Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 406/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 20430/212/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 406/P
Ședința publică din data de 17 mai 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte – E. C. M.
Judecător – M. U.
Judecător –M. D. M.
Grefier – C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare recursul penal formulat împotriva sentinței penale nr. 147 din data de 5 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., privind pe inculpata M. I., fostă S. - fiica lui Ernest și I., născută la data de 06.01.1973 în mun. A., jud. A., CNP cetățean român, studii medii, căsătorită, un copil minor, fără antecedente penale, trimisa in judecata pentru savarsirea infracțiunilor de inselaciune, prev. si ped. de art. 215 al. 1, 2 si 3 C.penal si uz de fals, prev. si ped. de art. 291 C.penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. b C.penal, prin rechizitoriul inaintat de P. de pe langa Judecatoria Constanta nr. 4474/P/2008.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 mai 2013.
-CURTEA –
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 147/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.320 indice 1 Cod penal, art. 74 alin.1 lit.a, b Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, condamnă inculpatul M. I., fostă S. (fiica lui Ernest și I., născută la data de 06.01.1973 în mun. A., jud. A., CNP, cetățean român, studii medii, căsătorită, un copil minor, fără antecedente penale) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art.320 indice 1 Cod penal, art. 74 alin.1 lit.a, b Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. e teza finala Cod penal, condamnă inculpatul M. I., fostă S., la pedeapsa amenzii în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 34 alin.1 lit. d Cod penal raportat la art. 33 lit.b Cod penal, contopește pedepsele stabilite inculpatei prin prezenta și aplică acesteia pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 alin.1 și 2 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligă inculpata la plata de despăgubiri în sumă de_,32 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu dna F. D. M., în cuantum de 200 lei, conform delegației . nr.4677/20.08.2012, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. în favoarea acesteia.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 29.04.2008 s-a înregistrat pe rolul Parchetului de le lângă Judecătoria C. sub nr.4474/P/2008, sesizarea numitei S. I., prin care aceasta învederează că în anul 2006, două persoane pe nume V. și M. au dus-o la BCR pentru a contracta un credit de 10.000 euro, în echivalent în lei, menționând că ei vor plăti ratele, lucru pe care nu l-au făcut, acesta primind ulterior somații de plată.
Între Banca Comercială Română SA și numita S. I. s-a încheiat contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.1877/02.05.2006, filele 25-29 d.urm.pen., prin care creditorul a acordat un împrumut de 34.700 lei persoanei fizice menționate în cuprinsul actului, fiind stabilite în același timp condițiile de rambursare ale acestuia.
La baza acordării acestui împrumut au stat cererea de credit adresată băncii, adeverința de salariu nr.27/27.04.2006 emisă de ., fila 16 d.urm.pen., care atestă faptul că inculpata S. I. este angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminiată a societății menționate, având un salariu de încadrare de 3650 lei, copia purtând mențiunea conformității ei cu originalul a contractului de muncă înregistrat sub nr._/11.10.2005 la ITM între S. I., în calitate de salariat și ., în calitate de angajator – fila 17, state de salarii pe lunile ianuarie, februarie, martie a anului 2006, purtând mențiunea conformității lor cu originalul, adeverință nr._/19.04.2006 emisă de ITM C. care atesta faptul că S. I. figurează în evidențe cu contractului de muncă nr._/11.10.2005.
Prin adresa nr._/09.12.2010, Inspectoratul Teritorial de Muncă C. a comunicat faptul că la data de 19.04.2006 nu a fost emisă adeverința nr._ prin care să se confirme că inculpata S. I. figurează ca angajată la . C., aceasta nefigurând ca salariată în cadrul acestei societăți.
In cauză a fost audiat martorul P. C. - C., care a declarat că din anul 2003 și până în luna februarie a anului 2006 a fost administrator în cadrul ., iar în momentul în care s-a retras din societate, funcția de administrator a fost ocupată de D. Dănuța, aspecte care rezultă și din adresa emisă de Oficiul Registrului Comerțului C., adresă care conține istoricul .. În continuare, acesta a precizat că nu a completat sau semnat adeverința de salariu nr. 27/27.04.2006, iar pe inculpata S. I. nu o cunoaște, aceasta nu a lucrat niciodată la societatea la care acesta era administrator; nu a ștampilat sau semnat contractul individual de muncă sau statele de salarii.
Declarația martorului se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._/31.03.2011 în care se precizează următoarele: scrisul olograf ce completează rubricile adeverinței nr._/19.04.2006 eliberată de ITM C. și cel care completează rubricile adeverinței de venit nr.27/27.04.2006 eliberată de . nu au fost executate de martorul P. C.- C.; semnăturile asociate mențiunii olografe „conform cu originalul", existentă pe copia contractului individual de muncă nr._/11.10.2005 și pe statele de salarii pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2006 nu au fost executate de acesta.
