debitori. Sediul societății era în Valea Dacilor unde era și punctul de colectare a materialelor, dotat cu un cântar (pag. 94 dosar instanță).
Martorul Gelmamet Chenan a declarat în fața instanței că a păzit în anul 2011, timp de 6 luni curtea unui cetățean turc dar nu era depozitat acolo nimic, nu exista nici cântar .Nu își amintește despre ce societate era vorba și nu știe nimic despre societatea G. F. SRL.
Situația de fapt reținută are la bază următoarele probe: proces-verbal de constatare ; adresa 8715/09.07.2008 a Instituției Prefectului - Jud. Constanta; autorizația de colectare a deșeurilor metalice feroase de la persoane fizice . DMF nr. 968/28.09.2007; autorizația de mediu nr. 403 din 29.08.2007;adresa de la Serviciul pentru Străini Constanta 316.714/2009; documentele de înmatriculare/cesionare ale . Valea Dacilor - Constanta primite de la Oficiul Registrului Comerțului; proces-verbal de predare-primire a patrimoniului societății încheiat intre K. F. si Kutlu Mehmet; Hotărârea A.G.A. nr. 1/18.08.2008; procesele-verbale întocmite de Garda financiara ca urmare a verificărilor efectuate la .;adresa de constituire parte civila de către Administrația F. pentru Mediu; Raportul de expertiza contabila judiciara;adresa Serviciul public de impozite si taxe;declarațiile numiților D. A., Tilimbici G.; declarațiile învinuitului;situația aprovizionărilor .; verificare livrări marfa cu mijloacele auto; fisele furnizorului . întocmite de ., .
extrasele de cont ale . operațiunile bancare efectuate la CREDIT EUROPE BANK Constanta si GARANȚI BANK Constanta; evidentele contabile ale .; declarațiile fiscale depuse de . Administrația Finanțelor Publice Medgidia.
Cu privirie la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului K. F., instanța concluzionează:
Potrivit art.280/1 din Legea 31/1990 R, modificatã prin legea 441/2006 ,transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor detinute ., in scopul sustragerii de la urmarirea penala ori in scopul ingreunarii acesteia, constituie infractiune .
Deși inculpatul a negat că ar fi transmis în mod fictiv părțile sociale ale ., instanța apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, pentru următoarele argumente:
La data de 18.08.2008 are loc ședința A. prin care se decide ieșirea inculpatului din societate . Cererea de modificare a actului constitutiv a fost admisă prin încheierea_/12.09.2008 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului. La data de 01.10.2009 când a avut loc predarea-primirea actelor firmei noul asociat Kutlu Mehmet nu se afla în România, din afirmațiile inculpatului rezultând că preluarea firmei s-a făcut în străinătate, prin vânzare.
Se constată că toate formalitățile legale de modificare a actelor societății se desfășoară anterior luării hotărârii ieșirii inculpatului din societate și a preluării efective a evidențelor ,ștampilelor societății de către un trimis al noului asociat.
Acel proces-verbal de predare a patrimoniului societății se încheie pe 01.10.2009, la peste un an de la data la care actele societății fuseseră modificate, în sensul cooptării noului administrator și încearcă a atesta o predare de active și pasive care s-a desfășurat în baza unei evidențe existente la 19.09.2008 .
Nu rezultă care sunt actele de vânzare a firmei și cum a acceptat Kutlu Mehmet să cumpere o societate despre care nu știa absolut nimic ( nu avea informații furnizate de scripte) pentru că nu există acte care să reprezinte o analiză financiară a activelor și pasivelor acesteia deși se arată în procesul-verbal de predare că era menționată datoria de 2.042.882 lei către stat. Nu sunt acte care să dovedească dacă există în realitate și din ce operațiuni comerciale rezultă stocul de mărfuri, datoriile la furnizori ,sumele de încasat de la clienți, disponibilul din bănci. Care e argumentația logică și pertinentă în virtutea căreia se poate impune concluzia că cineva cumpără o firmă cu o datorie față de statul român de milioane lei RON ,fără ca acte financiare să dovedească active cu valoare egală cel puțin acelei datorii astfel încât cumpărătorul să aibă și certitudinea că va recupera acele debite.
La data de 4.09.2008 inculpatul K. F. dă declarație fără a arăta că firma fusese vândută și își arată dorința de a achita taxa de mediu, în măsura în care activitatea firmei îi va permite, spre deosebire de declarația dată în martie 2009 când arată către noul administrator ca fiind cel ce trebuie să achite soldul.
Nimeni nu l-a văzut pe Kutlu Mehmet semnând actele societății și nici procesul-verbal de predare-primire a actelor și ștampilelor firmei, după cum rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor ;în mod cert acesta nu a intrat în România. De ce preda inculpatul niște registre și ștampile, respectiv bani in România unui intermediar și nu le preda direct în Turcia ,dacă tot problemele de familie îl determinau să rămână în țara de origine?
Semnăturile de pe procesul-verbal întocmit la data de 01.10.2008 (fila 95), de pe Hotărârea A. 1/18.08.2008 (fila 24) și de pe actul constitutiv actualizat la 18.08.2008 (fila 98) sunt vizibil diferite ca și când 3 persoane diferite au semnat acele acte.
