Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 915/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 915/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 2679/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 915/P
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte – Z. F.
Judecător – A. I.
Judecător – V. L.
Grefier – I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – R. C.
S-au luat în examinare recursurile penale formulate împotriva sentinței penale nr. 697 din data de 31 mai 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de P. de pe lângă Judecătoria C., de inculpatul P. V. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă și de partea vătămată F. C. Sorina – domiciliată în C., .. 37, ., . obiect lipsirea de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. 1 cod penal și viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin.1 cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. „a” cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 1.11.2013, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 697/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-a hotărât:
„În baza art. 334 C.p.p., schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului P. V., din infracțiunile de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. 1 C.p. și viol, prev. de art. 197 alin. 1 c.p., cu aplicarea art. 33 lit. a din c.p., în infracțiunile de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. și viol, prev. de art. 197 alin. 1 c.p., cu aplicarea art. 33 lit. a din c.p.
În baza art. 189 alin. 1 și 2 C.p., cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. b din c.p., condamnă pe inculpatul P. V. (fiul lui V. și N., născut la data de 05.12.1976 în mun. C., jud. C., domiciliat în oraș O., ., jud. C., CNP_, cetățenie română, necăsătorit, un copil minor, studii 8 clase, taximetrist, fără loc de muncă, fără antecedente penale) la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, forma agravată.
În baza art. 197 alin. 1 c.p., cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. c din c.p, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. rap la art. 197 alin. 1 c.p, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, și lit. b Cod penal, pe o durată de 2(doi) ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin.1 lit. b și art. 35 alin. 1 C.p, contopește pedepsele stabilite prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 8 luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o durată de 2(doi) ani, după executarea pedepsei rezultante principale.
Pedeapsa rezultantă principală se execută în regim de detenție potrivit art. 57 C.penal.
În baza art. 71 C.penal interzice inculpatului P. V. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art. 88 C.penal, deduce din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului P. V., perioada reținerii si arestării preventive, de la data de 08.01.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 c.p.p., menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.p.p. cu aplic. art. 1381 rap. la art. 1385 alin. 1 C.civ., admite în parte pretențiile civile formulate de către partea civilă F. C. S. și obligă inculpatul P. V. la plata sumei de 5680 lei către aceasta, din care 680 lei cu titlu de daune materiale și 5000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 900 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză”.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 35/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.01.2013 sub nr._, s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de art. 189 alin. 1 din C.pen. și viol, faptă prev. și ped. de art. 197 alin. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în dimineața zilei de 01.01.2013, în jurul orelor 05.00, inculpatul P. V. a constrâns-o pe partea vătămată F. C. S. să-1 însoțească cu autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ la hotelul SOLE SPLENDID situat pe raza Taberei Năvodari, unde a întreținut acte sexuale orale și normale cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia.
Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate F. C. S.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; declarațiile martorilor N. R., F. A. I., F. R. A., N. C., P. L., N. M. M., N. C., C. ELMAZ, C. SIBELA, R. M., P. V.; copie fișa UPU întocmită la prezentarea părții vătămate; raport de constatare medico-legală nr. 10/Al agresiuni/2013; raport de constatare medico-legală nr. l/Al S/2013; raport de constatare tehnico-științifică privind testarea cu aparatul poligraf a părții vătămate; procese verbale încheiate de organele de cercetare penală; declarațiile învinuitului P. V..
În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 08.03.2013, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului, faptele pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acestora, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, împrejurare în raport de care s-a procedat, potrivit art. 323 c.p.p., la audierea acestuia, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosar - filele nr. 33-34.
La același termen, în baza art. 326 cod procedură penală, instanța a procedat la audierea părții civile, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosar – filele nr.31-32. Totodată, instanța a luat act de constituirea de parte civilă, numita F. C. S. declarând cuantumul pretențiilor civile, 6030 lei, din care: 1030 lei reprezintă cheltuielile făcute cu analizele medicale și ședințele la psiholog, iar 5000 lei reprezintă daune morale.
Tot la termenul din 08.03.2013, în baza art. 67 c.p.p., instanța a încuviințat proba cu martorii audiați în cursul urmăririi penale, indicați în rechizitoriu, dispunând audierea nemijlocită a acestora, în condiții de contradictorialitate.
