Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 307/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 4337/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 307/P
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. L.
Judecător - C. D.
Judecător - D. I. N.
Grefier - A. B.
Cu participarea Ministerului Public – prin procuror – A. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul Ș. M.-I.- fiul lui G. și E., născut la data de 24 august 1972 în C., în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13, având ca obiect menținere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor art.297 al.1 Cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat Ș. M. I. – în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat R. T., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176 - 181 cod procedură penală.
În conformitate cu disp. art.318 cod procedură penală, instanța procedează la verificarea identității recurentului inculpat Ș. M. I., care precizează că își menține recursul declarat în cauză și este de acord cu apărătorul din oficiu desemnat de către instanță.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri
Apărătorul recurentului inculpat, avocat R. T., având cuvântul, în susținerea recursului arată că, deși fapta pentru care este cercetat și trimis în judecată în prezenta cauză este prin natura ei una gravă, inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide. În acest sens urmează a se ține seama că a recunoscut comiterea faptei, pe care o regretă și că urmărirea penală este finalizată,astfel că nu există pericolul de a influența în vreun fel urmărirea penală. Consideră că, în raport de atitudinea anterioară,dar și ulterioară comiterii faptei, colaborând cu organele de urmărire penală, recunoscând și regretând comiterea faptei se poate lua față de acesta o măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în măsură să asigure, prin obligațiile ce i se vor impune, scopul măsurii preventive – acela al bunei desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul Parchetului,având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpatul Ș. M. I., ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică. La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a analizat atât circumstanțele personale ale inculpatului cât și circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al geloziei, modalitatea concretă în care a acționat, lovind victima în mod repetat și cu un corp dur,atitudinea adoptată de inculpat după săvârșirea faptei, elemente care conturează un grad ridicat de pericol social și care justifică menținerea arestării preventiva a inculpatului.
În ceea ce privește cererea subsidiară, apreciază că, în raport de natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă în care a acționat, singura măsură preventivă proporțională cu scopul urmărit și gravitatea acuzațiilor aduse, este măsura arestării preventive .
Recurentul inculpat Ș. M. I. în ultimul cuvânt, regretă cele comise, susține că nu a avut intenția de a o ucide,că a mai lovit-o și în alte rânduri, însă nu a prevăzut că se va ajunge la acest final nefericit. A solicitat să fie cercetat în stare de libertate pentru a-i da posibilitatea de a o înmormânta creștinește și a-i face orânduielile creștinești.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ 13, s-a hotărât:
„În baza art.300 ind.1 alin. 1 și alin.3 Cod proc.pen.,
Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul Ș. M. I. ,zis „M.” -fiul lui G. și E. ,născut la 24.08.1972-.
Menține măsura arestării preventive față de inculpat.
În baza art.139 alin.1 rap.la art.145 alin.1 Cod proc.pen.,respinge ca neântemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea ,formulată de inculpat.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale iar temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, se mențin .
Astfel, din punct de vedere al condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală, subzistă indiciile temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost cercetat și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, potrivit mijloacelor de probă administrate ,relevante fiind: procesul -verbal de sesizare, procesul -verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, procesul -verbal de consemnare a concluziilor medico-legale provizorii de examinare a victimei,raportul de necropsie și planșa foto anexă ,depozițiile martorilor ,declarațiile inculpatului.
De asemenea, rămâne incident temeiul prevăzut de art. 148 alin.1 lit. f Cod proc. pen., sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege și al pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, asupra căruia planează bănuiala rezonabilă a comiterii faptei. . Instanța are în vedere gradul sporit de pericol social al infracțiunii,modul de acțiune ( prin aplicarea de lovituri repetate, cu un corp dur ,urmările extrem de grave produse, urmare a aplicării de multiple lovituri, cu intensitate ,provocând victimei leziuni incompatibile cu viața,atingerea gravă adusă relațiilor sociale ocrotite de legiuitor referitoare la viața persoanei, rezonanța socială negativă a acestui gen de fapte, ce stârnesc în rândul colectivității sentimente de îngrijorare, și insecuritate, în cazul în care persoane bănuite de comiterea unor fapte de o gravitate deosebită, ar fi puse în libertate.
Măsura arestării preventive corespunde și scopului măsurii preventive, reglementat de art. 136 Cod proc. pen, urmărindu-se asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal printr-o bună administrare a probelor și asigurarea prezenței inculpatului în fața instanței.
De asemenea, măsura preventivă este în acord cu jurisprudența Curții Europene ,în sensul că anumite infracțiuni ,prin gravitatea deosebită și reacția particulară a opiniei publice ,pot suscita o tulburare a societății ,de natură să justifice o detenție preventivă.
În raport de cele expuse și întrucât nu au dispărut temeiurile arestării preventive și nici nu au intervenit modificări ale temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive, pentru a justifica revocarea măsurii ori înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în condițiile art.160 indice b alin.2 Cod proc. pen.,respectiv, art.139 alin.1 rap. la art 145 Cod proc. pen., elemente noi nu au apărut în favoarea inculpatului, instanța de fond a respins ca nefondată cererea formulată de acesta prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru considerentele expuse, prima instanță a concluzionat că temeiurile care au justificat arestarea nu s-au schimbat până la acest moment procesual când cercetarea judecătorească nefiind începută, nu au intervenit elemente noi în favoarea inculpatului, care să atragă revocarea măsurii și nici împrejurări care să aducă modificări temeiurilor arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul Ș. M. I., motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din 22.04.2013 cu ocazia dezbaterilor și sunt cuprinse în practicaua prezentei decizii, neimpunându-se reiterarea lor.
