Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia nr. 1125/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1125/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 3440/118/2012/a5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 1125/P
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte – C. C.
Judecător - A. I.
Judecător - V. L.
Grefier – C. A.
cu participarea Ministerului Public prin
Procuror - I. D.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL C. împotriva încheierii din 17.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12, având ca obiect cererile de ridicare a controlului judiciar si respectiv modificare acestui control.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat R. L., asistat de apărător ales, avocat P. A., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Se constată lipsa intimatului inculpat M. R., pentru care a răspuns apărător ales, avocat P. A., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat de instanță, apărătorul intimatului inculpat M. R., avocat P. A., arată că acesta nu s-a putut prezenta la proces la acest termen de judecată din cauza condițiilor de muncă, ce impun multe deplasări și multe livrări în această perioadă de dinaintea sărbătorilor, inculpatul fiind agent de vânzări și riscând pierderea locului de muncă.
Intimatul inculpat R. L. se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul intimaților inculpați arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, în baza art. 302 cod pr. penală, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, în temeiul art. 38511 cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513 cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că motivele de recurs sunt clare, raportat la faptul că limitele rezonabile ale măsurii nu au fost atinse. Raportat la cererea inițială formulată de inculpați, solicită a se avea în vedere că s-a solicitat modificarea controlului judiciar, în sensul de a se da posibilitatea inculpaților să circule nestingheriți si în afara teritoriului României, apreciind că aceasta este modalitatea în care instanța trebuia să admită cererile.
Raportat la acuzațiile aduse inculpaților și la perioada de timp scurs de la luarea măsurii de liberare provizorie si interdicția de a nu părăsi țara, solicită a se avea în vedere prevederile disp. art.1603 Cod pr.penală.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului.
Apărătorul intimaților inculpați, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet, având în vedere că nu este nimic clar în susținerea recursului declarat, iar cererea formulată de inculpații R. L. și M. R. la acest moment procesual este pertinentă. Precizează că în luna aprilie 2012 celor doi inculpați li s-au impus alte constrângeri, respectiv s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestora. Ministerul Public nu a indicat care ar fi termenul rezonabil de la care s-ar justifica ridicare a controlului judiciar față de inculpați, în condițiile în care din aprilie 2012 procesul s-a desfășurat în cele mai bune condiții, iar inculpații nu au nici un motiv de a împiedica buna desfășurare a procesului penal. În principal a solicitat ridicarea controlului judiciar față de cei doi inculpați pentru ca aceștia să își poată păstra locurile de muncă și a-și putea asigura traiul. În cazul în care nu se va menține soluția Tribunalului, inculpatul R. L. riscă . societății comerciale al cărui administrator este, funcție care presupune încheierea anumitor contracte sau prelungirea contractelor aflate în derulare și deplasarea acestuia în acest scop în afara granițelor țării. Inculpatul M. R. nu lipsește de la acest termen de judecată pentru a face vreun gest ireverențios față de instanță, acesta prezentându-se la toate termenele de judecată până la acest moment, dar dacă nu ar fi mers la serviciu în această perioadă, risca pierderea locului de muncă.
Solicită a se avea în vedere că nici unul dintre ceilalți inculpați nu are dispusă vreo măsură preventivă în cauză, astfel că solicitarea de ridicare a controlului judiciar față de inculpații R. L. și M. R. ar putea fi luată și pentru a fi echitabil din punct de vedere al egalității de tratament.
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de Ministerul Public.
Inculpatul R. L., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său. Învederează instanței că în anul 2008 a contractat o linie de creditare pentru societate, situația în care a gajat creditul cu apartamentul mamei sale, astfel că în situația în care nu va putea să își desfășoare activitatea și să încheie sau să renegocieze contractele în derulare, riscă odată cu falimentul societății și pierderea apartamentului mamei sale. Solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 17.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12, în baza art.1603 Cod de procedură penală, au fost admise cererile formulate de inculpații R. L. și M. R., prin apărător, de ridicare a controlului judiciar.
