Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 90/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 4612/212/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._ 2012*
DECIZIA PENALĂ NR. 90/MP
Ședința publică din 7 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. L.
Judecător – Z. F.
Judecător – A. I.
Grefier - I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror R. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și de inculpații A. S. și A. G., împotriva sentinței penale nr. 931 din data de 30.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 2012*.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 7.10.2013, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.931/30.07.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art. 192 alin. 1, 2 c.p, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c din codul penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul A. S. (fiul lui Șaip C. și A. G., născut la data de 05.06.1994 în mun. C., jud. C., domiciliat în ., cetățenie română, fără ocupație, neșcolarizat, necăsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, forma agravată.
În baza art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. b alin. 2 ind. 1 lit. a și c din c.pen. cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, forma agravată.
În baza art 33 alin 1 lit a C.pen și art 34 alin 1 lit b C.pen., contopește pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul A. S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Pedeapsa rezultantă se execută în regim de detenție, în baza art. 57 cod penal.
În baza art. 71 C.penal interzice inculpatului A. S. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art. 88 C.penal, deduce din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului A. S., perioada reținerii si arestării preventive, de la data de 01.02.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 c.p.p., menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 192 alin. 1, 2 c.p, cu aplicarea art. 99 și urm. din codul penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul A. G. (fiul lui Șaip C. și A. G., născut la data de 23.02.1995 în mun. C., jud. C., domiciliat în ., cetățenie română, fără ocupație, neșcolarizat, necăsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, forma agravată.
În baza art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. b alin. 2 ind. 1 lit. a și c din c.pen. cu aplic. art. 99 și urm. cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, forma agravată.
În baza art 33 alin 1 lit a C.pen și art 34 alin 1 lit b C.pen., contopește pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa rezultantă se execută în regim de detenție, în baza art. 57 cod penal.
În baza art. 71 C.penal interzice inculpatului A. G. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art. 88 C.penal, deduce din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. G., perioada reținerii si arestării preventive, de la data de 01.02.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 c.p.p., menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.p.p. cu aplic. art. 1381 rap. la art. 1385 alin. 1 C.civ., admite pretențiile civile formulate de către partea civilă C. P. și obligă în solidar inculpații A. S. și A. G., iar pe inculpatul A. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente Șaip C. și A. G., la plata sumei de 900 lei către aceasta, cu titlu de daune materiale.
În baza art 191 alin 1,2,3 C.proc.pen obligă pe inculpatul A. S. la plata sumei de 700 de lei, iar pe inculpatul A. G., în solidar cu părțile responsabile civilmente Șaip C. și A. G., la plata sumei de 700 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C.p.p. dispune acordarea onorariilor avocaților din oficiu, I. R.-M. (potrivit delegației . nr. 3916/05.07.2013), B. S. (potrivit delegației . nr. 3918/05.07.2013), în cuantum de câte 300 lei, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2100/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.02.2013 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților ȘAIP D., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin 1, 2 din Cp si tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a, c Cp, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a din Cp, 75 alin. 1 lit. c din Cp, si art. 33 lit. a din Cp, A. S., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin 1, 2 din Cp și tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si alin. 2;lit. a, c Cp, ambele cu aplicarea art. 75 alin.l lit. c din Cp și art. 33 lit. a din C. p și A. G., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin 1, 2 din C.p și tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 lit. a, c C.p, ambele cu aplicarea art. 99 și urm. si art. 33 lit. a din C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în noaptea de 29/30.01.2013, în jurul orei 23.00, cei trei inculpați au pătruns în imobilul aparținând părții vătămate C. P., situat pe . din C., unde inculpatul Șaip D. a exercitat violențe asupra acesteia, in timp ce ceilalți doi inculpați au sustras din imobil suma de 900 lei.
