Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1070/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1070/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 1182/118/2013/a6
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1070/P
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Judecător M. D. M.
Judecător E. C. M.
Grefier A. B.
Cu participare procuror DIICOT - C. T.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații C. A. G. și M. V. C. – ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 06.12.2013 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect, menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat C. A. G., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu R. E. I., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.6954/2013, emisă de Baroul C. și recurentul inculpat M. V. C., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu L. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 6955/2013, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurenților inculpați C. A. G. și M. V. C..
Recurentul inculpat C. A. G. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Recurentul inculpat M. V. C. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat C. A. G., avocat R. E. I., solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului recurent, iar cercetarea judecătorească în fond este aproape finalizată.
În altă ordine de idei, socotește că menținerea în continuare a stării de arest preventiv contravine legii penale, în condițiile în care inculpatul este căsătorit, are un domiciliu stabil și doi copii în întreținere.
Susține că, în condițiile în care inculpatul este arestat preventiv de peste 9 luni de zile, astfel că termenul rezonabil al măsurii arestării preventive a fost depășit.
In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul fiind susținut de către familie, are doi copii minori și avea venituri obținute în mod legal.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat M. V. C., avocat L. M., solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, să nu fie menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Susține că, cel puțin la acest moment procesual o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă de libertate este oportună dar și suficientă pentru a garanta buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Mai mult, probatoriul administrat în ceea ce-l privește pe inculpat este epuizat, astfel că nu mai există pericolul de a influența,altera mijloacele de probă.
În privința termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, susține că, raportat la durata arestului preventiv, acesta a fost cu mult depășit.
La instanța de fond, s-a formulat și o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cerere pe care o reiterează și in fața instanței de recurs. Și în sprijinul căreia arată că inculpatul are un domiciliu stabil și se bucură de sprijinul moral și material al familiei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ambelor recursuri declarate de inculpați și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora, iar altele noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate nu s-au identificat..
Existența temeiurilor luării măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți respectiv cele prevăzute de art. 148 alin 1 lit.a și f cod procedură penală nu permite luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate,iar măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și are un caracter rezonabil.
De subliniat că, anterior, inculpații s-au sustras procedurilor penale, au părăsit țara și nu au revenit din proprie inițiativă, ci doar prin executarea mandatelor europene de arestare.
Consideră că,pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților și respingerea cererilor subsidiare privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domciiliu.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat C. A. G. arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său și lasă la aprecierea instanței.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat M. V. C. solicită judecarea sa in stare de libertate întrucât nu se consideră un pericol pentru societate, în condițiile în care până la acest moment nu a mai avut conflicte cu legea penală.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 06.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 s-a dispus în baza art. 3002 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților:
-C. A. G. (fiul lui G. și Ș., născut la 25 01 1976, CNP_)
- M. V. C. (fiul lui A. și N., născut la 02 01 1987, CNP_).
În baza art. 139 -145 Cod procedură penală au fost respinse cererile inculpaților C. A. G. și M. V. C. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestora de a nu părăsi localitatea în care locuiesc.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că actele dosarului conțin probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă pentru un observator independent că inculpații C. A. G. și M. V. C. au realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși inculpații arestați în judecată, acestea constând, în esență, în elementele de fapt conturate prin probele administrate în dosar referitoare la existența și circulația în România și în străinătate a unei cantități mari de comprimate MDMA, referitoare la presupusa contribuție a inculpaților C. A. G. și M. V. C. la aceste operațiuni privind circulația comprimatelor MDMA, temeiuri ce au fost analizate anterior în cursul judecății și în legătură cu care tribunalul apreciază că nu s-au modificat .
Se reține că mijloacele de probă indicate în rechizitoriu și cele administrate în cursul judecății constituie un ansamblu probator în sensul presupunerii rezonabile indicate mai sus, referitoare la cei doi inculpați aflați în stare de arest preventiv .
Tribunalul a apreciat din actele dosarului că în cauză sunt incidente cazurile prevăzute de art.148 al.1 lit a) teza a II-a și lit.f) c.pr.pen., în prezența cărora se poate dispune și respectiv menține măsura arestării preventive .
Astfel, în ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit a), având în vedere împrejurarea că inculpații C. A. G. și M. V. C. au părăsit țara și nu au revenit din proprie inițiativă ci doar prin executarea mandatelor europene de arestare, având în vedere infracțiunile pentru care aceștia sunt trimiși în judecată și limitele mari de pedeapsă prevăzute, indiciile potrivit cărora inculpatul C. A. G. a încălcat o altă măsură preventivă luată față de el într-un alt dosar, prin părăsirea țării în contra dispozițiilor acelei măsuri, indiciile potrivit cărora inculpații au cunoscut despre urmărirea penală efectuată împotriva lor, tribunalul apreciază că există date că inculpații au disponibilitatea de a se sustrage de la judecată, inclusiv prin părăsirea țării .
În ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit f) Cod procedură penală, cele două condiții impuse de acest text de lege sunt îndeplinite cumulativ atât în privința pedepsei care este în cazul infracțiunilor cercetate exclusiv închisoarea mai mare de 4 ani (fiind satisfăcute cerințele prevăzute de art.136 al.6 c.pr.pen) cât și în privința pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta în acest moment lăsarea în libertate a inculpaților.
Acest pericol potențial este exprimat de natura și gravitatea mare a faptelor-considerate ca atare atât de către lege cât și în percepția publică - împrejurările concrete în care inculpații ar fi săvârșit faptele –în mod premeditat prin elaborarea unui plan în acest sens, într-un scop ilicit -rezonanța socială negativă, sentimentul de neliniște și de insecuritate în rândul publicului luând cunoștință că persoane bănuite de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, de un pericol social mare recunoscut de lege, și cu efecte negative asupra sănătății persoanelor precum și a proliferării fenomenului în sine, ar putea fi cercetate în stare de libertate, existând posibilitatea implicării în alte fapte ilicite .
Astfel, tribunalul a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru administrarea în continuare a unor noi mijloace de probă în condiții de celeritate și prevenire a denaturării acestora, precum și pentru prevenirea unui pericol concret pentru ordinea publică, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților C. A. G. și M. V. C..
Față de considerentele expuse la analiza menținerii măsurii arestării preventive, cererile inculpaților de a se înlocui această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiesc sunt nefondate, deoarece această din urmă măsură nu este aptă, în actualul stadiu procesual, pentru a asigura scopul măsurilor preventive, astfel cum s-a reținut mai sus, pentru a asigura controlul asupra prezenței inculpaților la judecată și a se preveni crearea pericolului concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii de ședință din data de 06.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 au declarat recurs inculpații C. A. G. și M. V. Costel, care au solicitat revocarea măsurii arestării sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate de inculpați, precum și din oficiu, conform art. 3856 alin.3 C. pr. pen, curtea apreciază că recursurile formulate de inculpații C. A. G. și M. V. C. sunt nefondate.
Prin rechizitoriul nr.280 D/P/2012 din data de 07.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial C., înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._ 12, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. V. C., în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.3 alin.1,2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.2 alin.1,2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, precum și a inculpatului C. A. G. în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 alin. 1,2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. 1,2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului M. V. C. s-a reținut că în cursul lunii iulie 2012 a introdus în România, disimulate într-un autoturism, 689 comprimate conținând MDMA (drog de mare risc), pe care le-a depozitat la domiciliul său din ., județul C., până la data de 14.08.2012, când, împreună cu inculpatul H. C., pentru a-i crea o situație juridică favorabilă inculpatului C. A. G., la solicitarea acestuia, a scos din țară și a transportat în Bulgaria cele 689 comprimate MDMA, pe care, împreună cu inculpatul H. C., prin intermediul inculpatei N. Garofița, i le-a predat lui G. M., pentru ca acesta să le aducă în România.
Inculpatul M. V. C. a fost arestat preventiv prin încheierea nr.192 din data de 29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._/118/2012, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă (19.04.2013).
Pentru luarea acestei măsuri privative de libertate, tribunalul a constatat că din materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale rezultă existența indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel cum acestea sunt reglementate de art.143 Cod procedură penală, precum și incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, s-a constatat și incidența cazului reglementat de art.148 lit.a Cod procedură penală.
În sarcina inculpatului C. A. G. s-a reținut că, pentru a-și crea, printr-un denunț, o situație favorabilă în dosarul nr._ al Tribunalului C., a organizat, condus și finanțat introducerea în România, la sfârșitul lunii iulie 2012, de către inculpatul M. V. C. a unui umăr de 689 comprimate MDMA, depozitarea acestor droguri, scoaterea lor din țară și transportarea în Bulgaria de către inculpații M. V. C. și H. C. și predarea drogurilor către inculpatul G. M., prin intermediul inculpatei N. Garofița.
Inculpatul C. A. Gheorghea fost arestat preventiv prin încheierea nr. 166/16.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._/118/2012, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă (16.04.2013).
Pentru luarea acestei măsuri privative de libertate, tribunalul a constatat că din materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele de care era acuzat și sunt incidente cazurile prevăzute de art. 148 lit. a,d, f Cod procedură penală.
Curtea reține că pe parcursul judecății, instanța trebuie să verifice, în temeiul art. 3002 C. Pr. P.., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, având posibilitatea de a menține arestarea preventivă a inculpatului, potrivit art. 160b alin. 3 C. pr. P.., atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Curtea constată că în cauză, de la anterioara menținere amăsurii arestării preventive a inculpaților, nu s-au constatat modificări sub aspectul îndeplinirii condiției prev. de art. 143 alin. 1 C. pr. pen., existând în continuare probe care dovedesc existența unei presupuneri rezonabile că inculpații C. A. G. și M. V. C. au comis faptele deduse judecății, așa cum se reține în încheierea recurată, în care au fost menționate mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, ce susțin existența indiciilor temeinice, dar și cele administrate nemijlocit în faza de judecată și care vin să întărească presupunerea rezonabilă de comitere a faptelor. Se remarcă faptul că de la anterioara menținere a arestării preventive a mai fost audiat inculpatul C. A. G., dar a cărui declarație nu schimbă aprecierea anterioară a existenței indiciilor temeinice de comitere a faptelor, dat fiind că poziția procesuală a inculpatului de negare a acuzațiilor era deja cunoscută.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. pr.pen., existând indicii temeinice, în accepțiunea legală dată acestei noțiuni de art. 681 C. pr. pen. și art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele descrise în rechizitoriu, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual (procesul verbal de percheziție corporală și auto, raportul de constatare tehnico-științifică referitor la identificarea naturii substanțelor găsite la percheziție asupra inculpatului G. M., declarațiile inculpaților N. Garofița, G. M., H. C. și martorilor A. A., S. D., R. C., S. A., Gricleanu L.).
De asemenea, în mod întemeiat s-a apreciat de prima instanță incidența cazurilor prev. de art. 148 alin. 1 lit. a, f C. pr. pen. pentru inculpații C. A. G. și M. V. C..
În ceea ce privește incidența cazului prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen. curtea constată că acesta subzistă și la acest moment procesual, având în vedere regimul sancționator corespunzător infracțiunilor deduse judecății și existența probelor certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea condiției pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptei de care sunt acuzați inculpații, circumstanțele reale de comitere a presupusei fapte penale, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, circumstanțele personale ale inculpaților. Modul organizat, premeditat și contextul în care se reține comiterea presupuselor fapte penale, caracterul repetat și transfrontalier al faptelor săvârșite, numărul mare al comprimatelor puse în circulație scopul urmărit, ce viza și inducerea în eroare a organelor judiciare într-o altă cauză penală de către inculpatul C. A. G., relațiile sociale pretins lezate, ce privesc sănătatea fizică și psihică a persoanelor, natura și cantitatea mare de droguri, rezonanța socială negativă a faptelor de care sunt acuzați inculpații, numărul mare al persoanelor implicate denotă o gravitate deosebită a faptelor și o periculozitate sporită a inculpaților. Toate acestea ilustrează pericolul real pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, având în vedere și impactul deosebit pe care îl are săvârșirea unor astfel de infracțiuni asupra opiniei publice, determinând o stare de neliniște și sentimentul de insecuritate socială pe care prezența acestuia l-ar crea în comunitate, în contextul creșterii frecvenței consumului ilicit de droguri mai ales în rândul tinerilor. Pericolul concret pentru ordinea publică este subliniat și de împrejurarea că inculpații nu sunt la primul conflict cu legea penală, în sensul că inculpatul M. V. C. a mai fost condamnat în anul 2010 la o pedeapsa de 2 ani închisoare, fiind în prezent în cadrul termenului de încercare a suspendării condiționate a pedepsie menționate anterior; inculpatul C. A. G. nu are antecedente penale, dar este cercetat într-o altă cauză penală, în care, și după soluționarea apelurilor, a rămas cu o condamnare de 14 ani închisoare, ceea ce constituie un indiciu serios a faptului că implicarea în activități infracționale nu este întâmplătoare.