S-a dispus ridicarea controlului judiciar instituit față de inculpatul R. L. prin decizia penală nr.217/P/29.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ .
S-a dispus ridicarea controlului judiciar instituit față de inculpatul M. R. prin decizia penală nr.217/P/29.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, astfel cum a fost modificat prin încheierea din data de 24.04.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12.
Au fost respinse cererile formulate de inculpații R. L. și M. R., prin apărător, de modificare a controlului judiciar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. nr.12/P/2012 din data de 02.04.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R. L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.25 Cod penal, raportat la art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005 și art.25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal, în condițiile art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și M. R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.25 Cod penal, raportat la art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005 și art.25 Cod penal, raportat la art.290 Cod penal, în condițiile art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În sarcina acestora, s-a reținut că l-au determinat pe inculpatul C. G. să desfășoare activități ilicite în numele și pe seama S.C. TRANS CLEAN S.R.L. Valea Dacilor, constând în omisiunea evidențierii în documentele contabile ale societății comerciale a veniturilor realizate în perioada februarie-aprilie 2009 și, în mod repetat, l-au determinat pe același inculpat să prezinte angajaților bancari înscrisuri cuprinzând date necorespunzătoare adevărului.
Prin încheierea Tribunalului C. nr.7/11.01.2012 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților R. L. și M. R., această măsură fiind prelungită ulterior prin încheierea nr.21/03.02.2012 a Tribunalului C., definitivă prin încheierea nr.21/P/08.02.2012 a Curții de Apel C..
Ulterior, prin decizia penală nr.217/P/29.02.2012 a Curții de Apel C. s-au admis cererile formulate de cei doi inculpați și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar, cu stabilirea în sarcina acestora a obligațiilor prevăzute de art.1602a alin.3 Cod de procedură penală, respectiv:
a) să nu depășească limita teritorială a Municipiului C.;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală, la instanța de judecată ori de câte ori vor fi chemați;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.1602a alin.31 Cod de procedură penală, s-a dispus respectarea de către cei doi inculpați a obligației de a nu se apropia de celelalte persoane cercetate în cauză, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Prin încheierea de ședințșă din data de 24.04.2012 a Tribunalului C. s-a admis cererea formulată de inculpatul M. R. și, în baza art.1603 Cod de procedură penală, s-a dispus modificarea controlului judiciar instituit față de acesta prin decizia penală nr.217/P/29.02.2012 a Curții de Apel C., în ceea ce privește obligația de la pct.a) al art.1602 alin.3, stabilindu-se ca acesta să nu depășească limita teritorială a României.
La termenul de judecată din 17.12.2013, inculpații au solicitat ridicarea controlului judiciar, motivând că exercitarea atribuțiilor de serviciu și desfășurarea activităților comerciale pe care le au impun deplasări în afara limitelor teritoriale stabilite de instanță.
În aprecierea tribunalului, la acest moment procesual complexitatea cauzei și necesitatea asigurării unui control asupra inculpaților nu mai pot fi invocate ca și temeiuri pentru menținerea în continuare a controlului judiciar.
Astfel, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă în cauză, în condițiile în care, pe de o parte, nu există nici o dovadă că în toată această perioadă inculpații nu și-ar fi respectat obligațiile care le-au fost impuse, iar pe de altă parte, instanța consideră că s-au depășit limitele rezonabile ale acestui control judiciar.
Instanța apreciază că la acest moment procesual inculpații, care nu au antecedente penale, sunt integrați din punct de vedere social, oferă suficiente garanții pentru a considera că prin ridicarea controlului judiciar nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, în condițiile în care probele acuzării au fost administrate sau să se sustragă de la judecată.
Așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.1102/25.03.2008, revocarea măsurii preventive trebuie examinată și în raport cu dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și a art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenție.
Paragraful 2 al art.2 din Convenție prevede că „orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa”, iar paragraful 3 statuează că „exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.”
În sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art.5 din Convenție, care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică și anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reținută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicare al art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenție. Dreptul la liberă circulație atât în interiorul unui stat, cât și între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art.2 paragraful 3 din Protocolul 4.
Cât privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.1603 Cod de procedură penală, au fost admise, ca fondate, cererile formulate de inculpații R. L. și M. R., prin apărător, de ridicare a controlului judiciar.
În termen legal, împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul C., solicitând respingerea cererilor de ridicare a controlului judiciar, motivat prin aceea că termenul rezonabil al acestei măsuri nu a fost depășit, gravitatea acuzațiilor aduse pledând pentru menținerea restricțiilor aduse libertății de mișcare.
De asemenea, se arată că în condițiile în care părăsirea teritoriului României nu se întrevede ca și motivație, instanța ar fi avut posibilitatea extinderii controlului la aria teritorială a României, acordând inculpaților posibilitatea efectuării oricăror deplasări, atunci când situația de fapt o impune.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul ca fiind întemeiat.
Deși în sistemul legislativ actual, liberarea provizorie sub control judiciar nu reprezintă o veritabilă măsură preventivă, totuși aceasta reprezintă o măsură procesuală alternativă, ce ajută la atingerea scopului urmărit prin măsurile preventive, potrivit art.136 alin.2 Cod de procedură penală.
Plecând de la conținutul expres al acestor dispoziții, potrivit cărora scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în aprecierea menținerii controlului judiciar se impune a se urmări în ce măsură se mențin, se modifică ori încetează temeiurile avute inițial în vedere, pentru ca restrângerea libertății individuale să nu devină sursa incertitudinii și arbitrariului.
Prin urmare, în aprecierea menținerii acestei măsuri trebuie verificat dacă scopul avut în vedere a fost sau nu atins, factorul timp, ca unic element de apreciere, neputând justifica ridicarea controlului.
Așa cum s-a subliniat în mod constant în practica CEDO, din perspectiva măsurilor preventive și nu numai, durata acestora trebuie analizată nu doar prin prisma factorului temporal, fiind necesar ca ea să fie raportată la fazele și etapele procesuale parcurse, complexitatea cauzei, specificul probatoriului administrat, diligențele depuse de autorităților naționale și comportamentul procesual al părților, astfel încât, prin prisma tuturor acestor criterii, evidențiate și în practica judiciară internă, nu se poate considera că, în cauză, termenul rezonabil al măsurii dispuse ar fi fost depășit.
Este real că măsura controlului judiciar a fost instituită începând cu data de 29.02.2012, însă această unică împrejurare nu se poate răsfrânge asupra situației juridice a inculpaților, în condițiile în care, pe parcursul judecății, cauza a suferit numeroase amânări, atât pentru administrare de probe, cât mai ales la cererea apărătorilor, a căror prezență era obligatorie, potrivit legii.
În condițiile în care întinderea controlului judiciar este imputabilă și apărării, inculpații nu se pot prevala de factorul timp, ca unic element de apreciere al nerezonabilității procedurii, mai cu seamă că motivele invocate în susținerea cererilor nu își găsesc corespondent în probele aflate la dosar.
Astfel, inculpații nu au făcut dovada că activitățile comerciale pe care le-ar derula ar impune cu necesitatea ridicarea controlului judiciar și deplasarea în afara României, după cum nu au dovedit motivele pentru care deplasările nu s-ar putea face și prin reprezentant.
Acceptând ca valabile argumentele apărării, s-ar putea ajunge la situația în care, invocând necesitatea exercitării dreptului la muncă, să se eludeze controlul judiciar de care chiar inculpații s-au prevalat atunci când au solicitat punerea în libertate, deși până la data presupuselor fapte aceștia nu au făcut dovada frecventelor deplasări în afara localității și, mai ales, a țării, ca și necesitate stringentă a dreptului la muncă.