Prin sentința penală nr. 528/22.04.2013, Judecătoria C., în baza art. 300 alin. 1 C.p.p., a constatat neregularitatea actului de sesizare și, în temeiul art. 332 C.P.P, cu referire la art. 300 alin. (2) și art. 197 alin. 2 c.p.p. coroborat cu art. 263 alin. 1 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații S. D., A. S. și A. G. la P. de pe lângă Judecătoria C., în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței.
Sentința penală nr. 528/22.04.2013 a Judecătoriei C. a fost casată prin Decizia penală nr. 64/MP/21.06.2013 a Curții de Apel C., prin care s-a constatat regularitatea actului de sesizare și s-a dispus restituirea cauzei la prima instanță, în vederea continuării judecății, dosarul fiind înregistrat sub nr._ .
În ședința de judecată din data de 22.07.2013, instanța a admis cererile inculpaților A. S. și A. G. de a fi judecați potrivit art. 3201 C.p., aceștia recunoscând în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în faza judecății, ci aceasta să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care au arătat că le cunosc și și le însușesc, respectiv: declarații parte vătămată; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto anexe; proces-verbal de depistare a inculpaților de către organele de poliție; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup a inculpaților de către partea vătămată C. P. și planșe foto anexe; declarația martorului Amet Iusein; declarațiile inculpaților.
La același termen de judecată, din 22.07.2013, instanța a luat act de manifestarea de voință a inculpatului Șaip D., acesta declarând că nu dorește să se prevaleze de dispozițiile procesual penale privind procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, și a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe acesta, acordând, în cauza astfel disjunsă, termen de judecată la data de 09.09.2013
Analizând întregul material probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, instanța retine următoarea situație de fapt:
La data de 30.01.2013, partea vătămată C. P. a sesizat organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului C. cu privire la faptul că, in noaptea de 29.01.2013, în jurul orei 23.00, în timp ce se afla la domiciliul său, situat în mun. C., ., au intrat, fără drept, in locuința sa, trei bărbați. În continuare aceasta a arătat că bărbații au început să îi caute printre lucruri, mai exact unul dintre ei a rămas cu ea în cameră, strângând-o de gât, în timp ce ceilalți doi au căutat în camera alăturată. După plecarea acestora, partea vătămată a observat lipsa sumei de 900 lei, bani pe care îi ținea ascunși într-o pungă în lada de fructe a frigiderului, din interiorul căruia a mai constatat și lipsa unor produse alimentare. În ceea ce privește semnalmentele celor trei persoane, partea vătămată a precizat că îi poate recunoaște pe cel care a strâns-o de gât și pe cel care a intrat primul în cameră și i-a spus să îi dea banii și aurul, reușind să le vadă fețele. Cu privire la cel de-al treilea, partea vătămată a precizat că nu îl poate recunoaște deoarece a stat în spatele acesteia în timp ce se afla imobilizată.
Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din grup, partea vătămată C. P. 1-a indicat pe inculpatul Șaip D. la poziția nr. 3, ca fiind cel care a strâns-o de gât și pe inculpatul A. S. la poziția nr. 2, ca fiind una dintre cele trei persoane care a pătruns în locuința acesteia în căutare de bunuri. Partea vătămată a precizat că i-a recunoscut după semnalmente și după fizionomiile fețelor. Astfel, în declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, partea vătămată a precizat că inculpatul Șaip D. are fața rotundă, ten închis, nebărbierit, îmbrăcat cu o geacă neagră iar pe cap purta un fes și glugă iar inculpatul A. S. are vârsta cuprinsă între 18-20 ani, constituție astenică, ten deschis, îmbrăcat cu o geacă din piele neagră și purta fes, aspecte care rezultă și din planșele foto atașate recunoașterii din grup.
Inculpații Șaip D., A. S. și A. G. au fost depistați de organele de poliție la data de 01.02.2013, semnalmentele acestora fiind asemănătoare cu cele indicate de partea vătămată C. P. în cuprinsul declarațiilor.