Suma din casă de 5.264.991 lei despre care se pretinde că a fost predată martorului A. Mehmet Hanifi este substanțială și este greu de crezut că a fost predată- preluată cash fără nici o chitanță doveditoare către martor sau mai departe, de la acesta către Kutlu Mehmet.
Nu rezultă cine a preluat în mod cert și real registrele și ștampilele firmei, sau banii, câtă vreme cel care pretinde că a fost prezent, respectiv A. Hanifi nu a semnat personal iar cel despre care se susține că ulterior a semnat procesul-verbal nu a fost în mod fizic la momentul predării actelor, astfel că acel proces-verbal nu ar produce în mod real efecte față de Kutlu Mehmet.
Apreciem că acea predare a patrimoniului . de la K. F. către Kutlu Mehmet e regizată de către aceștia, neexistând în realitate operațiunea pretinsă iar inculpatul a comis această infracțiunea ca mijloc pentru a realiza și restul infracțiunilor reținute în sarcina sa. Există interdependență între aceste infracțiuni, având în vedere că inculpatul a acționat în clandestinitate ,ascunzând venituri impozabile, neavând un sediu unde activitatea comercială să poată fi evaluată, reținând și nevirând către stat suma datorată ca taxă de mediu și debarasându-se în final de societate în încercarea de a scăpa de răspunderea penală.
Cu privire la dispozițiile art. 272 alin.1)pct. 3 din Lg. 31/1990 R,sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni dacă fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societătii se împrumută, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlata de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioara limitei prevăzute la art. 1444 alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăți sa ii acorde vreo garanție pentru datorii proprii.
Așa cum rezultă din procesul verbal întocmit la data de 01.10.2009, în casa societății exista suma de 5 246 991,77 lei; din expertiza contabilă întocmită în cauză se constată că în contul casă se afla înregistrată o sumă mare de bani ( conform cu balanța sintetică din data de 31.07.2008) . Având în vedere că banii au existat iar inculpatul nu a reușit să dovedească cesionarea reală a societății în favoarea lui Kutlu Mehmet precum și faptul că banii au fost predați în mod real către pretinsul nou asociat, apreciem ca fiind întrunit conținutul constitutiv al acestei infracțiuni.
Se mai reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005, reținerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa.
Această faptă rezultă în mod indubitabil atât din expertiza contabilă întocmită în cauză, cât și din declarațiile inculpatului care nu a negat-o nici o clipă însă a formulat diverse justificări.
În prima declarație susține că nu a cunoscut care este termenul legal de virare, astfel că deși colecta materiale feroase de un an de zile ,din 28.06.2008, nu a achitat această datorie față de stat, afirmație fără nici o relevanță exoneratoare pentru că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Inculpatul susține că desfășura activitatea în baza aprobării tacite a Agenției pentru protecția mediului ! Aceasta echivalează cu a pretinde că ai acordul poliției să comiți o infracțiune, câtă vreme nu te-a oprit nimeni, indiferent că organele statului cunosc faptul ilicit sau nu.
Celelalte susțineri conform cărora trebuiau plătite persoane fizice sau marfa în avans, că aștepta să primească sume importante din rambursări de TVA, rămân afirmații nesusținute probator, mai ales că în acel proces-verbal apar sume care depășeau datoria către Fondul de mediu, singura concluzie fiind că nu a dorit să plătească taxa de mediu și tocmai din acest motiv a și simulat cesionarea societății pentru a îndrepta organele judiciare pe o pistă falsă și a scăpa de răspundere .
Instanța a mai analizat și existența infracțiunilor reglementate de dispozițiile art. 9 alin. l lit. a si f din Legea 241/2005 constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; respectiv sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
Potrivit concluziilor expertizei contabile efectuate în cursul urmăririi penale societatea G. F. SRL administrată de inculpat nu a calculat și înregistrat impozit pe profit la 31.12.2008 de 4133 lei ; la 30.06.2008 de 364 lei sume ce rămân obligații de plată la bugetul de stat.
Așa cum am arătat cercetările poliției au demonstrat că la sediul declarat la Oficiul Registrului Comerțului nu se desfășura nici un fel de activitate comercială. Marfa era preluată și cântărită în diverse alte locații, așa cum rezultă din declarațiile șoferilor de tir ce au transportat marfa pentru ., primind avize de însoțire de la un individ care după descriere, putea fi inculpatul, mai ales că acesta recunoaște că le completa și mai afirmă că se ocupa personal de activitatea comercială a firmei (pag. 301)
Inculpatul face afirmații mincinoase în unele din declarațiile sale, care sub acest aspect contrastează puternic. Astfel ,dacă inițial susține că societatea nu avea nici un salariat ,nu depozita nimic la adresa din . arată că societatea desfășura activitatea comercială la sediul declarat unde puteau fi găsiți de persoanele interesate ( aspect contrazis de probele administrate în cauză) iar apoi și-a mutat sediul pe . C. – deși din actele existente la Oficiul Registrului Comerțului nu rezultă că ar fi adevărat.
Rezultă așadar că inculpatul se face vinovat și de comiterea acestor infracțiuni.