De altfel, observând cronologia etapelor parcurse, Curtea remarcă faptul că la numai o lună de la instituirea controlului judiciar, inculpatul M. R. a formulat o cerere de încuviințare a schimbării locuinței, motivată prin schimbarea locului de muncă, fără a aduce argumente solide și pertinente, legate de imposibilitatea exercitării ocupației de șofer pe raza Municipiului C..
Tot astfel, datele ce ajută la mai buna caracterizare a inculpaților sunt tocmai cele de care aceștia s-au prevalat în susținerea cererilor de punere în libertate, astfel încât aceleași elemente nu pot fi reiterate ca și argumente în favoarea ridicării controlului.
De asemenea, faptul că inculpații s-au conformat întocmai măsurilor impuse, ține de esența controlului, inculpații neputând invoca tocmai faptul că nu s-au abătut de la obligațiile stabilite în sarcină, în caz contrar liberarea provizorie sub control judiciar fiind revocată, cu consecința luării măsurii arestării preventive, potrivit art.16010 Cod de procedură penală.
Nici conduita procesuală a inculpaților nu poate fi privită ca o circumstanță personală favorabilă, câtă vreme cei doi, cu toate că și-au recunoscut faptele în cursul urmăririi penale, au refuzat a mai da declarații în fața instanței.
Prin urmare, în cazul de față, la dosarul cauzei nu se identifică nici un element pe baza căruia Curtea să poată aprecia asupra încetării temeiurilor ce au servit la luarea măsurii, proporționalitatea scopului urmărit cu interesele individuale putând fi asigurată prin extinderea posibilităților sale de mișcare față de inculpatul R. L., ca și prin intermediul diferitelor încuviințări pe care instanța de poate acorda ambilor inculpați, atunci când situația fiecăruia o impune.
De altfel, la prima instanță inculpatul R. L. a solicitat, în principal, modificarea controlului judiciar, așa încât posibilitatea exercitării dreptului său la muncă poate fi asigurată prin impunerea în sarcină a unei obligații mai permisive, așa cum este obligația de a nu părăsi țara, atât din perspectiva specificul ocupației de administrator, cât și din perspectiva respectării principiului egalității de tratament în raport cu restul inculpaților.
În lumina considerentelor deja expuse, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, va admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12.
Va casa încheierea penală recurată și, rejudecând, în baza art.1603 Cod de procedură penală, va respinge ca nefondate cererile formulate de inculpații R. L. și M. R., privind ridicarea controlului judiciar.
În baza art.1603 Cod de procedură penală, va admite cererea inculpatului R. L., privind modificarea controlului judiciar instituit prin decizia penală nr.217/P/29.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, iar în baza art.1602 alin.3 lit.a Cod de procedură penală, va dispune ca inculpatul să nu depășească limita teritorială a României decât în condițiile și cu încuviințarea instanței de judecată.
Se vor înlătura din cuprinsul încheierii penale atacate dispozițiile contrare deciziei penale de față.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12.
Casează încheierea penală recurată și, rejudecând, în baza art.1603 Cod de procedură penală, respinge ca nefondate cererile formulate de inculpații R. L. și M. R., privind ridicarea controlului judiciar.
În baza art.1603 Cod de procedură penală, admite cererea inculpatului R. L., fiul lui G. și M., născut la data de 25 septembrie 1979 în C., domiciliat în C., ., ., ., fără forme legale în Mamaia Nord, ., ., privind modificarea controlului judiciar instituit prin decizia penală nr.217/P/29.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ și în baza art.1602 alin.3 lit.a Cod de procedură penală, dispune ca inculpatul să nu depășească limita teritorială a României decât în condițiile și cu încuviințarea instanței de judecată.
Înlătură din cuprinsul încheierii penale atacate dispozițiile contrare deciziei penale de față.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. A. I. V. L.
Grefier,
C. A.
Jud.Trib/I.R.
Red.dec. jud. C.C./23.12.2013/2 ex.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 56/2013. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 898/2013. Curtea de... → |
|---|
