Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 600/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 4340/256/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 600/P
Ședința publică din 6 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte – V. L.
Judecător – A. I.
Judecător – D. I. N.
Grefier – I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul A. B., în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 1780 din data de 9.07.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.09.2013, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1780/09.07.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art.239 alin.2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală pentru infracțiunea de ultraj;
Condamnă pe inculpatul A. B., CNP –_, fiul lui N. și F., născut la data de 05.04.1981 în municipiul Medgidia, județul C., domiciliat în municipiul Medgidia, ..4, județul C., cetățean român, neșcolarizat, fără loc de muncă, fără ocupație, necăsătorit, recidivist postexecutoriu, în prezent în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, județul C. – la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art.71 alin.1 Cod penal în referire la dispozițiile art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală;
Menține starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal;
Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 24.05.2013-la zi.
În baza art. 14-16 Cod procedură penală rap. la art.1357 Cod civil;
Admite – în parte – acțiunea civilă a părții civile M. R..
Obligă pe inculpatul A. B. către partea civilă M. R. la plata sumei de 5.000 lei cu titlul de daune morale.
În baza art. 189 Cod procedură penală;
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 200 lei – onorariu avocat din oficiu pentru avocat M. I. G.– delegație nr.2105/2013 pentru judecată și a sumei de 200 lei – onorariu avocat din oficiu pentru avocat T. A.-S. delegație nr.1782/2013 pentru urmărire penală.
În baza art.191 Cod procedură penală;
Obligă pe inculpatul A. B. către stat la plata sumei de 750 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2304/P/2013 din 05.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A. B. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 19.05.2013 l-a lovit cu pietre pe agentul de poliție M. R., ce se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, provocându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza s-a înregistrat sub nr._ din 06.06.2013.
Procedând la judecarea cauzei la termenul de judecată din 02.07.2013, în conformitate cu prevederile art.3201 Cod procedură penală, instanța a audiat inculpatul A. B., care s-a prevalat de prevederile art.3201 Cod procedură penală, respectiv a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței și nu a solicitat administrarea de probe, nici înscrisuri în circumstanțiere.
Instanța a apreciat că față de acest inculpați se poate soluționa cauza întrucât din probele administrate rezultă că fapta inculpatului este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Situația de fapt:
În ziua de 19.05.2013, în jurul orelor 11.30 echipajul de poliție format din agent șef L. C. și agent principal M. R., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza municipiului Medgidia, a fost sesizat prin SNUAU 112 cu privire la faptul că în cartierul Viilor se află o persoană în stare de inconștiență. Deplasându-se la fața locului, lucrătorii de poliție au solicitat prezența unei ambulanțe iar după soluționarea speței, aceștia au continuat patrularea.
Ajungând pe ., cei doi agenți au observat că pe stradă era parcat un autovehicul Dacia cu numărul de înmatriculare_, despre care existau date că a fost folosit la săvârșirea unui furt de bovine în noaptea de 18/19.05.2013 în dauna părții vătămate P. F. din satul Valea Dacilor.
Autovehiculul era parcat pe . magazinului alimentar al cărui administrator este numitul R. Sali, cunoscut ca „Givan”. Lucrătorii de poliție l-au întrebat pe acesta dacă știe al cui este autoturismul depistat, însă administratorul barului i-a îndrumat să vorbească cu trei persoane care se aflau în barul alăturat magazinului și care consumau băuturi alcoolice.
Agenții de poliție au intrat în bar, unde i-au identificat pe numiții Pelivan E., M. B. și A. B.. Niciunul dintre cei trei nu a recunoscut că ar fi proprietarul autovehiculului, motiv pentru care lucrătorii de poliție au ieșit din bar și au anunțat echipa operativă, pentru a se deplasa la fața locului, în vederea efectuării unei cercetări asupra autovehiculului. În acest timp au ieșit din bar, certându-se, două dintre cele trei persoane, respectiv A. B. și Pelivan E. și au plecat către domiciliul lor.
La scurt timp, lângă organele de poliție care așteptau sosirea criminalistului și-a făcut apariția fiul administratorului barului, care îl ținea de cămașă pe numitul M. B., acuzându-l că a încercat să fure din bar. Cei doi agenți l-au introdus în autospeciala Poliției pe M. B., moment în care și-a făcut apariția din nou inculpatul A. B., spunându-le polițiștilor să-l lase în pace pe M. B.. Conform declarației martorului M. B., inculpatul A. B., care se afla în stare de ebrietate, a început să adreseze cuvinte jignitoare lucrătorilor de poliție și să-i prindă pe aceștia de haine.
Lucrătorii de poliție au încercat să-l urce în autospeciala poliției și pe inculpatul A. B., însă acesta s-a împotrivit și a început să alerge, scoțându-și papucii din picioare și aruncându-i în direcția agenților de poliție (papucii aruncați pe stradă se pot observa în planșa fotografică atașată la dosar, foto 1-2 ).
