Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 886/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 886/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 7817/118/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA penală nr. 886/P
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător A. I.
Judecător M. D. M.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare recursul penal formulat împotriva încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13 de către inculpatul M. V. - fiul lui G. și M., născut la data de 01.08.1971 în ., cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, doi copii, crescător de animale, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în sat Mireasa, ., ., CNP_, fără antecedente penale, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat M. V., în stare de arest și asistat de avocați aleși C. I. și C. L., conform împuternicirilor avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511 cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513 cod pr.penală.
Avocat C. I. având cuvântul pentru recurentul inculpat M. V., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, în principal să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Există suficiente indicii și probe care demonstrează o neimplicare a inculpatului în comiterea infracțiunii ci a celuilalt coinculpat, cercetarea judecătorească a început, singura probă a inculpatului vizează acel raport de expertiză medico-legală. Raportat la circumstanțele personale al inculpatului – familist, fără antecedente penale, cu loc de muncă, este evident că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică, sunt circumstanțe care demonstrează că nu este o persoană cu înclinație spre astfel de infracțiuni.
Avocat C. L. având cuvântul pentru recurentul inculpat M. V., solicită admiterea recursului, casarea soluției pronunțată de instanța de fond și rejudecând să se dispună punerea în libertate a inculpatului, apreciind că măsura preventivă la acest moment nu se mai justifică.
Indiciile temeinice reținute la luarea măsurii arestării preventive nu s-au transformat în probe de vinovăție, cercetarea judecătorească este la început, inculpatul nu are nici un interes în tergiversarea cauzei, proba cu expertiză medico-legală este esențială din perspectiva apărării, a căpătat calitatea de inculpat în această cauză din calitatea de martor, urmare schimbării declarațiilor atât a inculpatului cat și a unuia dintre martori și se pune problema dacă acele declarații se coroborează cu alte fapte sau mijloace de probă și dacă acelea pot conduce la ideea că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii ce i se reține în sarcină.
Acele declarații nu se coroborează cu mijloace de probă obiective, actele medico-legale ce au fost întocmite până la acest moment nu confirmă afirmațiile celor două persoane audiate, nu confirmă nici varianta susținută de rechizitoriu în ceea ce privește succesiunea evenimentelor, sunt foarte multe chestiuni ce au rămas nelămurite care, la acest moment, ar trebui să fie folosite în favoarea inculpatului. Acel obiect, despre care se susține că a fost lovită victima, nu a fost găsit niciodată, nu s-a dovedit că acel obiect a fost folosit pentru a agresa victima, nu au fost găsite urme biologice, nici profilul ADN al inculpatului și nici profilul ADN al victimei. Inculpatul nu a fost lângă victima să o lovească, însă în acea seară a fost în zona respectivă. Mașina inculpatului nu are nici o urmă de sânge pe ea, iar pe atelajul căruței care a trecut după inculpat, poartă o grămadă de urme de sânge aparținând victimei. Inculpatul nu a trecut prin acel loc la momentul când se susține, fizic era imposibil.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost existența indiciilor temeinice și pericolul concret pentru ordinea publică, pericol care la acest moment nu există. Nu s-a dovedit în vreun fel că lăsat în libertate inculpatul va afecta in vreun fel normala desfășurare a relațiilor sociale în comunitatea în care trăiește, este o persoană integrată în societate, este o persoană care obține venituri licite, asigură existența și a altor persoane care sunt angajați ai săi, se află la primul conflict cu legea penală. Pericolul social al faptei este grav însă pericolul social concret pentru ordinea publică nu există, sens în care apreciază că măsura preventivă nu se mai impune a fi menținută față de inculpat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat ca fiind nefondat și de menținere a soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică. Apreciază că măsura arestării preventive se justifică a fi menținută față de inculpat întrucât pericolul concret pentru ordinea publică este prezent și actual, prin prisma infracțiunii de omor calificat, maniera în care au înțeles să acționeze cei doi inculpați, creează o reacție negativă în rândul societății.
Recurentul inculpat M. V. în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorilor aleși.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul C. la data de 15.10.2013 în dosarul penal nr._ 13, în temeiul art.3002 raportat la art 160b Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților D. V. și M. V..
Au fost respinse ca nefondate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de cei doi inculpați.