La alegerea și individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța are în vedere: natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului; dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legile speciale pentru infracțiunile cercetate (de 2 ani la 8 ani; an la 3 ani); pericolul social concret pentru ordinea publică ,așa cum rezultă din circumstanțele reale și împrejurările de fapt (modul elaborat în care inculpatul a acționat mascând activitatea pe care o desfășura astfel încât societatea să fie greu detectabilă de organele de poliție, storcând pe cât posibil maximum de profit și debarasându-se apoi rapid de aceasta) ; față de valorile sociale cărora li s-a adus atingere ,raportat la fenomenul infracțional pe care îl reprezintă evaziunea fiscală ,ponderea crescută a economiei subterane și tentația pe care o prezintă această modalitate de obținere a veniturilor ilicite ce necesită un răspuns pe măsură din partea statului în vederea descurajării celor interesați în fraudarea statului român ; raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului ( în vârstă de 37 ani; fără antecedente penale ) .
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că se impune aplicarea de pedepse cu închisoarea, în cuantum fixat peste minimul special prevăzut de legi pentru infracțiunile cercetate .
Având în vedere că inculpatul a comis faptele înaintea pronunțării unei sentințe definitive pentru una dintre acestea, urmează a constata că sunt concurente și a face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a, b Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, va interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal .
Întrucât inculpatul a produs în mod indubitabil prejudicii în dauna Administrația F. pentru Mediu și Agenției Naționale de Administrație Fiscală, Direcția G. a Finanțelor Publice C. prin faptele sale ,apreciem că sunt întrunite elementele răspunderii delictuale astfel că se impune admiterea pretențiilor civile: în sumă de 2.149.847 lei, obligând pe inculpatul K. F. la plata acestei sume către Administrația F. pentru Mediu; a sumei de 4497 lei către partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală, Direcția G. a Finanțelor Publice C..
Împotriva sentinței penale nr.432/12.10.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în termen legal, a declarat apel inculpatul K. F.. În susținerea motivelor de apel inculpatul solicită achitarea, în temeiul art.10 lit.a,d Cod procedură penală cu privire la toate infracțiunile deduse judecății, iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, atât sub aspectului cuantumului, cât și al modalității de executare.
Apelul inculpatului vizează și latura civilă a cauzei, invocându-se tardivitatea constituirii de parte civilă a Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G. a Finanțelor Publice C.. Sub aspectul acțiunii civile exercitate de Administrația F. pentru Mediu, se arată că prin sentința civilă nr.664/., pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, s-a dispus ca pasivul debitoarea . să fie suportat de numitul Kutlu Mehmet, astfel că inculpatul nu poate fi obligat la plata aceleiași sume.
La instanța de apel inculpatul K. F. s-a prevalat de dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.378 alin.1 Cod procedură penală și art. 371 alin.2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
. C. a fost înființatã de asociații Topluoglu Timucin si K. F., administrator fiind desemnat inculpatul K. F.. Obiectul de activitate al societății consta în comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor. . C. primea deșeuri feroase de la persoane fizice, pe care le valorifica ulterior către diverse societăți, precum . KIRAZOUGLU SA.
Firma a fost autorizata în baza autorizației de colectare 003 DMF nr.968/28.09.2007, eliberata de Instituția Prefectului județului Constanta să colecteze deșeuri metalice de la persoane fizice, prin punctul de lucru menționat în autorizație, respectiv sat Valea Dacilor, ., municipiul Medgidia, județul C..
Urmare verificărilor efectuate (procesele-verbale existente la filele 13, 14, 34 din dosarul de urmărire penală), s-a constatat că societatea nu funcționa la sediul declarat în acte (aceasta fiind o locuință unde se aflau un paznic și o menajeră, proprietarii fiind plecați în Germania).
În baza Hotărârii A.G.A. nr.1/18.08.2008 numitul Kutlu Mehmet este desemnat administratorul societății, stabilindu-se sediul societății în municipiul Constanta, ., parter.
La această locație, s-a constatat existenta unui imobil cu doua etaje, unde, din anul 2007, își desfășoară activitatea Fundația „Tineri pentru misiune", organizație non profit (proces-verbal fila 36 dosar urmărire penală). La sediul fundației a fost găsit numitul Scherman M. Olof, care a declarat că la sediul menționat nu funcționează nicio societate comercială.
Numita D. A., președinta fundație, a declarat în același sens (fila 39 dosar de urmărire penală), fiind atașate la dosar copii ale contractelor de închiriere pentru spațiul situat în municipiul C., ., parter.
Din declarațiile martorilor F. N., C. P. și M. D., care, la solicitarea . C. au transportat deșeuri feroase către diferite societăți comerciale, rezultă că aceștia nu s-au deplasat la sediul declarat în localitatea Valea Dacilor, de fiecare dată marfa fiind ridicată și cântărită în diferite alte locații.
Organele de poliție au ridicat documente contabile și documente de transport de la societățile comerciale cu care . a avut relații comerciale. Totodată, la data de 05.08.2008, la sediul Serviciului de Poliție Transporturi Maritime, inculpatul K. F. a predat documente referitoare la activitatea . C..
Prin adresa nr.9163/04.06.2008 Administrația F. pentru Mediu a comunicat că . Valea Dacilor nu figurează înregistrată în evidențe cu nicio declarație și nici cu plățile aferente activității desfășurate.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că în perioada iunie 2007-iunie 2008 . C. a achiziționat deșeuri feroase de la persoane fizice și juridice in valoare totala de 61.318.090 lei (RON) și a vândut aceste deșeuri către diverși agenți economici, activitate care a generat obligații de plata la bugetul F. pentru Mediu.
Conform legislației in vigoare, privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, o contribuție de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase de către deținătorii de astfel de deșeuri, persoane fizice sau juridice, se constituie venit la Fondul pentru Mediu.