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate de către inculpat și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpatul Ș. M. I. nu este fondat, pentru următoarele:
Inculpatul Ș. M. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., întocmit la data de 16.04.2013, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor prevăzută de art.174 Cod penal,reținându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 26/27 martie 2o13, i-a aplicat mai multe lovituri cu un corp dur ,concubinei sale,victima T. D.-D., în urma cărora aceasta a decedat.
În fapt, relațiile dintre inculpat și victimă au înregistrat frecvente momente de tensiune, datorită geloziei inculpatului, stare în care consumul în exces de băuturi alcoolice de către părți, a avut un rol precumpănitor.
La data de 26.o3.2o13, în jurul orelor 11,00 Ș. M.-I. s-a deplasat pe .. C., pentru a verifica stadiul lucrărilor de forare a unui puț în care se angrenaseră martorii I. T. și Ș. I.,iar după ce au întrerupt lucrul, au consumat la fața locului ,o sticlă de un litru jumătate de țuică pe care le-o dăduse beneficiarul lucrării. Tot acesta le-a dat și o sticlă de vin, la plecare și ajungând la locuința inculpatului, toți trei au consumat sticla de vin, martorii observând cu această ocazie că victima era în stare de ebrietate.
După consumarea sticlei de vin, martorii au plecat, inculpatul rămânând cu partea vătămată cu care a avut un schimb de replici, fiind nemulțumit de faptul că aceasta nu cumpărase alimente și nu făcuse nimic de mâncare, deși de dimineață îi lăsase pentru aceasta suma de 100 lei.În jurul orelor 14,00 - 14,3o, inculpatul a plecat în oraș și a mai consumat băuturi alcoolice ,circa 5oo gr votcă,iar în jurul orelor 23,3o ,revenind la domiciliu, a găsit-o pe victimă pe trepte în fața locuinței, în stare avansată de ebrietate, având lângă ea o sticlă de ½ l de spirt medicinal din care consumase aproape jumătate.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza încheierii Tribunalului C. nr.39/28.03.2013 (dosar nr._ ), pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 30.12.2012 până la data de 27.01.2013,avându-se în vedere dispozițiile art.143 rap.la art.68 ind.1 Cod proc.pen și temeiul prevăzut de art.148 alin.1lit.f Cod proc.pen.
Curtea constată că în mod temeinic instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite art.1491 cod procedură penală rap. la art.143 Cod procedură penală, din probatoriul administrat în cauză până în prezent reieșind indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost cercetat și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia.
În acest sens, Curtea are în vedere: procesul -verbal de sesizare, procesul -verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, procesul -verbal de consemnare a concluziilor medico-legale provizorii de examinare a victimei,raportul de necropsie și planșa foto anexă ,depozițiile martorilor ,declarațiile inculpatului.
În cauză subzistă în acest moment procesual temeiul prevăzut de art. 148 alin.1 lit. f Cod proc. pen., raportat la cuntumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimius în judecată și la gradul sporit de pericol social al infracțiunii,modul de acțiune ( prin aplicarea de lovituri repetate, cu un corp dur ,urmările extrem de grave produse, urmare a aplicării de multiple lovituri, cu intensitate, provocând victimei leziuni incompatibile cu viața,atingerea gravă adusă relațiilor sociale ocrotite de legiuitor referitoare la viața persoanei, rezonanța socială negativă a acestui gen de fapte, ce stârnesc în rândul colectivității sentimente de îngrijorare, și insecuritate, în cazul în care persoane bănuite de comiterea unor fapte de o gravitate deosebită, ar fi puse în libertate.
În practica CEDO s-a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, pentru prezervarea ordinii publice (v. cauza Letellier contra Franței).
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, instanța reține faptul că, raportat la noțiunea de “probe”, ce se regăsește în teza a II-a a articolului 148 lit.f din Codul de procedură penală, aceasta nu se confundă, dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale, fiind vorba de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei și care trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date, din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Așa fiind, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce o perturbare la nivelul comunității, la adresa respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre, starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupunând o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică.
Măsura arestării preventive corespunde și scopului măsurii preventive, reglementat de art. 136 Cod proc. pen, urmărindu-se asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal printr-o bună administrare a probelor și asigurarea prezenței inculpatului în fața instanței, în acest moment procesual neimpunându-se luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat Ș. M. I. împotriva încheierii de ședință din data de 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ 13,
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, inculpatul Ș. M. I. va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu R. T. E. în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat Ș. M. I. - fiul lui G. și E. ,născut la 24.08.1972, împotriva încheierii de ședință din data de 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13,
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe inculpatul Ș. M. I. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu R. T. E. în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. L. C. D. D. I. N.
Grefier,
A. B.
Jud fond . N A.
Red dec jud D.I N.
2ex. / 23.04.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1058/2013.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1064/2013.... → |
|---|
