Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 854/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 854/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 8827/327/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR.854/P

Ședința publică din 7 octombrie 2013

Completul compus din:

Președinte - V. L.

Judecător - Z. F.

Judecător - A. I.

Grefier – I. C.

Ministerul Public a fost reprezentat prin Procuror – R. C.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de părțile civile S. D. și P. V. și de asiguratorul . GROUP SA, împotriva sentinței penale nr. 870 din data de 28.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 7.10.2013, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.870/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

În temeiul art.178 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpatul P. V., fiul lui G. și S., născut la 08.07.1944 în municipiul G., județul G., domiciliat în municipiul G., ., ., ., județul G., cetățean român, studii superioare militare, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, pensionar, cu stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (fapta din data de 20.06.2011).

În baza art. 71 Cod penal și al art. 3 din Protocolul adițional al Convenției Europeana a Drepturilor Omului, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și cele prevăzute la art.64 lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata pedepsei.

În temeiul art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu art.82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, se suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.

În baza art. 359 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei, urmând ca acesta să execute în întregime pedeapsa ce nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Ia act de faptul că numitul P. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit.b) raportat la art. 10 lit. f) C.proc.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 lin 1 și 3 C.pen., pentru lipsa plângerii prealabile, constatând tardivitatea formulării plângerilor prealabile de către părțile vătămate-părțile civile S. D. și P. V. și, în temeiul art.346 alin.4 C.proc.pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă în privința acestora.

Admite acțiunea civilă a Spitalului Județean de Urgență Tulcea cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Obligă inculpatul la plata sumei de 1266,44 lei, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, către partea civilă S. Județean de Urgență Tulcea.

În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1250 lei cu titlu cheltuieli judiciare, avansate de stat.

Dispune plata onorariului parțial pentru apărătorul din oficiu P. L., în sumă de 50 de lei, ce se va vira din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Tulcea.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 727/P/2012 din data de 12.12.2012, P. de pe lângă Judecătoria Tulcea a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. V., fiul lui G. și S., născut la 08.07.1944 în municipiul G., județul G., cercetat în stare de libertate sub aspectul comiterii a unei infracțiuni de ucidere în culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal și a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin 1 și 3 Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în dimineața zilei de 20.06.2011, în jurul orei 07.30, inculpatul P. V. aflându-se în trafic la volanul autoturismului propriu marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe DN 22 (E87), după ieșirea din ., a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar din sens opus de partea vătămată S. D., din accident rezultând rănirea foarte gravă și, la foarte scurt timp, decesul numitei P. N. de 68 de ani, soția inculpatului, grav accidentat și el, și traumatizarea în diverse grade a ocupanților celui de-al doilea autoturism, șoferul mai sus indicat și partea vătămată P. V., pasagerul acestuia.

În dovedirea situației de fapt reținute prin rechizitoriu s-au indicat următoarele mijloace de probă, administrate pe parcursul urmăririi penale: proces verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșele foto, raportul de constatare medico-legală și certificatele medico-legale, rapoartele lucrătorilor S.P.R. din cadrul I.P.J. Tulcea, raportul de expertiză tehnică-auto, plângerea și declarațiile părților vătămate S. D. și P. V., declarația martorei D. M., declarația inculpatului.

Făcând aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, instanța a soluționat acțiunea penală în baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, în raport de împrejurarea că inculpatul și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunilor de care a fost acuzat.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 20.06.2011, în jurul orei 07.30, un echipaj din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Tulcea – Serviciul Rutier, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a fost sesizat în legătură cu producerea unui accident de circulație soldat cu rănirea mai multor persoane, după ieșirea din ..

Datele anchetei judiciare consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului au confirmat poziția, respectiv km 166+37,6 m și direcția de deplasare a autoturismelor, dinspre Isaccea spre Tulcea, primul, și invers, al doilea, timpul ploios și starea umedă a carosabilului, absența urmelor de frânare și plasarea pe contrasens a Daciei L., identitatea conducătorilor auto, a victimelor și poziția lor pe scaunele din mașinile în care se aflau la momentul producerii impactului, situația avariilor și starea tehnică a sistemelor de iluminare-semnalizare a autovehiculelor. Din același act rezultă faptul că nici unul dintre cei doi conducători auto nu consumase anterior băuturi alcoolice

Astfel cum rezultă din Raportul de constatare medico-legală nr.115/30.09.2011 al S.M.L. Tulcea, moartea victimei P. N. a fost violentă și s-a datorat politraumatismului de cauză rutieră, cu interesarea organelor vitale toracice, leziunile fiind direct și necondiționat mortale, depășite medico-chirurgical.

