Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 74/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 31352/212/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 74/MP
Ședința publică din 16 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător C. C.
Judecător D. I. N.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror R. C.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. și inculpatul I. A., împotriva sentinței penale nr. 282/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, având ca obiect tâlhărie (art.211 C.p.)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.09.2013, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.282/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art.211 alin.1, alin 2 lit.b, c, alin.21 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.c Cod penal, art.74 alin.1 lit.a Cod penal și art 3201 alin.7 Cod procedură penală, condamnă inculpatul I. A. (fiul lui E. și V., născut la data de 30.06.1993 în municipiul C., județul C., CNP_, elev, necăsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 alin. 1-3 Cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art.86¹alin.1 C.pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin prezenta, pe o durată, reprezentând termen de încercare, de 5 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conf. art. 86² alin. 2 rap. la art. 82 alin. 3 C.pen..
Conf. art. 863 alin. 1C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- se va prezenta periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., conform programului de supraveghere întocmit de serviciu;
- va anunța la Serviciul de Probațiune menționat, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica acestui serviciu și va justifica schimbarea locului de muncă, precum și informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.359 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. rap. la art. 864 alin. 1, 2 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 359 alin.2 Cod procedură penală, dispune emiterea unei comunicări scrise către condamnat, prin care i se atrage atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, precum și asupra măsurilor de supraveghere pe care este obligat să le respecte.
În baza art.88 Cod penal, deduce din durata pedepsei inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 21.11.2012 la 18.12.2012.
Ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.350 alin.1 rap. la art.139 alin.2 Cod proc.pen., dispune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea C. dispuse prin incheierea din 14.12.2012.
Dispune comunicarea unei copii a prezentei către poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
În baza art.118 alin.1 lit.e Cod penal, confiscă de la inculpat suma de 500 lei.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria C. sub nr._/P/2012 la data de 12.12.2012 și înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la aceeași dată s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin.2 lit.b, c, alin.2 indice 1 lit. a Cod penal, cu art.75 lit.c Cod penal
În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut faptul că inculpatul I. A. la data de 17.11.2012, în jurul orelor 18.00, în timp ce se afla în curtea Școlii Generale nr.7 împreună cu minorul L. C. D. de 15_ani, prin amenințare, a deposedat-o pe partea vătămată I. D. Crtstîan în vârstă de 14 ani, de un telefon mobil marca Samsung Galaxy Sui și suma de 12 lei.
Cu privire la persoana inculpatului, în rechizitoriu s-a arătat că are vârsta de 19 ani, studii 12 clase, este elev, nu are loc de muncă, este necăsătorit, nu este cunoscut cu antecedente penale și că a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
Situația de fapt prezentată în actul de sesizare a instanței a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate I. D. C.; proces-verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare; declarațiile martorilor D. M. Nicușor, B. E. R., B. B. I., T. F. Și S. M.; proces-verbal de recunoaștere din grup și planșele fotografice; proces-verbal de predare primire a telefonului mobil; declarația numitului L. C. D.; declarațiile inculpatului I. A..
În privința laturii civile, întrucât organele de poliție au procedat la returnarea telefonului mobil sustras, partea vătămată I. D. C. a declarat că nu se mai constituie parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.
Prin rezoluția din data de 21.11.2012 s-a început urmărirea penală față de I. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b și c, alin.2 indice 1 lit. a din C.pen. cu aplicarea art.75 lit. c din C.pen., rezoluție confirmată la aceeași dată de către procuror.
La data de 21.11.2012, s-a dispus prin ordonanță punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul I. A. sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiunii.
La data de 12.12.2012, inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Prin ordonanța din data de 21.11.2012, învinuitul I. A. a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 21.11.2012, ora 15.20.
Prin încheierea de ședință nr.313 a Judecătoriei C. din data de 22.11.2012, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. A. pe o perioadă de 29 zile, de la data de 22.11.2012 până la data de 20.12.2012, inclusiv.
