Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 898/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 898/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 11183/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI P. CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 898/P
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător E. C. M.
Judecător V. L.
Grefier A. B.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare recursul penal formulat împotriva sentinței penale nr. 294 din data de 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr. _ de revizuienta P. Ș. - cu domiciliul în ., ., jud. C., CNP_ având ca obiect revizuire
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.10.2013, când a decis:
CURTEA .
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.294 din 11.03.2013, pronunțată în dosarul penal nr._, Judecătoria C. a hotărât, în baza prevederilor art.403 alin.1 și 3 cod procedură penală raportat la art.394 alin.1 lit.c cod procedură penală, respingerea cererii de revizuire a sentinței penale nr.1012 din 11.05.2006 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr.R2603/2005, formulată de revizuenta P. Ș., ca inadmisibilă.
P. a se pronunța în sensul celor menționate, Judecătoria C. a reținut următoarele;
„Prin sentința penala nr. 992/05.05.2004 a Judecătoriei C., rămasă definitivă la data de 17.05.2004, prin neapelare, în baza art. 11 pct 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva petentei, ca efect al prescripției răspunderii penale și s-a disjuns acțiunea civilă cu privire la părțile civile M. G. și A. pentru Valorificare Activelor Bancare.
Prin sentința penala nr. 1012/11.05.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 82/19.02.2007 a Curții de Apel C., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă M. G., iar inculpata P. Ș. (revizuientă în prezenta cauză) a fost obligată la plata sumei de 20.000 usd cu titlu de despăgubiri în favoarea părții civile. Instanța a avut în vedere următoarea situație de fapt: inculpata a declarat în fața notarului, cu ocazia obținerii certificatului de sarcini nr._/02.07.1996, că imobilul din loc. Costinești, compus din parter și etaj 1 și teren aferent de 360 mp este în întregime proprietatea sa și că nu este grevat de sarcini, deși la data de 23.09.1994 a înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare nr._, etajul 1 al clădirii respective, către partea civilă M. G.. Totodată, instanța a avut în vedere ca mijloace de probă: declarațiile părții civile M. G., contractul de vânzare cumpărare nr._, certificatul de sarcini nr._/1996, contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 4253/1996, chitanțe și facturi de achiziționare materiale de construcție, cerere formulată de inculpată către notariatul de Stat, adresa nr. 7/2001 a Biroului de carte Funciară C..
In considerentele sentinței penale, s-a arătat că instanța nu a primit apărarea inculpatei potrivit căreia înstrăinarea etajului 1 a fost una formală, reprezentând în realitate a garanție a îndeplinirii unei obligații asumate de aceasta față de partea civilă, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unei simulații în acest sens, actul autentificat bucurându-se de prezumția că operațiunea pe care o cuprinde reprezintă voința reală a părților.
Prejudiciul reținut de instanță în sarcina inculpatei l-a reprezentat contravaloarea etajului 1 al clădirii edificate în Costinești și ipotecate de către inculpată.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 830 din 23.06.2011 a Tribunalului C., s-a constatat simulat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/23.09.1994 de Notariatul de Stat din C..
P. a pronunța această hotărâre, instanța civilă de control judiciar a avut în vedere faptul că prin contractul a cărui simulație s-a solicitat a fi constatata, reclamanta vinde paratului la 23.09.1994 etajul I al imobilului, construcție, situat in localitatea Costinești pentru suma de 350.000 rol.
Anterior acestei operațiuni pârâtul încredințase reclamantei un autoturism in vederea vânzării, aspect susținut de câtre reclamanta, atestat de câtre martori și recunoscut implicit de câtre parat (întrebarea numărul 3 din interogatoriul adresat reclamantei). Acest autoturism a fost înstrăinat câtre P. N. de câtre reclamanta, persoana audiata in calitate de martor la solicitarea paratului. In cuprinsul declarației martorul recunoaște că a efectuat lucrările la imobilul in discuție, prețul manoperei constând în valoarea autoturismului și o suma de bani, suma menționata în chitanța depusa la dosar(fila 67 dosar fond primul ciclu procesual). Declarația martorului sub acest aspect se coroborează cu conținutul procesului verbal întocmit la data de 28.08.1994. Tribunalul va înlătura însa parțial declarația martorului, în ceea ce privește aspectele referitoare la persoana plătitoare a sumelor cu titlu de manopera și cele referitoare la faptul ca înțelegerea s-a încheiat cu pârâtului, întrucât, după prezentarea procesului verbal, martorul a revenit asupra declarației (finalul declarației), dealtfel procesul verbal fiind încheiat și semnat numai de câtre acesta și reclamanta. Acest martor nu a putut relata nimic relevant cu privire la înțelegerea parților din cauza.