Privitor la părțile vătămate S. D. și P. V., se reține că, din Certificatul medico-legal nr. 415/28.06.2011 al SML Tulcea (finalizat la 16.08.2011), eliberat părții vătămate S. D., reiese că acesta a avut nevoie de 40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor produse în urma accidentului din 20.06.2011, iar din Certificatul medico-legal nr. 416/28.06.2011 al SML Tulcea (finalizat la 16.08.2011), eliberat părții vătămate P. V. reiese că acesta a avut nevoie de 25 de zile de îngrijiri medicale, ambii fiind internați la Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea în perioada 20-22.06.2013.

Instanța constată că, pentru leziunile suferite, ambele părți vătămate au dat primele declarații și au formulat plângeri prealabile conform art.279 și urm. C.proc.pen., la data de 23.08.2011, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 și 3 C.pen., faptă penală pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate conform art.184 alin.5 C.pen.

Având în vedere că fapta de vătămare corporală din culpă a fost săvârșită la data de 20.06.2011, iar părțile vătămate S. D. și P. V. au formulat plângerile prealabile la data de 23.08.2011, se constată că acestea au fost formulate cu depășirea termenului de 2 luni prevăzut de art. 284 alin.1 C.proc.pen. potrivit căruia în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.

Se reține faptul că, în cazul accidentelor rutiere, organul de cercetare penală înmânează părți vătămate un proces-verbal prin care aduce la cunoștință părții vătămate faptul că are dreptul de a formula plângere prealabilă în termen de 2 luni de la data producerii accidentului, proces-verbal în care se menționează, după caz, și numele persoanei presupusă a fi vinovată de producerea accidentului.

Din actele atașate la dosar, rezultă că părțile vătămate aui fost internate pentru 3 zile la Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea în perioada 20-22.06.2013, iar perioada de recuperare a fost de 45, respectiv 20 zile, astfel că nu se poate reține că părțile vătămate s-au aflat în imposibilitate obiectivă de a afla identitatea autorului pentru a depune plângerea prealabilă în perioada rămasă de la finalizarea zilelor de îngrijiri medicale și până la expirarea termenului de 2 luni prevăzut de lege.

Astfel, nu poate fi reținut motivul invocat în rechizitoriu potrivit căruia părțile vătămate au primit actele medico-legale foarte târziu (nefiind menționată data exactă), astfel cum nu poate fi primită nici motivarea în sensul că agentul constatator a îndrumat părțile vătămate, încă de când se aflau internate în spital (pentru 3 zile), să-l caute pentru a da declarații și a depune plângeri prealabile numai după ce vor primi certificatele medico-legale, această condiționare nefiind prevăzută de lege, fiind inacceptabilă. Cu atât mai mult cu cât părțile vătămate, aflându-se la locul producerii accidentului, aveau posibilitatea de a lua cunoștință de identitatea conducătorului auto al celuilalt autoturism de la agentul constatator care are obligația de a legitima părțile în aceste situații.

De altfel, conform celor declarate chiar de partea vătămată S. D. și consemnate în declarația din 30.03.2012 (filele 106-108), se reține că acesta a aflat identitatea inculpatului după 10 zile de la producerea accidentului, când i-a spus chiar el cum se numește, fiind apelat telefonic de către acesta (fila 107 verso). De asemenea, conform celor spuse de colegul său, P. V., și el a fost sunat în aceeași zi de către inculpat (fila 108).

Totodată, potrivit declarației date de partea vătămată P. V. la data de 12.11.2012 (filele 119-120 din dosarul de urmărire penală), se reține că, chiar de la data producerii accidentului l-a cunoscut pe autorul acestuia în persoana inculpatului P. V., iar, mai departe, a declarat că la data de 01.08.2011 a reînceput munca, iar inculpatul a mers la părțile vătămate pe 4 sau 05.08.2011 pentru a discuta despre posibilitatea de a se împăca.

Pentru toate aceste motive, se constată tardivitatea depunerii plângerilor prealabile de către părțile vătămate S. D. și P. V..

În drept, fapta inculpatului major P. V., care în dimineața zilei de 20.06.2011 a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe DN 22 (E 87) și, prin nerespectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere impuse de siguranța traficului rutier, a produs un accident soldat cu decesul victimei P. N. și cu vătămarea persoanelor S. D. și P. V., întrunește elementele constitutive ale unui concurs ideal între o infracțiune de ucidere în culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen. și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin 1 și 3 C.pen.