La data de 14.12.2012, instanța, cu ocazia verificării legalității și teminiciei măsurii arestării preventive a inculpatului, la sesizarea instanței prin rechizitoriu, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C., încheiere care a rămas definitivă prin decizia nr. 1203/18.12.2012 a Tribunalului C., prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de P..
În ședința publică din data de 01.03.2013 inculpatul I. A. s-a prezentat în fața instanței de judecată și, în prezența apărătorului ales, a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să aibă loc potrivit dispozițiilor art.3201 alin.1 și alin.2 Cod procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
În conformitate cu dispozițiile art. 3201 alin.3 Cod procedură penală, instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și anexată la dosarul cauzei, instanța admițând ulterior cererea de judecare potrvit procedurii simplificate.
La termenul din data de 18.01.2013, în sedință publică, partea vătămată I. D. C., asistată de reprezentantul său legal, a declarat că nu se mai constituie parte civilă în procesul penal, neavând pretenții de la inculpat.
Din analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, în vederea soluționării cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin plângerea înregistrată la data de 21.11.2012 sub nr._/P/2012 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., organele de poliție au fost sesizate la data de 18.11.2012 de către numita I. C. D. cu privire la faptul că în data de 17.11.2012, în jurul orelor 18.00, fiul său I. D. C., în vârstă de 14 ani, a fost deposedat prin amenințarea cu acte de violență de un telefon mobil marca Samsung Galaxy Sui de către un tânăr cunoscut cu porecla „Lupix" împreună cu un alt individ necunoscut.
Din declarația părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor D. M. Nicușor și B. E. R., în seara de 17.11.2012, în jurul orelor 18.00, partea vătămată s-a întâlnit cu martorii menționați anterior și au mers în curtea Școlii Generale nr.7 situată în mun. C.. La un moment dat, în curtea școlii a venit minorul L. C. D., cunoscut sub porecla „Lupix" împreună cu inculpatul I. A.. În acel loc se afla și martorul B. B. I., care stătea întins pe o bancă și care, fără nici un motiv, a fost lovit de inculpat. În același sens este și declarația inculpatului, care a recunoscut că 1-a lovit pe martorul B. B. I., pentru a-i speria pe ceilalți copii aflați de față.
Față de acestă situație, de frică, martorii D. M. Nicușor și B. E. R. au luat-o la fugă, partea vătămată I. D. C. nereușind să fugă, fiind prins și imobilizat de către numitul L. C. D., care 1-a prins din spate cu ambele mâini de gât, iar inculpatul I. A. i-a solicitat părții vătămate să scoată telefonul mobil pe care îl avea asupra sa. Partea vătămată s-a conformat solicitării și a scos telefonul mobil marca Samsung Galaxy SUI, precum și suma de 12 lei și le-a remis inculpatului.
Aceste aspecte reies din declarația părții vătămate, susținută de declarația inculpatului, acest adin urmă arată că în data de 17.11.2012, a vorbit cu numitul L. C. D., care i-a propus să meargă împreună în curtea Școlii Generale nr. 7, unde se adună mai mulți copii, care după ce consumă substanțe etnobotanice, nu-și mai amintesc ce se întâmplă, printre care și partea vătămată I. D. C., care are un telefon mobil marca Samsung scump, urmând să îi fure acestuia telefonul. Ajungând în locul menționat, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să scoată telefonul pentru a verifica dacă are droguri ascunse în carsasa acestuia, timp în care numitul L. o ținea imobilizată pe partea vătămată, prin prinderea acesteia cu ambele mâini de gât, pe la spate. Deoarece era speriată, partea vătămată a înmânat inculpatului bunul solicitat.
Inculpatul a declarat că avea cunoștință că numitul L. C. D. avea vârsta de 15 ani, cunoscându-l pe acesta de cinci ani.
Din declarațiile inculpatului și ale minorului L. care se coroborează cu declarațiile martorilor T. F. și S. M., ulterior săvârșirii faptei, inculpatul I. A. și numitul L. C. D. au fugit, luând legătura cu martorul T. F., pentru a-i ajuta să valorifice telefonul sustras, acesta contactându-l la rândul său pe martorul S. M., care a fost de acord să cumpere telefonul mobil pentru suma de 700 lei, dintre care suma de 500 lei a primit-o inculpatul I. A..
