Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 281/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 1468/36/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 281/P
Ședința publică de la 12 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Judecător M. D. M.
Judecător E. C. M.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate împotriva sentinței penale nr.1506 din data de 26.11.2012 pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr._/212/2012/a1 de inculpatul
- M. S. – fiul lui natural și Fatme, născut la data de 30.08.1991, CNP_, domiciliat în Eforie Sud, . nr.12A, jud. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.184 alin.1 și alin.3 cod penal, art.291 cod penal, art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep, art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep., toate cu aplic. art.33 lit. a cod penal, partea civilă
-T. M. – domiciliat în C., ..57, ., ., si asigurătorul
- D. G. INSURANCE PLC BULGARIA PRIN MANDATARUL S.C. AVUS INTERNATIONAL – BROKER DE asigurare REASIGURARE S.R.L. BUCUREȘTI – cu sediul în Bucuresti, ., ..1, . 4.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 martie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 martie 2013, 3 aprilie 2013 și 12 aprilie 2013.
CURTEA ,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1506/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012/a1 s-au hotărât următoarele:
În baza art. 14 si 346 C. pr. pen obligă inculpatul M. S. alături de asigurătorul D. G. INSURANCE PLC din Bulgaria la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și 30.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile T. M..
În baza art. 193 C. pr. pen obligă inculpatul M. S. alături de asigurătorul D. G. INSURANCE PLC din Bulgaria la plata sumei de 2400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile T. M..
În baza art. 191 C. pr. pen obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sent. pen. nr. 1185/9.10.2012 a Judecătoriei C. a fost soluționată latura penală a cauzei, dispunându-se condamnarea inculpatului M. S. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în condițiile art. 81 c.pen, în urma contopirii pedepselor stabilite pentru infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 R, art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 R, art. 291 c.pen., art. 184 alin. 1 și 3 c.pen., toate cu apl. art. 3201 alin 7 c.pr.pen.
Latura civilă face obiectul prezentei judecăți, în urma disjungerii acesteia de latura penală.
S-a reținut că la data de 07.10.2011, în jurul orei 19:40, inculpatul M. S. a condus fără a poseda permis de conducere autoturismul marca BMW 525 cu nr.de înmatriculare TX-5119-XA, pe . C. și, ca urmare a faptului că nu a oprit mașina pentru a acorda prioritate de trecere pietonului, a accidentat-o pe partea vătămată T. M., angajată în traversare pe marcaj pietonal, rezultând vătămarea corporală a acesteia, care a necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale, iar ulterior producerii accidentului, inculpatul a părăsit locul faptei fără încuviințarea poliției, iar cu ocazia prezentării inculpatului la sediul Serviciului Rutier C., acesta a prezentat un permis de conducere fals.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale (fapta ilicita a inculpatului M. S. constând în provocarea unui accident rutier soldat cu vătămarea corporală a părții civile, prejudiciul material și moral suferit de partea civilă constând în cheltuielile efectuate de aceasta pentru investigații medicale și tratament, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii, vinovăția dovedită a inculpatului).
Astfel, din declarația martorei T. M. și din înscrisurile (chitanțe, bonuri) depuse de partea civilă T. M. a rezultat că partea civilă a cheltuit pe medicamente, consultații la doctor, regim alimentar special, partea civilă fiind imobilizată la pat aprox. o lună. suma de 10.000 de lei.
Se constată că partea civilă a dovedit că a suferit un prejudiciu material în cuantumul solicitat de 10.000 lei.
Ținând seama de numărul de zile de îngrijiri medicale necesitat de partea civilă T. M. pentru vindecare - 45-50 zile de îngrijiri medicale, de gravitatea leziunilor suferite (politraumatism prin agresiune, TCC acut închis, traumatism toracic, traumatism umăr stâng, traumatism gambă stg, dezvoltând ulterior tromboflebită), intensitatea cu care partea civilă a perceput consecințele vătămării, de consecințele leziunilor care continuă să subziste și în prezent (partea civilă a rămas în urma accidentului cu un șchiopătat vizibil și se află în îngrijirea părinților la vârsta de 37 de ani, neputându-și găsi un loc de muncă din cauza stării de sănătate), instanța a apreciat că suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale are un caracter rezonabil.