Sumele se rețin prin stopaj la sursa de către agenții economici colectori autorizați, cu obligația plații in termen de 30 de zile.
. C. a evidențiat scriptic, în evidențe, cota de 3% pentru deșeuri feroase, pe adeverințele de primire și plata și a reținut aceasta drept obligație la buget, s-a constituit în contabilitate obligația de plata, prin stopare la sursa, la Fondul pentru Mediu, aferenta, însa în continuare, inculpatul nu a depus declarațiile impuse de lege și nu a virat suma stabilita către bugetul F. pentru Mediu.
Conform raportului de expertiză contabilă, contribuția datorata era în sumă de 1.839.543 lei debit principal, majorări de întârziere în sumă de 310.304 lei, totalul datorat fiind de 2.149.847 lei. Aspectele reținute prin raportul de expertiză contabilă se coroborează cu concluziile raportului de inspecție fiscală întocmit de Administrația F. pentru Mediu.
Inculpatul K. F. nu a contestat concluziile celor două mijloace de probă evidențiate anterior.
În urma verificării actelor contabile, expertul a constatat ca în balanța sintetica din data de 31.07.2008, în contul "casa" al societății, se afla înregistrată suma de 5.143.068,86 lei, care ar fi acoperit obligațiile societății către bugetul F. pentru Mediu și către bugetul consolidat al statului. Cu privire la existența faptică a acestei sume de bani, inculpatul a precizat că acești bani nu au existat în realitate.
Cu privire la poziția procesuală a inculpatului, curtea constată următoarele:
În declarația dată la data de 4.09.2008, inculpatul K. F. a susținut că . a început să colecteze deșeuri metalice feroase de la data de 28.06.2007, autorizația de colectare fiind emisă la data de 28.09.2007. Societatea nu a avut nici un angajat, de activitatea de colectare ocupându-se personal, achiziționând deșeurile de la diverse persoane fizice, recepționând marfa, întocmind adeverințe de primire (pe baza datelor cuprinse în actele de identitate), avize de însoțire și plătind furnizorul. Nu a depozitat deșeurile în Valea Dacilor. În ce privește taxa de mediu de 3 %, nu a cunoscut termenul în care trebuie să vireze suma și datorită problemelor curente a omis să declarare sumele la fondul de mediu, deși le-a evidențiat în contabilitate. Inculpatul a mai afirmat că intenționează să achite sumele la fondul de mediu în funcție de veniturile pe care le va realiza.
La data de 22.03.2009 inculpatul dă o nouă declarație, în care justifică nevirarea sumei datorate cu titlul de taxă de mediu pentru că avea cheltuieli foarte mari cu plata persoanelor fizice, plata mărfii în avans. Datorită unor probleme personale a luat hotărârea de a cesiona societatea în favoarea cetățeanului turc Kutlu Mehme, purtând o discuție cu acesta, căruia i-a învederat că societatea are plăți de făcut, dar și bani de încasat. A fost predată lui Kutlu Mehmet evidența bancară, precum și banii din casa societății.
La data de 24.01.2011 inculpatul K. F. a prezentat o altă variantă, susținând că sediul din . unul real, sediu declarat la Camera de Comerț. Societatea a fost vândută lui Kutlu Mehmet, care a preluat-o în Turcia direct, cunoscând situația financiară a firmei din momentul preluării. În declarația dată în fața primei instanțe, inculpatul K. F. a arătat că a evidențiat în contabilitate suma datorată F. de Mediu, dar nu a achitat-o pentru că nu a avut posibilitatea, pentru că dacă ar fi plătit cu resursele existente, ar fi blocat activitatea firmei. Aștepta să primească sume importante din rambursări de TVA. Datorită unor probleme de familie a trebuit să se deplaseze des în Turcia și, aflând la începutul verii anului 2008 de la asociatul său, Timucin Topluoglu, că exista un concitadin prieten ce dorea să se implice în activitatea firmei, a cedat părțile sociale acelei persoane, Kutlu Mehmet devenind noul administrator. Inculpatul a susținut că nu este real că nu și-au declarat sediile principale sau secundare, acestea fiind spații închiriate unde puteau fi găsiți de persoanele interesate. Nu este real că s-a împrumutat de la societate sau că ar fi transmis în mod fictiv părțile sociale.
În aprecierea curții, nu pot fi primite motivele de apel prin care inculpatul a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art.10 lit.a,d Cod procedură penală, sub aspectul tuturor infracțiunilor deduse judecății.
Cu privire la infracțiune incriminată de dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005, care constă în reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, curtea subliniază că inculpatul K. F. nu poate invoca în favoarea sa necunoașterea sau cunoașterea greșită a dispozițiilor legii penale, astfel că nu poate fi exonerat de răspundere penală prin constatarea unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, neputându-se reține nici lipsa intenției, ca element al laturii subiective a infracțiunii.
În legătură cu eroarea de drept penal, este instituit principiul că aceasta nu influențează asupra răspunderii penale. Codul penal în vigoare consacră acest principiu prin dispoziția din art.51 alin.4 Cod penal, care prevede că necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei. Este consacrat, așadar, principiul general potrivit căruia nu se poate invoca necunoașterea legii, fiindcă nimeni nu poate fi presupus că o ignoră (nemo censetur ignorare lege).