La termenul de judecată din 05.04.2013, instanța, în baza art. 327 și urm. c.p.p., a procedat la audierea martorilor încuviințați, N. R. M. (f. 89), F. A. I.(f.90), F. R. A. (f.91), N. C. (f. 92), P. L. (f. 93), N. M. M. (f.94), N. C. (f.95), C. Elmaz (f. 96), C. Sibela (f.97).
La același termen, a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru partea vătămată, înscrisuri pe care le reține la dosar( filele 72-88).
La termenul de judecată din 26.04.2013 au fost ascultați martorii P. V. (f.115) și R. M. (f. 117) și s-a audiat în completare, pentru lămuriri suplimentare, inculpatul (declarație- f. 116). A fost respinsă ca neutilă proba propusă de partea vătămată constituită parte civilă, privind efectuarea unei constatări medico-legale cu privire la un semn distinctiv pe care aceasta îl poartă și care ar fi urmat să stabilească dacă inculpatul nu ar fi avut cum să nu îl observe în condițiile relației despre care acesta susține că ar fi avut-o cu partea vătămată F. C. S.. Instanța a avut în vedere și disp. art. 115 c.p.p., precum și faptul că un fapt negativ imprecis determinat nu poate face obiectul probațiunii. La același termen a fost încuviințată inculpatului proba cu martorul S. P., ascultarea acestuia realizându-se la termenul de judecată din 31.05.2013 (declarație- fila nr. 126).
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța retine următoarea situație de fapt:
În data de 01.01.2013, în jurul orei 05.00, partea vătămată constituită parte civilă, F. C. S. se afla de serviciu la barul MISTIQUE, situat pe .. 1A din C., unde era angajată ca ospătăriță, când, la bar, a venit inculpatul P. V..
Inculpatul, pe care partea vătămată îl cunoștea de câteva luni ca fiind fostul cumnat al prietenului ei, N. R., i-a propus să îl însoțească afară, până la mașina cu care el venise, unde a pretins că are o surpriză pentru ea de la prietenul acesteia, iar aceasta, fără a-i pune vreo întrebare, a mers cu el, inițial doar până la ușa barului, solicitându-i să-i arate surpriza, însă, la insistențele acestuia, l-a urmat până la mașina care era lăsată cu motorul pornit în dreptul barului. Aici, inculpatul, în timp ce urca la volan, i-a cerut să urce și ea în mașină și să nu stea în frig, lucru pe care aceasta 1-a acceptat, mai ales că ieșise din bar îmbrăcată subțire, respectiv într-o rochie fără mâneci, scurtă, lăsându-și geaca (precum și telefonul mobil) înăuntru, în bar.
Partea vătămată a urcat pe bancheta din spatele mașinii (un autoturism marca DACIA L., de culoare galbenă, având inscripționată firma „GENERAL TAXI"), și, imediat ce a făcut acest lucru, inculpatul a blocat ușile și s-a pus imediat în mișcare deplasându-se către bulevardul Mamaia, iar în continuare către zona Delfinariu, moment în care F. C. S. 1-a întrebat pe inculpat unde o duce, acesta cerându-i pe un ton răstit să tacă și spunându-i că merge undeva, unde se află niște prieteni de-ai lui.
Când au ajuns în intersecția I. R. cu ., realizând că ceva nu este în regulă, a încercat să deschidă geamul de la portieră, acționând manivela, moment în care inculpatul s-a întors de la volan, și, cu mâna dreaptă, a apucat-o de după cap, de păr, trăgând-o lângă el pe scaunul din dreapta față.
După ce au intrat pe . traversat stațiunea Mamaia, oprind mașina la hotelul Sole Splendid, situat în zona Taberei din Năvodari, moment în care i-a cerut părții vătămate să nu facă niciun gest și să se comporte ca și cum ar fi fost iubita lui, altfel, la hotelul la care au ajuns și în care se pregăteau să intre, urmând a profita sexual de ea și niște prieteni de-ai lui care se aflau acolo.
În aceste condiții, au coborât împreună din mașină și s-au îndreptat către ușa de acces, care era încuiată, fiind deschisă de o femeie, respectiv de martora C. ELMAZ. Inculpatul P. V. a avut o discuție scurtă cu această femeie, întrebând-o despre o persoană, despre care i s-a spus că se află în clădire, la etaj.