În temeiul contractului de răspundere civilă obligatorie și a art. 55 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul D. G. INSURANCE PLC din Bulgaria a fost și el obligat la plata acelorași sume, reprezentând despăgubiri civile, ca și inculpatul, în limita plafonului de asigurare stabilit prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Potrivit art 54 din Legea nr 136/1995, în varianta în vigoare la data producerii accidentului « Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2. », iar potrivit art. 49. - „ Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare”.
Împotriva sentinței penale nr. 1506/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012/a1 au declarat recurs partea civilă T. M., inculpatul M. S. și asigurătorul D. G. Insurance PLC Bulgaria.
Partea civilă T. M. a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, motivat de consecințele vătămării corporale, intensitatea suferințelor, urmările negative pentru viața socială și profesională a părții civile.
Asigurătorul D. G. Insurance PLC Bulgaria a solicitat reducerea cuantumului daunelor materiale și morale acordate de prima instanță, susținând că trebuie acordate doar daunele materiale dovedite prin înscrisuri, iar daunele morale sunt excesive, în raport de suferințele produse părții civile în urma accidnetului rutier.
Inculpatul M. S. a solicitat reducerea cuantumului daunelor materiale și morale acordate de prima instanță, pentru motivele invocate de asigurător.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1185/9.10.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1160/P/19.12.2012 a Curții de Apel C., inculpatul M. S. a fost condamnate la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în condițiile art. 81 C. pen, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 R, art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 R, art. 291 C. pen., art. 184 alin. 1 și 3 C.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 07.10.2011, în jurul orei 19:40, inculpatul M. S. a condus fără a poseda permis de conducere autoturismul marca BMW 525 cu nr. de înmatriculare TX-5119-XA, pe . C. și, ca urmare a faptului că nu a oprit mașina pentru a acorda prioritate de trecere pietonului, a accidentat-o pe partea vătămată T. M., angajată în traversare pe marcaj pietonal, rezultând vătămarea corporală a acesteia, care a necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale, iar ulterior producerii accidentului, inculpatul a părăsit locul faptei fără încuviințarea poliției, iar cu ocazia prezentării inculpatului la sediul Serviciului Rutier C., acesta a prezentat un permis de conducere fals.
Latura civilă a cauzei a fost disjunsă și face obiectul prezentei cauze. De interes în soluționarea acțiunii civile formulată de partea civilă T. M. este faptul că s-a stabilit definitiv că inculpatul M. S. este vinovat în mod exclusiv de vătămarea corporală a parții civile T. M., așa încât suntem în prezența săvârșirii cu vinovăție a unei fapte ilicite de către inculpatul M. S..
Partea civilă T. M. a pretins repararea prejudiciului patrimonial și nepatrimonial suferit prin săvârșirea faptei ilicite.
Prima instanță a evaluat prejudiciul părții civile M. S. la suma de 10.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.
Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod întemeiat cuantumul prejudiciului material suferit de partea civilă T. M., pe baza înscrisurilor depuse în dosarul cauzei și declarația martorei T. M.. Este adevărat că mare parte din suma de 10.000 lei acordată cu titlu de daune materiale se întemeiază pe declarația martorei T. M., însă în procesul penal instanța are posibilitatea de a stabili întinderea prejudiciului pe baza oricăror mijloace de probă dintre cele enumerate de art. 64 alin. 1 C. pr. pen.
Potrivit art. 64 alin. 1 C. Pr. P.., mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale și expertizele. Astfel, mijloacele de probă prin care se stabilesc elemente de fapt, inclusiv sub aspectul laturii civile, nu sunt limitate la înscrisuri, oricare dintre mijloacele de probă enumerate în art. 64 alin. 1 C. Pr. P.. putând fi avute în vedere la stabilirea prejudiciului material.
Ordinul nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghe a Asigurărilor prin care au fost aprobate Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule nu își găsește aplicarea în speță.