Inculpatul a invocat în apărare împrejurarea că nu a intenționat să săvârșească fapta, dar că a avut probleme financiare, pe care a încercat să le rezolve, ajungându-se la această situație. Susținerile inculpatului nu pot fi primite, întrucât infracțiunea reținută în sarcina sa se săvârșește atât cu intenție directă, atunci când se urmărește producerea rezultatului, cât și cu intenție indirectă în situația în care, potrivit art.19 alin.1 lit.b Cod penal se prevede rezultatul faptei și, deși nu este urmărit, se acceptă posibilitatea producerii lui. În speță, inculpatul a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos al faptei sale.
Nu pot fi primite nici motivele de apel ce vizează intervenirea prescripției răspunderii penale, în raport de dispozițiile art.122 alin.1 lit.d Cod penal, art.124 Cod penal și art.13 Cod penal, având în vedere data săvârșirii infracțiunii-iunie 2008 și regimul sancționator corespunzător acesteia. În raport de aceste elemente, termenul de prescripție al răspunderii penale, de 7 ani și 6 luni, s-ar împlini în luna decembrie 2015.
În mod corect s-au reținut în sarcina inculpatului și infracțiunile prevăzute de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 și art.9 alin.1 lit.f din același act normativ, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
Potrivit concluziilor expertizei contabile efectuate în cursul urmăririi penale . C., administrată de inculpat, nu a înregistrat în evidențele contabile și nu a declarat impozit pe profit la 31.12.2008 de 4133 lei; la 30.06.2008 de 364 lei, fiind astfel incidente dispozițiile art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005.
Din procesele-verbale existente la dosar rezultă că la sediul declarat la Oficiul Registrului Comerțului nu se desfășura nici un fel de activitate comercială. Sediul declarat în acte era o locuință unde se aflau un paznic și o menajeră, proprietarii fiind plecați în Germania.
Totodată, din declarațiile martorilor F. N., C. P. și M. D., care, la solicitarea . C. au transportat deșeuri feroase către diferite societăți comerciale, rezultă că aceștia nu s-au deplasat la sediul declarat în localitatea Valea Dacilor, de fiecare dată marfa fiind ridicată și cântărită în diferite alte locații.
Așadar, mijloacele de probă administrate în cauză infirmă susținerile inculpatului în sensul că activitatea de cântărire se desfășura la sediul principal, iar colectarea fierului se făcea de la persoanele fizice sau juridice, marfa fiind apoi transportată în port, la firmele cu care se încheiaseră contracte de livrare.
Caracterul nereal al afirmațiilor inculpatului este reliefat și de contradicțiile existente între declarațiile date de acesta pe parcursul procesului penal. Astfel, inculpatul a susținut inițial că societatea nu avea nici un salariat, nu depozita nimic la adresa din localitatea Valea Dacilor, ulterior precizând că societatea desfășura activitatea comercială la sediul declarat, unde puteau fi găsiți de persoanele interesate, iar apoi a schimbat sediul pe ., municipiul C.. Și acestea ultime afirmații ale inculpatului sunt contrazise de relațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului, din care rezultă că societatea nu a figurat cu sediul pe ..
În opinie majoritară, apreciem că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2801 din Legea nr.31/1990 republicată.
Potrivit art.2801 din Legea nr.31/1990 republicată, transmiterea fictiva a părților sociale sau a actiunilor detinute ., in scopul sustragerii de la urmarirea penala ori in scopul ingreunarii acesteia, constituie infractiune.
Cu toate că societatea administrată de inculpat avea datorii la bugetul de stat, la data de 18.08.2008, în scopul sustragerii de la urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, inculpatul a cesionat părțile sociale către numitul Kutlu Mehmet.
Martorul Tilimbici G., persoana împuternicita de inculpatul K. F. sa întocmească documentele necesare cesionarii părtilor sociale către Kutlu Mehmet, a declarat că a întocmit documentația necesara, i-a înmânat inculpatului K. F. actele respective pentru a fi semnate de persoanele in cauza, iar, ulterior, i-au fost remise semnate. Documentele purtau toate semnăturile, inclusiv cea a noului administrator, Kutlu Mehmet, însă în fața sa nu s-a prezentat niciuna dintre persoanele respective.
Martorul Ates Mehmet Hanifi, propus în apărare de inculpat, a arătat că la rugămintea lui Kutlu Mehmet, care avea probleme cu obținerea vizei pentru România, a mers la firmă și a verificat dacă mențiunile procesului–verbal de predare –primire corespund cu ceea ce se preda faptic, respectiv documente, registre, dosare, ștampile și o sumă de bani cash al cărei cuantum nu îl reține. I s-a vorbit despre creanțe, nu și despre vreun debit. Ulterior s-a întâlnit cu Mehmet Kutlu și acesta i-a spus că totul e în regulă. Cu prilejul predării bunurilor societății nu a semnat nici un act pentru, nu deținea vreo calitate.
Martorul Timucin Topluoglu, asociat la ., a susținut că, la cererea inculpatului de a renunța la calitatea de asociat, a găsit pe un concitadin care a dorit să preia afacerea, numitul Mehmet Kutlu, care, datorită unor probleme cu viza nu a putut fi prezent în România care să primească în numele său actele firmei. Exista o datorie legată de o taxă de mediu, însă aceasta putea fi acoperită cu banii rezultați din activitatea comercială a firmei. Martorul a susținut că a participat la discuția ce a avut loc în Turcia, între inculpat și noul asociat Mehmet Kutlu, căruia i s-a adus la cunoștință datoria, însă acesta din urmă nu a obiectat, având în vedere că societatea avea bani de primit.