Măsurile dispuse au fost comunicate locului de deținere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că actele dosarului, pe care se întemeiază rechizitoriul nr.952/P/22.08.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaților D. V. și M. V., sub aspectul infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174, raportat la art.175 lit.i Cod penal, conțin probe și indicii temeinice, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
În sprijinul unei asemenea concluzii, sunt mijloacele de probă indicate în rechizitoriu, care nu au fost infirmate până în stadiul procesual actual, relevante în acest sens fiind procesele-verbale de sesizare și cele de cercetare la fața locului întocmite de organele de poliție din . 2 de poliție rurală M. K., procesele-verbale de cercetare la fața locului și la atelajul inculpatului D. V. întocmite de procuror, însoțite de planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală de necropsie, însoțit de planșele fotografice și de fotocopia foii de observație clinică, procesul-verbal de examinare corporală a obiectelor de vestimentație și încălțăminte și raportul de constatare medico-legală de examinare a inculpatului D. V., însoțite de planșa fotografică, declarațiile martorilor D. I. M., B. G., B. F. D. și Seresoan L., declarațiile învinuitului I. V. I., procesul-verbal de confruntare între inculpatul D. V. și învinuitul I. V. I., coroborate cu declarațiile inculpaților D. V. și M. V., din toate aceste mijloace de probă rezultând, astfel, că temeiurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se mențin în continuare.
Totodată, instanța apreciază că rămâne incident și cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.b Cod de procedură penală, existând date că ambii inculpați au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, inculpatul D. V., prin distrugerea unor mijloace materiale de probă, constând în acoperirea urmelor de sânge provenind de la victimă aflate pe îmbrăcămintea sa, prin sângele unui ied sacrificat în noaptea de 27/28.06.2013, iar inculpatul M. V. prin influențarea declarațiilor martorului D. I., potrivit depozițiilor acestuia (parțial înregistrate audio-video) inculpatul punându-i în vedere să nu relateze aspecte incriminatoare la adresa lui, amenințându-l că, în caz contrar, va face astfel încât minorul să ajungă la ,,casa de corecție.
Totodată, în opinia aceleiași instanțe, rămâne incident și cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod de procedură penală, fără a se încălca prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații, cele două condiții prevăzute de acest text de lege fiind îndeplinite cumulativ.
Astfel, instanța reține că inculpații sunt cercetați în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, îndreptate împotriva valorilor sociale ce ocrotesc dreptul la viață și la integritate corporală, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani. Tribunalul apreciază, în acest stadiu procesual, că prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea un real pericol pentru ordinea publică, pericol potențial care este exprimat de modalitatea de săvârșire a faptei de a cărei comitere aceștia sunt bănuiți și de impactul puternic asupra opiniei publice și rezonanța socială negativă la săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
Și din perespectiva factorului timp, instanța reține că perioada scursă de la luarea măsurii arestării preventive nu este una exagerată, rezonanța socială a faptei nefiind diminuată, astfel de infracțiuni fiind impregnate în conștiința publică o perioadă îndelungată de timp, arestarea preventivă fiind, așadar, necesară și proporțională circumstanțelor specifice ale cauzei.
În termen legal, împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul M. V., solicitând revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea, motivat de împrejurarea că temeiurile ce au determinat privarea acestuia de libertate nu mai subzistă în cauză.
Se arată, astfel, că situația de fapt nu este pe deplin lămurită, implicarea inculpatului în comiterea infracțiunii reținute în sarcină nefiind dovedită prin probe. De asemenea, se susține că pericolul concret pentru ordinea publică nu este nici el demonstrat, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale, având un loc de muncă, o sursă de venituri și nefiind supus riscului de a mai comite fapte de natură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport de criticile forulate și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 Cod de procedură penală, Curtea reține următoarele :
Inculpații D. V. și M. V. au fost trimișii în judecată prin rechizitoriul nr.952/P/22.08.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 raportat la art.175 lit.i Cod penal, în sarcina celor doi reținându-se că că în seara zilei de 27.07.2013, în jurul orelor 23,00, în timp ce se aflau pe . Mireasa, ., prin acțiuni conjugate și concurente, comise în scop de răzbunare, la inițiativa celui de-al doilea, au ucis-o pe victima C. A., în vârstă de 25 de ani, pe care au lovit-o cu intenție în mod repetat cu pumnii, cu picioarele și cu un băț în diferite zone ale corpului, primul preponderent în zona capului, iar al doilea preponderent la membre, provocându-i leziuni cranio-cerebrale grave, incompatibile cu viața, ce au condus în final la deces.