Martorul V. A. C. a declarat instanței ca a fost de fata atunci când reclamanta a returnat paratului suma de bani ce a reprezentat valoarea autoturismului încredințat reclamantei spre vindere, suma acordata ulterior de către parat cu titlu de împrumut reclamantei. La momentul primirii sumei de bani, paratul a rupt actul de vânzare cumpărare, fapt care atesta adevăratele intenții ale parților, respectiv de a considera înstrăinarea imobilului ca o garanție pentru restituirea sumei de bani menționată.
Aceeași situație de fapt a fost atestata și de câtre martorul P. Anectonia I. care a asistat personal la discuțiile purtate de câtre părți cu privire la constituirea garanției în vederea asigurării returnării valorii autoturismului încredințat spre înstrăinare.
Tribunalul a apreciat că declarațiile martorilor se coroborează și cu dispozițiile de plata ce se regăsesc la dosarul cauzei (fila 68 dosar fond primul ciclu procesual) in care se face mențiunea ca suma reprezintă procurarea mijlocului de transport in schimbul vânzării etajului imobilului. P. acest înscris paratul nu a prezentat o explicație alternativa susținerilor reclamantei si nici nu a justificat in vreun fel scopul încheierii lui.
În raport de toate probele administrate tribunalul a reținut că în fapt pârtile s-au interes să încheie actul de vânzare cumpărare pentru etajul 1 al imobilului în scopul asigurării plații de către reclamanta a sumei de bani ce a reprezentat valoarea autoturismului înstrăinat de câtre aceasta in baza mandatului dat de câtre pârât. Că este așa, s-a reținut că rezulta și din alte aspecte colaterale, cum ar fi spre exemplu ca la data încheierii actului de vânzare cumpărare, respectiv septembrie 1994, etajul imobilului nu era edificat (rezulta din procesul verbal încheiat in august 1994 recunoscut de reprezentantul constructorului, martor audiat in cauza la propunerea paratului), paratul, in calitate de proprietar, nu s-a înscris niciodată in rolul fiscal al autoritarii locale, acesta nu a putut prezenta nici un fel de act cu privire la edificarea imobilului pe care aparent îl cumpărase, imobilul nu era structurat în mai multe unități locative, nu s-a justificat încheierea dispoziției de plata din martie 1995 (fila 68 dosar fond), prețul vânzării este situat cu mult sub valoarea unui autoturism second hand.
Judecătoria observă că în referatul înaintat instanței de judecată, P. de pe lângă Judecătoria C. a menționat că revizuienta ar fi solicitat să se contate incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală, împrejurare care nu corespunde realității, în condițiile în care nici în cererea de revizuire înregistrată la 11.10.2011 și nici în declarația dată în fața procurorului la 25.04.2012, revizuienta P. Ș. nu a menționat incidența vreunui caz de revizuire dintre cele prevăzute de lege, aceasta limitându-se la a descrie aspectele pe care le consideră relevante în aprecierea necesității revizuirii sentinței penale pronunțate cu privire la latura civilă a procesului penal.
Mai mult decât atât, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 08.10.2012, petenta P. Ș. a indicat în mod expres incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
În finalul referatului întocmit de P. de pe lângă Judecătoria C. se menționează că împrejurările invocate de către revizuientă în susținerea cererii sale se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, caz pe care procurorul îl consideră incident în speță și chiar întemeiat, cel puțin pentru a se dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire.
În vederea analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire s-a procedat la atașarea dosarului civil nr._ al Judecătoriei C., a dosarului cu același număr al Tribunalului C., a dosarului nr._ al Judecătoriei C. și a dosarului cu același număr al Tribunalului C.. De asemenea, s-a procedat la atașarea dosarului penal în care s-a dispus încetarea procesului penal față de revizuienta P. Ș. nr.R531/2004, precum și dosarul nr. R2603/2005 în care s-a pronunțat sentința penală pe latură civilă a cărei revizuire se solicită.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire cu privire la sentința penală pronunțată referitor la latura civilă, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod procedură penală, revizuirea unei sentințe de condamnare se poate cere când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Întrucât condamnata a indicat pe care dintre aceste cazuri înțelege să-și motiveze cererea de revizuire, în sensul că printr-o sentință civilă irevocabilă s-a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/23.09.1994 de Notariatul de Stat din C., instanța reține incidența dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv existența unei împrejurări necunoscută instanței care a soluționat cauza, menită că dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare.