În raport de ansamblul probator existent la dosar, se constată apărările inculpatului nu sunt susținute, urmând a fi înlăturate afirmațiile de nevinovăție în legătură cu infracțiunea prevăzută de art.2801 din Legea nr.31/1990 republicată.
În baza evaluării proprii, curtea constată că în cauză există mai multe elemente de fapt circumstanțiale care, coroborate, confirmă, fără echivoc, caracterul fictiv al pretinsei operațiuni cesiune de părți sociale.
Astfel, se constată că numitul Kutlu Mehmet nu a intrat în România și nici nu a împuternicit vreo persoană să se ocupe de cumpărarea părților sociale.
Deși se susține că a devenit asociat și administrator, numitul Kutlu Mehmet nu a desfășurat nici un fel de activitate în numele . C..
Caracterul fictiv al pretinsei operațiuni de cesiune de părți sociale rezultă și din împrejurarea că, la momentul pretinsei tranzacții, Kutlu Mehmet nu deținea informații referitoare la activele și pasivele societății, procesul-verbal din data de 01.10.2008 atestând că documentele societății ar fi fost predate după realizarea cesiunii. Din această perspectivă, în mod temeinic prima instanță a reținut că la dosar nu există acte care să dovedească dacă există în realitate și din ce operațiuni comerciale rezultă stocul de mărfuri menționat în procesul-verbal de predare-primire a patrimoniului societății, datoriile la furnizori, sumele de încasat de la clienți, disponibilul din bănci. Corectă este și aprecierea instanței de fond în sensul că nu există o argumentație logică pentru cumpărarea unei societăți cu o datorie față de statul român de milioane lei RON, fără ca acte financiare să dovedească active cu valoare egală cel puțin acelei datorii, astfel încât cumpărătorul să aibă și certitudinea că va recupera acele debite.
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă în mod cert că nicio persoană nu l-a văzut pe Kutlu Mehmet semnând actele societății sau procesul-verbal de predare-primire a documentelor și ștampilelor firmei.
Totodată, suma din casă de 5.264.991 lei despre care se pretinde că a fost predată martorului A. Mehmet Hanifi este considerabilă și nu este credibil că ar fi fost predată în numerar fără nici o chitanță doveditoare, către Kutlu Mehmet.
Totodată, aspectele relatate de inculpat la data de 04.09.2008 sunt de natură să întărească situația de fapt reținută, având în vedere că în conținutul acestei declarații inculpatul nu a menționat că ar fi cedat părțile sociale, ci a precizat că va plăti obligațiile fiscale către Administrația F. pentru Mediu în funcție de încasările pe care le va avea societatea.
Afirmațiile inculpatului nu sunt credibile și din perspectiva contradicțiilor constatate între declarațiile date pe parcursul procesului penal, evidențiate mai sus.
În raport de elementele redate anterior, nu pot fi reținute declarațiile martorilor A. Mehmet Hanifi și Topluoglu Timucin, prin care aceștia au încercată să confirme apărările inculpatului, fiind apreciate ca subiective și nesincere, date pro causa, în încercarea de exonerare de răspundere penală a inculpatului. De altfel, subiectivitatea declarației martorului Topluoglu Timucin are la bază implicarea sa, în calitate de asociat, în cesiunea părților sociale ce a avut loc la data de 18.08.2008.
Pentru considerentele anterior arătate, cesiunea părților sociale trebuie considerată ca fictivă, ea fiind efectuată cu scopul de a transfera sarcinile și îndatoririle fostului asociat și administrator către o altă persoană, având în vedere că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală. Contrar susținerilor apărării, curtea reține că întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii analizate nu este condiționată de săvârșirea acțiunii constând în transmiterea fictivă de părți sociale după începerea urmăririi penale, sensul sintagmei folosite de legiuitor în textul de incriminare fiind acela de comitere a infracțiunii în încercarea de a scăpa de răspundere penală.
Hotărârea primei instanțe suportă critici în legătură cu infracțiunea prevăzută de art.272 alin.1 pct.3 din Legea nr.31/1990 republicată, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
Infracțiunea constă în fapta fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societății care se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlata de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioara limitei prevăzute la art.144 alin.(3) lit.a sau face ca una dintre aceste societăți sa ii acorde vreo garanție pentru datorii proprii.
Prin raportul de expertiză contabilă s-a stabilit că, în contul de casă al . C. era evidențiată scriptic suma de 5.246.991,77 lei. Inculpatul a negat existența în fapt a acestei sume de bani și nici un alt mijloc de probă existent la dosar nu confirmă ridicarea banilor de către inculpat din fondurile societății.
Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005, art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 și art.2801 din Legea nr.31/1990 republicată au fost individualizate corespunzător, conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal. Au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social, care rezultă din împrejurările concrete în care au fost săvârșite, precum și din rezonanța socială negativă a faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dându-se eficiență regulilor concursului de infracțiuni, cauză de agravare facultativă a pedepsei.
Faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, ce rezultă din relațiile sociale încălcate, referitoare la activitățile economico-financiare a căror normală desfășurare depind de apărarea împotriva oricăror atingeri aduse stabilirii corecte a stării de fapt fiscale, colectării taxelor, impozitelor și contribuțiilor și îndeplinirii obligațiilor fiscale, din împrejurările și modalitatea de comitere (modul elaborat de acțiune, declararea unui sediu fictiv și ulterior cesionarea fictivă a părților sociale), urmările produse, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat statului, ce nu a fost recuperat, impactul social deosebit al faptelor.
În ceea ce privește datele care caracterizează persoana inculpatului, se constată că acesta are vârsta de 38 de ani și se află la primul conflict cu legea penală. Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine nesinceră și nu a efectuat nici un demers pentru a repara prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Raportat la contextul în care faptele au fost săvârșite și la persoana inculpatului, instanța de apel apreciază că nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, pedepsele stabilite fiind proporționale și de natură să asigure atât finalitatea preventivă, specială pentru inculpat și generală, pentru ceilalți destinatari ai legii penale, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea lor.
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, curtea reține că, în concordanță cu scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art.52 Cod penal, ținând seama de modalitatea de comitere a faptelor și persoana inculpatului, care nu și-a asumat consecințele faptelor penale comise, se impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate, conform dispozițiilor art.57 Cod penal.
Examinând latura civilă a cauzei, devoluată în apelul inculpatului, sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea constată că în mod întemeiat prima instanță a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către Administrația F. pentru Mediu, apărările inculpatului, ce vizează sentința civilă nr.664/., pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ (fila 184 dosar de fond), neputând fi primite. Sub acest aspect, curtea evidențiază că prin hotărârea menționată s-a admis cererea creditoarei Direcția G. a Finanțelor Publice C. și s-a dispus ca pasivul debitoarea . să fie suportat de numitul Kutlu Mehmet, astfel că dispoziția instanței civile nu privește partea civilă Administrația F. pentru Mediu.
Apelul inculpatului urmează a fi admis și sub aspectul laturii civile a cauzei în ceea ce privește pretențiile civile formulate de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G. a Finanțelor Publice C., hotărârea primei instanțe urmând a fi reformată în sensul respingerii ca tardive a acțiunii civile. Din această perspectivă, curtea constată că partea vătămată Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G. a Finanțelor Publice C. s-a constituit parte civilă la data de 24.01.2012, după începerea cercetării judecătorești la data de 25.03.2011, cu încălcarea dispozițiilor art.15 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru considerentele expuse, cu majoritate de opinie,
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de apelantul-inculpat K. F. împotriva sentinței penale nr.432/12.10.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În temeiul art.382 alin.2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală inculpatul K. F. va fi achitat pentru infracțiunea prevăzută de art.272 alin.1 pct.3 din Legea nr.31/1990 republicată.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal, art.34 lit.b Cod penal și art.35 alin.3 Cod penal se vor contopi pedepsele principale de 2 ani închisoare, aplicată de prima instanță pentru infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, 2 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005, 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.2801 din Legea nr.31/1990 republicată și pedepsele complementare stabilite prin sentința penală apelată pentru infracțiunile prevăzute de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 și art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 și se va aplica inculpatului K. F. pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, în condițiile art.57 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-teza a doua, b, c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Se va respinge ca tardivă acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G. a Finanțelor Publice C..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Conform art.189 Cod procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu – avocat Ciocovianu L., în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
În temeiul art.190 alin.4 Cod procedură penală onorariul interpretului Hasan Dinci în cuantum de 850 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de opinie,
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de apelantul-inculpat K. F. - fiul lui O. și N., născut la data de 27.03.1975, cetățean turc, CNP_, domiciliat în C., ., ..87, jud. C., împotriva sentinței penale nr.432/12.10.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În temeiul art.382 alin.2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând, dispune:
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală achită inculpatul K. F. pentru infracțiunea prevăzută de art.272 alin.1 pct.3 din Legea nr.31/1990 republicată.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal, art.34 lit.b Cod penal și art.35 alin.3 Cod penal contopește pedepsele principale de 2 ani închisoare, aplicată de prima instanță pentru infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, 2 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005, 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.2801 din Legea nr.31/1990 republicată și pedepsele complementare stabilite prin sentința penală apelată pentru infracțiunile prevăzute de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 și art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 și aplică inculpatului K. F. pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, în condițiile art.57 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-teza a doua, b, c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Respinge ca tardivă acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G. a Finanțelor Publice C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Conform art.189 Cod procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu – avocat Ciocovianu L., în cuantum de 50 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
În temeiul art.190 alin.4 Cod procedură penală onorariul interpretului Hasan Dinci în cuantum de 850 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.04.2013.
Judecător, Judecător,
A. I. Z. F.
GREFIER,
D. V.
Red. fond jud. M.L. T.
Red. dec. jud. A. I.
2 ex. /15.05.2013
Opinie separată, în sensul achitării pentru infracțiunea prevăzută de art.2801 din Legea nr.31/1990 republicată, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală
Judecător M. C. E.
Motivarea opiniei separate
Am opinat separat în principal în ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art.280 ind 1 din Legea nr. 31/1990, întrucât consider că, probele administrate în cauză nu susțin această condamnare.
