Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 914/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 914/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 1182/118/2013/a5
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 914/P
Ședința publică de la 01 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Judecător M. D. M.
Judecător M. U.
Grefier A. B.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – M. Ț.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații C. A. G. și M. V. C. – ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect, menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat C. A. G., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu R. N.,în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, R. E. I., în baza delegației de substituire nr. 10/2013 emisă de Baroul C. și recurentul inculpat M. V. C., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu M. L., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 6183//2013, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurenților inculpați C. A. G. și M. V. C..
Recurentul inculpat C. A. G. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Recurentul inculpat M. V. C. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat C. A. G., avocat R. N. apreciază că, încheierea instanței de fonf, prin care s-a menținut măsura arestării preventive este netemeinică, în condițiile în care dispozițiile art. 3002 cod procedură penală și, prin analogie, cele prev. de art. 160b al.2 cod procedură penală, măsura arestării preventive se menține atunci când apar indicii noi sau se menține nemodificate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cele prev. de art. 148 lit a și f cod procedură penal
În privința cazului de arestare prev de art. 148 lit a cod procedură penală, susține că nu este real că inculpatul a fugit și că s-a sustras de la cercetarea judecătorească, în condițiile în care a fost plecat în Germania pentru a se trata de ., împrejurare ce urmează a fi dovedită cu înscrisuri, pe care le va depune în măsura în care timpul material va permite acest lucru.
În privința cazului de arestare de la lit f) a art. 148 cod procedură penală, cea de a doua condiție, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, câtă vreme are o familie, un domiciliu stabil și are o mică afacere de familie din care –și câștigă în mod licit veniturile.
Susține că, până la acest moment procesual nu există date că, judecat în stare de libertate ar impieta în vreun fel asupra bunei desfășurări a cercetării judecătorești, aflată în stadiu de finalizare.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat M. V. C., avocat L. M., solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, să nu fie menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
La instanța de fond, s-a formulat și o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cerere pe care o reiterează și in fața instanței de recurs. Consideră că cercetarea judecătorești poate avea loc în bune condiții și cu inculpatul in stare de libertate și apreciind că, perioada cât a stat in arest preventive a depășit termenul rezonabil. Mai mult decât atât, din probele administrate în cauză nu rezultă implicarea inculpatului în săvârșirea faptelor ce i se rețin în sarcină
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii Tribunalului C., ca legală și temeinică. Aspectele invocate de apărare, deși nu pot fi contestate nu pot prima față de natura, gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați cei doi inculpați, astfel cum nici interesul personal nu poate prima în fața interesului general al societății.
În privința solicitărilor privind luarea unei măsuri preventive mai puțin drastice, apreciază că nu se justifică, câtă vreme inculpatul C. A. G. a beneficiat de o astfel de măsură în alt dosar pe care a încălcat-o, indiferent de motivele care au fost invocate, iar inculpatul M. V. C., după audiere când a relatata adevărul, liber fiind a plecat din țară.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat C. A. G. arată Solicită judecarea sa in stare de libertate. Menționează că nu este implicat în comiterea infracțiunilor de acre este acuzat în acest dosar. Susține că a fost plecat în Germania pentru a-și opera fetița de 3 ani.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat M. V. C. arată că, solicită judecarea sa in stare de libertate. Nu are antecedente penale și are familie.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Tribunalul C., prin încheierea de ședință din 28.10.2013, în baza art. 3002 Cod procedură penală:
A menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
-C. A. G. (fiul lui G. și Ș., născut la 25 01 1976, CNP_)
- M. V. C. (fiul lui A. și N., născut la 02 01 1987, CNP_).
În baza art. 139 -145 Cod procedură penală:
A respins cererile inculpaților C. A. G. și M. V. C. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestora de a nu părăsi localitatea în care locuiesc.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
„Potrivit art. 160b alin 3 cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă .
Tribunalul constată că actele dosarului conțin probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă pentru un observator independent că inculpații C. A. G. și M. V. C. au realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși inculpații arestați în judecată, acestea constând, în esență, în elementele de fapt conturate prin probele administrate în dosar referitoare la existența și circulația în România și în străinătate a unei cantități mari de comprimate MDMA, referitoare la presupusa contribuție a inculpaților C. A. G. și M. V. C. la aceste operațiuni privind circulația comprimatelor MDMA, temeiuri ce au fost analizate anterior în cursul judecății și în legătură cu care tribunalul apreciază că nu s-au modificat .
Se reține că mijloacele de probă indicate în rechizitoriu și cele administrate în cursul judecății constituie un ansamblu probator în sensul presupunerii rezonabile indicate mai sus, referitoare la cei doi inculpați aflați în stare de arest preventiv .
Tribunalul apreciază din actele dosarului că în cauză sunt incidente cazurile prevăzute de art.148 al.1 lit a) teza a II-a și lit.f) c.pr.pen., în prezența cărora se poate dispune și respectiv menține măsura arestării preventive .
Astfel, în ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit a), având în vedere împrejurarea că inculpații C. A. G. și M. V. C. au părăsit țara și nu au revenit din proprie inițiativă ci doar prin executarea mandatelor europene de arestare, având în vedere infracțiunile pentru care aceștia sunt trimiși în judecată și limitele mari de pedeapsă prevăzute, indiciile potrivit cărora inculpatul C. A. G. a încălcat o altă măsură preventivă luată față de el într-un alt dosar, prin părăsirea țării în contra dispozițiilor acelei măsuri, indiciile potrivit cărora inculpații au cunoscut despre urmărirea penală efectuată împotriva lor, tribunalul apreciază că există date că inculpații au disponibilitatea de a se sustrage de la judecată, inclusiv prin părăsirea țării .
În ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit f) Cod procedură penală, cele două condiții impuse de acest text de lege sunt îndeplinite cumulativ atât în privința pedepsei care este în cazul infracțiunilor cercetate exclusiv închisoarea mai mare de 4 ani (fiind satisfăcute cerințele prevăzute de art.136 al.6 c.pr.pen) cât și în privința pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta în acest moment lăsarea în libertate a inculpaților.
Acest pericol potențial este exprimat de natura și gravitatea mare a faptelor-considerate ca atare atât de către lege cât și în percepția publică - împrejurările concrete în care inculpații ar fi săvârșit faptele –în mod premeditat prin elaborarea unui plan în acest sens, într-un scop ilicit -rezonanța socială negativă, sentimentul de neliniște și de insecuritate în rândul publicului luând cunoștință că persoane bănuite de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, de un pericol social mare recunoscut de lege, și cu efecte negative asupra sănătății persoanelor precum și a proliferării fenomenului în sine, ar putea fi cercetate în stare de libertate, existând posibilitatea implicării în alte fapte ilicite .
Astfel, tribunalul apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru administrarea mijloacelor de probă în condiții de celeritate și prevenire a denaturării acestora, precum și pentru prevenirea unui pericol concret pentru ordinea publică, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților C. A. G. și M. V. C.”
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații C. A. G. și M. V. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In susținerile orale, recurenții inculpați prin apărători au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și rejudecând, să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive iar in subsidiar, înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
S-a motivat, in esență, că la acest moment procesual, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că durata arestului a depășit limitele rezonabilității apreciind că cercetarea judecătorească, care este aproape de finalizare ,se poate desfășura in bune condiții și cu inculpații in stare de libertate.
La Curtea de Apel C. cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând legalitatea si temeinicia încheierii de ședință din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13 prin prisma criticilor aduse de recurenți și sub toate aspectele prev. de art. 385/6 alin. 3 cod pr. penală, curtea constată că recursurile formulate de inculpații C. A. G. și M. V. C. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit in mod corect că in această fază procesuală subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind in continuare incidente disp. art. 143 cod pr. penală și art. 148 al. 1 lit. a și f cod pr. penală.
Astfel, curtea constată că, la dosarul cauzei, există probe in sprijinul presupunerii rezonabile de comitere a infracțiunilor prev. de art. 10 rap. la art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal de care sunt acuzați inculpații.
Relevante în acest sens,sunt următoarele mijloace de probă: procesul verbal de percheziție, raportul de constatare tehnico –științifică privind stabilirea naturii substanței identificate asupra inculpatului G. M., declarațiile martorilor S. D., S. A., R. C., Gricleanu L. C., A. A., declarațiile inculpatului H. C., probe care nu conduc la reținerea unei alte situații de fapt și nu crează un dubiu care să fie reținut de instanță in favoarea inculpaților și care să ducă la înlăturarea incidenței disp. art. 143 cod pr. penală.
În prezent subzistă și cazul de arestare prev. de art. 148 al. 1 lit. a cod pr. penală, câtă vreme inculpații s-au sustras de la urmărirea penală, prezența acestora la dispoziția instanțelor române fiind asigurată doar ca urmare a executării mandatelor europene de arestare.
Cutea constată că, in cauză, sunt întrunite cumulativ și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f cod pr. penală întrucât inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există date că, lăsarea acestora in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, determinat de natura și gravitatea faptelor imputate, împrejurările concrete in care au fost comise, dar si circumstanțele personale ale inculpaților: M. V. C. recidivist, iar C. A. a fost condamnat nedefinitiv de Tribunalul C. (soluție confirmată cu privire la acest inculpat și de instanța de prim control judiciar) pentru săvârșirea unor alte infracțiuni grave – trafic de persoane majore și minore – prev. de art. 12 si 13 din Legea nr. 678/2011, proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 și 2 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Pe cale de consecință, curtea constată că, in speță, in acest stadiu procesual, nu au apărut elemente noi, situație în care inculpații sunt presupuși a fi autorii faptelor reținute in sarcină prin actul de inculpare, neexistând motive care să justifice înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate.
Neîntemeiată este și critica inculpaților care vizează durata arestului preventiv, curtea apreciind că, detenția preventivă de 8 luni de zile se încadrează în limitele rezonabilității cum bine a reținut și instanța fondului.
Față de argumentele prezentate, instanța constată că încheierea supusă controlului judiciar de față, este legală și temeinică și corespunde cerințelor prev. de art. 300/2 cod pr. penală, art. 160/b alin. 3 cod pr. penală, cât și prevederilor art. 5 pct. 1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
D. urmare, curtea, in baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 192 al. 2 cod pr. penală și art. 189 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții inculpați C. A. G. și M. V. C. – ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C. împotriva încheierii din data de 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13.
În baza art.192 alin.2,4 cod procedură penală obligă inculpații C. Aristrocrates G. și M. V. C. la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 200 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu – avocat R. E. I. ( 100 lei ) și avocat L. M. ( 100 lei ) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.11.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
E. C. M. M. D. M. M. U.
Grefier,
A. B.
Jud fond . T V G. Red dec. Jud M.U. 2ex/04.11.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1008/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 167/2013.... → |
|---|