Privitor la cele două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin 1 și 3 C.pen., având în vedere că persoanele S. D. și P. V. nu au formulat plângerile prealabile în termenul prevăzut de art.284 alin.1 C.proc.pen., se constată faptul că acesta au fost tardiv formulate, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit.b) raportat la art. 10 lit. f) C.proc.pen., se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 lin 1 și 3 C.pen., pentru lipsa plângerii prealabile.

Fiind dovedită vinovăția inculpatului, se va dispune condamnarea acestuia, urmând a-i fi aplicată o pedeapsă penală pentru infracțiunea de ucidere în culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.

La individualizarea pedepselor, instanța se va raporta la criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal, urmând a se reține în beneficiul inculpatului prevederile art. 320 indice 1 Cod procedură penală, care au drept efect reducerea cu 1/3 a minimului și a maximului special al pedepsei cu închisoarea prevăzută de lege.

Pentru dozarea pedepsei, instanța va avea în vedere împrejurarea că se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal în beneficiul inculpatului, pensionar la momentul producerii accidentului, fost militar, în raport de împrejurarea că acesta a avut o conduită bună înainte de producerea și nu are antecedente penale.

Față de cererea inculpatului privind aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., referitoare la atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului, faptul că este o persoană integrată social, apreciază că, urmare a recunoașterii vinovăției sale, inculpatul nu poate fi beneficiarul a două circumstanțe atenuante, și anume cea legală ca efect al aplicării art.320¹ alin.7 C.proc.pen., și cea judiciară prevăzută de art.74 alin.1 lit.c) C.pen. Deși inculpatul a fost sincer și a recunoscut săvârșirea infracțiunii săvârșite în sarcina sa, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, această atitudine nu poate justifica reținerea a două circumstanțe atenuante pentru aceeași împrejurare și, implicit, beneficiul său în privința a două norme legale de reducere a pedepsei.

Față de considerentele arătate, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, raportat la art. 74 alin. 1 lit. a) și art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal, va fi condamnat inculpatul P. V., fiul lui G. și S., născut la 08.07.1944 în municipiul G., județul G., domiciliat în municipiul G., ., ., ., cetățean român, studii superioare militare, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, pensionar, cu stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (fapta din data de 20.06.2011, asupra victimei decedate P. N.).

În baza art. 71 Cod penal, se va interzice condamnatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua și lit. b), pe durata executării pedepsei.

Raportat la pedeapsa accesorie, se reține, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst împotriva Marii Britanii), că, având în vedere persoana inculpatului și natura infracțiunii comise, nu se impune eliminarea inculpatului de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică (dreptul de a alege), însă a fost creată o stare de incompatibilitate și nedemnitate în exercitarea acelor drepturi care presupun încrederea publică și exercițiul autorității publice (dreptul de a fi ales).

În cauză nu se justifică nici interzicerea drepturilor părintești și a celorlalte drepturi prevăzute de art. 64 lit. c, e Cod penal, întrucât numai circumstanțele concrete cu referire la infracțiunea săvârșită și persoana inculpatului pot atrage această sancțiune, care nu intervine automat, după cum s-a reținut atât prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza S. și P. împotriva României, cât și prin decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite (recurs în interesul legii).

În raport de particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpatului și împrejurările cauzei, ținând cont de atitudinea cooperantă a inculpatului, faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța consideră că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei, pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, și în consecință, urmează să suspende condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit potrivit art. 82 Cod pen.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, se va suspenda și executarea pedepsei accesorii stabilită potrivit art. 71 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală, se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei, urmând ca acesta să execute în întregime pedeapsa ce nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Se va lua act de faptul că numitul P. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit.b) raportat la art. 10 lit. f) C.proc.pen., se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 lin 1 și 3 C.pen., pentru lipsa plângerii prealabile, constatând tardivitatea formulării plângerilor prealabile de către părțile vătămate-părțile civile S. D. și P. V. și, în temeiul art.346 alin.4 C.proc.pen., va lăsa nesoluționată acțiunea civilă în privința acestora, astfel că nu se mai pune problema disjungerii laturii civile de latura penală în vederea administrării probatoriului.

În privința laturii civile, față de cele expuse mai sus, instanța urmează a admite doar cererea Spitalului Județean de Urgență Tulcea, privind obligarea inculpatului la plata sumei de 1266,44 lei, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru persoanele vătămate S. D. și P. V..