Aici, la . mai afla și o fetiță, respectiv martora C. SIBELA.
În continuare, inculpatul i-a dat femeii 50 de lei, aceasta spunându-i să urce la etajul doi, la camera 25, unde va găsi cheia în ușă. Din momentul în care au coborât din mașină și până au urcat în cameră, inculpatul a ținut-o pe partea vătămată de brațul drept, fără a o strânge prea tare.
Când au ajuns în cameră, inculpatul a încuiat ușa pe interior, punând cheia pe noptiera patului dinspre geam, după care și-a aprins o țigară, timp în care partea vătămată i-a cerut inculpatului să nu îi facă nimic, dar acesta i-a cerut pe un ton imperativ ca, din acel moment, să îi îndeplinească toate dorințele sexuale, lovind-o cu palmele peste față.
După aceea inculpatul, față de împotrivirea părții vătămate, a tras-o de păr, obligând-o să întrețină, mai întâi un act sexual oral, iar după aceea un act sexual normal, acesta din urmă consumându-se după ce, partea vătămată, față de faptul că se afla la menstruație, și-a scos absorbantul, la solicitarea inculpatului.
După cele două acte sexuale(oral și normal) inculpatul a ieșit din cameră lăsând cheia în ușă pe interior, ceea ce a determinat-o pe partea vătămată să iasă pe holul hotelului după circa două minute în care nu s-au auzit zgomote, însă chiar în acel moment 1-a văzut pe inculpat revenind și întrebând-o dacă vrea să fugă, aceasta răspunzându-i că, oricum, nu are unde și cum să o facă. De la bar inculpatul a cumpărat două beri și un pahar de vodcă, solicitându-i părții vătămate să le bea împreună cu el. Partea vătămată a consumat doar puțin din sticla de bere pe care inculpatul a adus-o pentru ea.
După aceea, la un moment dat, inculpatul a pornit televizorul aflat în cameră, astfel încât partea vătămată a putut vedea că ceasul este în jurul orei 08.00 și 1-a rugat din nou pe inculpat să o ducă înapoi, asigurându-1 că nu o să afle nimeni despre ce s-a întâmplat și că nu va anunța poliția, spunându-i chiar că este de acord să aibă o relație pe ascuns cu el pentru a-1 determina pe inculpat să o ducă înapoi.
La întoarcerea spre oraș, inculpatul a oprit în zona Butoaie din stațiunea Mamaia pentru a-și cumpăra țigări, însă partea vătămată, deși a avut intenția să fugă nu a avut unde și cum, gândindu-se că oricum acesta o va duce în sfârșit la bar și va scăpa de el, lucru care s-a și întâmplat, partea vătămată fiind lăsată de inculpat la intersecția străzilor I. R. și Unirii, respectiv la barul MISTIQUE.
Când s-a întors la bar, partea vătămată le-a povestit imediat colegilor și prietenilor ei ce i s-a întâmplat, respectiv că a fost violată de către inculpatul P. V., sens în care au fost anunțate poliția și ambulanța, iar partea vătămată fost transportată la spital.
În ceea ce privește situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanță și cum a fost descrisă în cele ce au precedat, raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, se impun următoarele considerente:
Existența celor două acte sexuale (oral și normal), întreținute de inculpat cu partea vătămată F. C. S., în dimineața zilei de 01.01.2013, în camera 25 a hotelului Sole Splendid din localitatea Năvodari, nu este contestată de inculpat. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, în cadrul declarațiilor date la 08.03.2013, cât și la 26.04.2013, inculpatul a recunoscut cele două acte sexuale, în această privință, strict cu privire la existența acestora, declarația sa coroborându-se cu cea a părții vătămate, precum și cu aspectele ce rezultă din cercetarea locului faptei, concretizate în procesul-verbal și planșa foto anexă, care confirmă prezența inculpatului și a părții vătămate în acea locație, prin raportare la obiectele materiale (absorbant în coșul de gunoi, sticlă de bere Becks, așternuturi răvășite), astfel cum acestea au fost descrise în declarațiile celor doi. De asemenea, faptul prezenței lor în acea dimineață, în acel hotel, rezultă și din declarațiile celor două martore, C. Elmaz și C. Sibela.
