Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 670/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 2780/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 670/P
Ședința publică din data de 19 septembrie 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte –M. D. M.
Judecător – E. C. M.
Judecător – M. U.
Grefier – C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare recursul penal formulat împotriva sentinței penale nr.729 din data de 11 iunie 2013 de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. privind pe inculpatul V. I. - fiul lui F. și Lena-I., născut la data de 15.02.1980 în C., CNP_, domiciliat în com. C., . jud. C., trimis in judecata pentru savarsirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere, fapta prev. si ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, republicata, prin rechizitoriul înaintat de P. de pe langa Judecatoria Constanta nr. 7380/P/2010.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5 septembrie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 19 septembrie 2013.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 729/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, condamnă pe inculpatul V. I., fiul lui F. și Lena-I., născut la data de 15.02.1980 în C., CNP_, domiciliat în com. C., . jud. C., la o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal și art. 82 alin. 1 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 5 luni, pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate și o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii prevăzute de art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 359 alin. 2 Cod procedură penală, dispune emiterea unei comunicări scrise către condamnat, prin care i se atrage atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 900 de lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în seara de 15.05.2010, inculpatul V. I. s-a întâlnit în centrul comunei C. cu martorii M. A., P. A. și Cosferent C. A. și împreună s-au deplasat la discoteca din . autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ .
În jurul orei 01:00-01:30, cei patru s-au hotărât să plece de la discotecă și să meargă spre domicilii, astfel că inculpatul V. I. a condus același autoturism. Pe DJ 226, la ., autoturismul a fost oprit de către organele de poliție.
La interpelarea organelor de poliție, inculpatul a precizat că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Susținerile inculpatului, conform cărora nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, au fost confirmate prin adresa nr._/27.05.2010 emisă de Instituția Prefectului Jud. C. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C..
Instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 Cod penal, a avut în vedere și gradul de pericol social al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, precum și persoana infractorului și împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța reține că inculpatul este o persoană tânără, în vârstă de 33 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat în societate, fiind căsătorit, a dat dovadă de o conduită procesuală sinceră și cooperantă, recunoscând, regretând săvârșirea faptei și prezentându-se în fața organelor judiciare.
De asemenea, instanța a avut în vedere și conduita inculpatului în societate înainte de săvârșirea faptei, nefiind cunoscut cu un comportament antisocial si atitudinea manifestată de acesta în sensul asumării responsabilității față de fapta comisă. Totodată, se reține și împrejurarea că inculpatul are un loc de muncă, a urmat cursurile unei școli de șoferi după săvârșirea faptei.
Aspectele enunțate mai sus, în opinia instanței, constituie circumstanțe atenuante, cărora li se va da valoare prin prisma dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 alin 1 lit. e Cod penal.
Pe de altă parte, instanța a considerat că se impune a se ține seama de faptul că inculpatul a înțeles să transporte în autoturismul pe care l-a condus, fără a poseda permis de conducere, și alte persoane, ceea ce dovedește că la momentul respectiv, față de neînsușirea de către inculpat a disciplinei circulației pe drumurile publice, acțiunea acestuia putea avea consecințe mai grave, atât în ce privește persoana sa, cât și a celor pe care îi transporta. Pe de altă parte, instanța a ținut seama inclusiv de distanța relativ scurtă parcursă de inculpat, la volanul unui autoturism, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul menționând în fața instanței că a preferat să conducă el acel autoturism, decât persoana care avea permis de conducere, întrucât aceasta se afla în stare de ebrietate.
In același timp, instanța a avut în vedere și faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat în ultima perioadă de timp are o frecvență foarte mare, îngrijorătoare și se impune aplicare unei pedepse pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care, prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice, pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
F. de aceste considerente instanța a apreciat ca scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 5 luni închisoare, pe care instanța o consideră de natură a asigura realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța, față de aspectele avute în vedere la individualizarea pedepsei și la stabilirea cuantumului acesteia, observându-se împrejurarea că inculpatul este o persoană integrată în muncă, are un domiciliu stabil, are o familie, un loc de muncă, a apreciat că inculpatul a înțeles consecințele faptei sale și consideră că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege și al conformării rigorilor legii penale, poate avea loc și fără privarea acestuia de libertate. Se consideră că în acest sens inculpatul poate reflecta asupra propriei conduite raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le lezeze prin săvârșirea infracțiunii.