Împotriva sentinței penale nr.870/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, în termen legal, au declarat recurs părțile civile S. D., P. V. și asigurătorul . GROUP SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs fiind susținute în fața instanței de recurs la termenul de judecată din data de 03.10.2013 și consemnate în încheierea de amânare a pronunțării, neimpunându-se reiterarea acestora.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.385⁶ alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile părților civile sunt nefondate, iar recursul asigurătorului este întemeiat.

Privitor la părțile vătămate S. D. și P. V., s-a reținut că, din certificatul medico-legal nr. 415/28.06.2011 al SML Tulcea eliberat părții vătămate S. D., acesta a avut nevoie de 40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor produse în urma accidentului din 20.06.2011, iar din certificatul medico-legal nr. 416/28.06.2011 al SML Tulcea, eliberat părții vătămate P. V., acesta a avut nevoie de 25 de zile de îngrijiri medicale.

Persoanele vătăamte au formulat plângeri penale prealabile la data de 23.08.2011.

Potrivit art.184 alin.5 Cod penal, pentru faptele prevăzute în alin.1 și 3, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate.

Conform art.284 alin.1 Cod procedură penală în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.

Fiind audiate, persoanele vătămate S. D. și P. V. (declarații filele 112 și respectiv 120 dosar de urmărire penală) au precizat că la data producerii accidentului l-au cunoscut pe autor, în persoana inculpatului Prisarciuc V. din G.. Părțile vătămate au mai arătat că nu au formulat plângerea prealabilă în termen de două luni, întrucât nu au cunoscut dispozițiile legale în acest sens, iar starea de sănătate nu le-a permis.

Având în vedere că accidentul s-a produs la data de 20.06.2011, iar persoanele vătămate S. D. și P. V. au formulat plângerile prealabile la data de 23.08.2011, deși au cunoscut identitatea inculpatului chiar de la momentul producerii evenimentului rutier, în acord cu aprecierea primei instanțe, curtea constată că acestea au fost formulate cu depășirea termenului de 2 luni prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură penală.

Nu pot fi primite nici apărările referitoare la imposibilitatea de a sesiza organele judiciare, datorată stării de sănătate, întrucât, astfel cum judicios a evidențiat și prima instanță, părțile vătămate au fost internate în spital trei zile, iar perioada de recuperare a fost de 45, respectiv 20 zile. Pe de altă parte, chiar acceptând că starea de sănătate nu le-ar fi permis persoanelor vătămate să sesizeze în termen organele judiciare, curtea evidențiază că plângerea prealabilă poate fi formulată atât personal, cât și prin mandatar.

Pentru toate aceste considerente, hotărârea primei instanțe nu suportă critici în legătură cu soluția de încetare a procesului penal, ca urmare a constatării lipsei plângerilor prealabile.

Însă, având în vedere dispozițiile art.346 alin.4 Cod procedură penală, hotărârea recurată va fi reformată în sensul lăsării nesoluționate a acțiunii civile formulată de S. Județean de Urgență Tulcea în contradictoriu cu inculpatul Prisarciuc V..

Pentru considerentele expuse anterior,în baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele-părți civile S. D. și P. V. împotriva sentinței penale nr.870/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .

În baza art.385¹⁵ pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul formulat de recurentul-asigurător . GROUP SA împotriva sentinței penale nr.870/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .

În baza art.385¹⁷ alin.2 Cod procedură penală va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând:

Conform art.346 alin.4 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență Tulcea în contradictoriu cu inculpatul Prisarciuc V..

Înlătură din sentința penală recurată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.

În temeiul art.192 alin.2,4 Cod procedură penală obligă recurentele-părți civile S. D. și P. V. la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recursul asigurătorului rămân în sarcina statului.

În baza art.189 Cod procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu-avocat M. S., în cuantum de 50 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele-părți civile S. D. și P. V. împotriva sentinței penale nr.870/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .

În baza art.385¹⁵ pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul formulat de recurentul-asigurător . GROUP SA împotriva sentinței penale nr.870/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .

În baza art.385¹⁷ alin.2 Cod procedură penală casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând, dispune:

Conform art.346 alin.4 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență Tulcea în contradictoriu cu inculpatul Prisarciuc V..

Înlătură din sentința penală recurată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.

În temeiul art.192 alin.2,4 Cod procedură penală obligă recurentele-părți civile S. D. și P. V. la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recursul asigurătorului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

V. L. Z. F. A. I.

GREFIER,

I. C.

Jud. fond.

Tehnored.jud.A.I.

3 ex./25.10.2013

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 135/2013. Curtea de...		Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 925/2013. Curtea de Apel... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 854/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 854/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA