Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 912/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 912/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 8211/118/2013/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 912/P
Ședința publică de la 1 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte – A. I.
Judecător – D. I. N.
Judecător – V. L.
Grefier – C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – D. I.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul V. C.– deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat V. C., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu B. L., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 6185/2013, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurentului inculpat V. C..
Recurentul inculpat V. C. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat V. C., avocat din oficiu L. B. arată că, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și nemenținerea măsurii arestării preventive. Arată că, inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la condamnarea sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu mai subzistă. In declarația inculpatului de la instanță din data de 28.10.2013, rezultă că acesta a dorit să aplice o corecție părții vătămate care îl provoca, manifestând un comportament indecent. Solicită a se avea în vedere faptul că, inculpatul are un copil minor în întreținere în vârstă de 4 ani și 7 luni.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond care este temeinică și legală. Din probele administrate rezultă indicii de săvârșire a faptelor și, având în vedere stadiul procesual al cauzei, apreciază că, se impune menținerea stării de arest preventiv față de inculpat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat V. C. arată că, vrea să plătească pentru ceea ce a făcut nu și pentru ceea ce nu a făcut. Are un copil minor în întreținerea sa in vârstă de 4 ani și 7 luni.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13, în temeiul prevederilor art. 3002 cod pr. penală, rap. la art. 160b al. 3 cod pr. penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul V. C. – fiul lui V. și E., născut la 07.09.1967, CNP._.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. nr.1264 /P/2013 din data de 12.09.2013, al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. C., sub aspectul comiterii infracțiunii prev de art. 174 C.pen. cu aplic, art.37 lit.b C.pen.
Prin Încheierea nr. 82/18.08 2013 a Tribunalului C. s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de către P. de pe lângă Tribunalul Constanta și s-a dispus arestarea preventivă a incupatului V. C. pe o durată de 29 zile, începând cu data de 18.08,2013 si pana la data de 15.09.2013 inclusiv. Recursul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Prin Încheierea din data de 13.09.2013 în temeiul art 300 ind 1 C.proc pen s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului V. C. și a fost menținută privarea de libertate a acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că măsura arestării preventive este legală, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă la acest moment procesual.
S-a reținut în sarcina inculpatului că in noaptea de 13/14 august 2013, într-o locuință improvizată într-un pilon al podului Sfânta M. de pe canalul D. - Marea N., de lângă autogara Cernavodă, în cursul unui conflict spontan, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul V. C. a ucis-o pe victima I. N., în vârstă de 45 de ani, prin lovirea în mod repetat cu pumnii și bocancii din picioare preponderent în zona capului și cu provocarea de grave leziuni cranio-cerebrale și faciale incompatibile cu viața, moartea victimei survenind în spital la data de 17 august 2013, după ce fusese internată și fără a-și reveni vreun moment din starea de comă.
Inculpatul V. C. a recunoscut că el a agresat-o pe victimă, lovind-o de circa 10 ori, ca pe o minge, cu pumnii, cotul, ambii genunchi și picioarele încălțate cu bocanci, aplicând loviturile numai în zona capului, fără să o lase să cadă efectiv la sol decât după aplicarea ultimei lovituri. A afirmat că a practicat circa 3 ani boxul și că ar fi fost agent de securitate pe avioanele TAROM („șoim") înainte de anul 1989, așa încât a invocat în apărare că ar ști să imobilizeze și să lovească o persoană fără să o ucidă, dar nu a putut explica de ce s-a comportat atât de violent cu o victimă aflată în stare avansată de ebrietate și cu slabe șanse de autoapărare.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu are la bază procesul – verbal încheiat la data de 14.08.2013 cu ocazia cercetării efectuate la fața locului, procesul – verbal din 14.08.2013 de consemnare a concluziilor provizorii ale medicului legist, procesul – verbal din 17.08.2013 încheiat cu ocazia efectuării necropsiei asupra cadavrului victimei I. N., coroborate cu declarațiile martorului ocular N. V. și parțial cu declarațiile inculpatului V. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului V. C. subzistă și la acest moment procesul, nemodificate, astfel că se impune menținerea respectivei măsuri preventive.
S-a mai reținut, că în condițiile în care cercetarea judecătorească este într-o fază de debut, în raport și de reacția negativă a opiniei publice, în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii de infracțiuni grave ar fi cercetate în stare de libertate, instanța apreciază că prin lăsarea în libertate a inculpatului V. C. s-ar crea pericol pentru ordinea publică.
Totodată, tribunalul a reținut că inculpatul V. C. nu se află la primul conflict cu legea penală, demonstrând perseverență infracțională sporită prin numeroasele condamnări anterioare la pedeapsa închisorii.
În urma analizării posibilității luării față de inculpat a altor măsuri preventive, ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea acestuia nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și caracterul proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului instanța constată justificată menținerea acestei masuri .
Aceasta soluție este în acord si cu prevederile din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, instanța de contencios european a subliniat că, deși regula este judecarea inculpatului în stare de libertate, masurile privativa de libertate având un caracter cu totul excepțional, în anumite împrejurări particulare, are prioritate protejarea ordinii publice.
Totodată, măsura arestării preventive se justifica în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucura inculpatul până la rămânerea definitiva a hotărârii, întrucât a fost luata pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăția acestuia, si nici nu tinde sa reprezinte o executare anticipata a unei eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicata, măsura arestării preventive având la acest moment procesual caracter rezonabil.