Cu ocazia depistării a fost identificat și martorul Amet Iusein care cu ocazia audierii a precizat că îi cunoaște de mai mult timp pe inculpații Șaip D., Al S. și A. G., despre care știe că nu muncesc, ultimii doi fiind frați. În noaptea de 31.01.2013, martorul s-a deplasat în cartierul Unirii din mun. C., unde știa că cei trei stau într-o baracă, dormind cu aceștia în noaptea respectivă. Martorul a declarat că inculpatul A. S. i-a spus că în urmă cu câteva zile a intrat la o bătrână si i-a luat banii.
Fiind audiați, inculpații A. S. si A. G. au recunoscut săvârșirea faptei și au descris în detaliu modalitatea în care au acționat, precizând totodată și contribuția inculpatului Șaip D. la săvârșirea faptelor.
Astfel, inculpatul A. S. a declarat că în seara de 29.01.2013 a consumat băuturi alcoolice si aurolac împreună cu fratele său, inculpatul A. G., inculpat care i-a propus acestuia să intre într-o curte pentru a face rost de bunuri pe care urma să le valorifice. Împreună cu aceștia a mers și inculpatul S. D., unchiul acestuia si a inculpatului A. G.. Ajunși la un imobil de pe . lumină aprinsă, au forțat ușa de la intrare care a cedat si au intrat în acest mod în locuința părții vătămate C. P.. Inculpatul A. S. a declarat că inculpatul Șaip D. a mers la aceasta si a ținut-o cu o mână, spunându-i să nu țipe după ajutor, în timp ce acesta împreună cu fratele său, inculpatul A. G., au început să îi caute prin casă. În frigiderul părții vătămate, au găsit suma de 900 lei, pe care si-au însușit-o și au cheltuit-o ulterior.
Fiind audiat, inculpatul A. G. a precizat că anterior faptei care face obiectul prezentei cauze penale a intrat în curtea locuinței părții vătămate C. P. pentru a sustrage fier vechi, însă pe timpul nopții a fost simțit de partea vătămată C. P., motiv pentru care s-a ascuns. Cu această ocazie, inculpatul a observat că aceasta este o femeie în vârstă în jur de 70 ani, precizând că i-a sustras din curte un bidon de 10 litri cu vin (fapta face obiectul cercetărilor într-un dosar penal înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria C.).
În noaptea de 29/30.01.2013, inculpatul A. G. le-a propus celor doi inculpați să meargă să facă rost de bunuri pe care să le valorifice ulterior, propunându-le să intre în locuința părții vătămate C. P., în a cărei curte acesta a fost anterior, așa cum s-a menționat mai sus. În continuare, acesta a precizat că au sărit toți trei gardul și au spart lacătul de la poartă, aflat în interior. În momentul în care au intrat în interior, inculpatul Șaip D. a prins-o de gât pe partea vătămată pentru a o împiedica să nu țipe după ajutor, în timp ce acesta împreună cu inculpatul A. S. au început să caute în casă diferite bunuri. Inculpatul recunoaște că au sustras părții vătămate banii pe care aceasta îi ținea în frigider.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni si au fost săvârșite de inculpații A. S. și A. G..
Sub aspect obiectiv, faptele inculpatului A. S., care în noaptea de 29/30.01.2013, în jurul orei 23.00, împreună cu ȘAIP D. și A. G., a pătruns în imobilul aparținând părții vătămate C. P. si în timp ce ȘAIP D. exercita violențe asupra părții vătămate, împreună cu inculpatul A. G. a sustras suma de 900 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin 1, 2 din C.p și tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. a, c C.p, ambele cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c din C.p și art. 33 lit. a din C.p.
Urmarea imediată a faptelor o constituie, pe de o parte, deposedarea părții vătămate C. P. de suma de 900 lei și împosedarea inculpaților cu această sumă, iar pe de altă parte, starea de pericol pentru libertatea psihică a aceleiași părți vătămate (infracțiunea de tâlhărie), respectiv starea de pericol creată ca urmare a încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului părții vătămate (infracțiunea de violare de domiciliu).
Legãtura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptelor, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni.
