Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 873/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 873/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 3382/256/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.873/P
Ședința publică de la 14 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte - D. I. N.
Judecător - C. C.
Judecător - A. I.
Grefier - G. P.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA MEDGIDIA, împotriva sentinței penale nr.1688 din data de 27 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul P. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 alin.(1) din OUG nr.195/2002.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la datele de 1 octombrie 2013, 8 octombrie 2013 și 14 octombrie 2013, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1688/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, raportat la art.74 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.320¹ și art.345 alin.2 Cod de procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului P. D. la pedeapsa de 7 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, raportat la art.8 și art.3 Protocol 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 7 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor.
În baza art.359 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu pentru asistență juridică din oficiu.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarele:
La data de 23.04.2012, în jurul orelor 21,50, inculpatul P. D. a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . din localitatea Cernavodă, dinspre . Victoriei din aceeași localitate, ocazie cu care a fost oprit în trafic de lucrătorii poliției rutiere.
Deoarece emana halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, stabilindu-se că la momentul depistării avea o concentrație de alcool de 0,84 mg/l în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc Cernavodă unde i s-au recoltat probe biologice.
Rezultatul examinărilor au relevat prezența alcoolului atât în aerul expirat, cât și în sângele inculpatului, valorile de 0,84 mg alcool/l în aerul expirat și de 2,00 mg alcool/l în sânge, la singura probă recoltată, fiind consemnate în buletinul de analiză toxicologică nr.527/A12 din 03.05.2012 și în extrasul testului cu aparatul DRAGER.
Inculpatul a recunoscut, încă din momentul depistării sale de către lucrătorii de poliție, că a consumat băuturi alcoolice.
Situația de fapt reținută a fost dovedită prin procesul-verbal de depistare a inculpatului, buletinul de analiză toxicologică și extrasul testului DRAGER, declarațiile martorilor A. M. și H. D. M., din care reiese că inculpatul, la momentul opririi în trafic și testării cu aparatul etilotest, se afla în stare de ebrietate, acesta recunoscând că a consumat băuturi alcoolice anterior urcării la volan.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut fapta, iar în cursul judecății, la termenul din 29.05.2013, acesta a declarat că își însușește probele administrate, cererea de judecare a cauzei în baza art.3201 Cod de procedură penală fiindu-i admisă de către instanță.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului și reținerii în favoarea sa a dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, în raport de criticile invocate și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod de procedură penală, Curtea reține că prima instanța a stabilit în mod corect existența faptei, încadrarea ei juridică și vinovăția inculpatului P. D. în comiterea acesteia, dând o justă eficiență dispozițiilor art.3201 Cod de procedură penală, în raport cu poziția de recunoaștere a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, exprimată în cadrul procedurii simplificate.
Din perspectiva criticilor invocate, Curtea apreciază însă că pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, aceasta nefiind în măsură a satisface exigențele de reeducare a condamnatului și pe nici pe cele de exemplaritate consacrate de legea penală, fiind adaptată doar persoanei autorului, nu și împrejurărilor concrete ale faptei, ce îi conferă acesteia un grad ridicat de pericol social.
Sub acest aspect, în operațiunea de individualizare judiciară, durata pedepsei aplicate trebuie să corespundă și gravității faptei săvârșite, precum și posibilității autorului de a se îndrepta sub influența sancțiunii aplicate, doar astfel reacția societății putând fi una eficientă, de natură a corija pe inculpat și a preveni comiterea de noi infracțiuni.
În cazul de față, fapta reținută prin actul de sesizare impune aplicarea unei pedepse mai aspre, având în vedere că inculpatul a circulat pe drumurile publice la o oră deschisă traficului rutier, având o îmbibație alcoolică de 2,00 gr/l pur în sânge, pedeapsa de 7 luni închisoare stabilită de prima instanță neputând răspunde scopului preventiv și educativ prevăzut de lege.
În aprecierea gradului de pericol social sunt relevante și celelalte împrejurări ale comiterii faptei, cu ocazia depistării inculpatul prezentând halenă alcoolică, incoerență în exprimare, comportare agitată și atenție dispersată, înțelegând a conduce un autoturism pe drumurile publice într-o zonă intens circulată și pe timp de noapte, când riscurile producerii unui accident sunt cu atât mai mari, iar urmările pentru participanții la trafic pot fi dintre cele mai grave.
Simplul fapt că infracțiunea nu a avut urmări grave, alături de reținerea în favoarea inculpatului a unor elemente ce se circumscriu stării de normalitate, nu justifică aplicarea de către prima instanță a unei pedepse sub minimul special, în condițiile în care conduita sinceră a autorului și lipsa antecedentelor penale au condus la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă și aplicarea beneficiului suspendării condiționate.
Pe de altă parte, în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei, instanța nu poate acorda relevanță exclusivă circumstanțelor personale ale inculpatului, în detrimentului acelor elemente ce imprimă faptei comise un grad ridicat de pericol social și care justifică, în cazul de față, aplicarea unei tratament sancționator adaptat exigențelor art.52 Cod penal.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, va admite recursul Ministerului Public, va casa sentința penală atacată și, rejudecând, va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 luni închisoare la 1 an și șase luni închisoare, prin înlăturarea dispozițiilor art.74-76 Cod penal, cu consecința majorării termenului de încercare al suspendării condiționate la 3 ani și 6 luni, potrivit art.82 Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, cheltuielile judiciare urmând a fi lăsate în sarcina statului, potrivit art.192 alin.3 Cod de procedură penală.
Văzând și prevederile art.189 Cod de procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d) cod de procedură penală, admite recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA MEDGIDIA, împotriva sentinței penale nr.1688 din data de 27 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, casează hotărârea atacată și, rejudecând, dispune:
Majorează cuantumul pedepsei de la 7 luni închisoare la 1 an 6 luni închisoare, înlăturând aplicarea art.74-art.76 cod penal.
Menținând aplicarea art.81 cod penal, majorează durata termenului de încercare la 3 ani 6 luni calculat conform art.82 cod penal prin adăugarea laintevalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicată prin prezenta.
Menține celelalte disp. ale sentinței în măsura în care nu contravin prezentei.
Conform art.189 cod procedură penală, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul în cuantum de 200 lei pentru avocat E. R. care a asigurat asistența juridică din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. I. N. C. C. A. I.
Grefier,
G. P.
Jud.fond: V.M.U.
Red.dec.jud.: C.C.
3 ex./31.10.2013
| ← Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