In cauză a fost audiat și martorul C. V. care a declarat că nu își mai amintește dacă în intervalul 13.04._06 a fost asociat și administrator al societății în cauză dată fiind perioada de timp scursă, însă poate preciza că nu îi cunoaște pe învinuita S. I., pe martorul P. C.-C. sau pe numita N. V. și nu are cunoștință despre întocmirea adeverinței de venit nr. 27/27.04.2006, iar scrisul olograf sau semnăturile aplicate pe adeverință nu îi aparțin.
Din declarația inculpatei S. I. a rezultat că în cursul lunii mai 2006, a cunoscut prin intermediul unei cunoștințe pe nume „ C." doi indivizi pe nume „ V." și „ M.", care i-au propus să o ajute să contracteze un credit bancar, dat fiind faptul că avea nevoie de bani pentru achiziționarea unui aparat. La data de 01.05.2006, s-a deplasat împreună cu aceștia la Banca Comercială Română din zona Gării CFR C., unde a semnat anumite documente, iar după aprobarea creditului, aceștia i-au dat suma de 6000 lei, pe care a folosit-o la achiziționarea unui aparat. Ulterior inculpata a început să primească la domiciliu somații de plată de la bancă deoarece nu și-a achitat ratele, iar cu cei doi indivizi nu a mai ținut legătura.
Cu ocazia audierii, i s-a prezentat inculpatei S. I. planșa fotografică nr._/01.02.2012 întocmită de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ C., cuprinzând grupuri constituite pentru recunoaștere din grup, printre care sunt inserate fotografiile martorului P. C. C., martorului C. V. și a numitei D. Dănuța, aceasta precizând că nu recunoaște niciuna dintre aceste persoane și că aceste persoane nu sunt cele care au ajutat-o să contracteze contractul de credit de nevoi personale n 1877/02.05.2006, încheiat cu Banca Comercială Română - Sucursala C..
Din raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._/31.03.2011 a rezultat că scrisul olograf ce compune mențiunea „am primit un exemplar" din finalul graficului de rambursare credit din 02.05.2006 a fost executat de inculpata S. I.. Totodată scrisul olograf ce compune mențiune „ am primit un exemplar" și semnătura asociată acesteia, din contractul de cred bancar pentru persoane fizice nr. 1877/02.05.2006 au fost executate de învinuit S. I.. Semnătura existentă la rubrica împrumutat din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1877/02.05.2006 a fost, probabil, executată de aceeași persoană.
Astfel, din declarațiile martorilor care au precizat că nu o cunosc pe inculpată, nefiind angajată n cadrul . C., declarații care se coroborează cu adresa de la ITM C., dar și din declarația inculpatei conform căreia înscrisurile sub semnătură privată falsificate i-au fost predate de două persoane rămase neidentificate, înscrisuri pe care le-a folosit în vederea obținerii creditului.
Dreptul de creanță rezultat din contractul nr.1877/02.05.2006 a fost cesionat de Banca Comercială Română SA către IFN Next Capital Finance SA și ulterior către Varde Investments, aceasta din urmă împuternicind E. K. România în vederea recuperării acestei creanțe.
De asemenea, faptul că banii obținuți urmare a acordării creditului ar fi fost remiși unei alte persoane, conform spuselor inculpatei, care nu se coroborează cu nici o altă probă, nu este de natură a o exonera pe inculpată de fapta de care este acuzată, în această modalitate existând scopul obținerii pentru altul a unui folos material injust.
La individualizarea cuantumului pedepsei stabilită inculpatei, instanța a avut în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite determinat, atât de modul în care fapta a fost comisă, valoarea prejudiciului, faptul cu prejudiciul nu a fost recuperat în totalitate, datele personale ale inculpatei, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, potrivit cu care inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Instanța a ținut seama însă și de persoana inculpatului, de faptul că nu a mai fost condamnată anterior pentru săvârșirea altor fapte penale, că a avut o atitudine sinceră, fiind cea care a denunțat săvârșirea infracțiunii, iar pe parcursul judecății a făcut dovada achitării unor sume de bani din totalul prejudiciului, potrivit chitanțelor aflate la filele 17, 18, 28.
Pe cale de consecință, instanța a facut aplicarea dispozițiilor art.74 lit.a și b și ale art.76 lit. d, respectiv lit.e din Cod penal și a coborât pedeapsa sub minimul general prevăzut de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal, astfel cum acesta a fost redus inițial ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, respectiv va aplica o amendă pentru infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal.
Apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul prezentând în opinia instanței șanse sporite de reintegrare în societate și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 alin.1 Cod penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni), instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
E. K. România s-a constituit parte civilă cu suma_,32 lei.
Conform art. 998 Cod civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui vina s-a ocazionat a-l repara.
Principiul fundamental al răspunderii civile delictuale este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte și trebuie să repare prejudiciul pe care l-a adus altcuiva prin săvârșirea acestora. Pentru ca prejudiciul astfel rezultat să fie susceptibil de reparare, trebuie să întrunească următoarele condiții: existenta unei fapte ilicite; existenta unui prejudiciu; raportul de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu; culpa, greșeala sau vinovăția autorului.
Astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în speță s-a stabilit atât fapta ilicită a inculpatei, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat părții vătămate, prejudiciu care nu a fost acoperit în totalitate, deși s-au efectuat plăți parțiale.
Văzând că sunt întrunite toate cerințele răspunderii civile delictuale, instanța, a admis pretențiile civile formulate de partea civilă Varde Investments, prin împuternicit E. K. România și a obligat inculpata la plata de despăgubiri civile către aceasta în cuantum de 55.689,32 lei, cu titlu de daune materiale.
Împotriva sentinței penale nr. 147/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C., care a criticat omisiunea primei instanțe de a face aplicarea dispozițiilor art. 348 C. pr. pen. privind anularea înscrisurilor falsificate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, potrivit art. 3856 alin. 3 C. Pr. P.., curtea constată că recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatei S. I., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 345 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. Curtea constată că aceste aspecte nu au constituit obiect de critică în prezentul recurs.
Sub aspectul stării de fapt se constată că în data de 28.04.2006, folosindu-se de înscrisuri sub semnătură privată ce atestau în mod fals calitatea de angajată la ., inculpata S. I. a solicitat și obținut, prin inducerea în eroare a unității bancare, un credit bancar de nevoi personale în valoare de 34.700 lei de la BCR Sucursala C., în scopul obținerii unui folos material injust, cauzând astfel un prejudiciu echivalent cu suma contractată, în detrimentul Băncii Comerciale Română - Sucursala C., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, aflate în concurs ideal.
Înscrisurile falsificate folosite de inculpată constituie mijlocul fraudulos prin care a reușit inducerea în eroare a unității bancare, acestea fiind adeverința de salariu nr.27/27.04.2006, contractul individual de muncă nr._/11.05.2005, statele de salarii pe lunile ianuarie, februarie, martie 2006, adeverința nr._/19.04.2006 a Inspectoratului de Muncă C., înscrisuri aflate la filele 16 – 21 dosar urmărire penală.
Potrivit art. 348 C. pr. pen., instanța se pronunță din oficiu asupra restituirii lucrului, desființării totale sau parțiale a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
În cauză s-a stabilit că inculpata S. I. a folosit mai multe înscrisuri falsificate, însă instanța nu s-a pronunțat asupra desființării înscrisurilor falsificate. Deși obiectul cauzei nu îl constituie săvârșirea infracțiunii de fals, aplicarea dispozițiilor art. 348 C. pr. pen. nu este limitată doar la ipoteza în care obiectul cauzei îl reprezintă săvârșirea unei infracțiuni de fals, deoarece textul de lege nu instituie o astfel de limitare, ci impune doar desființarea înscrisului falsificat.
D. urmare, desființarea înscrisului falsificat trebuie dispusă din oficiu de instanță ori de câte ori în cauză este analizată o infracțiune a cărei existență, din punct de vedere al elementelor constitutive, presupune falsificarea unui înscris sau folosirea unui înscris falsificat.
Cum în cauză inculpata S. I. a folosit mai multe înscrisuri falsificate, respectiv adeverința de salariu nr.27/27.04.2006, contractul individual de muncă nr._/11.05.2005, statele de salarii pe lunile ianuarie, februarie, martie 2006, adeverința nr._/19.04.2006 a Inspectoratului de Muncă C., iar prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 348 C. pr. pen. privind desființarea înscrisurilor falsificate, curtea constată că critica procurorului este întemeiată, urmând ca instanța de recurs să înlăture neregularitatea constată, prin efectul admiterii recursului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. d cod procedură penală curtea va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 147/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, se va casa, în parte, sentința penală nr.147/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și, rejudecând, în baza art. 14 cod procedură penală în referire la art. 348 cod procedură penală se va dispune anularea următoarelor înscrisuri false: adeverință de salariu nr.27/27.04.2006, contract individual de muncă nr._/11.05.2005, statele de salarii pe lunile ianuarie, februarie, martie 2006, adeverința nr._/19.04.2006 a Inspectoratului de Muncă C..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.189 cod procedură penală onorariul avocat oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției în favoarea avocat B. A. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală,
Admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.147/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Casează, în parte sentința penală nr.147/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând dispune:
În baza art.14 cod procedură penală în ref. la art.348 cod procedură penală,
Dispune anularea următoarelor înscrisuri false: adeverință de salariu nr.27/27.04.2006, contract individual de muncă nr._/11.05.2005, statele de salarii pe lunile ianuarie, februarie, martie 2006, adeverința nr._/19.04.2006 a Inspectoratului de Muncă C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
În baza art.189 cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat B. A. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.05.2013.
Președinte, Ptr. Judecător, Judecător,
E. C. M. M. U., aflată în C.O. M. D. M.
semnează cf.art.312 c.p.p.
Președinte de complet,
E. C. M.
Grefier,
C. C.
Jud.fond – A.M.L.
Tehnored.dec.jud.M.D.M.
3 ex./04.06.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 506/2013. Curtea de... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