Sub aspect subiectiv, inculpatul A. S. a acționat cu intenție directă (infracțiunea de tâlhărie) și cu intenție indirectă(infracțiunea de violare de domiciliu).
În consecință, instanța constată vinovăția inculpatului A. S., astfel încât va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.
La alegerea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța de judecată va avea în vedere următoarele criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen.: dispozițiile din partea generala a Codului Penal, privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, de la 7 la 20 ani (tâlhărie), de la 3 la 10 ani (violare de domiciliu), reduse cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 C.p.p.; gradul de pericol social concret al faptelor, care este unul ridicat, raportat la – forma de vinovăție – intenție directă/indirectă; la circumstanțele reale ale comiterii faptelor – descrise anterior; într-o locuință, asupra unei femei în vârstă, prin imobilizarea acesteia, pe timpul nopții, prin participarea unui număr de 3 persoane; persoana și conduita inculpatului – este în vârstă de 19 ani, nu are ocupație sau loc de muncă, este neșcolarizat și nu are ocupație sau loc de muncă, a recunoscut comiterea infracțiunilor, colaborând cu organele de urmărire penală, cauzele care atenuează sau agravează răspunderea penală- circumstanța agravantă legală prev. de art. 75 lit. c din codul penal, care are caracter real și se răsfrânge asupra ambelor fapte reținute în concurs.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român in art. 52 C.pen. poate fi atins prin stabilirea, pentru infracțiunea prevăzută de . 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. a și c din C.p poate fi atins prin stabilirea unei pedepse de 5 ani închisoare, după cum, același scop poate fi atins, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 din c.p., prin stabilirea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare.
Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat până a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanța va da eficiență prevederilor art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., urmând să contopească pedepsele aplicate, iar inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța, în raport cu gravitatea faptelor, apreciază că aceasta urmează a fi executată în regim de detenție, conform art.57 cod penal.
Avându-se în vedere modalitatea de individualizare a executării pedepsei și faptul că inculpatul este la acest moment în stare de arest preventiv, în baza art. 350 alin. 1 din codul procedură penală, se va dispune menținerea stării de arest preventiv. Instanța apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea, în condițiile art. 300 ind. 1 din c.p.p., a acestei măsuri, subzistă și la acest moment, că sunt satisfăcute exigențele de necesitate și proporționalitate prevăzute de art. 136 alin. 1 și alin. 8 din c.p.p., întrucât față de împrejurările concrete în care faptele au fost comise și circumstanțele personale le inculpatului, există probe că lăsarea acestuia în liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În plus, față de modalitatea de individualizare a executării pedepsei, menținerea acestei măsuri este de natură să împiedice inculpatul de la sustragerea executării pedepsei în regim de detenție.
Măsura dispusă se va aduce la cunoștința administrației locului de deținere.
În baza art. 88 C.penal, va deduce din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului A. S., perioada reținerii si arestării preventive, de la data de 01.02.2013 la zi.
În baza art. 71 C.penal va interzice inculpatului A. S. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
Sub aspect obiectiv, faptele inculpatului A. G., care în noaptea de 29/30.01.2013, în jurul orei 23.00, împreună cu ȘAIP D. și A. S., a pătruns în imobilul aparținând părții vătămate C. P. si în timp ce ȘAIP D. exercita violențe asupra părții vătămate, împreună cu inculpatul A. S. a sustras suma de 900 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin 1, 2 din C.p și tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. a, c C.p, ambele cu aplicarea art. 99 și urm. din c.p. și art. 33 lit. a din C.p.
Urmarea imediată a faptelor o constituie, pe de o parte, deposedarea părții vătămate C. P. de suma de 900 lei și împosedarea inculpaților cu această sumă, iar pe de altă parte, starea de pericol pentru libertatea psihică a aceleiași părți vătămate (infracțiunea de tâlhărie), respectiv starea de pericol creată ca urmare a încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului părții vătămate (infracțiunea de violare de domiciliu).
