Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 100/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 1450/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 100/P
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. U.
Judecător - M. D. M.
Judecător - E. C. M.
Grefier - A. B.
Cu participarea Ministerului Public – prin procuror – Grațiela L.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul V. C. – fiul lui T. si D., născut la data de 21.04.1986,, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 - având ca obiect menținere arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat V. C., în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu O. A. în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie nr.973/2013, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod procedură penală, președintele completului de judecată procedează la verificarea identității recurentului inculpat V. C., care precizează că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513 cod pr. penală.
Apărătorul recurentului inculpat V. C., avocat O. A., având cuvântul, solicită instanței a se lua act că își menține în totalitate apărările formulate în fața instanței de fond și pe care nu le va mai relua.
În recursul inculpatului V. C. formulează concluzii de admitere și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, urmând ca prin obligațiile instituite de instanță și pe care i le-a adus la cunoștință inculpatului recurent, care s-a angajat să le respecte, să se asigure scopul măsurii preventive.
În referire la inculpatul V. C., susține că nu este un infractor în . în vedere că probele existente la dosarul cauzei, atât cele strânse atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească nu au stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului, astfel cum a fost reținută de către procuror.
Mai mult decât atât, arată că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, la fondul cauzei și în recurs, Curtea a observat că probele de la urmărire penală sunt incerte pentru a susține încadrarea juridică din rechizitoriu. De altfel, din data de 16.01.2013 când s-a judecat recursul declarat de inculpat, împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive, nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală de către procuror.
În ceea ce privește infracțiunea reținută de procuror, înțelege ca pe fondul cauzei să solicite schimbarea încadrării juridice din infracțiunea dedusă judecății în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul V. C., ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că probele administrate până la acest moment procesual confirmă situația de fapt, din care rezultă că inculpatul este autorul infracțiunii de omor calificat, prev de art. 174 – art. 175 alin 1 lit c și d cod penal.
Apărările formulate, în mod repetat de către inculpat, în sensul în care urmează a solicita schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută în actul de inculpare în infracțiunea prev de art. 178 cod penal reprezintă, în esență, o probleme ce ține de fondul cauzei.
Susține că, atât în privința infracțiunii pentru care s-a emis rechizitoriul cât și în cea prev de art. 178 cod penal, sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pedeapsa fiind mai mare de 4 ani. Pericolul concret pentru ordinea publică subzistă în continuare raportat la iresponsabilitatea și violența cu care a acționat inculpatul, luând în calcul cele două ipoteze - intenție indirectă sau culpă.
Consideră că o măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate nu ar fi proporțională și adaptată scopului procesului penal.
Recurentul inculpat V. C., în ultim cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și că a încercat să-l resusciteze, însă fără succes.
CURTEA .
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 s-a dispus în baza art. 300 ind.1 alin. 3 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul V. C. – fiul lui T. si D., născut la data de 21.04.1986, în municipiul Medgidia, judetul Constanta, detinut în I.P.J. Constanta, Centrul de Retinere si Arestare Preventivă, prin încheierea nr.4/12.01.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în cauză există indicii temeinice, în sensul art.681 Cod de procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis acțiunile specifice infracțiunii reținute in sarcina acestuia prin actul de trimitere in judecata, astfel cum rezulta din procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare, documentele medicale privind evoluția stării de sănătate a victimei începând de la nașterea acesteia, declarațiile martorilor, declarația inculpatului, procesul-verbal privind concluziile provizorii medico-legale, raportul de constatare medico-legală de necropsie, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală către inculpat.
În legătură cu forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat și care va fi stabilită în urma administrării tuturor probelor în cursul judecății, se impun a fi subliniate contradicțiile existente în declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală referitoare la constatările pe care acesta le-ar fi făcut cu privire la starea copilului înainte de a interveni decesul acestuia, declarațiile mamei minorului, dar și concluziile raportului medico-legal de necropsie care nu au evidențiat un alt diagnostic morfopatologic decât cel legat de ruptura splinei. Astfel, cel puțin la acest moment procesual, nu se confirmă apărarea inculpatului privind motivul aplicării loviturilor, urmând ca aceasta să fie verificată în continuare pe parcursul cercetării judecătorești.