În art. 43 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobate prin Ordinul nr. 5/2010, se prevede că despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 43 și 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, în baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul "Constatare amiabilă de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum și a oricăror mijloace de probă ori prin hotărâre judecătorească.
În art. 45 din Norme sunt identificate cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, iar în art. 46 sunt menționate ipotezele în care, în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe cale amiabilă; în art. 64 alin. 1 se prevede că „după acceptarea ofertei de despăgubire, persoana prejudiciată va preciza modalitatea de plată..”
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor acestui ordin rezultă că reglementează modalitatea de stabilire și acordare a despăgubirilor, dar numai în situația în care despăgubirile au la bază convenția dintre părțile implicate, iar nu și ipoteza în care persoana vătămată se adresează instanței de judecată pentru acordarea despăgubirilor. Reglementările cuprinse în acest ordin nu sunt aplicabile în cadrul procesului penal, astfel încât probatoriul nu este limitat la proba înscrisuri, ci trebuie considerate admisibile toate mijloacele de probă enumerate de art. 64 alin. 1 C. Pr. P..
În acest context, văzând înscrisurile depuse de partea civilă T. M. și declarația martorei T. M., ținând seama de îngrijirile medicale, medicația și controalele medicale de care a avut nevoie partea civilă, raportat la leziunile suferite, suma de 10.000 lei a fost justificat acordată de prima instanță, cu titlu de daune materiale, către partea civilă T. M.. De aceea, criticile asigurătorului și inculpatului sunt acest aspect nu sunt întemeiate.
Relativ la prejudiciul nepatrimonial pretins de partea civilă T. M., curtea reține că procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.
În stabilirea întinderii prejudiciului nepatrimonial nu există criterii legale care să ajute instanțe instanța la determinarea cât mai precisă a cuantumului daunelor morale, dar și în acest context pot fi determinate criterii obiective care pot contribui la o cuantificare corespunzătoare a prejudiciului nepatrimonial, cum ar fi natura și localizarea leziunilor traumatice, durata, felul și complexitatea îngrijirilor medicale, consecințele în plan familial, social, profesional ale leziunilor traumatice, posibilitatea refacerii integrale a sănătății.
Toate aceste date privind natura leziunilor traumatice, durata perioadei de recuperare medicală, localizarea leziunilor, intensitatea suferințelor fizice și psihice ce pot în mod rezonabil a fi anticipate de instanță ca fiind produse de implicarea în accidentul rutier și leziunile traumatice, vârsta și sexul părții civile conturează un prejudiciu nepatrimonial de o întindere mai mică decât cea stabilită de prima instanță pentru partea civilă T. M..
Curtea are în vedere că parte din susținerile părții civile privind prejudiciul nepatrimonial pretins nu sunt dovedite, cum ar fi incapacitatea de muncă pretinsă de partea civilă, imposibilitatea participării la viața socială și a practicării muncii de navigator.
Situația medicală a părții civile T. M. este redată în raportul de constatare medico-legală nr. 393/A1 rutier/2011/05.01.2012 emis de Serviciul Județean de medicină Legală C.; s-a constatat că partea civilă a suferit mai multe plăgi și echimoze, precum și o dublă fractură de tibie și peroneu, care a necesitat imobilizare în atelă gipsată; s-a apreciat că pentru leziunile traumatice constatate sunt necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale și nu au survenit și s-a estimat că nu vor surveni urmări dintre cele prev. de art. 182 C. pen.
Deși partea civilă invocă imposibilitatea prestării muncii de navigator, pierderea dreptului de a munci, producerea unui prejudiciu iremediabil, limitarea posibilității de a lua parte la viața normală a comunității, curtea constată că nu sunt probe care să susțină că leziunile traumatice suferite în accidentul rutier din data de 07.10.2011 au avut drept consecință pierderea totală sau parțială a capacității de muncă de către partea civilă T. M., în condițiile în care actul medico-legal nu atestă o asemenea urmare, iar declarația martorei T. M. nu poate constitui un reper solid în acest sens, întrucât stabilirea incapacității de muncă ori a unei infirmități fizice presupune cunoștințe medicale de specialitate și se pot stabili doar prin înscrisuri emise de specialiști sau instituții cu atribuții în domeniu.