Agentul L. C. a rămas lângă mașina de poliție în care se afla martorul M. B., pentru a-l supraveghea pe acesta, iar colegul său, partea vătămată M. R. a încercat să-l oprească din alergare pe inculpat, însă acesta a adunat mai multe pietre de pe . a început să arunce spre lucrătorul de poliție. Partea vătămată M. R. l-a somat pe inculpatul A. B., cerându-i să înceteze ., însă inculpatul nu s-a conformat și a continuat să arunce cu pietre, lovindu-l pe lucrătorul de poliție în diferite zone ale corpului. În momentul în care o piatră l-a lovit în mâna stângă, agentul de poliție M. R. a executat un foc de armă în direcția inculpatului A. B., împușcându-l în gleznă.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 181/A1 agresiuni/2013 din 21.05.2013 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C., partea vătămată M. R. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire și zgâriere cu corpuri dure, necesitând pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Actele de violență săvârșite de inculpatul A. B. asupra agentului de poliție M. R. au fost observate atât de colegul părții vătămate, agentul L. C., cât și de martorul M. B., conform declarațiilor acestora existente la dosar.
După ce a fost rănit prin împușcare, inculpatul, profitând de mulțimea adunată pe stradă, a reușit să plece de la fața locului și după câteva ore în care a fost căutat de lucrătorii de poliție în legătură cu fapta săvârșită, acesta s-a prezentat la Spitalul Medgidia, în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Înainte de sosirea organelor de cercetare la unitatea medicală, inculpatul a plecat, refuzând acordarea îngrijirilor, însă a fost găsit la Baraca 2 de pe . fost condus la sediul Poliției, în vederea continuării cercetărilor dar, având în vedere că prezenta o plagă împușcată la picior, inculpatul A. B. a fost transportat la Spitalul Județean C., unde a fost internat pentru efectuarea intervenției chirurgicale de extracție a glonțului. Și de la această unitate inculpatul a plecat după o zi, chiar dacă perioada de ședere în spital putea dura minim 30 zile, conform precizărilor medicului Coltofeanu A.. Motivele invocate de inculpatul A. B. pentru plecarea sa din spital au fost teama de injecții și mâncarea rea. Abia în ziua de 24.05.2013 inculpatul a fost găsit de organele de cercetare și prezentat procurorului în vederea continuării cercetărilor.
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine nesinceră și sustrăgându-se cercetării în faza actelor premergătoare.
În cursul judecății, a recunoscut comiterea faptei, susținând că a săvârșit fapta pe fondul stării de ebrietate.
Situația de fapt expusă mai sus ți reținută de instanța a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, raportul de constatare medico-legală nr. 181/ A1 agresiuni/2013 din 21.05.2013 întocmit de SJML C., declarațiile părții vătămate M. R., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, fișele postului agenților L. C. și M. R., procese-verbale de căutare, declarațiile martorilor L. C., M. B. și Pelivan E., coroborate cu declarațiile inculpatului.
Încadrarea juridică:
Fapta inculpatului A. B. care, la data de 19.05.2013 l-a lovit cu pietre pe agentul de poliție M. R., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, provocându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Starea de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b Cod penal îi este atrasă inculpatului de condamnarea anterioară la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.756/27.03.2012 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia penală nr.477/24.05.2012 a Curții de Apel C.. A fost arestat la 18.01.2012 și liberat condiționat la 15.01.2013, conform sentinței penale nr.82/2013 a Judecătoriei Medgidia cu un rest neexecutat de 2 zile, durata pedepsei fiind considerată împlinită până la data săvârșirii faptei deduse judecății în prezenta cauză.
Instanța reține că fapta pentru care inculpatul A. B. a fost trimis în judecată există, este prevăzută de legea penală și a fost comisă de inculpat cu vinovăție în modalitatea intenției directe și urmează a fi angajată răspunderea penală a acestuia.
Se apreciază că scopul pedepsei prev. de art.52 Cod penal poate fi atins față de acest inculpat prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prev. de lege, cu executarea în regim de detenție, în condițiile art.57 Cod penal.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce i se va aplica inculpatului, vor fi avute în vedere criteriile stabilite de art.72 Cod penal, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, reduse cu o treime, în acord cu prevederile art. 3201 Cod procedură penală, gradul concret de pericol social al acesteia, în raport de împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, dar și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului, astfel: în vârstă de 32 ani, este cetățean român, necăsătorit (concubinaj), fără studii, fără ocupație, recidivist postexecutoriu, cu o conduită nesinceră în cursul urmăririi penale și cu conduită sinceră pe parcursul judecății.
Se va dispune ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenție, în condițiile art. 57 Cod penal.
În ceea ce privește interzicerea cu titlul de pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, instanța constată în Baza art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, corelat cu art.1 din Legea 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție și cu art. 11 din Constituția României, inaplicabilitatea de plano a acestor dispoziții legale interne, în lumina celor statuate de Curte în cauza Hirst c. Marii Britanii.