De asemenea, subzistă și dispozițiile art.148 alin.1 lit. a C. pr. pen., care prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă acesta a fugit sau s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Deși inculpații au contestat incidența acestui caz, nu au adus argumente suplimentare care să determine reaprecierea aplicabilității acestui caz, în condițiile la luarea arestării preventive s-a apreciat, printr-o hotărâre definită, îndeplinirea cerințelor impuse de art. 148 alin. 1 lit. a C. pr. pen., iar această hotărâre se bucură de o autoritate de lucru judecat relativă, în sensul că revenirea asupra aprecierii incidenței cazului analizat trebuie determinată de împrejurări ulterioare, care să schimbe ipoteza avută inițial în vedere de instanță, fapt care nu este realizat în cauză. Pentru inculpatul C. A. G. se constată că a părăsit teritoriul României, deși acesta se afla sub imperiul măsurii obligării de a nu părăsi țara.
În raport de natura și gravitatea acuzațiilor inculpaților, măsura arestării preventive respectă și exigențele art.5 paragraf 1 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la cazurile ce pot justifica privarea de libertate a unei persoane suspectate de comiterea unei infracțiuni.
Într-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Instanța europeană a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive (cauza J. contra României).
Reținând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă la acest moment procesual și nu s-au schimbat, iar măsura arestării preventive este singura măsură de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Măsura arestării preventive își produce efectele începând cu data de 16.04.2013 pentru inculpatul C. A. G., respectiv din data de 16.04.2013 pentru inculpatul M. V. C., astfel că nu s-ar putea susține că acesta a depășit un termen rezonabil sau că ar tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, încălcând prezumția de nevinovăție, ea răspunzând în continuare nevoilor obiective de ocrotire a ordinii publice și de prevenire a unor noi infracțiuni.
Durata arestării preventive a inculpaților nu este nesemnificativă, însă criteriul temporal nu este singurul în raport de care se apreciază rezonabilitatea duratei privării de libertate, ci trebuie verificate aspecte ce țin de natura acuzațiilor penale, conduita părților și a autorităților judiciare, actele procedurale necesare în vederea soluționării cauzei, complexitatea cauzei. Se constată că în perioada cât inculpații au fost arestați preventiv s-a finalizat urmărirea penală, a fost sesizată instanța de judecată și a fost efectuată o parte importantă din cercetarea judecătorească, motiv pentru care nu se poate considera ca nerezonabilă durata privării de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât suntem în prezența unor persoane care s-au sustras cercetărilor penale pentru o perioadă de timp.
Astfel, curtea apreciază că în stadiul procesual actual măsurii arestării preventive nu i se poate substitui o măsură preventivă mai blândă, așa cum este obligarea de a nu părăsi localitatea, lipsa de oportunitate a unor astfel de măsuri având la bază aprecierea instanței cu privire la menținerea pericolului concret pentru ordinea publică și necesitatea asigurării prezenței celor bănuiți de comiterea infracțiunilor la termenele de judecată, pe fondul unei conduite anterioare de sustragere de la cercetările penale.
În consecință, nu sunt întemeiate motivele de recurs ale inculpaților prin care s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații C. A. G. și M. V. C. împotriva încheierii de ședință din data de 06.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2,4 C. pr. pen. inculpații C. A. G. și M. V. C. vor fi obligați la plata a câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 200 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu – avocat R. E. I. ( 100 lei ) și avocat L. M. ( 100 lei ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații C. A. G. n.25.01.1976 și M. V. C. n.02.01.1987, împotriva încheierii de ședință din data de 06.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2,4 C. pr. pen. obligă inculpații C. A. G. și M. V. C. la plata a câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 200 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu – avocat R. E. I. ( 100 lei ) și avocat L. M. ( 100 lei ) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.12.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
M. U. M. D. M. E. C. .M.
Grefier,
A. B.
Jud. fond T.V.G.
Red. Dec. Jud. M.D.M.
2ex/ 17.12.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