De asemenea, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art.148 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală, în raport cu limitele pedepsei cu închisoarea, mai mari de 4 ani și pericolul concret pentru ordinea publică, ce ar rezulta din lăsarea în libertate a inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatului este determinat si in prezent de gravitatea faptei retinute in sarcina acestuia care, prin natura sa are o rezonanta sociala puternic negativa, reținându-se că inculpatul a suprimat viața unui copil de 1 an și 8 luni, urmarea acțiunilor sale fiind de o gravitate extremă.
Privarea in continuare de libertate a inculpatului apare ca fiind necesara, și din perspectiva interesului procesual, ținand seama de stadiul procesual al cauzei, cercetarea judecatoreasca nefiind înca demarata, avand in vedere si declarațiile contradictorii ale inculpatului, existând posibilitatea ca, lăsat în libertate, să încerce influențarea principalului martor B. A., dată fiind relația apropiată cu aceasta.
Instanta a constatat conformitatea măsurii arestării cu prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din C.E.D.O., în sensul că există suspiciuni rezonabile că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, că există motive pertinente, serioase și suficiente ce justifică menținerea măsurii arestării preventive, deoarece anumite infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția particulară a opiniei publice, pot suscita o tulburare a societății, de natură să justifice o detenție provizorie, fiind astfel respectate exigențele ce decurg din acest text și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Totodată, măsura arestării preventive corespunde scopului măsurilor preventive prevăzut în art.136 Cod de procedura penala, având în vedere particularitățile cauzei, specificul probatoriului, necesitatea bunei desfășurări a activităților specifice procesului penal, prin asigurarea prezenței inculpatului la dispoziția organului judiciar, evitarea riscului de denaturare a mijloacelor de probă, astfel că la acest moment procesual nu se justifică luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.
Instanța a apreciat că în circumstanțele cauzei, există motive pertinente și suficiente, care dovedesc, la acest moment procesual, că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive fiind o măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, interesul general prevalând în acest caz asupra regulii respectării libertății individuale.
Împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 a declarat recurs inculpatul V. C., care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu motivarea că vinovăția inculpatului nu este cert stabilită, existând un dubiu serios privind forma de vinovăție și încadrarea juridică a faptei.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3 C. Pr. P.., curtea constată că recursul formulat de inculpatul V. C. este nefondat.
Prin rechizitoriul nr. 28/P/2013 din data de 5.02.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul V. C. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174-art.175 alin.1 lit. c și d C. pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 9.01.2013, în jurul orelor 11.30-12.00, i-a aplicat minorului B. A. (fiul concubinei sale), în vârstă de 1 an și 8 luni, în timp ce se afla singur în locuință cu acesta, mai multe lovituri, cauzându-i leziuni de violență despre care, în urma necropsiei s-a constatat că au fost produse prin lovire cu corp dur și care au condus la decesul copilului, prin crearea unui șoc hemoragic consecutiv unui peritoneu prin ruptură de splină.
Prin încheierea nr. 4/12.01.2013 a Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. C., pe o perioadă de 29 zile, începând cu 12.01.2013 și până la 09.02.2013, inclusiv, reținându-se îndeplinirea cerințelor art. 143 C. Pr. pen. și incidența cazului prev. de art. 143 alin. 1 lit. f C. Pr. pen.
La înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța trebuie să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și are posibilitatea, conform art. 300 ind. 1 alin. 3 C. Pr. P.., să mențină arestarea preventivă, atunci când temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Curtea constată că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul V. C. este legală și temeinică, întrucât au fost respectate drepturile procesuale ale inculpatului și sunt îndeplinite condițiile procedurale care permit privarea de libertate, respectiv cerințele prev. de art. 143 alin. 1 C. pr. P.. și incidența cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. P..
Sub aspect formal, se constată că inculpatul a fost audiat de instanță anterior la soluționarea propunerii de arestare preventivă, conform art. 150 C. Pr. P.., au fost asistat de un apărător, iar măsura arestării preventive a fost dispusă de instanța competentă material și teritorial, având în vedere obiectul cauzei.
Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului.
Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală se desprinde în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul V. C. a aplicat minorului B. A. lovituri ce au condus la decesul acestuia prin crearea unui șoc hemoragic consecutiv unui peritoneu prin ruptură de splină.
Inculpatul a contestat agresarea minorului, însă se are în vedere că în data de 09.01.2013 inculpatul a rămas singur în locuință, împreună cu minorul, în timp ce concubina sa B. A. plecase pentru a tăia și a aduce lemne de foc în locuință. Minorul B. A. era într-o stare fizică bună înainte de plecarea numitei B. A. din locuință, stând în pat lângă inculpat. Nu există niciun element obiectiv că minorul ar fi avut probleme serioase de sănătate.
În cele câteva minute cât B. A. a fost plecată din locuință, starea minorului s-a deteriorat, fapt aflat de la inculpat în momentul când a revenit în locuință.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. 33/A3/201 din data de 16.01.2013 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C. rezultă că moartea minorului B. A. s-a datorat șocului hemoragic consecutiv unui hemiperitoneu prin ruptură splenică; leziunile de violență constatate au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur, cu puțin timp înainte de deces și au legătură directă cu cauza morții.
Circumstanțele în care a survenit agravarea stării de sănătate a minorului, în timp ce se afla exclusiv cu inculpatul în încăpere, concluziile raportului medico-legal de necropsie ce atestă survenirea decesului pe fondul unor leziuni de violență aflate în legătură directă cu cauza morții, declarațiile contradictorii ale inculpatului privind modul în care a acționat asupra minorului, faptul că nu a fost observat de alte persoane când ar fi efectuat pretinsele manevre de resuscitare a minorului determină curtea să aprecieze că suspiciunea ce planează asupra inculpatului este justificată în mod obiectiv de circumstanțele concrete ale cauzei și are forța unor indicii temeinice de săvârșire a faptei, în sensul art. 143 alin. 1 C. pr. pen.
Deși nu se pot formula în acest stadiu procesual aprecieri ferme privind forma de vinovăție cu care ar fi acționat inculpatul, datele cauzei permit a considera că există posibilitatea ca inculpatul să fi acționat cu intenție indirectă sau, în varianta mai puțin gravă, cu praeterintenție, dar în ambele variante suntem în prezența unei fapte prevăzută de legea penală cu un grad ridicat de pericol social, exprimat și de limitele speciale de pedeapsă.
Prima instanță a apreciat întemeiat incidența cazului prev. de art. 148 lit. f C. Pr. P.. Inculpatul V. C. este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ( această cerință ar fi îndeplinită și în ipoteza reținerii infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. ) si exista probe certe ca lăsarea in libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura faptei, circumstanțele în care a fost comisă, urmarea produsă. Inculpatul este acuzat că ar fi agresat un minor în vârstă de 1 an și 8 luni, iar leziunile cauzate ar fi condus la decesul minorului, faptă care este în măsura să producă un impact social puternic în comunitate, astfel că se justifică privarea de libertate a unei persoane care ar fi comis o astfel de faptă și care poate fi percepută drept un potențial pericol pentru comunitate.
D. urmare, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului, iar măsura preventivă este de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, urmând să înceapă cercetarea judecătorească. Pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost înlăturat prin finalizarea urmăririi penale și trimiterea în judecată a inculpatului, dat fiind că motivele ce au determinat luarea măsurii preventive au legătură directă cu fapta reținută în sarcina sa, iar durata arestării preventive, ce datează din 12.01.2013, este limitată. Curtea apreciază că o măsură preventivă neprivativă de libertate nu este în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început și este în interesul justei soluționări a cauzei ca inculpatul să nu intre în contact cu persoanele ce urmează a fi audiate de prima instanță, obiectiv ce poate fi asigurat în mai bune condiții prin menținerea privării de libertate.
În concluzie, criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate și nu se constată alte neregularități ale încheierii recurate, care să fie luate în considerare din oficiu, în prezent singura măsură preventivă proporțională circumstanțelor cauzei și aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal fiind arestarea preventivă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul V. C. împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. inculpatul V. C. va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. Pr. P.. suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat O. A. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul V. C. împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul V. C. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. Pr. P.. suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat O. A. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. U. M. D. M. E. C. M.
Grefier,
A. B.
Jud fond M V.
Red dact jud M D M.
2ex/14.02.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 861/2013.... → |
|---|