În raport cu acest caz de revizuire, instanța reține că acesta a fost deja considerat întemeiat de către o instanță de judecată – încheierea penală din data de 30.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ - când s-a apreciat că împrejurările care au stat la baza constatării caracterului simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/23.09.1994 de Notariatul de Stat din C., îndeplinesc condițiile impuse de art. 394 alin. 1 lit. a, acestea nefiind cunoscute de instanța care s-a pronunțat cu privire la acțiunea civilă pentru care se cere revizuirea, astfel că s-au considerat îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuienta P. Ș.. În acest context, instanța reține că nu mai poate analiza din nou, pe calea unei noi căi de atac extraordinare, incidența acestui caz de revizuire.
Referitor la incidența în cauză a cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, instanța reține că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire întemeiată pe aceste dispoziții.
Astfel, constatarea caracterului simulat al unui contract nu conduce automat la constatarea caracterului fals al unui înscris din punct de vedere penal.
Sancțiunea care intervine din punct de vedere civile în contextul constatării caracterului simulat al unui contract este reprezentată de inopozabilitatea contractului respectiv față de terți și producerea efectelor contractului secret între părți. Se poate observa astfel, că nici din punct de vedere civil, într-o astfel de situație nu intervine sancțiunea constatării nulității sau anulării contractului aparent.
În situația expusă de către revizuientă, așa cum aceasta este susținută de către dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. și al Tribunalului C., se observă că hotărârea civilă irevocabilă pronunțată în cauză reprezintă o faptă nouă, care nu a fost cunoscută de instanța penală la momentul soluționării laturii civile a procesului penal, situație care se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, a cărui incidență a fost expusă anterior.
Față de considerentele ce preced, în baza art. 403 alin. 1 și 3 Cod procedură penală raportat la art. 394 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, instanța va respinge cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1012/11.05.2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. R2603/2005 al Judecătoriei C., formulată de revizuient P. Ș. ca inadmisibilă.”
Împotriva sentinței penale nr.294/11.03.2013 a Judecătoriei C. și a încheierii de ședință din 27.11.2012, a declarat recurs, în termen legal, revizuenta P. ȘTFEANA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, recurenta revizuentă P. Ș. a susținut că, în mod greșit i s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.1012/11.05.2006 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.82/19.02.2007 a Curții de Apel C., în condițiile în care hotărârea a cărei revizuire a solicitat-o are la bază un contract de vânzare-cumpărare, despre care nu se cunoștea că este unul simulat, așa cum s-a dovedit prin decizia civilă nr.830/23.06.2011 a Tribunalului C., fiind astfel îndeplinite cerințele art.394 alin.1 lit.a cod procedură penală.
Totodată, recurenta revizuentă P. Ș. a criticat pentru netemeinicie și nelegalitate și încheierea de ședință din 27.11.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., prin care s-a respins cererea de conexare a dosarelor penale nr._ și nr._, deși ambele se referă, în fapt, la aceeași împrejurare nouă necunoscută instanței care a pronunțat sentința penală nr.1012/11.05.2006, respectiv Judecătoria C..
În concluzie, recurenta P. Ș. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.294/11.03.2013 a Judecătoriei C. și a încheierii din 29.11.2012, ambele pronunțate în dosarul nr._/212/2012 și trimiterea cauzei la instanța de fond – Judecătoria C., în vederea conexării celor două cereri de revizuire a sentinței penale nr.1012/1105.2006 a Judecătoriei C. și soluționării lor pe fond în mod unitar.
Examinând sentința penală nr.294/11.03.2013 a Judecătoriei C. și încheierea de ședință din 27.11.2012, ambele pronunțate în dosarul nr._, raportat la criticile din recursul revizuentei P. Ș., la probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prevederilor art.3856 alin.3 cod procedură penală, curtea reține următoarele;
Împotriva sentinței penale nr.1012 din 11.05.2006 a Judecătoriei C., P. Ș. a formulat cereri de revizuire, invocând drept temei de drept prevederile art.394 alin.1 lit.a cod procedură penală și respectiv prevederile art.394 alin.1 lit.c cod procedură penală, iar ca situație faptică împrejurarea că printr-o hotărâre judecătorească definitivă, contractul de vânzare-cumpărare ce a stat la baza obligării sale a fost declarat ca fiind simulat.