Astfel, pe de o parte, în cauză inculpatul nu este ținut să justifice caracterul real sau nu al încheierii unui acord de voință de natură civilă, apt să nască, să stingă sau să modifice raporturi juridice civile, manifestarea de voință, în forma sa aparentă, preconstituită într-un document cu valoarea probatorie, constând în înscrisul intitulat act de cesiune, produce efecte, astfel cum este întocmit până la dovada contrarie, dovadă pe care organele de urmărire penală au obligația să o facă .
În referire la această problemă, consider că hotărârea de condamnare nu este întemeiată decât pe supoziții și speculații, cum ar fi aceea că, în măsura în care cesiunea s-a realizat cu un cetățean turc, ( deși inculpatul are doar cetățenia turcă și numai drept de rezidență în România ) care nu a intrat în România, aceasta atribuie caracter simulat actului juridic.
În privința caracterului simulat al unui act juridic civil translativ de drepturi și obligații, se cuvine să subliniez, astfel cum doctrina și jurisprudența sunt constante în a analiza că, simulația reprezintă o situație juridică în care intervin două manifestări de voință ,respectiv una reală dar ocultă și una aparentă însă, care nu concordă cu acordul real dintre părți.
În prezenta cauză, această situație nu a fost dovedită.
Din punct de vedere formal, cesiunea de părți sociale s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale, printr-un act sub semnătură privată, față de care, ulterior, au fost îndeplinite formalitățile de publicitate, prin înscrierea conținutului în baza de date a Registrului Comerțului .
Nu există nici o dispoziție legală care să limiteze posibilitatea cesionării părților sociale numai către cetățeni români sau să oblige ca acordul de voință privind cesiunea să aibă loc, exclusiv pe teritoriul României sau la sediul persoanei juridice cu privire la care se convine.
Actele juridice de natură comercială pot fi realizate și la distanță, respectiv prin comunicarea ofertei i acceptarea acesteia după o perioadă de timp.
De altfel, în legătură cu săvârșirea acestei infracțiuni s-ar fi impus și constatarea nulității actului juridic simulat, ca o chestiune prealabilă, potrivit regulilor de drept și de procedură din materie comercială, lucru care nu s-a realizat la prima instanță și nici nu mai poate fi realizat în apelul exclusiv al inculpatului în calea de atac a apelului.
Fără nici o justificare, altfel decât speculativă, s-au înlăturat declarațiile celor doi martori, propuși de către inculpat și încuviințați, respectiv A. Mehmet Hanifi și Topluoglu Timucin,care au declarat sub jurământ motivele pentru care s-a produs cesiunea și circumstanțele realizării efective a acestei operațiuni translativă de drepturi, justificând și modul în care inculpatul a ajuns să-l cunoască pe cesionar, numitul Kutlu Mehmet, precum și motivul pentru care acesta nu a apucat să-și îndeplinească atribuțiile de administrator.
În plus, relevant este că infracțiunea susmenționată are ca act material cesiunea părților sociale și nu schimbarea calității de administrator a persoanei juridice, în raport de care norma incriminatoare precizează și un scop, constând în sustragerea de la urmărire penală sau îngreunarea acesteia.
Ori, în prezenta cauză, faptele reținute în sarcina inculpatului vizând săvârșirea celorlalte infracțiuni ce au făcut obiectul inculpării au legătură cu activitatea de ,administrator și nu cu calitatea de asociat al persoanei juridice. Ca atare, chiar dacă cesiunea părților sociale ar fi fost dovedită ca fiind fictivă nu era realizat scopul precizat în norma incriminatoare expusă anterior.
De asemenea, aprecierile din rechizitoriu și preluate în parte în sentința apelată în referire la suspiciunea că actul de cesiune nu a fost semnat de Kutlu Mehmet este nerelevantă, întrucât nu au legătură cu obiectul judecății, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru falsificarea materială a unui înscris sub semnătură privată sau pentru folosirea unui asemenea înscris falsificat de o altă persoană.
De asemenea, se constată că persoana prevăzută în actul de cesiune ca și cesionar, numitul Kutlu Mehmet există și potrivit declarațiilor în formă autentică, pe proprie răspundere dată în fața notarului public din Turcia, acesta întrunește condițiile pentru a fi asociat și administrator la o persoană juridică de drept privat din România, potrivit dreptului român, depunând și un specimen de semnătură, lucru care arată că acesta cunoștea și dorea să încheie actul juridic în forma rezultată ulterior .
În plus, declarația martorului A. Mehmet Hanifi confirmă caracterul real al cesiunii, acesta precizând sub jurământ că a primit mandat de la cesionar să preia evidența societății,în condițiile în care potrivit Legii nr.31/1990, administratorul unui SRL poate delega în parte activitatea sa și atribuțiile pe care le are în măsura în care ceilalți acționari nu se opun .
Este de altfel relevant și faptul că inculpatul, prin actul de cesiune a transmis doar 50% din părțile sociale ale persoanei juridice iar celălalt coasociat și-a continuat activitatea în societate, fără a avea obiecții, dar și fără a fi tras la răspundere penală cu privire la datoriile societății .
Ca atare, acestea sunt motivele de fapt și de drept pentru care am opinat discordant în principal, apreciind că, în cauză, s-ar fi impus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280 ind 1 din Legea nr. 31/1990, apreciind că, în măsura în care acesta era achitat pentru această infracțiune se reimpunea o nouă operațiune de contopire a pedepselor și de reindividualizare a acestora.
Judecător,
M. C. E.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 917/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 873/2013.... → |
|---|