Astfel, Curtea a stabilit că interzicerea absolută a drepturilor electorale, automată și discreționară, ca urmare a condamnării unei persoane la o pedeapsă privativă de libertate, este de natură să încalce dreptul prevăzut de articolul 3 din Protocolul nr.1, constând în dreptul la alegeri libere .
În acest sens, Curtea nu poate accepta o interzicere absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanțe în temeiul dreptului intern; intră în marja de apreciere a fiecărui stat stabilirea de limitări ale drepturilor cetățenești, fie pe cale legislativă, fie pe cale judiciară a individualizării sancțiunilor, cu singurul amendament al stabilirii unor criterii rezonabile și pertinente, ținând de natura sau de gravitatea faptelor săvârșite.
Pe cale de consecință, instanța urmează a nu face aplicabilitatea art. 64 alin.1 lit. a teza I-a Cod penal, constând în interzicerea dreptului de a alege.
În ceea ce privește dreptul prevăzute la lit. c al art. 64 Cod penal, văzând cele statuate de Curte în cauzele C. și M. contra României, respectiv S. și P. c. României, în temeiul acelorași texte legale amintite anterior, precum și al art. 71 alin.2 Cod penal, nu va dispune interzicerea, cu titlul de pedeapsă accesorie, nici a acestui drept.
În considerarea celor expuse mai sus se va face aplicarea dispozițiilor art.71 alin.1 Cod penal, în referire la dispozițiile art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. b Cod penal.
Cu privire la starea de arest, instanța reține următoarele:
Inculpatul A. B. a fost cercetat în stare de arest preventiv, măsura arestării preventive fiind luată față de acest inculpat prin încheierea de ședință nr. 40/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr.147/27.05.2013 a Tribunalului C., pe o durată de 20 de zile – de la 24.05.2013 la 12.06.2013, inclusiv.
Măsura arestării preventive a fost pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr.45/24.05.2013 emis de Judecătoria Medgidia.
Față de inculpat, în ziua de 24.05.2012, la orele 12.30, procurorul de caz a dispus măsura preventivă a reținerii inculpatului A. B. pentru 24 ore, începând cu data de 24.05.2012, ora 12.00, până la data de 25.05.2013, ora 11.59.
Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a fost verificată conform art.3001 Cod procedură penală prin încheierea din 07.06.2013 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 610/12.06.2013 a Tribunalului C. – Secția penală, dispunându-se menținerea stării de arest a inculpatului.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului A. B. a fost legal luată și menținută, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, în baza art.350 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului A. B., iar în baza art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa închisorii aplicate acestuia durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 24.05.2013-la zi.
Acțiunea civilă:
La termenul de judecată din 2 iulie 2013, partea vătămată M. R. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 lei cu titlul de daune morale.
Instanța apreciază că daunele morale sunt justificate pentru suma de 5.000 lei pentru prejudiciul cauzat de inculpat prin atingerea adusă demnității părții vătămate, care a fost lovită de inculpat cu pietre, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, dar și prin afectarea integrității corporale a acestuia, partea vătămată suferind leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Fiind întrunite cumulative cerințele art. 1357 cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului A. B. pentru acest prejudiciu, respectiv: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, a vinovăției inculpatului care a cauzat prejudiciul, precum și existența capacității delictuale acestuia, în baza art.14-16 Cod procedură penală rap. la art. 1357 Cod civil să fie admisă – în parte - acțiunea civilă a părții civile M. R. și să fie obligat inculpatul A. B. către partea civilă M. R. la plata sumei de 5.000 lei cu titlul de daune morale.
Se va face aplicarea art.189 și 191 Cod procedură penală în referire la cheltuielile judiciare.
Inculpatul A. B. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr.1780/09.07.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, fără a indica motivele de recurs.
La termenul de judecată din data de 05.09.2013, prezent personal în fața instanței de recurs, inculpatul a precizat că își retrage recursul.
Potrivit art.3854 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.369 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, personal sau prin mandatar special.
Constatând că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele art.3854 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.369 Cod procedură penală, curtea va lua act de manifestarea de voință exprimată personal de inculpat, în sensul retragerii recursului formulat împotriva sentinței penale nr.1780/09.07.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.3854 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.369 Cod procedură penală ia act de retragerea recursului declarat de recurentul-inculpat A. B. (CNP –_, fiul lui natural și F., născut la data de 05.04.1981 în municipiul Medgidia, județul C.) – deținut în Penitenciarul Poarta A., împotriva sentinței penale nr.1780/09.07.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
În baza 38517 alin.4 raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală și art.88 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestării preventive de la data de 09.07.2013 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
În baza art.189 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu – avocat Panaiteascu E. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. L. A. I. D. I. N.
GREFIER,
I. C.
Jud.fond.A.I.S.
Tehnored.jud.A.I.-2 ex./9.09.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 93/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