Constrângerea părții vătămate la întreținerea acestor acte sexuale, precum și la deplasarea acesteia la locația din Năvodari, unde au avut loc aceste acte sexuale, este contestată de inculpat.
La detalierea situației de fapt, în maniera prezentată anterior, inclusiv prin reținerea constrângerii părții vătămate, atât în ceea ce privește deplasarea acesteia în Năvodari, cât și pentru întreținerea actelor sexuale, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
În primul rând, din declarația părții vătămate, rezultă că, atât deplasarea sa, din locul unde își desfășura activitatea ca ospătăriță (barul aparținând S.C. Mistique din C.), la un moment (aproximativ ora 05.00) la care programul său de lucru nu se încheiase, și până în localitatea Năvodari, precum și cele două acte sexuale s-au consumat împotriva voinței sale, fiind constrânsă la acestea de inculpat.
Declarația părții vătămate se coroborează cu faptul că a ieșit din bar, pentru a da curs invitației inculpatului de a o însoți până la mașina cu care el venise, unde urma să îi prezinte o așa zisă surpriză din partea prietenului N. R., purtând o vestimentație sumară, deși afară era frig, în condițiile unei dimineți a unei zile de 01 ianuarie. Astfel, instanța are în vedere că o astfel de conduită a părții vătămate este conformă cu susținerile sale, în sensul că, dacă ar fi dorit să plece din bar, așa cum susține inculpatul, pentru a lipsi pe perioada necesară unei deplasări benevole până în Năvodari, și-ar fi luat atât geaca, cât și telefonul mobil.
În diversele situații în care organelor judiciare le revine sarcina de analiza factorul psihic al unei persoane, în sensul determinării voinței reale a acesteia față de un fapt extern, trebuie avută în vedere modalitatea externă de manifestare a acelei persoane. În cazul de față, partea vătămată, prin modul în care a părăsit barul Mistique, unde era de serviciu, fără a anunța pe nimeni că urmează să lipsească o perioadă mai lungă de timp, îmbrăcată sumar în condițiile unei dimineți de iarnă, deși avea geaca la îndemână, s-a comportat de o manieră ce evidențiază că nu avea în plan să se îndepărteze de acea locație și să lipsească mai mult decât timpul pe care ea l-a apreciat ca necesar pentru a vedea, la mașina cu care venise inculpatul, despre ce „surpriză” este vorba. În plus, susținerile inculpatului că partea vătămată ar fi procedat de această manieră tocmai pentru ca persoanele din bar să nu sesizeze lipsa ei și să o asocieze cu venirea lui, ei având o relație pe care ar fi ascuns-o, nu pot fi primite. Pe de o parte, cei din bar deja îl văzuseră în compania părții vătămate, astfel cum rezultă din declarația martorei F. A. I.. Pe de altă parte, inculpatul susține că partea vătămată ar fi afirmat că sora ei ar fi fost una dintre persoanele care urmau să o caute la bar și de care se ferea, încercând, prin lăsarea obiectelor sale de vestimentație la bar, să îi creeze acesteia impresia că ea se află acolo. Această afirmație, despre care inculpatul susține că ar fi făcut-o partea vătămată, este neverosimilă, în condițiile în care sora acesteia se afla deja în acel moment în bar.
Declarația părții vătămate, în ceea ce privește constrângerea acesteia la întreținerea actelor sexuale se coroborează și cu declarațiile martorilor F. A. I.. F. R. A., N. M. M., N. C. și P. L., care au observat-o pe partea vătămată in starea de șoc în care se afla și au declarat că la data de 01.01.2013, în jurul orelor 08.00, când partea vătămată s-a întors la bar, au observat că aceasta plângea și tremura de frică, fiind speriată și roșie la față, iar după ce s-a liniștit, le-a spus acestora că a fost luată cu forța de inculpatul P. V. cu taxiul și dusă într-un hotel din orașul Năvodari unde a fost violată.