Legãtura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptelor, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni.
Sub aspect subiectiv, inculpatul A. G. a acționat cu intenție directă (infracțiunea de tâlhărie) și cu intenție indirectă(infracțiunea de violare de domiciliu).
În consecință, instanța constată vinovăția inculpatului A. G., astfel încât va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.
La alegerea sancțiunilor ce urmează a fi aplicate inculpatului minor, instanța apreciază că aplicarea unei măsuri educative nu este suficientă în raport cu gravitatea faptelor. La alegerea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța de judecată va avea în vedere următoarele criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen.: dispozițiile din partea generala a Codului Penal, privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, de la 7 la 20 ani (tâlhărie), de la 3 la 10 ani (violare de domiciliu), reduse la jumătate, conform art. 109 alin. 1 din codul penal și apoi reduse cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 C.p.p.; gradul de pericol social concret al faptelor, care este unul ridicat, raportat la – forma de vinovăție – intenție directă/indirectă; la circumstanțele reale ale comiterii faptelor – descrise anterior; într-o locuință, asupra unei femei în vârstă, prin imobilizarea acesteia, pe timpul nopții, prin participarea unui număr de 3 persoane; persoana și conduita inculpatului – este în vârstă de 18 ani, nu este școlarizat și nu are ocupație sau loc de muncă, a recunoscut comiterea infracțiunilor, colaborând cu organele de urmărire penală, cauzele care atenuează sau agravează răspunderea penală- starea de minoritate, care se răsfrânge asupra ambelor fapte reținute în concurs.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român in art. 52 C.pen. poate fi atins prin stabilirea, pentru infracțiunea prevăzută de . 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. a și c din C.p poate fi atins prin stabilirea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, după cum, același scop poate fi atins, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 din c.p., prin stabilirea unei pedepse de 1 an și 2 luni închisoare.
Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat până a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanța va da eficiență prevederilor art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., urmând să contopească pedepsele aplicate, iar inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța, în raport cu gravitatea faptelor, apreciază că aceasta urmează a fi executată în regim de detenție, conform art.57 cod penal.
Avându-se în vedere modalitatea de individualizare a executării pedepsei și faptul că inculpatul este la acest moment în stare de arest preventiv, în baza art. 350 alin. 1 din codul procedură penală, se va dispune menținerea stării de arest preventiv. Instanța apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea, în condițiile art. 300 ind. 1 din c.p.p., a acestei măsuri, subzistă și la acest moment, că sunt satisfăcute exigențele de necesitate și proporționalitate prevăzute de art. 136 alin. 1 și alin. 8 din c.p.p., întrucât față de împrejurările concrete în care faptele au fost comise și circumstanțele personale le inculpatului, există probe că lăsarea acestuia în liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În plus, față de modalitatea de individualizare a executării pedepsei, menținerea acestei măsuri este de natură să împiedice inculpatul de la sustragerea executării pedepsei în regim de detenție.
Măsura dispusă se va aduce la cunoștința administrației locului de deținere.
În baza art. 88 C.penal, va deduce din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. G., perioada reținerii si arestării preventive, de la data de 01.02.2013 la zi.
În baza art. 71 C.penal va interzice inculpatului A. G. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
Cu privire la pretențiile civile formulate de partea civilă C. P. cu titlu de daune materiale, reprezentând suma de bani sustrasă, instanța constată că acestea au fost dovedite, în condițiile în care inclusiv cei doi inculpați nu au negat cuantumul acesteia.
Probațiunea dosarului a dovedit, de asemenea, legătura de cauzalitate directă între faptele ilicite și prejudiciu, precum și vinovăția inculpaților.
Pe cale de consecință, în baza art. 14 rap. la art. 346 C.p.p. cu aplic. art. 1381 rap. la art. 1385 alin. 1 C.civ., va admite pretențiile civile formulate de către partea civilă C. P. și va obliga în solidar inculpații A. S. și A. G., iar pe inculpatul A. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente Șaip C. și A. G., la plata sumei de 900 lei către aceasta, cu titlu de daune materiale.
