Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 167/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 6457/256/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 167/P
Ședința publică din data de 6 martie 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte – A. I.
Judecător – M. C. E.
Judecător – Z. F.
Grefier – I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – R. C.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, împotriva sentinței penale nr. 2810 din data de 20.11.2012, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, având ca obiect OUG nr. 195/2002.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 6.03.2013, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față .
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 2810 din data de 20.11.2012 a Judecătoriei Medgidia s-a dispus:
„În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b ind. 1 C.proc.penală, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.penală, achită pe inculpatul G. M. V., CNP_, fiul lui I. și C., născut la data de 01.01.1969 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în mun. Medgidia, ., jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 18 ind. 1 rap. la art. 91 lit. c C.penal, aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
În baza art. 191 C.proc.penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă”.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele
„Prin rechizitoriul nr. 4764/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, înregistrat pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 18.09.2012 sub nr. unic_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului G. M. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 18.12.2010, inculpatul G. M. V. a condus autoturismul marca Ford Focus cu număr de înmatriculare TX-0667-XC pe DN3 din direcția localității Pietreni către localitatea Adamclisi, deși nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În ședința de judecată din data de 12 noiembrie 2012, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit dispozițiilor art. 3201 C.proc.penală, acesta recunoscând în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în faza judecății, ci aceasta să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește. În acest sens inculpatul G. M. V. a avut în vedere procesul - verbal de depistare (f 4); declarațiile martorilor – asistenți A. Lucică (f 9, 28) și Azis Beadin (f 10, 29); declarația martorului G. M. (f 8, 30); adresa nr._/30 decembrie 2010 emisă de I.P.J. C. – Serviciul Rutier (f 5); declarațiile învinuitului G. M. V. (f 7, 34, 35).
Analizând întregul material probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, instanța retine următoarea situație de fapt:
La data de 18.12.2010 în jurul orei 17.00, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier C., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit și scos din trafic autoturismul marca Ford Focus cu număr de înmatriculare TX-0667-XC care circula pe DN3 dinspre localitatea Pietreni către localitatea Adamclisi. La volanul autoturismului a fost identificat inculpatul G. M. V., care a declarat verbal că nu deține permis de conducere, că autoturismul a fost condus inițial de soția acestuia, martora G. M., însă a fost nevoit să treacă la volan întrucât martorei i s-a făcut rău.
Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest Drager, rezultatul fiind negativ.
Din adresa_/30 decembrie 2010 emisă de I.P.J. C. – Serviciul Rutier (f 5) a rezultat că inculpatul G. M. V. nu deținea permis de conducere pentru nici un din categoriile de vehicule.
Din declarația martorului G. M. (f 8, 30) rezultă că autoturismul în cauză este proprietatea acesteia și că deține permis de conducere. În continuarea martora G. M. arată că la ieșirea din localitate Pietreni a oprit mașina întrucât i se făcuse rău, a coborât din mașină, fără însă a-și reveni, situație în care i-a cerut inculpatului să se urce la volan și să conducă el până în localitatea Adamclisi unde au niște rude.
Conform declarației martorului asistent Azis Beadin (f 10, 29) martora G. M. a declarat verbal lucrătorilor de poliție la momentul opririi în trafic că, deși știa că soțul său nu are permis de conducere i-a cerut acestuia să conducă mașina întrucât acesta s-a simțit rău.
În același sens sunt și declarațiile inculpatului G. M. V. (f 7, 34, 35), care se coroborează astfel cu declarațiile martorei G. M. și a martorului asistent Azis Beadin în ceea ce privește motivația inculpatului de a se afla la volanul autoturismului în cauză.
Deși în actul de sesizare, procurorul înlătură această apărare, cu motivația că nu este menționată în procesul verbal de depistare, instanța va reține ca fiind verosimilă apărarea inculpatului G. M. V. în ceea ce privește motivația acestuia de a conduce autoturismul în cauză, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-au efectuat cercetări și cu privire la o eventuală infracțiune de încredințare cu știință a unui autoturism, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știa că nu deține permis de conducere.
Infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, constă în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Incriminarea acestei fapte de natură penală, are ca scop protejarea relațiilor sociale ce privesc derularea în siguranță a circulației rutiere pe drumurile publice.
Analizând textul de incriminare în raport de situația de fapt reținută în sarcina inculpatului, se constată că într-adevăr, în momentul în care a fost surprins conducând autoturismul pe drumurile publice, inculpatul nu avea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, însă este de observat că inculpatul absolvise cursurile de pregătire teoretică și practică în vedere susținerii examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, pentru perioada 15.11.2010 – 19.12.2010 (f 25), astfel că se poate prezuma că dobândise un minim de cunoștințe teoretice și practice pentru conducerea autoturismului, fapt ce a contribuit la reducerea riscului deplasării.
În aceste condiții, culpa majoră care se poate reține în sarcina inculpatului, este aceea a luării deciziei de conducere a autoturismului în cauză pe un drum cu trafic redus, cu scopul de a transporta o persoană bolnavă, respectiv soția acestuia, la rude în localitatea Adamclisi, unde aceasta putea primi ajutor, având în vedere starea de sănătate a acesteia.
Deși din probele administrate în faza de urmărire penală, inculpatul nu a dovedit existența unei situații, stări sau împrejurări care să poată fi interpretată ca fiind caz fortuit, respectiv o stare de leșin, atac de cord, etc, instanța va avea în vedere că din probele administrate în cauză, rezultă că martorei i s-a făcut rău în timp ce se afla la volanul autoturismului, astfel că, inculpatul a fost nevoit să ia hotărârea de a conduce autoturismul în cauză, situația opusă, ar fi fost aceea ca inculpatul, să nu aibă nici o reacție, și să fi asistat la o eventuală agravare a stării de sănătate a soției până la sosirea salvării, sau până la sosirea unui taxi, aceasta în situația în care inculpatul sau soția acestuia dețineau asupra lor un telefon mobil, și în zonă ar exista semnal de la rețea pentru telefonul mobil”.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, criticând hotărârea sub aspectul greșitei achitări a inculpatului atât în raport de aplicarea disp. art. 320 ind 1 cod pr. penală, cât și în raport de constatarea de către prima instanță a incidenței art. 18 ind 1 cod penal, în sensul lipsei de pericol social a faptei săvârșite de către inculpat .
Verificând sentința recurată în ansamblu și în raport de motivele de recurs invocate, instanța de control judiciar apreciază recursul ca fiind fondat .
Deși, în cauză, prima instanță a luat act de faptul că inc s-a prevalat de disp. art. 320 ind 1 cod pr. penală, soluția de achitare nu apare ca nelegală din acest punct de vedere, întrucât lipsa pericolului social constituie o apreciere vizând trăsăturile ,esențiale ale infracțiunii, faptele deduse judecății prezentând conținutul constitutiv ale acestora.
Totuși, neregularitatea ce constituie caz de casare, valorificat în lumina dispozițiilor art. 385 ind 9 pct. 17 ind 2 cod pr. penală îl constituie greșita aprecierea pericolului social al faptei, constituit astfel o greșită aplicarea legii, în speță a disp.. art 17 și 18 cod penal, coroborat cu disp. art. 18 ind 1 cod penal.
Fapta inculpatului prezenta pericolul social al unei infracțiuni, întrucât acesta cu ușurință s-a hotărât să conducă autoturismul pe drumul public, fără să posede permisul de conducere, în condițiile în care apărările invocate sunt neverosimile și lipsite de credibilitate .
Formularea acestor apărări de către inculpat constituie un element negativ la aprecierea pericolului și drept consecință, impun, ca urmarea respingerii acestor apărări, tragerea la răspunderea penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, întrucât fapta există și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpat, în condițiile art. 345 alin 2 cod pr. penală.
Ca atare,admițând recursul declarat de procuror prin aplicarea motivului de casare susmenționat, va fi casată sentința penală recurată și, în rejudecare, devoluând asupra cauzei, curtea va constata că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de18.12.2010 știind că nu deține permis de conducere pentru autoturisme și în aceste condiții a condus fără drept autoturismul proprietate personală marca Ford Focus pe drumul public DN 3 între localitatea Pietreni și localitatea Adamclisi din județul C., producând un pericol substanțial pentru siguranța circulației.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei fapte și și-a însușit probele administrate pe timpul urmăririi penale, din care rezultă îndeplinirea condițiilor prev. de art.. 345 alin 2 cod pr. penală.
Ca atare, va fi atrasă răspunderea penală a inculpatului, dispunându–se condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii mai sus expuse, urmând a i se stabili o pedeapsă în limitele speciale prevăzute de lege, dozată în concret prin orientare spre minimul special în condițiile art. 72 cod penal la un an închisoare .
Totodată, întrucât sunt îndeplinite cumulativ condițiile formale prev. de art.81 cod penal și din datele existente la dosar și conduita procesuală a inculpatului, instanța de control judiciar poate să aprecieze să scopul preventiv al pedepsi poate fi atins și fără executarea acesteia, urmează a se dispune suspendarea condiționată a executări pedepsei, fixându-se termenul de încercare prev. de art. 82cod penal, făcându-se și aplicarea disp. art. 359 cod procedură penală, în referire la disp. art. 83 cod penal.
Vor fi înlăturate din hotărâre dispozițiile contrare prezentei decizii și se va face aplicarea corespunzătoare a disp. art. 192 și art. 189 cod procedură penală precum și a disp. art. 71 cod penal atât în referire la art. 64 cod penal cât și în ce privește aplicarea art. 71 alin 5 cod penal, vizând suspendarea executării pedepsei accesorii
.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentinței penale nr.2810/20.11.2012, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
În baza art.38517 alin.1 Cod procedură penală casează sentința penală recurată și, rejudecând, dispune:
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală condamnă inculpatul G. M. V. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.
În baza art.81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a-teza a doua (dreptul de a fi ales), b Cod penal și în baza art.71 alin.5 Cod penal constată suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Înlătură din sentința penală recurată dispozițiile contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat I. M. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
A. I. M. C. .E. Z. F.
Grefier,
I. C.
Jud fond: D. C-tin
Red dec jud M C E.
2ex/21.03.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