Totodată, instanța are în vedere concluziile rapoartelor de constatare medico-legală, potrivit cărora partea vătămată F. C. S. nu prezintă leziuni pe suprafața corpului, însă a fost diagnosticată cu reacție acută de stres și remisiune parțială, consecință a agresiunii sexuale din 01.01.2013, pentru care necesită 6-7 ședințe de consiliere psihologică. Cu toate că din raportul de constatare medico-legală nr. 1 S/2013 (fila 38 d.u.p.) a rezultat că partea vătămată F. C. S. nu prezintă leziuni de violență pe cap, trunchi sau membre, trebuie observat că, din fișa de primire urgențe din data de 01.01.2013, a rezultat că asupra acesteia au fost identificate urme de tumefacție prin lovire cu pumnul, iar 1a examenul obiectiv, în regiunea capului s-au constatat mărci traumatice, constatări ce vin în susținerea declarațiilor părții vătămate care a arătat că nu a fost bătută grav, ci a fost lovită de către inculpat de câteva ori cu palma peste față (raport de constatare medico-legală nr. 10/A1 agresiuni/2013; raport de constatare medico-legală nr. l/Al S/2013, fișă UPU).
Declarația părții vătămate se coroborează și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din data de 18.01.2013, din care a rezultat că în urma testării cu aparatul poligraf a părții vătămate F. C. S. s-a stabilit că răspunsurile acesteia la întrebările relevante în cauză nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Deși testarea cu aparatul poligraf nu constituie mijloc de probă în procesul penal, trebuie avut în vedere că, raportat la ansamblul probelor administrate în cauză, concluziile testării cu aparatul poligraf constituie un element în plus în sensul că partea vătămată a declarat adevărul.
Față de cele mai sus expuse, instanța va înlătura susținerile inculpatului, făcute în sensul că atât deplasarea parții vătămate, de la locul ei de muncă și până în localitatea Năvodari, la hotelul Sole Splendid, cât și actele sexuale s-au derulat cu consimțământul acesteia. Pentru a combate probele ce indicau constrângerea victimei, așa cum acestea au fost evidențiate anterior, acesta a declarat că avea o relație ascunsă de circa două luni de zile cu partea vătămată, fapt ce, pe de o parte, ar fi făcut în mare proporție neverosimilă constrângerea, iar pe de altă parte, ar fi constituit tocmai motivul pentru care, partea vătămată, dorind să-și salveze totuși relația oficializată, pe care o avea cu martorul N. R., de frica acestuia, a reclamat actele sexuale benevole din 01.01.2013, ca reprezentând viol.
Trebuie însă observate inadvertențele ce există în ceea ce privește existența unei astfel de relații, între declarația inculpatului și cea a tatălui acestuia, martorul P. V.. Astfel, în încercarea de a „construi” existența unei astfel de relații, inculpatul declară (la termenul din 26.04.2013) că anterior a mai întreținut, în trei rânduri, acte sexuale cu partea vătămată, fie în mașina sa, pe care o parca în fața blocului unde locuiește partea vătămată, fie la domiciliul inculpatului, în localitatea O., profitând de lipsa tatălui său de la domiciliu. Tatăl său declară, în cadrul aceleiași ședințe din 26.04.2013, că inculpatul i-a spus (abia după ce au fost sesizate organele de urmărire penală) despre această relație și despre faptul că, de fiecare dată, o aducea pe partea vătămată la domiciliul său. Deși aceste amănunte ar putea să nu fie relevante în sensul ficțiunii unei astfel de relații, totuși, trebuie remarcat că nici martorul S. P. (încuviințat inculpatului pentru a evidenția elemente pe exact această teză probatorie, a existenței anterioare a unei relații a inculpatului cu partea vătămată), audiat la 31.05.2013, nu relevă, prin depoziția sa, aspecte care să conducă la existența unei astfel de relații, într-adevăr ascunse.
Fără a răsturna sarcina probei, inculpatul, prin prisma prezumției de nevinovăție, nefiind obligat să-și demonstreze nevinovăția, vinovăția sa trebuind probată de organele judiciare, instanța observă că în cauză așa cum s-a evidențiat, declarația părții vătămate, coroborată cu celelalte mijloace de probă au relevat faptul că aceasta a fost constrânsă atât pentru a se deplasa la hotelul din Năvodari, cât și la cele două acte sexuale.