Împotriva sentinței penale nr.931/30.07.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în termen legal, au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpații A. S. și A. G., sub aspectul individualizării pedepsei, motivele de recurs fiind susținute în ședința de judecată din data de 03.10.2013 și menționate în încheierea de amânare a pronunțării.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților A. S. și A. G., pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.345 alin.2 Cod de procedură penală.
La instanța de fond, inculpații au arătat că doresc ca judecata să se facă potrivit art.3201 Cod procedură penală, au recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, declarând că își însușesc probele administrate în faza de urmărire penală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că în noaptea de 29.01.2013, în jurul orei 2300, în timp ce partea vătămată C. P. se afla la domiciliul său, situat în municipiul C., ., inculpații A. S. și A. G., împreună cu un alt bărbat, au intrat, fără drept, în locuința acesteia, după ce au sărit gardul și au spart lacătul de la ușa de acces în imobil. În continuare, inculpații și a treia persoană au început să îi caute printre lucruri, mai exact cel de-al treilea bărbat a rămas cu ea în cameră, strângând-o de gât, în timp ce ceilalți doi inculpați au sustras suma de 900 lei, pe care aceasta o ținea în frigider.
Curtea constată că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepselor atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 Cod penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpaților, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestora, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Circumstanțele reale în care fapta a fost comisă, evidențiate anterior, relațiile sociale pretins lezate, urmările produse, coroborate cu circumstanțele personale ale inculpaților (se află la primul conflict cu legea penală și au avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal), se reflectă în mod corespunzător în cuantumul pedepselor aplicate, care sunt proporționale și de natură să asigure atât finalitatea preventivă, specială pentru inculpați și generală, pentru ceilalți destinatari ai legii penale, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru majorarea acestora.
Totodată, se constată că apărările inculpaților vizând lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră au fost valorificate de către instanța de fond cu ocazia individualizării sancțiunilor penale, aplicând pedepse orientate către minimul special prevăzut de norma de incriminare, redus cu o treime, conform art.3201 alin.7 Cod procedură penală.
În ceea ce privește recursurile inculpaților, curtea constată că nu se impune suspendarea executării pedepselor, față de gravitatea faptelor comise (inculpații au acționat în mod conjugat, pe timp de noapte, pătrunzând prin efracție în locuința unei persoane în vârstă, unde au exercitat violențe asupra acesteia în scopul însușirii unor bunuri), reacția în comunitate și reacția pe care organele judiciare trebuie să o aibă față de săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
În consecință, întrucât criticile formulate nu pot fi primite și nu se constată neregularități ale sentinței penale recurate care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art.38515 pct.l lit"b" cod procedură penală se va respinge recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., împotriva sentinței penale nr.931/30.07.2013 a Judecătoriei C., ca nefondat.
In baza 385 alin.4 raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală și art.88 Cod penal se va deduce din durata pedepselor aplicate inculpaților intimați A. S. n.06.06.1994 și A. G. n.23.02.1995, perioada arestării preventive de la data de la 30.07.2013, la zi.
In baza art. 192 alin. 3 cod pr. Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Conform art. 189 cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu M. D. și D. A., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.l lit"b" cod procedură penală, respinge recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., împotriva sentinței penale nr.931/30.07.2013 a Judecătoriei C., ca nefondat.
In baza 385 alin.4 raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală și art.88 Cod penal deduce din durata pedepselor aplicate inculpaților intimați A. S. n.06.06.1994 și A. G. n.23.02.1995, perioada arestării preventive de la data de la 30.07.2013, la zi.
In baza art. 192 alin. 3 cod pr. Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Conform art. 189 cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu M. D. și D. A., în sumă de câte 300 lei,se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
In baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. L. Z. F. A. I.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. M.N.
Tehnored. jud. A.I.
2 ex./22.10.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 93/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 94/2013.... → |
|---|