Împotriva sentinței penale nr. 729/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ a declarat recurs P. de pe lângă judecătoria C., care a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că pedeapsa stabilită de prima instanță este insuficientă, în raport de gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire și limitele speciale de pedeapsă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent, precum și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. Pr. P.., curtea constată că recursul formulat de P. de pe lângă judecătoria C. este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului V. I., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 345 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 3201 C. pr. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt.
Sub aspectul stării de fapt se constată că în noaptea de 15.05.2010, după ce a fost cu mai mulți prieteni în discoteca din . I. a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ pe traseul de întoarcere din loc. Istria către . DJ 226, la ., autoturismul condus de inculpat a fost oprit de către organele de poliție, ocazie cu care sa constatat că inculpatul nu posedă permis e conducere.
Starea de fapt descrisă, ce a stat la baza soluției de condamnare, este cert dovedită prin următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor M. R. A., P. G. A. și Cosferent C. A., adresa nr20950/27.05.2010 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului V. I..
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., potrivit cu care limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, în ipoteza aplicării procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, totodată fiind reținută o circumstanță atenuantă în condițiile prev. de art. 74 alin. 2 C. pen., pedeapsa fiind coborâte sub minimul special redus.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C. pr. pen rezultă că limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 sunt cuprinse între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare.
Curtea apreciază că individualizarea pedepsei stabilite de prima instanță pentru inculpatul V. I. nu corespunde criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen.
Ca mijloc specific de coerciție penală, de represiune, pedeapsa implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
Deși se reține că inculpatul a condus pe timp de noapte, în autoturism se aflau mai multe persoane, a condus autoturismul fără un motiv întemeiat, dovedind ușurință în încălcarea legii penale, prima instanță a apreciat că se impune coborârea pedepsei sub minimul special, în considerarea persoanei inculpatului.
Datele personale ale inculpatului sunt favorabile, întrucât este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat în societate, fiind căsătorit, a recunoscut săvârșirea faptei, însă aceste elemente ce caracterizează persoana inculpatului nu justifică reținerea circumstanței atenuante, întrucât sunt elemente comune pentru o largă categorie de persoane, care nu îl remarcă în mod deosebit pe inculpat.
Curtea mai constată că inculpatul nu are o ocupație, iar în faza de urmărire penală, deși fusese încunoștiințat că este urmărit penal, a părăsit teritoriul țării fără a anunța organele judiciare, ceea ce a impus efectuarea unor demersuri suplimentare în vederea identificării sale, fără a se reuși identificarea sa și prezentarea materialului de urmărire penală.
Ținând seama de toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și de circumstanțele reale de comitere a faptei, inclusiv de numărul mare al infracțiunilor la regimul circulației pe drumurile publice, curtea apreciază că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a unei circumstanțe atenuante, în condițiile art. 74 alin. 2 C. pr. pen., aspectele invocate de prima instanță reflectând doar parțial persoana inculpatului și nu sunt în măsură să releve un grad mai redus de pericol social al faptei, care să justifice coborârea pedepsei sub minimul special
D. urmare, curtea apreciază că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului la un nivel egal minimului special, prin înlăturarea circumstanței atenuante, în acest fel asigurându-se atingerea scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 C. pen., atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.
Pentru aceste considerente, în baza art._ alin. 1 pct. 2 lit. d cod procedură penală curtea va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 729/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, se va casa în parte sentința penală recurată și,rejudecând, se va majora pedeapsa aplicată inculpatului V. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 de la 5 luni închisoare la 8 luni închisoare, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.2 cod penal și a dispozițiilor art.76 lit.e cod penal.
Se va majora termenul de încercare stabilit conform art.82 cod penal de la 2 ani și 5 luni la 2 ani și 8 luni.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală,
Admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.729/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._,
Casează, în parte sentința penală nr. 729/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând dispune:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului V. I. - fiul lui F. și Lena-I., născut la data de 15.02.1980 în C., CNP_, domiciliat în com. C., . jud. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 de la 5 luni închisoare la 8 luni închisoare, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.2 cod penal și a dispozițiilor art.76 lit.e cod penal.
Majorează termenul de încercare stabilit conform art.82 cod penal de la 2 ani și 5 luni la 2 ani și 8 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, M. D. M. E. C. M. M. U.
Grefier,
C. C.
Jud.fond – D.M.
Tehnored.dec.jud.M.D.M.
3 ex./04.10.2013
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Infracţiuni la legea privind fondul piscicol, pescuit şi... → |
|---|