În consecință, argumentele invocate de partea civilă pentru majorarea cuantumului daunelor morale nu sunt întemeiate.
Totodată, având în vedere leziunile traumatice suferite de partea civilă, numărul zilelor de îngrijiri medicale, intervențiile medicale pe care a trebuit să le suporte, lipsa dovezilor privind durata mare în timp a consecințelor leziunilor traumatice sau a unei incapacități totale sau parțiale de muncă ori a unei infirmități fizice, curtea apreciază că suma de 30.000 lei stabilită de prima instanța se impune a fi redusă.
Curtea are în vedere că partea civilă T. M. a depus, în majoritate, înscrisuri privind efectuarea unor analize medicale, documente medicale privind existența unor sechele posttromboflebitice vena politee stângă, dar care nu rezultă a fi în legătură de cauzalitate cu accidentul rutier din data de 07.10.2011; nu au fost depuse documente medicale care să confirme existența unei incapacități totale sau parțiale de muncă ori a unei infirmități fizice, aflate în legătură de cauzalitate cu accidentul rutier din data de 07.10.2011. În acest context, în mod greșit prima instanță a cuantificat prejudicul nepatrimonial în raport de faptul că în urma accidentului rutier partea civilă cu un șchiopătat vizibil și se află în îngrijirea părinților la vârsta de 37 de ani, neputându-și găsi un loc de muncă din cauza stării de sănătate, deoarece nu sunt probe care să confirme aceste urmări, esențiale în stabilirea prejudiciului nepatrimonial.
Astfel, se impune stabilirea unor daune morale în cunatum de 20.000 lei, în condițiile în care nu sunt probe privind consecințele de durată ale leziunilor traumatice suferite în accidentul rutier din data de 07.10.2011, din această perspectivă recursurile asigurătorului și inculpatului fiind fondate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă T. M. împotriva sentinței penale nr. 1506/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012/a1.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen. vor fi admise recursurile formulate de inculpatul M. S. și asigurătorul D. G. Insurance PLC Bulgaria prin mandatarul S.C. Avus International – Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L. București împotriva sentinței penale nr. 1506/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012/a1 .
În baza art. 38517 alin. 2 C. pr. pen. se va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând, se va reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul M. S. alături de asigurătorul D. G. Insurance PLC Bulgaria (prin mandatarul S.C. Avus International – Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L. București) către partea civilă T. M. de la suma de 30.000 lei la suma de 20.000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. partea civilă T. M. va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea recursurilor, ca efect al respingerii căii de atac, iar în baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. Pr. P.. suma de 100 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu – avocat I. S. (50 lei) și avocat M. P. (50 lei) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă T. M. - domiciliat în C., ..57, ., ., împotriva sentinței penale nr. 1506/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012/a1.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen. admite recursurile formulate de inculpatul M. S. – fiul lui natural și Fatme, născut la data de 30.08.1991, CNP_, domiciliat în Eforie Sud, . nr.12A, jud. C. și asigurătorul D. G. INSURANCE PLC BULGARIA PRIN MANDATARUL S.C. AVUS INTERNATIONAL – BROKER DE ASIGURARE REASIGURARE S.R.L. BUCUREȘTI – cu sediul în Bucuresti, ., ..1, .-20, sector 4 împotriva sentinței penale nr. 1506/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012/a1 .
În baza art. 38517 alin. 2 C. pr. pen. casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând:
Reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul M. S. alături de asigurătorul D. G. Insurance PLC Bulgaria (prin mandatarul S.C. Avus International – Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L. București) către partea civilă T. M. de la suma de 30.000 lei la suma de 20.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. obligă partea civilă T. M. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea recursurilor, iar în baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. Pr. P.. suma de 100 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu – avocat I. S. (50 lei) și avocat M. P. (50 lei) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. U. M. D. M. E. C. M.
Grefier,
C. C.
Jud.fond – L.M.C.
Tehnored.dec.jud. M.D.M.
3 ex./29.04.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 79/2013. Curtea de... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 9/2013.... → |
|---|
