Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 263/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 3666/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 263/P
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător D. I. N.
Judecător V. L.
Grefier A. B.
Cu participare procuror DIICOT – I. D.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații O. A. - fiul lui I. și M., născut la data de 23.10.1965 și R. P. - fiul lui C. și V., născut la data de 17.03.1972, deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, încheierii de ședință din data de 03.04.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.- având ca obiect menținere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.297 cod procedură penală se prezintă recurentul inculpatul O. A., în stare de arest și asistat de avocat din oficiu C. C.., în baza împuternicirii avocațiale2100/2013 emisă de Baroul C. și depusă la dosarul cauzei, și recurentul inculpat R. P., în stare de arest și asistat de avocat ales D. M. în baza delegației avocațiale depusă la dosarul de fond al cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176, 181 cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 318 cod procedură penală, președintele completului de judecată verifică identitatea recurenților inculpați O. A. și R. P., aceștia precizând că își mențin recursurile declarate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri
Avocat C. C. având cuvântul pentru recurentul inculpat O. A., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, solicită a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În sprijinul acestor solicitări urmează a se avea în vedere că, deși măsura a fost dispusă față de inculpat în condiții de legalitate și temeinicie, temeiurile care au fost avute în vedere cu ocazia luării respectivei măsuri nu mai subzistă, în condițiile în care urmărirea penală a fost finalizată, instanța fiind sesizată cu rechizitoriul, astfel încât inculpatul nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal sau zădărnici aflarea adevărului.
Mai mult decât atât, solicită a se constata că inculpatul – recurent O. A. a recunoscut fapta, manifestându-și dorința ca pe fondul cauzei să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 cod procedură penală.
Lecturând motivarea instanței de fond se poate lesne observa că judecătorul fondului a făcut aprecieri de ordin general, legate de gravitatea faptei, limitele de pedeapsă și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-a reprezenta lăsarea în libertate a recurentului inculpat.
Ori,potrivit dispozițiilor ar. 181 alin 2 cod procedură penală, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a fapte de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Astfel, urmează a se ține seama de împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a dat declarații sincere încă de la început iar pe viitor intenționează să uzeze de disp. art. 3201 cod procedură penală.
Solicită ca în raport de aceste argumente, instanța de recurs să analizeze oportunitatea luării unei măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, suficientă în opinia sa să asigure la acest moment procesual buna desfășurare a procesului penal.
Avocat D. M. având cuvântul pentru recurentul inculpat R. P., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și luarea unei măsuri alternative în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Dacă la momentul luării măsurii arestării preventive a fost suficientă existența indiciilor temeinice de comitere a faptei, la acest moment procesual aceste indicii nu s-au transformat în probe care să susțină vinovăția inculpatului și să justifice privarea în continuare de libertate a, inculpatului .
Susține că inculpatul R. P. nu a avut nici o implicare în cultura de plante interzise și că de fapt coinculpatul O. A. a desfășurat singur toate activitățile legate de cultivarea cannabis ului ,fără ajutorul lui R. P., aspect recunoscut și de acesta.
Cu privire la convorbirea telefonică dintre inculpat și soția acestuia, apreciază că aceasta nu poate fi interpretată ca și o dovadă de vinovăției, în condițiile în care O. A. a venit cât a putut de repede în acel loc, tocmai pentru că știa că nu are nici o implicare în această activitate Toate materialele folosite de O. A. au fost procurate de acesta. În legătură cu amprentele găsite, susține că nici acestea nu confirmă implicarea lui R. P..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpații O. A. și R. P. și menținerea încheierii instanței de fond, ca legală și temeinică.
Apreciază că din întregul material probator administrat în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, existând riscul de repetabilitate a comportamentului infracțional.. De subliniat că s-au găsit două amprente aparținând inculpaților la locul în care R. P. pretinde că nu a fost niciodată
Și din perspectiva actualității pericolului concret pentru ordinea publică, prima instanță a argumentat menținerea măsurii arestării preventive ,apreciind că, prin consecințele nocive pe care le înregistrează consumul de droguri în rândul persoanelor tinere este afectată grav, starea sănătății populației.
Solicită a se constata că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nu au apărut altele noi în favoarea inculpaților, care să justifice luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate.
Recurentul inculpat O. A. , în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, precizează că este de acord cu concluziile apărătorului său și regretă ceea ce s-a întâmplat.
Recurentul inculpat R. P. , în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, precizează că este de acord cu concluziile apărătorului său
.