Inculpatul însă, așa cum aceeași prezumție de nevinovăție presupune, are dreptul de a combate lipsa de temeinicie a probelor care evidențiază vinovăția sa. În cazul de față, a încercat, fără să reușească, să o facă, prin afirmarea unei relații ascunse cu partea vătămată. Nu se poate, având în vedere că, din perspectiva părții vătămate, această relație, mai exact inexistența ei, reprezintă un fapt negativ nedeterminat, să i se ceară ei ( și organelor judiciare), în numele apărării aceleiași prezumții de nevinovăție, să facă dovada inexistenței acestei relații anterioare cu inculpatul.
În plus, instanța remarcă și faptul că, atunci când, în jurul orelor 08.00 partea vătămată a ajuns înapoi la barul unde lucra, a spus imediat, izbucnind în plâns, colegilor, ce i s-a întâmplat. În acele momente nu era de față și prietenul ei, martorul N. R., astfel că susținerea inculpatului, că F. C. S. ar fi anunțat ca viol actele sexuale consimțite, de teama prietenului ei, sunt, și din acest punct de vedere, lipsite de substanță.
Inclusiv susținerile inculpatului în ceea ce privește faptul că partea vătămată ar fi avut posibilitatea să atragă atenția asupra constrângerii sale, la . țipe, să fugă de acolo sau la întoarcerea spre C., când inculpatul a oprit în zona Butoaie, în Mamaia, pentru a-și cumpăra țigări, nu pot fi primite.
Constrângerea se poate realiza prin amenințare sau violență, în cazul de față, din materialul probator, rezultând că, în intervalul orar 05.00-08.00 al dimineții de 01.01.2013, inculpatul a acționat în ambele modalități asupra părții vătămate. Astfel, până la hotel, pe drum, în mașină, a amenințat-o pe partea vătămată că, dacă se opune, cu ea vor întreține relații sexuale și alți bărbați și, tot în mașină, a tras-o de păr. Sunt suficiente elemente care conduc la concluzia că, asupra părții vătămate, la momentul sosirii ei la hotel, aceste acțiuni de constrângere au avut rezultatul de a-i paraliza libertatea de voință. Astfel, aceasta nu putea experimenta suplimentar, reacția inculpatului, dacă, la vederea celor două martore de la recepția hotelului, ea ar fi țipat, în condițiile în care, înainte de a intra, inculpatul îi mai atrăsese încă o dată atenția să se comporte firesc, ca și cum ar fi prietena lui. A condiționa existența constrângerii de o reacție expresă din partea celui constrâns, de opunere categorică, ar însemna, pe de o parte, a-l expune la suferințe maxime, iar, pe de altă parte, ar avea semnificația unei pre-constituiri de probe pe care victima ar trebui să fie preocupată în acele momente să și-o facă. În plus, aceasta nu este o cerință a legii.
În ceea ce privește posibilitatea pe care victima ar fi avut-o să fugă în Mamaia, la oprirea în zona Butoaie, trebuie avut în vedere că, la acel moment, în dimineața de 01.01.2013, după revelion, la o asemenea oră și într-un asemenea loc, nu se aflau persoane pe ajutorul cărora victima să se bazeze. În plus, deja inculpatul pusese în executare aducerea ei înapoi spre C. și, prin promisiunile pe care i le făcuse că nu va anunța poliția, victima începuse să îi câștige încrederea.
Nu pot fi reținute nici apărările inculpatului, care pune la îndoială constrângerea victimei prin prisma faptului că ea însăși declară că actul sexual normal s-a consumat într-o poziție având-o pe ea deasupra. Ar însemna, dacă acest aspect ar fi relevant asupra existenței constrângerii, așa cum susține inculpatul, ca niciodată subiect pasiv al infracțiunii de viol să nu poată fi un bărbat, iar subiect activ o femeie.
Nu trebuie omis, în tot ansamblul factual al dimineții de 01.01.2013, nici comportamentul inculpatului, care nu a predat taxiul la firma de unde i-l dăduse martorul R. M. și nici discuția inculpatului cu tatăl său la telefon, când acesta din urmă i-a spus că este căutat de poliție, inculpatul realizând imediat pentru ce este căutat.