În cursul urmăririi penale, Tribunalul C., prin încheierea de ședință din data de 26.06.2013, a dispus arestarea preventivă a inculpaților D. V. și M. V. pentru o perioada de 29 de zile, cu începere de la data de 29.06.2013 până la data de 27.07.2013 inclusiv, reținând că față de aceștia sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod de procedură penală, datorită existenței indiciilor temeinice, de natură a convinge un observator obiectiv, că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt urmăriți penal și incidenței temeiurilor prevăzute de art.148 alin.1 lit.b și f Cod de procedură penală, relevate prin aceea că inculpații au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, inculpatul D. V. prin distrugerea unor mijloace materiale de probă și inculpatul M. V. prin influențarea declarațiilor martorului D. I., iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor este închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
După sesizarea instanței prin recizitoriu, prin încheierea de ședință din data de 23.08.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, existând indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapta de natură penală care li se reține în sarcină, concomitent cu subzistența față de aceștia a celor două cazuri ce au determinat arestarea.
Și la acest la acest moment procesual, în absența oricăror elemente cu caracter de noutate ce ar rezulta în urma unei cercetări judecătorești amănunțite, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă în continuare, elementele obiective de fapt, evidențiate prin principalele mijloace de probă aflate la dosar, punând în evidență presupunerea rezonabilă de comitere a infracțiunii de omor calificat, reliefată prin actul de sesizare.
Relevantă în economia analizei subzistenței indiciilor temeinicie care au stat la baza luării măsurii arestării preventive este chiar poziția procesuală a inculpatului D. V., care, în ședința publică din 09.10.2013, a recunoscut în integralitate faptele reținute în sarcina, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, din cuprinsul rechizitoriului reieșind participația penală comună a ambilor inculpați în comiterea omorului săvârșit asupra victimei C. A..
De altfel, aceeași poziție procesuală a fost exprimată de către inculpat și pe parcursul urmăririi penale, în pofida negării inițiale a faptei, ocazie cu care acesta a precizat că a procedat astfel la îndemnul lui M. V., care i-ar fi făcut semn să acționeze împreună, în același sens fiind și declarația martorului D. I. M., care a relatat că inculpatul M. V. a participat activ la agresiune, prin instigarea celui dintâi la urmărirea victimei și lovirea ei cu bățul.
Și martorul B. A. A., audiat fiind la urmărirea penală, a precizat că în seara de 27.06.2013, pe când se afla la ferma inculpatului M. V., fiind chemat acolo împreună cu mai multe persoane, cu scopul de a o agresa împreună pe victimă, a aflat că inculpatul se afla la magazin, unde era și victima, căreia dorea să îi aplice o corecție. Deplasându-se în satul Mireasa, alături de fratele său și alți doi martori, B. A. A. a găsit-o pe victimă întinsă pe șosea, plină de sânge, motiv pentru care i-a dat fratelui victimei o sticlă cu apă ca să o spele pe aceasta pe față. De precizat este faptul că după ce au agresat-o împreună, într-un mod extrem de violent, cei doi inculpați au abandonat victima, aflată în stare de inconștiență, în mijlocul șoselei ce face legătura cu localitățile Târgușor și P., în cele două direcții opuse. De asemenea, după consumarea agresiunii, victima a apucat să îl sune pe fratele său, C. I. D. și să îl cheme împreună cu alt frate, pentru a o lua acasă, așa că atunci când au apărut, cei doi frați au găsit-o pe victimă inconștientă, întinsă pe mijlocul șoselei, cu fața plină de sânge și au chemat urgent ambulanța.
Din economia probelor aflate la dosar rezultă și faptul că, în cursul agresiunii, victima fost lovită de ambii inculpați, inculpatul D. V. aplicându-i cel puțin 4-5 lovituri cu piciorul în zona capului, iar inculpatul M. V. aplicându-i cel puțin același număr de lovituri cu un băț lung de circa 1,20 metri și gros de circa 2-3 centimetri, până când bățul s-a și rupt (aspect relatat de inculpatul D. V. și confirmat de martorul ocular D. I. M.).
Din procesul-verbal de cercetare la fata locului a rezultat că, în apropierea locului în care victima a fost doborâtă și agresată, pe asfalt, au fost descoperite mai multe grupaje de urme cu aspect de sânge, sub formă de stropi, picături sau pete mari și mânjituri. Totodată, în dereaua din apropierea șoselei a fost găsit un băț de corn, lung de circa 1 metru, rupt la un capăt, o altă bucată de băț similară mai scurtă, de circa 13 cm fiind găsită pe acostamentul șoselei, la distanța de circa 22 de metri de locul agresiunii.
De asemenea, la cercetarea atelajului inculpatului D. V., au fost găsite în căruță punga cu pâine a victimei și două pahare de sticlă, adică paharele cu care consumaseră bere acel inculpat și victima la magazin, mai înainte de comiterea omorului. Acest aspect se coroborează cu declarațiile martorului ocular D. M. I., care a precizat că victima a consumat băuturi alcoolice în curtea magazinului S.C R. CRIS S.R.L. din centrul satului Mireasa, împreună cu inculpatul D. V., fratele acestuia din urmă și alte persoane din . martorul că mai înainte de a fi agresată, victima a lăsat o sacoșă cu pâine jos, și-a abandonat papucii lângă atelajul inculpatului D. V. și a fugit pe șosea spre locuința sa, fiind însă imediat urmărită de ambii inculpați.
Din cele arătate mai sus, Curtea reține că în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 Cod de procedură penală, existând indicii temeinice, de natură să convingă un observator obiectiv că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt cercetați, concomitent față de aceștia fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.b și f Cod de procedură penală, prin aceea că inculpații au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, inculpatul D. V. prin distrugerea unor mijloace materiale de probă, iar inculpatul M. V., prin influențarea declarațiilor martorului D. I., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta este de ordinul evidenței și nemijlocit dovedit, el fiind exprimat de natura și gravitatea deosebită a faptei, concretizată în decesul unei persoane, de împrejurările concrete în care inculpații se presupune că ar fi acționat, pe fondul unor conflicte mai vechi și în scop de răzbunare, pe timpul nopții, profitând de întuneric, de superioritatea numerică și starea de ebrietate în care victima se afla, de urmările produse, ireparabile, vizând suprimarea vieții unei persoane, de rezonanța socială puternic negativă, mai ales în rândul colectivității restrânse din localitatea în care s-au produs faptele, de sentimentul de neliniște și de insecuritate induse în rândul societății, ca și de indignare că persoane bănuite de săvârșirea unei asemenea infracțiuni, de o gravitate maximă, ar putea fi cercetate în stare de libertate.
Este evident că lipsa de fermitate a autorităților ce concură la înfăptuirea justiției ar putea da naștere la o stare de temere generată de lipsa unui tratament penal reactiv, corespunzător gravității faptelor comise, putând încuraja și alte persoane predispuse la săvârșirea unor astfel de infracțiuni să acționeze fără teamă de reacția imediată a justiției.
Din perspectiva scopului măsurii arestării preventive, este important de precizat și faptul că inculpatul M. V. s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar în cursul urmăririi penale a tăgăduit comiterea infracțiunii, încercând să împiedice aflarea adevărului prin influențarea unui martor, motiv pentru care se impune menținerea măsurii arestării preventive față de acesta, pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate a judecății, pentru a se preîntâmpina denaturarea unor mijloace de probă, constând în relatările persoanelor ce vor fi audiate, precum și pentru a se preveni eventuale acțiuni vindicative din partea apropiaților victimei, ce nu ar face decât să conducă la escaladarea stării conflictuale, cu profunde implicații asupra liniștii și ordinii publice.
Pe de altă parte, ținând seama de aspectele ce rezultă din probe, nu există nici o garanție că, dacă ar fi cercetați în stare de libertate, inculpatul nu ar atenta din nou la integritatea ori viața altor persoane inocente, prin acțiuni conjugate de grup, astfel cum a acționat până în prezent sau că acesta nu va periclita buna desfășurare a procesului penal, inclusiv prin sustragerea de la cercetările întreprinse împotriva sa.
Având în vedere cele evocate mai sus, apreciind că și prin prisma duratei sale măsura arestării preventive ce circumscrie unui termen rezonabil, răspunzând exigențelor impuse prin legislația națională și celor înscrise în art.5 din CEDO, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat, considerând încheierea penală atacată ca fiind legală și temeinică.
Totodată, în baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, va obliga pe recurent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat M. V. - fiul lui G. și M., născut la data de 01.08.1971 în ., cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, doi copii, crescător de animale, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în sat Mireasa, ., ., CNP_, fără antecedente penale, împotriva încheierii din data de 15.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. A. I. M. D. M.
Grefier,
C. C.
Jud.fond – L.L.
Tehnored.dec.jud. – C.C.
2 ex./22.10.2013
| ← Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 148/2013.... → |
|---|