Împotriva încheierii de ședință din 28.10.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul V. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, recurentul inculpat a susținut că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării sale preventive nu mai subzistă, că potrivit declarației sale din 28.10.2013 rezultă atitudinea provocatoare a victimei, situație în care a intenționat să-i aplice acesteia doar o corecție, este beneficiarul prezumției de nevinovăție până la condamnarea definitivă și are în întreținere un copil minor de 4 ani și 7 luni, aspecte care schimbă temeiul prevăzut de art. 148 al. 1 lit. f cod pr. penală, în sensul diminuării semnificative.
În concluzie, recurentul inculpat V. C. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, să se constate că s-au modificat temeiurile arestării preventive, ceea ce justifică faptul de a nu se mai menține respectiva măsură.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, raportat la criticile din recursul inculpatului V. C., la probatoriul administrat până în prezent, cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 385/6 cod pr. penală, curtea constată că recursul este nefondat.
În cauză, inculpatul recurent V. C. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b din codul penal, iar măsura arestării sale preventive a fost luată în temeiul prevederilor art. 143 cod pr. penală și a art. 148 al. 1 lit. b și f cod pr. penală.
În actualul stadiu procesual, cercetarea judecătorească în fond este in faza de debut, fiind audiat inculpatul și un martor, impunându-se în continuare administrarea celorlalte probe.
D. urmare, în prezent nu se constată intervenirea unor schimbări ale temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat V. C. și nici dispariția acestora, astfel că este întemeiată concluzia subzistenței temeiurilor și necesitatea menținerii respectivei măsuri preventive.
În continuare, probele administrate la urmărirea penală și care susțin rechizitoriul de trimitere în judecată, justifică întemeiat presupunerea rezonabilă că inculpatul V. C. a săvârșit fapta pentru care este cercetat în cauză, astfel că incidența prevederilor art. 143 cod pr. penală rămâne neschimbată.
Declarația martorului ocular N. V. care atestă faptul că inculpatul i-a cerut să declare neadevărat despre modul în care a agresat-o pe victimă, susține în continuare incidența temeiului prev. de art. 148 al. 1 lit. b cod pr. penală.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu, pe baza probelor de la urmărirea penală, atestă împrejurarea, că fapta presupus săvârșită de recurentul inculpat V. C. este susceptibilă de întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 cod penal, infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 10 la 15 ani, deci mai mare de 4 ani, limita prevăzută de art. 148 al. 1 lit. f cod pr. penală.
Pericolul concret pentru ordinea publică rămâne la aceleași cote ridicate în condițiile în care inculpatul V. C. este prezumat a fi săvârșit o infracțiune de o gravitate maximă, ce a avut ca urmare decesul unei persoane, prin mijloace de violență extremă, iar acesta este recidivist post executoriu, ceea ce pune în evidență o perseverență infracțională, aspecte care justifică necesitatea protejării prioritare a ordinii publice.
Prezumția de nevinovăție invocată de recurentul inculpat nu este un impediment de luarea măsurii arestării preventive sau menținerea acesteia, câtă vreme sunt îndeplinite cerințele specifice prevăzute de lege.
Starea de provocare este un aspect ce ține de soluționarea pe fond a cauzei, după administrarea întregului probatoriu, așa încât în actualul stadiu procesual nu poate fi analizată, constituind apanajul exclusiv al instanței investită cu soluționarea cauzei.
În condițiile menținerii neschimbate a temeiurilor arestării preventive luată față de recurentul inculpat V. C. și față de încercarea acestuia de a împiedica aflarea adevărului, curtea apreciază că se impune menținerea respectivei măsuri preventive, nefiind îndeplinite cerințele art. 139 al. 1 și 2 cod pr. penală referitoare la revocarea sau înlocuirea acesteia.
Forma de vinovăție cu care a acționat recurentul inculpat V. C. sau împrejurarea că are un copil minor de 4 ani și 7 luni, nu sunt de natură să determine dispariția sau schimbarea temeiurilor arestării preventive a acestuia, în condițiile în care prima apărare ( lipsa intenției de a ucide ) este element de analiză pe fondul cauzei, iar a doua apare nejustificată, din probe rezultând că inculpatul nu avea ocupație sau loc de muncă și locuia împreună cu victima într-un spațiu din interiorul unui pilon din beton al podului de pe canalul ce traversează orașul Cernavodă, ceea ce exclude implicarea lui în creșterea și educarea copilului minor.
Raportat la cele ce preced, curtea constatând netemeinicia criticilor din recursul inculpatului V. C. dar și împrejurarea că examinarea din oficiu a încheierii atacate nu a evidențiat alte cauze de reformare a ei, în temeiul prevederilor art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală se va respinge recursul ca nefondat, menținându-se încheierea atacată.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile M.J. către Baroul C. pentru avocat L. B..
În temeiul prevederilor art. 192 al. 2 cod pr. penală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de inculpatul V. C.– deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, ca nefondat.
Conform art.192 alin.(2) cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul în cuantum de 100 lei pentru av.L. B. care a asigurat asistența juridică din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.11.13.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. D. I. N. V. L.
Grefier,
C. S.
Jud. fond: C. D.
Red. Dec. Jud. V. L.
Tehnodact. Gref. C. S.
2 ex./05.11.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 167/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