În baza art. 334 C.p.p., instanța va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului P. V., din infracțiunile de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. 1 C.p. și viol, prev. de art. 197 alin. 1 c.p., cu aplicarea art. 33 lit. a din c.p., în infracțiunile de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.p. și viol, prev. de art. 197 alin. 1 c.p., cu aplicarea art. 33 lit. a din c.p., pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect organele de urmărire penală au reținut, pe lângă infracțiunea de viol și infracțiunea de lipsire de libertate în sarcina inculpatului, întrucât, așa cum rezultă din situația de fapt, astfel cum aceasta a fost expusă anterior, partea vătămată a fost privată de libertate, în mod ilegal, pe o perioadă de timp mai lungă decât cea necesară consumării actelor sexuale la care a fost, de asemenea, constrânsă.
În cauză însă, rezultă că lipsirea de libertate a părții vătămate s-a realizat în condițiile alin. 2 al art. 189 din codul penal, text de lege în care, printre altele, este prevăzută modalitatea „prin răpire”.
În acest sens, este de observat că, potrivit dicționarului explicativ al limbii române, „a răpi” semnifică „a lua cu forța pe cineva și a-l duce în alt loc, sub stăpânirea sa”. În cazul de față, inculpatul, inițial, a acționat asupra victimei, pentru a o duce la autoturismul taxi cu care acesta venise, prin manevre dolosive, pretinzând că are o surpriză din partea prietenului ei, la această mașină. Consecința acestor pretexte a fost că victima, de bună voie, inițial, a mers până la mașină și chiar s-a urcat, tot de bună voie, fără a fi forțată, în autoturism. Imediat însă ce autoturismul s-a pus în mișcare, inculpatul a acționat cu forța asupra acesteia, inclusiv prin tragerea ei de păr. Se observă că partea vătămată nu a fost condusă de la barul Mistique, din C. și până în camera de hotel din Năvodari, exclusiv prin manevre dolosive, de inducere a ei în eroare, ci, în mare parte, această conducere s-a realizat în mod violent, forțat. Inculpatul a blocat și portierele ușilor și, totodată, spunându-i victimei la ce urmează să o supună, a transportat-o cu forța, împotriva voinței sale. Nu se poate trage concluzia că „luarea” se referă doar la primul moment, cel inițial, această noțiune trebuie raportată și la cea subsecventă de a duce, a conduce, până la destinație. De altfel, așa cum s-a evidențiat, dicționarul precizează „a lua….. și a duce” cu forța. Nu se poate trage nici concluzia că atât luarea, cât și ducerea, cumulativ și nu alternativ, trebuie să fie „cu forța”. Este suficient ca o persoană, împotriva voinței ei, înfrântă prin forță, să fie dusă într-un cu totul alt loc decât cel în care ar fi vrut să se afle la un moment dat, ceea ce, în cazul de față, instanța apreciază că s-a realizat”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C., inculpatul P. V. și partea vătămată F. C. S..
Recursul declarat de către inculpat, vizează neegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate, întrucât inculpatul a întreținut relații intime cu partea vătămată, având consimțământul acesteia și nu prin violență, motiv pentru care solicită achitarea în temeiul art. 10 lit a) cod procedură penală cu referire la art. 11 pct. 2 lit a) cod procedură penală - fapta nu există.
Recursul declarat de parchet, vizează netemeinicia sentinței recurate, în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului se impune a fi majorată pentru că, în mod greșit, au fost reținute în sarcina acestuia circumstanțe atenuante .
Recursul părții vătămate F. C. S. vizează atât greșita soluționare a acțiunii penale, cât și a acțiunii civile.
În cea ce privește primul motiv de recurs, partea vătămată a solicitat majorarea pedepsei, deoarece pedeapsa aplicată nu reflectă o justă apreciere a criteriile de individualizare, prev. de art. 72 cod penal.
În ceea ce privește greșita soluționare a acțiuni civile, partea vătămate susține că instanța de fond nu a manifestat rol activ în stabilirea danelor morale, ce trebuie acordate în acest gen de infracțiuni,sens în care solicit majorarea acestora la suma de 100.000 lei și ,totodată, acordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în sumă totală de 1080 lei.
Examinând legalitatea și temeinicia recursurilor declarate de parchet, și inculpat, curtea constată că acesta sunt neîntemeiate.
Astfel, prima instanță a stabilit în baza cercetări judecătorești, cât și a probelor de la urmărirea penală, că inculpatul P. V., în dimineața zilei de 01.01.2013 a întreținut două acte sexuale, oral și normal, cu partea vătămată F. C. S. . Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât ș al cercetării judecătorești, prin declarațiile date la data de 08.03.2010 și respectiv 26.04.2013, existența celor două acte sexuale cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia.
Deși inculpatul a contestat constrângerea părții vătămate, din declarațiile părții vătămate, cât și a martorilor audiați nemijlocit de către instanță ; F. I., F. A., N. M., N. C. și P. L., se reține că au văzut-o pe partea vătămată în dimineața zilei de 01.01.2013, în jurul orelor 08,00, în stare de șoc, în sensul că plângea și tremura de frică, era speriată și roșie la față, după care le-a adus la cunoștință acestora, că inculpatul ParaschivVasile la luat-o cu taxiul și a dus-o într-un hotel din orașul Năvodari, unde a fost violată.
Din fișa de primire urgențe a părții vătămate au fost identificate urme de tumefacție, prin lovite cu pumnul, iar la examenul obiectiv în regiunea capului s-au constatat urme traumatice.
De asemenea, din raportul de constatare medico – legală, rezultă că partea vătămată F. C. S. nu a prezentat leziuni pe suprafața corpului, însă a fost diagnosticată cu reacție acută de stres și remisiune parțială, consecința agresiunii sexuale, pentru care au fost necesare 6- 7 ședințe de consiliere psihologică.
În aceste condiții, recursul declarat de inculpat, nemotivat și nesusținut de alte probe este nefondat și în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală. urmează a fi respins, ca atare.
Și recursul declarat de către parchet este nefondat.
Astfel, instanța de fond, cu ocazia individualizării pedepselor, a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 cod penal și anume ; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, de gradul de pericol social concret al faptelor comise, dar și persoana și conduita inculpatului, care este în vârstă de 36 ani, are ca studii 8 clase, un copil minor în întreținere, fiind taximetrist și este la primul conflict cu legea penală.
Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută, și criteriile generale reglementate de art. 72 cod penal, față de natura și gravitatea faptelor săvârșite, a circumstanțelor reale de comitere a acestora, cât și a datelor personale ale inculpatului, aplicarea unor pedepse reduse cu închisoarea, ca urmare a reținerii art. 74 lit a și art. 76 lit b cod penal, cuantumul acestora este apt să conducă la realizarea scopului sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 cod penal, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive acestuia, față de ordinea de drept, de regulile de conviețuire socială și principiile morale.
Față de poziția procesuală a inculpatului se constat că nu mai pot fi primite critici relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.
În aceste condiții și recursul declarat de către parchet este nefundat.
În ceea ce privește recursul declarat de partea vătămată, acesta urmează a fi respins, în condițiile art. art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală, ca tardiv formulat .
Cu ocazia judecării în fond a cauzei, la data de 31.05.2013, din practicaua sentinței rezultă că partea vătămată a fost personal și asistată de avocat ales, G. E.. De la data pronunțării sentinței, partea vătămată avea la dispoziție 10 zile în a declara recurs în cauză. După cum se poate observa, partea vătămată F. C. S., prin avocat angajat, a declarat recurs la data de 14.10.2013, cu depășirea termenului prevăzut de lege prevăzut de art. 385 ind 3 cod procedură penală.
În aceste condiții, recursul urmează a fi respins ca tardiv formulat.
Pe cale de consecință, în baza art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-parte vătămată F. C. S. împotriva sentinței penale nr.697/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul P. V. – n. 05.12.1976 împotriva sentinței penale nr.697/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza 38517 alin.4 raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală și art.88 Cod penal va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului P. V. perioada arestării preventive de la data de 31.05.2013 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul și partea vătămată la plata a câte 400 lei fiecare, cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu-avocat S. A., în cuantum de 200 lei fiecare, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-parte vătămată F. C. S. împotriva sentinței penale nr.697/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul P. V. – n. 05.12.1976 împotriva sentinței penale nr.697/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza 38517 alin.4 raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală și art.88 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului P. V. perioada arestării preventive de la data de 31.05.2013 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul și partea vătămată la plata a câte 400 lei fiecare, cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. rămân în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu-avocat S. A., în cuantum de 200 lei fiecare, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. F. A. I. V. L.
Grefier,
I. C.
Jud fond .M N.
Red. dec. Jud. Z F.
2ex/25.11.2013
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 715/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1058/2013.... → |
|---|