CURTEA :
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 la 03.04.201 au fost respinse ca nefondate cererile inculpaților O. A. - fiul lui I. și M., născut la data de 23.10.1965 și R. P. - fiul lui C. și V., născut la data de 17.03.1972 privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și, totodată,s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați iar în baza prevederilor art. 3001 al. 3 cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților menționați anterior.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele:
„Analizand actele și lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca masura arestarii preventive s-a luat fața de inculpati cu respectarea dispozitiilor Codului de procedura penala.
La pronuntarea încheierii de luarea masurii arestarii preventive s-a avut în vedere faptul ca, în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.proc.pen., privind savarșirea de catre inculpati a infractiunii pentru care au fost cercetati fiind, astfel, incidente dispozitiile art. 143 C.proc.pen. si care se regasesc in probele administrate in faza de urmarire penala, respectiv procesele verbale de depistare a inculpatilor, raportul de constatare tehnico-stiintifica,_ din 29.03.2013 a Laboratorului de Analiza si Profil al drogurilor din cadrul Brigazii de Combatere a Crimei Organizate, proces verbal de perchezitie domiciliara, planes foto, raportul de constatare tehnico-stiintifica cu nr._ din data de 29.03.2013 si adresa cu nr._/7.03.2013 a Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor, raportul de constatare tehnico-stiintifica grafoscopica cu nr._ din 8.03.2013 intocmit de specialisti din cadrul IPJ Constanta, inscrisuri, declaratiile martorilor si declaratiile inculpatilor și de asemenea, ca sunt întrunite conditiile prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Instanța constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatilor subzista, neexistand pana în acest moment procesual elemente noi, care sa opereze în favoarea acestora si care sa justifice punerea lor în libertate.
Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.proc.pen., în sensul că inculpatii sunt cercetati pentru savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exista probe certe ca lasarea în libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, pericol apreciat prin prisma modalitatii concrete de savarsire a faptei retinuta in sarcina, acestia fiind banuiti ca au detinut o cantitate insemnata de droguri, obtinuta in urma cultivarii . amenajat a unei plantatii de cannabis, cantitate ce urma sa fie vanduta neputand fi luata in seama o ipoteza a cultivarii pentru consum propriu, a naturii infractiunii presupus a fi comise care este una indreptata impotriva sanatatii persoanei, a consecintelor nocive pe care il inregistreaza consumul de droguri asupra organismului uman, a periculozitatii activitatii inculpatilor care inteleg sa facă din aceasta activitate ilicita o adevarata afacere profitabila si sa obtina astfel venituri importante.
Vor fi avute in vedere si datele ce caracterizeaza persoana inculpatilor care nu au mai intrat in conflict cu legea penala, insa se impune izolarea acestora de societate, pentru a nu mai reitera comportamentul infractional, avand in vedere acuzatia concreta ce i se aduce, aceea de detinator de droguri, pentru a nu fi tentat, odata lasat in libertate să nu continue sa-si regandeasca presupusa activitate infractionala, aceea de a cultiva plante in vederea obtinerii de susbstante interzise.
In prezent asupra inculpatilor planeaza banuiala ca a comis o infractiune cu un grad ridicat de pericol social, raportat si la valorile sociale pretins a fi lezate, instanta apreciaza ca prin lasarea în libertate a inculpatilor s-ar crea pericol pentru ordinea publica, comunitatea in care s-au petrecut faptele si din care fac parte si inculpatii ar fi indignata daca fata de astfel de persoane, banuite de detinerea unei cantitati insemnate de droguri de risc, nu s-ar mentine masuri restrictive de libertate, cel putin la acest moment.
Prin urmare, cererile formulate de inculpati de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea vor fi respinse ca nefondate, aceasta masura preventiva solicitata de inculpati prin aparator, nefiind suficienta la acest moment, motiv pentru care va fi mentinuta starea de arest a inculpatilor O. A. si R. P.”.
Împotriva încheierii din 03.04.2013 a Tribunalului C. au declarat recurs, în termen legal, inculpații O. A. și R. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, recurentul inculpat O. A. a criticat încheierea Tribunalului C. din 03.04.2013 sub aspectul netemeiniciei ,susținând că temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă nu mai subzistă, câtă vreme a recunoscut comiterea faptei, urmărirea penală s-a finalizat prin întocmirea rechizitoriului și înaintarea lui la instanță, astfel că, nu mai poate fi zădărnicită aflarea adevărului sau împiedicată buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât intenționează să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 cod procedură penală.
În concluzie, recurentul inculpat O. A. a solicitat în principal, revocarea măsurii arestării sale preventive, iar în subsidiar luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul inculpat R. P. a criticat încheierea din 03.04.2013 a Tribunalului C. pentru netemeinicii și nelegalitate susținând, în esență, că indiciile temeinice de comitere a faptei nu s-au transformat în probe care să-i susțină vinovăția, cu atât mai mult cu cât inculpatul O. A. a recunoscut faptul că a desfășurat singur activitățile legate de cultivarea cannabisului .
În concluzie, R. P. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, să se revoce măsura arestării sale preventive și să se ia față de el măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea de ședință din 03.04.2013 a Tribunalului C. raportat la criticile din recursurile inculpaților O. A. și R. P., la probatoriul administrat în cauză până în prezent, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 al. 3 cod procedură penală, curtea reține următoarele aspecte:
Prin încheierea nr. 29/08.03.2013 a Tribunalului C. s-a luat față de inculpații O. A. și R. P. măsura arestării preventive, în temeiul prevederilor art. 143 cod procedură penală raportat la art. 148 al.1 lit. f cod procedură penală, reținându-se în sarcina lor că, în cursul anului 2013, împreună au cultivat 498 plante de cannabis, cu masa totală de 71,663 kg, pe care ulterior, le-au deținut în vederea punerii în circulație prin vânzare .
La data de 02.04.2013 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub numărul_ 13,dosarul nr.162/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T- Serviciul Teritorial C. prin care inculpații O. A. și R. P. au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al.1 din Legea nr. 143/2000.
D. urmare, curtea reține că, în prezent, urmărirea penală s-a finalizat prin întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a inculpaților O. A. și R. P., iar din perspectiva prevederilor art. 143 cod procedură penală, probatoriul administrat la urmărirea penală susține temeinic presupunerea rezonabilă că cei doi sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
În condițiile menționate, critica inculpaților recurenți în sensul că nu există probe care să susțină presupunerea rezonabilă că sunt autorii faptelor ce fac obiectul trimiterii lor în judecată, este în mod evident neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
Probele administrate la urmărirea penală și constând în procesele verbale de depistare a inculpaților, raportul de constatare tehnico-științifică,_ din 29.03.2013 a Laboratorului de Analiză și Profil al drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate, proces verbal de perchezitie domiciliară, planșe foto, raportul de constatare tehnico-științifică cu nr._ din data de 29.03.2013 și adresa nr._/7.03.2013 a Laboratorului de Analiză si Profil al Drogurilor, raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică cu nr._ din 8.03.2013 al IPJ Constanta,,declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpaților recurenți O. A. și R. P. susțin presupunerea rezonabilă că aceștia au cultivat într-o seră plante de cannabis, cu masa totală de 71,663 kg pe care le dețineau împreună în vederea vânzării .
În drept, faptele astfel cum rezultă din probatoriul de la urmărirea penală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al.1 din Legea nr. 143/2000, pedepsită exclusiv cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea și mijloacele de comitere a faptelor, de cantitatea mare de droguri de risc deținută în scopul vânzării dar și din natura și limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de lege ( 3-15 ani închisoare), precum și din impactul negativ asupra membrilor societății sub aspectul sănătății acestora .
Raportat la cele ce preced curtea constată subzistența temeiului prevăzut de art. 148 al. 1 lit f cod procedură penală și în actuala situație, când a fost investită instanța dar nu s –a început cercetarea judecătorească în fond .
În concluzie ,curtea reține că și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți O. A. și R. P. se mențin nemodificate, că trimiterea în judecată a celor doi inculpați nu este o împrejurare favorabilă lor de natură a modifica temeiurile arestării lor preventive, iar în stadiul procesual actual pentru a nu se crea posibile încercări de zădărnicire a aflării adevărului sau de repetare a unor fapte asemănătoare, se impune menținerea stării de arest preventiv a acestora .
Față de subzistența nemodificată a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți se menține necesitatea protejării prioritare a ordinii publice, situație în care nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 139 al. 1 cod procedură penală pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cererea respectivă fiind nefondată.
Pentru considerentele menționate anterior, constatând netemeinicia criticilor din recursurile inculpaților O. A. și R. P., dar și împrejurarea că, din oficiu, nu s-au identificat alte motive de reformare a încheierii atacate, curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați O. A. și R. P.,menținând încheierea de ședință din 03.04.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 189 cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu C. C., în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. .
În conformitate cu prevederile art. 192 al. 2,4 cod procedură penală, vor fi obligați recurenții inculpați O. A. și R. P. la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE .
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de către recurenții inculpați O. A., fiul lui I. și M., născut la data de 23.10.1965 și R. P., fiul lui C. și V., născut la data de 17.03.1972, împotriva încheierii de ședință din data de 03.04.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
Conform art.192 alin. 2,4 cod procedură penală, obligă pe recurenții inculpați O. A. și R. P. la plata sumei de câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu C. C. în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.04.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
C. .D. D. I. N. V. L.
Grefier,
A. B.
Red jud LV 08.04.2013
Jud fond A A.
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 320/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