Cele două cereri de revizuire formulate de P. Ș., împotriva sentinței penale nr.1012 din 11.05.2006 a Judecătoriei C., au fost înregistrate pe rolul Judecătoriei C. separat sub numerele_ și respectiv_ .
Prin încheierea de ședință din 27.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C. a respins cererea de reunire a cauzelor ce avea ca obiect cererile de revizuire a sentinței penale nr.1012/11.05._ a Judecătoriei C. formulate de P. Ș., motivat de stadiul procesual diferit în care se aflau și de temeiurile juridice diferite invocate.
Ulterior, în dosarul nr._ s-a pronunțat sentința penală nr.294/11.03.2013, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de recurenta revizuentă P. Ș. împotriva sentinței penale nr.1012/11.05.2006 a Judecătoriei C., ce fusese întemeiată în drept pe cazul de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit.c cod procedură penală și motivată faptic pe declararea ca simulat al contractului de vânzare-cumpărare ce a stat la baza condamnării revizuentei prin sentința penală nr.1012/11.05.2006 a Judecătoriei C., aspect cunoscut instanței de condamnare,
În ambele cereri de revizuire a sentinței penale nr.1012/11.05.2006 se invocă aceeași împrejurare faptică și anume, că dacă pronunțarea sentinței penale nr.1012 din 11.05.2006 prin decizia civilă nr.830/23.06.2011 a Tribunalului C., definitivă, s-a constatat că este simulat contractul de vânzare-cumpărare nr._/23.09.1994 ce a stat la baza soluției de condamnare. În consecință, se constată că ambele cereri de revizuire formulate de P. Ș. împotriva sentinței penale nr.1012/11.05.2006 a Judecătoriei C., se referă la aceeași cauză chiar dacă temeiurile de drept sunt diferite, existând între ele o legătură indisolubilă ce presupune judecarea lor împreună pentru evitarea unor soluții contrare.
Potrivit prevederilor art.37 alin.1 cod procedură penală reunirea cauzelor indivizibile sau conexe în fața primei instanțe este obligatorie.
Cele două cereri de revizuire ale revizuentei P. Ș., împotriva sentinței penale nr.1012/11.05.2006 a Judecătoriei C. aflându-se pe rolul Judecătoriei C. ca instanță de fond reunirea lor era necesară și obligatorie pentru o mai bună administrare a justiției și evitarea unor soluții contrare.
Pe cale de consecință, critica privind greșita respingere a cererii de conexare a dosarelor nr._ și_ ale Judecătoriei C., este întemeiată, urmând a fi admisă.
Urmează, deci, ca recursul revizuentei P. Ș. împotriva încheierii din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ să fie admis,, să se caseze respectiva încheiere cu consecința trimiterii cauzei la prima instanță în vederea conexării la dosarul nr._ al Judecătoriei C. pentru pronunțarea unei soluții unice.
Întrucât se impune pronunțarea unei soluții unice în raport cu ambele cereri de revizuire formulate de recurenta P. Ș., se va admite recursul acesteia și împotriva sentinței penale nr.294/11.03.2013 a Judecătoriei C., se va casa respectiva hotărâre și se va trimite cauza aceleiași instanțe de fond pentru conexare la dosarul nr._ al Judecătoriei C. și rejudecarea.
Urmare faptului că recursul va fi admis, în temeiul prevederilor art.192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE .
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. c cod procedură penală,
Admite recursul formulat de recurenta revizuientă P. Ș. - cu domiciliul în ., ., jud. C., CNP_, împotriva sentinței penale nr.294/11.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._,
Casează sentința penală nr.294/11.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și încheierea din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând dispune:
Trimite dosarul nr._ al Judecătoriei C. la prima instanță în vederea conexării la dosarul nr._ al Judecătoriei C..
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.10.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
M. D. M. E. C. M. V. L.
Grefier,
A. B.
Jud.fond: D.M.
Red.jud.: V.L.
23.12.2013
Tehnoredactat; P.S
3 ex/23.12.2013
| ← Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 129/2013.... → |
|---|