Conform procesului verbal de recunoaștere din grup din data de 21.11.2012, fila 45 d.urm.pen., încheiat în prezența apărătorului ales al inculpatului și a martorilor asistență, însoțit de planșe foto, partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpatul I. A., ca fiind cel care în data de 17.11.2012 1-a deposedat de un telefon mobil marca Samsung Galaxy SUI, prin amenințare.
Astfel cum rezultă din cuprinsul proceselor-verbale aflate la dosar, fila 25 și 43 d.urm.pen., organele de cercetare penală au procedat la ridicarea telefonului mobil de la martorul S. M. și l-au predat numitei I. C., mama părții vătămate.
Având în vedere situația de fapt anterior reținută, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpatul I. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art.211 alin. 1, alin.2 lit.b, c, alin.2 indice 1 lit. a Cod penal, motiv pentru care va dispune condamnarea acestuia.
Astfel, elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni s-a realizat prin activitatea inculpatului, care la data de 17.11.2012, în jurul orelor 18.00, în timp ce se afla în curtea Școlii Generale nr.7, împreună cu minorul L. C. D. de 15ani, prin amenințare, a luat din posesia părții vătămate I. D. C. în vârstă de 14 ani, de un telefon mobil marca Samsung Galaxy Sui și suma de 12 lei, fără consimțământul acesteia.
Urmarea imediată, ca element al laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, constă în vătămarea adusă valorilor sociale referitoare atât la patrimoniu, cât și la integritatea fizică a persoanei, concretizându-se în diminuarea patrimoniului părții vătămate cu bunurile sustrase și, corelativ, creșterea patrimoniului inculpatului cu aceleași bunuri prin constrângerea morală, de natură a-i înfrânge rezistența, exercitată asupra părții vătămate.
Instanța observă că intre acțiunea inculpatului de deposedare a părții civile și urmarea produsă există legătură de cauzalitate.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția directă cu care inculpatul a comis fapta rezultă din împrejurarea că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și au urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, precum și din scopul săvârșirii faptei, acela de a-și însuși pe nedrept bunuri ale altuia.
Față de considerentele anterior expuse, instanța apreciază că sunt întrunite cerințele legale pentru condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, aceea de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, c, alin.2 indice 1 lit. a Cod penal.
La individualizarea cuantumului pedepsei ce va fi stabilită inculpaților, instanța va avea în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite determinat atât de modul în care fapta a fost comisă, de valoarea bunurilor sustrase, cât și de atingerea adusă integrității morale a părții vătămate, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal, cât și dispozițiile art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, potrivit cu care inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Având în vedere împrejurarea că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită la ora 18, într-o zi de la mijlocul lunii noiembrie, în curtea unei școli, se va reține pentru inculpate, atât circumstanța săvârșirii faptei în timpul nopții, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b, precum și cea a prevăzută de art. 211 alin.2 lit.c, săvârșirea faptei în public.
Față de situația că inculpatul I. A. a conlucrat la săvârșirea infracțiunii de tălhârie impreună cu numitul L. C. D., cu care ulterior au împărțit folosul infracțiunii, se va reține în sarcina inculpatului și circumstanța săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de dispozițiile art. 211 alin.2 indice 1 lit.a, legiuitorul considerând că în acest caz fapta prezintă o periculozitate sporită, prin aceea că le dă îndrăzneală, siguranță și le creează posibilități mai mari de reușită, aprecieri care se răsfrâng în limitele speciale de pedeapsă.
În privința inculpatului, instanța va reține și incidența circumstanței agravante legale reale prevăzută de art.75 alin.1 lit. c Cod penal, și anume săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către un inculpat major împreună cu un inculpat minor, față de situația că, așa cum rezultă din propria declarație a inculpatului, acesta cunoștea vârsta numitul L. C. D., cu care a cooperat la comiterea infracțiunii.
De asemenea, se vor avea în vedere și datele care caracterizează persoana inculpatului, și anume faptul că a avut o bună conduită inainte de data săvârșirii faptei, aspect care va fi reținut ca circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit. a Cod penal.
Instanța va avea în vedere și dispozițiile art.80 alin.2 Cod penal, potrivit cărora în caz de concurs între circumstanțe agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu se obligatorie, instanța apreciind în speță că acest lucru se impune.
Ținând cont de aceste aprecieri, considerând că fapta de tâlhărie prev. de art.211 alin. 1, alin.2 lit.b, c, alin.2 indice 1 lit. a Cod penal săvârșită de inculpate prezintă pericol social concret sporit, rezultând din împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă: pe timp de noapte, împreună cu un minor, după o ințelegere prealabilă de a comite fapta în scopul obținerii de venituri materiale, inculpatul neexercitând violențe fizice asupra părții vătămate, ci doar o stare de temere acesteia, va stabili pentru acesta o pedeapsă orientată sub minimul special, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală, de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin.2 lit.b, c, alin.2 indice 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.75 lit.c Cod penal și art. 320 indice 1 Cod procedură penală, apreciind că aceasta este de natură a-l reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legii penale, prin formarea unei atitudini corespunzătoare față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială și că scopul ei poate fi atins în privința inculpatului și fără executarea în regim de detenție, astfel că va dispune, în baza art.86¹alin.1 C.pen, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 5 ani, reprezentând termen de încercare.
De asemenea, în conformitate cu dispoz. art. 863 alin. 1C.pen., va stabili că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (1) din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64”, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiași articol „condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei (…)”.
Deși art. 71 alin. (2) din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) – c) din același act normativ, instanța constată că, raportat la circumstanțele speței, interzicerea dreptului de a alege nu răspunde niciunuia dintre dezideratele enunțate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului și fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieții private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerință trebuie să își găsească justificarea în necesitatea intervenției, precum și în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.
În speță, instanța constată că, față de natura infracțiunilor comise de inculpat, interzicerea dreptului de a alege nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora, singurele valori de natură a justifica ingerința.
Potrivit dispozițiilor art. 8 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private (…)”, iar punctul 2 prevede că „nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora”.
Având în vedere atât dispozițiile art. 8 din CEDO, împrejurarea că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt independente de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești, cât și dispozițiile art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru a complini rolul sancționator și educativ al pedepsei cu închisoare stabilită inculpatului și apreciind că infracțiunile comise de inculpat îl fac nedemn să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și să fie ales în funcții elective publice, instanța va face aplicarea art.71 alin.1 și alin. 3 Cod penal și va interzice inculpatului, pe durata executării pedepselor principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și ale art.64 alin.1 lit. b Cod penal.
Având în vedere modalitatea de executare stabilită de instanță, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, 84 și art.864 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau a obligațiilor stabilite de instanță.
În baza dispozițiilor art.88 Cod penal, potrivit cărora timpul reținerii și arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate, observând că la data de 21.11.2012 inculpatul a fost reținut, iar începând cu data de 22.11.2012 și până la 18.12.2012 a fost arestat preventiv, se va deduce din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la 21.11.2012 la 18.12.2012.
Se va lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 350 Cod procedură penală raportat la art. 139 alin.2 Cod procedură penală, văzând soluția pronunțată cu privire la latura penală a cauzei, pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia stabilită de instanță și apreciind că măsura preventivă constând în obligarea de a nu părăsi localitatea nu se mai justifică pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori de la executarea pedepsei, instanța va dispune și revocarea măsurii preventive constând în obligarea de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpat prin încheierea pronunțată în cauză în ședința din data de 14.12.2012.
În baza art. 118 alin.1 lit.e Cod penal, va confisca de la inculpat suma de 500 lei, observând că acesta a fost obținută din valorificarea telefonului sustras părții vătămate, acest bun fiind restituit în natură acesteia.
Împotriva sentinței penale nr.282/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în termen legal, au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul I. A., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei. În susținerea recursului Parchetului de pe lângă Judecătoria C. se solicită majorarea cuantumului pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art.57 Cod penal. De asemenea, recursul inculpatului vizează cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță și modalitatea de executare.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, fiind îndeplinite cerințele art.345 alin.2 Cod procedură penală pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.
La instanța de fond, în ședința de judecată din data de 01.03.2013, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală rezultă că la data de 17.11.2012, în jurul orelor 18.00, în timp ce se afla în curtea Școlii Generale nr.7, împreună cu minorul L. C. D. de 15 ani, prin amenințare, inculpatul I. Ayakan a luat din posesia părții vătămate I. D. C. în vârstă de 14 ani, un telefon mobil marca Samsung Galaxy Sui și suma de 12 lei.
Inculpatul I. A. a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea expusă anterior, împrejurare care se coroborează, în sensul art.69 Cod procedură penală, cu declarațiile părții vătămate I. D. C. și cu declarațiile martorilor D. M. Nicușor, B. B. I., B. E. R., T. F. și S. M..
Curtea constată că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 Cod penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare neprivative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte date ale cauzei, față de regula examinării plurale a criteriile privind individualizarea judiciară a pedepselor.
Instanța de recurs apreciază că pedeapsa aplicată, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, reprezintă o pedeapsă proporțională atât cu gravitatea efectivă a faptei reținute în sarcina inculpatului, cât și cu circumstanțele personale ale acestuia.
Contextul în care se reține comiterea faptei penale, evidențiat anterior, relațiile sociale încălcate ce privesc patrimoniul, integritatea fizică și morală a persoanei, denotă un grad relativ ridicat de pericol social al faptei.
Instanța de control judiciar se oprește în cadrul acestei analize și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reținând că acesta este în vârstă de 19 ani, este elev, provine dintr-o familie organizată care îi oferă sprijin material și moral, se află la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. Și aceste criterii au fost valorificate corespunzător de către prima instanță la nivelul dozării pedepsei orientate sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, redus cu o treime, conform art.3201 alin.7 Cod procedură penală, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, în raport de înscrisurile în circumstanțiere existente la dosar.
Se constată astfel că apărările invocate în susținerea prezentului recurs privind datele personale ale inculpatului aufost valorificate de către instanța de fond cu ocazia individualizării sancțiunii penale.
Totodată, în raport de criteriile expuse anterior, nu se impune modificarea sancțiunii aplicate nici în sensul majorării pedepsei.
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, față de critica în sensul stabilirii, ca modalitate de executare, regimul de detenție, curtea consideră că nu se impune a se da curs celor susținute.
Într-adevăr, contextul în care se reține comiterea infracțiunii deduse judecății, astfel cum a fost evidențiat anterior, denotă un grad relativ ridicat de pericol social al faptei, apreciat ca atare și de legiuitor, dar firește, în lumina criteriile reglementate de art.72 Cod penal, trebuie acordată aceeași valență datelor personale ale inculpatului.
Pentru considerentele anterior arătate, ținând seama de modalitatea de comitere a faptei și persoana inculpatului, care și-a asumat consecințele faptei comise, beneficiază de susținerea familiei și este preocupat de procesul educațional, în acord cu opinia primei instanțe, curtea reține că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Apreciem astfel că instituirea unui control periodic va determina în conștiința inculpatului respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale.
Contrar susținerilor inculpatului, instanța de control judiciar învederează că instituirea unui control periodic se impune, în cauza de față, având în vedere împrejurările de comitere a faptei reținute, ce denotă un grad relativ ridicat de pericol social, în vederea corectării conduitei acestuia în sensul respectării normelor de drept.
În consecință, întrucât criticile formulate nu pot fi primite și nu se constată neregularități ale sentinței penale recurate care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și recurentul-inculpat I. A. împotriva sentinței penale nr.282/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu – avocat Ciocovianu L., se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și recurentul-inculpat I. A. – DOMICILIAT ÎN C., ., ., . penale nr.282/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. rămân în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu – avocat Ciocovianu L., se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.09.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
A. I. C. C. D. I. N.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. A.M.L.
Tehnored. jud. A.I.
2 ex./03.10.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
